Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.45.0-wmf.5 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul 0 5974 143929 121145 2025-06-14T15:26:31Z TiberiuFr25 11409 formatare + licență 143929 wikitext text/x-wiki {{Calitatealucrării|75%}}{{titlu | titlu = Trei culori | autor = Ciprian Porumbescu | override_autor = [[Ciprian Porumbescu]] (cu modificări) | secțiune = | anterior = [[Wikisource:Imnuri naționale|Imnuri naționale]] | următor = | an = 1977 | note = Textele de mai jos reprezintă două versiuni ale imnului național al [[w:Republica Socialistă România|Republicii Socialiste România]], în uz între anii 1977 și 1990. Ambele variante sunt bazate pe poemul '''[[Tricolorul (Porumbescu)|Tricolorul]]''' de [[Ciprian Porumbescu]]. Prima versiune este cea oficială, adoptată ca imn național prin Legea nr.33/1977. A doua versiune pare să fie foarte răspândită, dar este de origine incertă. }} ==Imnului Republicii Socialiste România== <poem>Trei culori cunosc pe lume, Amintind de-un brav popor, Ce-i viteaz, cu vechi renume, În luptă triumfător. Multe secole luptară Străbunii noștri eroi, Să trăim stăpîni în țară, Ziditori ai lumii noi. Roșu, galben și albastru Este-al nostru tricolor. Se înalță ca un astru Gloriosul meu popor. Suntem un popor în lume Strîns unit și muncitor, Liber, cu un nou renume Și un țel cutezător. Azi partidul ne unește Și pe plaiul românesc Socialismul se clădește, Prin elan muncitoresc. Pentru-a patriei onoare, Vrăjmașii-n luptă-i zdrobim. Cu alte neamuri sub soare, Demn, în pace, să trăim. Iar tu, Românie mîndră, Tot mereu să dăinuiești Și în comunista eră Ca o stea să strălucești.</poem> ==Versiune alternativă== <poem>Trei culori cunosc pe lume Ce le țin ca sfânt odor, Sunt culori de-un vechi renume Amintind de-un brav popor. Cât pe cer și cât pe lume, Vor fi aste trei culori, Vom avea un falnic nume, Și un falnic viitor. Roșu-i focul vitejiei, Jertfele ce-n veci nu pier Galben, aurul câmpiei, Și-albastru-al nostru cer. Multe secole luptară Bravi și ne-nfricați eroi Liberi să trăim în țară Ziditori ai lumii noi. Iar când fraților m-oi duce De la voi și-o fi să mor Pe mormânt atunci să-mi puneți Mândrul nostru tricolor.</poem> {{DP-ROGov}} 5db8fvk7o5nyrnfbintviam8pwemqp8 0 8918 143900 67396 2025-06-14T14:57:38Z TiberiuFr25 11409 formatare titlu 143900 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Hornarul | autor = Ștefan Octavian Iosif | autor2 = Dimitrie Anghel | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} {{ppoem| Pe cerul alb se face-o pată, Apare și dispare iar, Și pata asta-ndoliată E-o siluetă de hornar... Se pleacă omul de cărbune, Ținând în mână un odgon, Și-ntr-un ogeac nu știu ce spune Ca printr-un negru telefon. Din horn în horn își schimbă locul, La orice pas primejduit, Dar neschimbat îi e norocul... Și-atunci cu jale m-am gândit: De ce atâtea suferințe Să-ndure-naltul funcționar, Când sunt atâtea conștiințe, Ce au nevoie de-un hornar?! }} [[Categorie:Ștefan Octavian Iosif]] [[Categorie:Dimitrie Anghel]] an2pg6agfz1vklvqcby0t4us8hpk46u 0 8919 143894 65669 2025-06-14T14:48:12Z TiberiuFr25 11409 formatare titlu 143894 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Cișmigiul | autor = Ștefan Octavian Iosif | autor2 = Dimitrie Anghel | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} {{ppoem| ''Lui M Sadoveanu'' Penultimele frunze s-au strecurat pe-alee, Și salcia cochetă cu plete elegiace, Ce se privea în apă cu drag ca o femeie, A pleșuvit cu totul... Prind fulgi de-omăt să joace. Platanii, uriașii grădinii, se despoaie De coaja lor frumoasă, ca după scarlatină... S-a ramolit acuma și falnica gherghină Zvârlindu-și, ca în Lenau, pe vânt pălita foaie. Ca un calic ce-ar cere la trecători pomană Un tei la o răscruce întinde-un ram schilod Și vântul milogește o tânguire vană, Dosind, ca bani de aur, al frunzelor norod. O foaie de catalpă pe-o bancă solitară Cum sta uitată-ți pare un pergament pierdut Al cine știe cărui poet necunoscut, Ce a dormit pe-acolo în nopțile de vară... Un carpen își așteaptă să-i vie spânzuratul, Cu legănări de pendul să-și miște umbra-n lună... Acuaticele lebezi au îndrăgit uscatul Ca niște simple gâște... Fanfare nu mai sună; S-au dus și doici, și bone și mândri vistavoi... Cu florile în seră închis stă grădinarul... Și trist e Cișmigiul precum e calendarul, Din care-o mâna rupe cele din urmă foi... }} [[Categorie:Ștefan Octavian Iosif]] [[Categorie:Dimitrie Anghel]] 7e4hh47vz7m2sw31wpmyqe6rt07ffls 0 8920 143892 61521 2025-06-14T14:46:56Z TiberiuFr25 11409 formatare titlu 143892 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Asfințit de lună | autor = Ștefan Octavian Iosif | autor2 = Dimitrie Anghel | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} {{ppoem| ''Lui Leonte Moldovan'' Coboară peste ape luna Și cum și-apropie figura, Ai spune-un cap ce se prăvale În fundul lacului de-a dura. Însângerată joacă apa Și e-o tăcere sepulcrală: A fost pe undeva, se vede, O execuție capitală... }} [[Categorie:Ștefan Octavian Iosif]] [[Categorie:Dimitrie Anghel]] cd5pipix8d7cixjfwtfpirdgm24fg88 0 8921 143905 68754 2025-06-14T15:00:47Z TiberiuFr25 11409 formatare titlu 143905 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Nocturnă | autor = Ștefan Octavian Iosif | autor2 = Dimitrie Anghel | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} {{ppoem| ''Lui G. Arghirescu'' Cu șvarțul meu stau singur și e pustiu localul. Pe-un scaun lăturalnic stă dus pe gânduri țalul. Un chelnăr dormitează cu coatele pe masă. Patroana, ca un Buddha, troneaza sus, la casă, Umplând cu cifre golul fatalului registru... Prin ochiul lui de sticlă, ca un ciclop sinistru, Ceasornicul deasupra îi cată peste umăr... Bănuitor scrutează al șirurilor număr Și vede că în vreme ce-și mișcă-a lui pendulă, Treptat și capitalul sporește cu o nulă... Surâde sus, pe rafturi, o gamă colorată De sticle-n care doarme, hermetic astupată, Facticea veselie așa de scump plătită... Supt orice etichetă pândește o ispită... De fum pălite-atârnă afișele din cuie, De sus, lămpile-aruncă lumina lor verzuie, Pe-oglinzile murdare, făcând să repercute La infinit macabrul acestei scene mute... }} [[Categorie:Ștefan Octavian Iosif]] [[Categorie:Dimitrie Anghel]] g8l3zjjckspyxm4golx1aq77k638fz9 10 10927 143898 59489 2025-06-14T14:55:23Z TiberiuFr25 11409 actualizare format 143898 wikitext text/x-wiki <onlyinclude><div id="edition" class="noprint" style="border:1px solid #77AA77; background-color:var(--background-color-base, #ffffff); color:var(--color-base,black); vertical-align:middle; margin:0.0em 0.0em 0.5em 0.5em; text-align:center; padding:1px 3px 1px 2px; float:right; clear:both; font-size:83%;"><span class="noprint" style="line-height:1.5em; font-size:100%;">[[File:Information.svg|19px|link={{TALKPAGENAME:{{{title|{{FULLPAGENAME}}}}}}}|alt=Informații despre această ediție]]&#160;[[{{TALKPAGENAME:{{{title|{{FULLPAGENAME}}}}}}}|Informații despre această ediție]]</span></div></onlyinclude><noinclude> {{documentație}}[[Categorie:Formate pentru articole|{{PAGENAME}}]]</noinclude> bc5t1x6qe4ksec9cm6t22gv1ne5ge3r 0 11841 143908 68961 2025-06-14T15:01:56Z TiberiuFr25 11409 formatare titlu 143908 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Oglinda | autor = Ștefan Octavian Iosif | autor2 = Dimitrie Anghel | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} {{ppoem| Am o oglindă și mă joc Cu razele ce le răsfrîng, Mutîndu-le din loc în loc, Le risipesc și iar le strîng. Le-adun cu drag ca un avar, Și-ades în sufletele voastre Cînd e mai noapte, ca un far Mi-arunc luminile albastre. Vă-ntind o punte de scăpare Deasupra negrelor genuni, Și raza mea strălucitoare E făcătoare de minuni. Mi-o plimb pe-atîtea fețe pale, Cînd cu oglinda mea mă joc — Dar cînd îmi stă ceva în cale, Oglinda mea e-un ochi de foc. Mi-adun puterile solare Și fulgerînd, după un semn, Ca Arhimed, în depărtare, Aprind escadrele de lemn!... }} [[Categorie:Ștefan Octavian Iosif]] [[Categorie:Dimitrie Anghel]] 4redcwmb8va9fhcx0mu6lajqqnw6xgf 0 13676 143914 70220 2025-06-14T15:04:10Z TiberiuFr25 11409 formatare titlu 143914 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Sonete antimusicale | autor = Ștefan Octavian Iosif | autor2 = Dimitrie Anghel | secțiune = | anterior = | următor = | note = {{ediție}} }} ==I== <poem> Ah, pentru-a suta oară iar „Traviata”! În dreapta iarăși Marșul din „Profetul”! În stânga, „Walzertraum”! Iar, sus, poetul Cum vreți să dee manuscrisul gata?! Dar dac-ar fi să scriu „Mahabarata”? Eu care nu-mi pot scri măcar sonetul? Nu mi-ar ajunge nici cât trăi bietul Bunicu-meu, bunica și cu tata! Nu pot să scriu, să dorm, nu-mi aflu loc.., Ah, pentru ce nu sunt un diplodoc: Ce proașc-aș da cu coada prin orhestre... De nu vrei să m-asvârlu pe ferestre, Fă, Dumnezeul meu, un hocus-pocus Și schimbă-mă pe-un ceas în diplodocus! </poem> ==II== <poem> Pe-un afluent al râului Iordan Stetea a Ierichonului cetate Cu ziduri tari și turnuri crenelate Ce-a fost de mulți asediată-n van. Dar nu mi-aduc aminte în ce an Veni în fruntea unei mari armate Un șef de orchestră Josua, sau poate Un alt ales al neamului jidan Și când văzu că nu-și ajunge scopul Nici cu berbecii, nici cu târnăcopul, A poruncit la toți: „Strigați, măi, ho! Suflați în surle tare, cu avânt!” — Și — bâlbâdâc! — cetatea-i la pămînt... ...De n-aș păți ca tine, Iericho! </poem> [[Categorie:Ștefan Octavian Iosif]] [[Categorie:Dimitrie Anghel]] [[Categorie:Sonete]] 4cp9ygcpzidstia184dv0zurbhvu4f1 143918 143914 2025-06-14T15:05:48Z TiberiuFr25 11409 143918 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Sonete antimusicale | autor = Ștefan Octavian Iosif | autor2 = Dimitrie Anghel | secțiune = | anterior = | următor = | note = {{ediție}} | an = 1908 }} ==I== <poem> Ah, pentru-a suta oară iar „Traviata”! În dreapta iarăși Marșul din „Profetul”! În stânga, „Walzertraum”! Iar, sus, poetul Cum vreți să dee manuscrisul gata?! Dar dac-ar fi să scriu „Mahabarata”? Eu care nu-mi pot scri măcar sonetul? Nu mi-ar ajunge nici cât trăi bietul Bunicu-meu, bunica și cu tata! Nu pot să scriu, să dorm, nu-mi aflu loc.., Ah, pentru ce nu sunt un diplodoc: Ce proașc-aș da cu coada prin orhestre... De nu vrei să m-asvârlu pe ferestre, Fă, Dumnezeul meu, un hocus-pocus Și schimbă-mă pe-un ceas în diplodocus! </poem> ==II== <poem> Pe-un afluent al râului Iordan Stetea a Ierichonului cetate Cu ziduri tari și turnuri crenelate Ce-a fost de mulți asediată-n van. Dar nu mi-aduc aminte în ce an Veni în fruntea unei mari armate Un șef de orchestră Josua, sau poate Un alt ales al neamului jidan Și când văzu că nu-și ajunge scopul Nici cu berbecii, nici cu târnăcopul, A poruncit la toți: „Strigați, măi, ho! Suflați în surle tare, cu avânt!” — Și — bâlbâdâc! — cetatea-i la pămînt... ...De n-aș păți ca tine, Iericho! </poem> [[Categorie:Ștefan Octavian Iosif]] [[Categorie:Dimitrie Anghel]] [[Categorie:Sonete]] nnp232yrg49an5tbkmw3f6hx0nn3xd7 0 13677 143897 66880 2025-06-14T14:51:57Z TiberiuFr25 11409 formatare titlu 143897 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Elegie | autor = Ștefan Octavian Iosif | autor2 = Dimitrie Anghel | secțiune = | anterior = | următor = | note = {{ediție}} }} {{ppoem| În cursul vieții mele-atât de triste Am scris atâtea cronice rimate, Ce dorm acum pierdute prin reviste — Și tot nu-s încă o celebritate. Am scris la „Convorbirile” Junimii Cu Petre Carp și Maiorescu Tit— Dar m-au uitat așa curând sublimii Și nici la jubileu nu m-au poftit. Contemporan mi-era-n „Contemporanul” V. Gh. Mortzun cu-a lui poeme-n proză,- El e ministru azi, iar eu, sărmanul, Aștept zădarnic o metamorfoză. Am scris apoi la „Viața” lui Vlăhuță... Dar „Viața” a murit, că n-avea zile Și am rămas și-acolo de căruță — Nu-nvie „Viața”, e-n zadar, copile! Am publicat în „Pagini literare” Cu-Artur Stavri, Gorun și alți eroi — Dar unde-s azi?... O vremuri funerare! Stavri e deputat de Dorohoi! Azi scriu c-o mână la „Sămănătorul", Cu alta la „Viața Românească" — Dar orișice-mi rezervă viitorul, Oricum aceste două să trăiască! La „Convorbirile” lui Mișu însă De-ar fi s-ajung cândva, ori la „Arhiva”, Să știți atunci că steaua mea e stinsă: Puteți, o critici, să-mi mâncați coliva! }} [[Categorie:Ștefan Octavian Iosif]] [[Categorie:Dimitrie Anghel]] 2ludgjo1i86gpg03jd7hg5gqmyn7696 0 13678 143916 70979 2025-06-14T15:05:01Z TiberiuFr25 11409 formatare titlu 143916 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Viziune telegrafică (Reminiscență) | autor = Ștefan Octavian Iosif | autor2 = Dimitrie Anghel | secțiune = | anterior = | următor = | note = {{ediție}} }} {{ppoem| Un turn din zile vechi rămas. Doi spadasini. Schimb de cuvinte. Pas înapoi, pas înainte. Un zângănit, un jalnic glas. Tumult. O ceată de arcași. Un felinar pe-obrazul pal... Târziu!... Infamul ucigaș? Departe un galop de cal.... }} [[Categorie:Ștefan Octavian Iosif]] [[Categorie:Dimitrie Anghel]] 8lca7q8z624siymbt47quddse65ycw7 143917 143916 2025-06-14T15:05:15Z TiberiuFr25 11409 143917 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Viziune telegrafică (Reminiscență) | autor = Ștefan Octavian Iosif | autor2 = Dimitrie Anghel | secțiune = | anterior = | următor = | note = {{ediție}} | an = 1908 }} {{ppoem| Un turn din zile vechi rămas. Doi spadasini. Schimb de cuvinte. Pas înapoi, pas înainte. Un zângănit, un jalnic glas. Tumult. O ceată de arcași. Un felinar pe-obrazul pal... Târziu!... Infamul ucigaș? Departe un galop de cal.... }} [[Categorie:Ștefan Octavian Iosif]] [[Categorie:Dimitrie Anghel]] m3vdu4vimu5rl71k1hm6buli10pbfja 0 13679 143919 71043 2025-06-14T15:06:44Z TiberiuFr25 11409 formatare titlu 143919 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Wagnerism | autor = Ștefan Octavian Iosif | autor2 = Dimitrie Anghel | secțiune = | anterior = | următor = | note = {{ediție}} | an = 1908 }} {{ppoem| Azi dimineață Cișmigiul părea un parc de vechiu castel Și, ca un rege singuratec, eu singur mă plimbam prin el. Treceam cu mânile la spate tăcut, pe-aleele pustii, Copacii moțăiau din creștet ca niște uriași cheflii. Dar iat-un brad că se deșteaptă și cu un ram bătând ușor. Asemeni unui capelmaistru le dă semnal în do minor. Buimaci de somn se-ntind giganții trosnind a lor încheieturi Și tumultuoși pornesc să cânte preludiul unei uverturi. Ca un catarg interminabil d-asupra negrelor boschete, Un plop s-alintă-n neastâmpăr, bătând din mii de castagnete. Un teiu stufos ca un Dinicu, s-a deșteptat acum și el. Și amoroso plânge-n umbră cu nota lui de violoncel. Privindu-se ca-ntr-o oglindă în luciul apei liniștite, Din harfe sălciile cântă ca niște fete despletite. Alăturea, ursuz, platanul, mâncat și găurit de ploi, Prin scorburile lui respiră cu note grave de oboi. Tresare ca din altă lume, mișcându-și foile ei late, Și, la răstimpuri, sgomotoasă din talgere catalpa bate. Se întregește simfonia și tot mai veselă devine, Staccato păsările cântă din fluere și piculine.... Divin era concertul, gratis și fără de compozitor! Iar eu, ca Ludwig, melomanul, în sală singur spectator, Și-o lebădă misterioasă vâslea pe ape-așa de lin.... De ce n-am dispărut ca tine, fantasticule Lohengrin! }} [[Categorie:Ștefan Octavian Iosif]] [[Categorie:Dimitrie Anghel]] il7k2ft0a136f5l94fr3z807lt125ie 0 13710 143915 70954 2025-06-14T15:04:37Z TiberiuFr25 11409 formatare titlu 143915 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Vis Biblic | autor = Ștefan Octavian Iosif | autor2 = Dimitrie Anghel | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} {{ppoem| Am fost să-mi văd ocolul meu de vite. Sărmanele duc lipsă de nutreț... Am dejunat apoi, și într-un jeț Am ațipit vre-o câteva clipite. Și iată-n vis mi-apar șapte poeți Slabi, jigăriți, cu fețe scofâlcite Și-alți șapte grași, cu burțile boltite, Păscând în mijlocul unei fâneți. Ca faraon am tresărit cu frică Și am strigat: „Iosife, tu explică Ce-o fi-nsemnând aceste lighioane?” Și a zis Iosif atuncea: „Faraoane! Fă material pe șapte ani, că-n țară Va bântui o criză literară!” }} [[Categorie:Ștefan Octavian Iosif]] [[Categorie:Dimitrie Anghel]] [[Categorie:Sonete]] 9wgu2s70ti0uksg3d85xixxwycywdh8 0 13711 143909 69205 2025-06-14T15:02:18Z TiberiuFr25 11409 formatare titlu 143909 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Paiangul | autor = Ștefan Octavian Iosif | autor2 = Dimitrie Anghel | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} {{ppoem| Cercam tihnit o nouă poezie, Ca să-mi continuu ciclul de la țară, Când fantomatic prinde să transpară Pe manuscris o umbră viorie. Privesc mirat și văd din bagdadie Cum un paiang, torcând un fir, coboară Asemenea unui saltimbanc pe sfoară, Treptat mărindu-și pata pe hârtie. Ce cauți tu, o, negru musafir, Ori te-a atras al lirei mele cântec? – Dar el se leagănă pe albul fir: „M-am coborât să-mi văd și eu de pântec, Căci eu, la masă, nu consum idei – Eu fac, nu scriu ca tine, funigei” }} [[Categorie:Ștefan Octavian Iosif]] [[Categorie:Dimitrie Anghel]] [[Categorie:Sonete]] 9whu4ccgcdidnnkn0makyojwkbjiiyr 0 13712 143896 65878 2025-06-14T14:49:00Z TiberiuFr25 11409 formatare titlu 143896 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Cucoșul | autor = Ștefan Octavian Iosif | autor2 = Dimitrie Anghel | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} {{ppoem| Mereu aud prin somn prelungi somații Și cresc biruitoare cucuriguri... Ai spune un norod cuprins de friguri: Trezit în zorii unei proclamații... Cu somnul luptă ochii mei nesiguri: Sunt în Stambul ori am halucinații?... Văd valurile unei brave nații Escaladând ale robiei diguri... Tot mai strident s-aud cântând cocoșii... Mă scol…Pe cer o semilună pală Și în ogradă numai fesuri roșii... S-au ridicat găinile rebele: Hai dă-le-o constituție liberală Și tu, Abdul Hamid al curții mele! }} [[Categorie:Ștefan Octavian Iosif]] [[Categorie:Dimitrie Anghel]] [[Categorie:Sonete]] n5z8x4lzxdf1dbthjh4vz3aqc2232mi 0 13713 143901 67508 2025-06-14T14:58:14Z TiberiuFr25 11409 formatare titlu 143901 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Indignare reciprocă | autor = Ștefan Octavian Iosif | autor2 = Dimitrie Anghel | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} {{ppoem| Cu pana ta măiastră cinci sonete Am scris, cum vezi, până acum, gânsace Dar pana s-a uzat și nu mai face – Dă-mi altă pană...” – „Nu, destul poete! Vrei să mă jumulești de viu !? Dă-mi pace! Plătesc cam scump promisele cuplete. Eu nu-ți mai dau nimic... Mii de regrete! De-aci încolo scrie cum îți place!...” „Măcar o pană dă-mi confrate! Salvează-mă! Acesta-ți este rolul!” - „Las c-am salvat o dată Capitoliul Noi gâștele, - și tot am fost mâncate… Purtarea voastră nu-i de loc galantă...” - „Hai, marș de-aici friptură ambulantă!” }} [[Categorie:Ștefan Octavian Iosif]] [[Categorie:Dimitrie Anghel]] [[Categorie:Sonete]] bvnb08uwpd3h1gfz57becfxv6db731g 0 13714 143922 68020 2025-06-14T15:09:43Z TiberiuFr25 11409 formatare titlu 143922 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Lui Eminescu | autor = Ștefan Octavian Iosif | autor2 = Dimitrie Anghel | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} {{ppoem| O, Doamne, câtă vreme rămasă înapoi! Unde ești tu acuma și unde suntem noi, Nevârstnicii romantici, sentimentali de-ieri, Care plângeam cu tine și-a tale mari dureri Ni le-nsușeam, asemeni acelor neofiți, Ce se visau aieve pe cruce răstigniți Și resimțeau tot chinul, batjocora și-amarul, Ce le-ndurase-odată și Christ urcând Calvarul?... Sunt ani de-atunci… și astăzi nevârstnicii de ieri Au încercat ei înșiși cumplitele dureri, Au suferit și dânșii și-au plâns cu-adevărat, Ca tine, nopți de trudă adesea au vegheat, Slujind plini de credință divinului tău cult, Și cine știe dacă n-au suferit mai mult, Lipsiți de-aripa largă a geniului tău… Azi când plutești dincolo de bine și de rău, Când nu mai simți pe frunte cununa grea de spini, Pătrunși de pietate, ca niște pelerini, Ți-aducem ție altă cunună mai bogată – Căci sunt și flori pe lume ce nu mor niciodată!... Ce pelerini cucernici, trudiți de lungul drum, Ne ridicăm privirea spre tine și acum Abia ne dăm noi seamă ce sfânt și mare ești: Ce sus, tot mai puternic, mai mândru străjuiești Umplând tot orizontul cu raza ta cea clară, Întocmai cum în zare luceafărul de sară Pe cerul gol de stele răsare timpuriu… Ca-n zori tot el să steie aprins cel mai târziu… }} [[Categorie:Ștefan Octavian Iosif]] [[Categorie:Dimitrie Anghel]] il1ebnuyeejrgf67mxhvcxwfih8ouoh 0 13715 143907 68808 2025-06-14T15:01:32Z TiberiuFr25 11409 formatare titlu 143907 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Nuntă la țară | autor = Ștefan Octavian Iosif | autor2 = Dimitrie Anghel | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} {{ppoem| În vreji de iederă nemuritoare Cuprins e tot pridvorul ca-ntro-o plasă. Și ici un strugur, dincolo o floare Atârnă așezate de mireasă... E-un tărăboi amețitor de glasuri Și vinul vechi dă vervă tuturora Zvârlind pe grave și-ancestrale nasuri Reflexe purpure ca aurora. În fața casei cântă barosanii Încredințați de-nalta lor chemare; Își uită reumatismul veteranii Și cercul horei crește tot mai mare… Dar iată că mireasa-n prag s-arată Și, după vechea datină păgână, Ea își desprinde vălul ei de fată Și-l ține-o clipă fluturând în mână. Asemenea unui stol de rândunele Vin fetele în ceată zgomotoasă Și mâinile se luptă între ele Cercând s-apuce vălul de mireasă... Bucăți e-acum vălul de zăpadă Și ea, zâmbind, duioasă, îl împarte Și fost-a scris ca un crâmpei să cadă Și-asupra mea, cum stam privind deoparte Și m-am gândit la anii mei pustii Și la a mele-mprăștiate cânturi- Așa mi-m rupt eu sufletu-n fășii Și l-am zvârlit la cele patru vânturi... }} [[Categorie:Ștefan Octavian Iosif]] [[Categorie:Dimitrie Anghel]] 7o66wokfxfanvm7sbmn4ffh72rujpeo 0 13716 143912 69949 2025-06-14T15:03:25Z TiberiuFr25 11409 formatare titlu 143912 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Răsăritul soarelui | autor = Ștefan Octavian Iosif | autor2 = Dimitrie Anghel | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} {{ppoem| Îmi sorb acum cafeaua în balcon Cresc nori ca aburi grei dintr-o căldare Un tunet, când și când, în depărtare Îcearc-o gamă, ca un bariton. Ce-o fi fierbând la răsărit, în zare, Divinul nostru nevăzut patron? Își potcovește caii Apollon, Ori ce să fie-acest incendiu mare?... Tot mai compacți ies aburii acum, Dar flăcările cresc acum mai vii și ele, Din ce în ce tot cerul îl câștigă Și iată, că prin nourii de fum, Ca un simbol al României mele, Răsare-o uriașă mămăligă! }} [[Categorie:Ștefan Octavian Iosif]] [[Categorie:Dimitrie Anghel]] [[Categorie:Sonete]] glbfr4evceojtflyz1mrr4s5o1ofd75 0 13717 143904 68024 2025-06-14T15:00:14Z TiberiuFr25 11409 formatare titlu 143904 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Lui Grigorescu | autor = Ștefan Octavian Iosif | autor2 = Dimitrie Anghel | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} {{ppoem| Se leagănă în pas agale Un mândru car purtat de boi: Te duc pe ne-nturnata cale Și-s albi ca neaua amândoi. Iar carul tău, cât e de mare, E-acoperit de-un lăvicer Și munții-nalți privesc din zare Și drumul parcă urcă-n cer Pe unde treci un vânt dă viață Și-mbină felurimi de flori, Precum ți se schimba la față Paleta-n sute de culori. Uimit de farmec o clipită De sus, păstorul legendar Își lasă turma risipită Privind cum trece mândrul car Și-acum, când carul se oprește Și plâng talăngile-n ecou, Natura parcă retrăiește Cel de pe urmă-al tău tablou }} [[Categorie:Ștefan Octavian Iosif]] [[Categorie:Dimitrie Anghel]] mqnldzdosn1o5zftc2blya6q52f5ich 0 13718 143895 65815 2025-06-14T14:48:40Z TiberiuFr25 11409 formatare titlu 143895 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Crai nou | autor = Ștefan Octavian Iosif | autor2 = Dimitrie Anghel | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} {{ppoem| Crai nou pe cer senin s-arată, Și cum străluce-n geamul meu, Îmi pare o unghie tăiată Din degetul lui Dumnezeu... }} [[Categorie:Ștefan Octavian Iosif]] [[Categorie:Dimitrie Anghel]] njcu4e3pg2iwgjr66ssgwz00gx9kelw 0 13719 143913 70037 2025-06-14T15:03:52Z TiberiuFr25 11409 formatare titlu 143913 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Scrisoare | autor = Ștefan Octavian Iosif | autor2 = Dimitrie Anghel | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} {{ppoem| De când trăiesc la țară, Sacerdote, M-a convertit, ca pe Rousseau, natura. De-aceea de astăzi las literatura Și-azvârl în foc carnetul meu de note. De-acum mă pun serios să adun bancnote, În pod îmi spânzur lancea și armura, Și, cum vă spun, am să vă fac figura, Chiar dac-aș ști că-s Anghel Bounarotte! Ce-atâta artă când în pruni rodește Aperitivul zilelor de mâne, Când am hameiul dospitor de pâne, Și mă-nveșmântă cânepa și inul?! Vezi Sacerdote, astfel se sfârșește Cariera mea… Așa mi-a fost destinul. }} [[Categorie:Ștefan Octavian Iosif]] [[Categorie:Dimitrie Anghel]] [[Categorie:Sonete]] 5no39z5pqo7ww9b5ipo8utzqguyn6cg 0 13720 143910 69249 2025-06-14T15:02:39Z TiberiuFr25 11409 formatare titlu 143910 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Pastel în metru antic | autor = Ștefan Octavian Iosif | autor2 = Dimitrie Anghel | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} {{ppoem| ''Lui [[Artur Stavri]]'' Trist îmi apare din neguri enormul oraș după ploaie, Soarele-i bate-n ferești umede încă de plâns. Negrii castani își întind adormiți candelabrul de ramuri… Cine-a suflat și le-a stins albele flăcări de flori? Trece amurgul acum pe ceruri cu dulcea-i estompă – Vesele farduri punând pe o mască de mort. Cum înserează acuma clamoarea stridentă-n uzinii Umple de vaier prelung posomorâtul amurg. Dreaptă-o coloană de fum se înalță din horn către ceruri, Stăruie-o clipă sporind, se risipește apoi, Se despletește-n șuvițe și cade respinsă din slavă, Ca pe rugul funest fumul fugar a lui Cain }} [[Categorie:Ștefan Octavian Iosif]] [[Categorie:Dimitrie Anghel]] g4u56hx8jvd612f9lp1vbxj8tae8yrp 0 13721 143911 69635 2025-06-14T15:03:02Z TiberiuFr25 11409 formatare titlu 143911 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Prolog | autor = Ștefan Octavian Iosif | autor2 = Dimitrie Anghel | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} {{ppoem| ''la „Sonete rusticane”'' Mi-a dat gânsacul cea mai fină pană Și-un strugure de boz mi-a dat cerneală Zicându-mi: „Scrie cea mai colosală Poemă scrisă-n Dacia Traiană. Să pui într-însa viața rusticană Cu disciplina ei patriarhală: La opt te culcă și la trei te scoală, De vrei să cânți natura suverană!” Gânsac iubit, poți să te umflii-n pene! Am să te-ascult, cu toate că mi-e lene, Și-oi căuta să fiu la înălțime Spre-a dovedi, când vreau, ce pot să fac Cu patru strofe, cinci perechi de rime, C-un boz și cu o pană de gânsac! }} [[Categorie:Ștefan Octavian Iosif]] [[Categorie:Dimitrie Anghel]] [[Categorie:Sonete]] 78hhail98lklbxymmatimge2v938ppi 0 13722 143899 66986 2025-06-14T14:57:06Z TiberiuFr25 11409 formatare titlu 143899 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Excelsior! | autor = Ștefan Octavian Iosif | autor2 = Dimitrie Anghel | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} {{ppoem| Cunosc atâți netrebnici care zic: „Să nu pui preț pe anii care zboară!” Ei nu pricep că viața-i o comoară Și nu prevăd în moarte-un inamic. Lor li se pare natural să moară, Că după moarte nu mai e nimic: Nu știu că firea e un alambic, În care tot renaște-a doua oară. Sub care formă viața-o să te cheme Ca s-o trăiești din nou în altă vreme, Tu nici nu poți măcar să bănuiești... De-aceea mergi și luptă înainte, Ca dincolo, de-ți vei aduce-aminte De viața ta de-acum, să nu roșești. }} [[Categorie:Ștefan Octavian Iosif]] [[Categorie:Dimitrie Anghel]] [[Categorie:Sonete]] k5l11ja5z6gatb0h3kynrtimla2nygm 0 13723 143889 63063 2025-06-14T14:45:42Z TiberiuFr25 11409 formatare titlu 143889 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Bețivul solitar | autor = Ștefan Octavian Iosif | autor2 = Dimitrie Anghel | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} {{ppoem| ''1 mai'' Lipsit de viața binefăcătoare A aerului sănătos de țară, Visând într-o tavernă solitară Eu stau cu lăutarul și beau soare! Căci orice bob de strugur e-o-nchisoare, În care fierbe chestia agrară, Și-n orice sticlă arșița solară A-nchis puteri în veci renăscătoare. Eu dezrobesc un șir de raze moarte... Așa sunt eu ! Sus ridicați dar teascul! Lăsați-mă stăpân pe tot fantascul ... Stimez capacitățile deșarte... Cioroiule, mai cântă-mi un adagiu! Așa ... și după mine – naufragiu! }} [[Categorie:Dimitrie Anghel]] [[Categorie:Sonete]] 5f7kvhv85wozhwcl6f4x5h4d71wiiwa 0 13724 143902 71241 2025-06-14T14:58:40Z TiberiuFr25 11409 formatare titlu 143902 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = În zori | autor = Ștefan Octavian Iosif | autor2 = Dimitrie Anghel | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} {{ppoem| Întârziat-ați voi vreodată-n Capitală În zori de zi, când vin măturătorii? Ei nu-s poeți – și, pentru dânșii, zorii Nu prevestesc lumina triumfală. Ca niște critici îngâmfați, pe uliți Cu gesturi largi aruncă nori de praf în soare... Dar el, senin sporește în splendoare Țintind în ei cu aurite suliți! În fața lui, orbiți, se dau în lături Și-apoi, gonind, ca-ntr-un sabat murdar În norii ridicați de ei dispar Ca-ntr-un Walpurgisnacht, călări pe mături... }} [[Categorie:Ștefan Octavian Iosif]] [[Categorie:Dimitrie Anghel]] lm2s4m3s93503rdcqgxm1hdsiu9cgra 0 13725 143890 61126 2025-06-14T14:46:22Z TiberiuFr25 11409 formatare titlu 143890 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Amorul orb | autor = Ștefan Octavian Iosif | autor2 = Dimitrie Anghel | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} {{ppoem| Nu se cunosc, nici s-au văzut vreodată!... Dar ambii sapă sumbre galerii, Ca doi mineri înmormântați de vii Ce-n întuneric, făr’ de lămpi, se cată.– Atrași de-aceleași tainici simpatii, Boltesc tuneluri lungi ca să răzbată, Și solul sună, unde prind să bată, De zvonul surdei lor telegrafii.– Tot mai aproape se aud, și tot Mai harnici sapă vesel să s-ajungă, Și dup-atât ocol și cale lungă Se întâlnesc deodată bot în bot Sub bolta nupțială a cupolei... Și iată, astfel se iubesc – sobolii! – }} [[Categorie:Ștefan Octavian Iosif]] [[Categorie:Dimitrie Anghel]] [[Categorie:Sonete]] dmmrmkn6ngtjspz543z2bvmi3y2b9s8 143891 143890 2025-06-14T14:46:28Z TiberiuFr25 11409 143891 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Amorul orb | autor = Ștefan Octavian Iosif | autor2 = Dimitrie Anghel | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} {{ppoem| Nu se cunosc, nici s-au văzut vreodată!... Dar ambii sapă sumbre galerii, Ca doi mineri înmormântați de vii Ce-n întuneric, făr’ de lămpi, se cată.– Atrași de-aceleași tainici simpatii, Boltesc tuneluri lungi ca să răzbată, Și solul sună, unde prind să bată, De zvonul surdei lor telegrafii.– Tot mai aproape se aud, și tot Mai harnici sapă vesel să s-ajungă, Și dup-atât ocol și cale lungă Se întâlnesc deodată bot în bot Sub bolta nupțială a cupolei... Și iată, astfel se iubesc – sobolii! – }} [[Categorie:Ștefan Octavian Iosif]] [[Categorie:Dimitrie Anghel]] [[Categorie:Sonete]] d1inpuf55j5pnzzwlilfh09tpzch4mt 0 13726 143903 71248 2025-06-14T14:59:46Z TiberiuFr25 11409 formatare 143903 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Înainte! | autor = Ștefan Octavian Iosif | autor2 = Dimitrie Anghel | secțiune = | anterior = | următor = | note = Cumpăna, nr 1, 29 noiembrie 1909 | an = 1909 }} {{ppoem| Un paradis pierdut e orice oră, Dar nu te mai întoarce spre trecut: Trecutul nu cunoaște auroră – Ci-ndreaptă-ți cârma spre necunoscut, Căci un pilot stă pururea la proră. Pe marea asta-a vieții zbuciumată, Ce peste tot o-nvăluie misterul, De vrei să afli cale-adevărată, Ca-n roza vânturilor corăbierul, În inima ta proprie o cată. Sirene-or încerca să te înșele, Dar tu urmează-ți drumul tău spre larg. Nu te lăsa ademenit de ele : Ca Odiseu legat strâns de catarg, Nu căuta-n adâncuri, ci spre stele! Din calea ta o clipă nu te-abate, Nu mai căta pe unde ai trecut – Nu plânge-a tale pânze sfâșiate, Ci stăruiește spre necunoscut, Oricâte uragane te vor bate. Iar dac-o fi ca totuși să te-ngroape A valurilor răzvrătită turmă – Nu părăsi pe cei ce-ți sunt aproape: Fă tot ce poți ai tăi măcar să scape Și caută să mori cel de pe urmă! }} [[Categorie:Ștefan Octavian Iosif]] [[Categorie:Dimitrie Anghel]] 20ifqw40gbpp2s00wp8aa1422m8clnt 0 14106 143906 68794 2025-06-14T15:01:11Z TiberiuFr25 11409 formatare 143906 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Nu știu, n-am văzut | autor = Ștefan Octavian Iosif | autor2 = Dimitrie Anghel | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} {{ppoem| Spun unii și se poate să fie adevărat Că și în anul acesta s-a desprimăvărat, C-au lineat plugarii în țarini negre brazde, Și-au tras aceleași berze la vechile lor gazde. Că holdele pe urmă bogate au crescut... Se poate... Cine știe! Eu nu știu, n-am văzut... Spun alții că cireșii, salcâmii și castanii Au înflorit și anul acesta ca-n toți ani, Că sub albastra boltă pictată de ozonă A dat concerte iarăși eterna primadonă Și că natura toată un rai s-a prefăcut… Se poate…Cine știe! Eu nu știu, n-am văzut... Afirmă alții iarăși că holdele bogate S-au copt și-au fost pe urmă cu grabă secerate, C-au fluierat mașine și-au clănțănit batoze, C-au fost seri violete și răsărituri roze, C-a fiert prin crame mustul, voios ca și-n trecut… Se poate... Cine știe! Eu nu știu, n-am văzut!... Spun în sfârșit cu toții c-au vilegiaturat, Că aerul pe-aiurea nu s de comparat Cu cel din Capitală, că-n timp de două luni, Au auzit cu toții și au văzut minuni… Me-ți întreba acuma : „Dar tu ce ai făcut?” Am scris cinci mii de versuri… Eu nu știu, n-am văzut! }} [[Categorie:Ștefan Octavian Iosif]] [[Categorie:Dimitrie Anghel]] d1m1dtlmo6gxv4xecivk00mjnj7nsxp 0 27911 143920 82304 2025-06-14T15:08:15Z TiberiuFr25 11409 formatare titlu 143920 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Cometa | autor = Ștefan Octavian Iosif | autor2 = Dimitrie Anghel | secțiune = | anterior = | următor = | note = COMEDIE ÎN TREI ACTE, ÎN VERSURI | an = 1908 }} :Lui D. Burileanu, :căruia i se datorește apariția acestei Comete :Autorii ==PERSOANELE== :TITY ROSNOV, rentier :Doamna MIREA RORO :TANȚA fiicele doamnei Mirea :NINETA LUCICA CLEO :Doamna GUBIN :RUDI, fiul doamnei Gubin :POETUL COLUM :SCULPTORUL PRALEA :HALS :INVITAȚI ==ACTUL I== :Un salon modern. Lumină de lampă. RORO, pe un puf, lucrează lîngă foc, la o broderie. TANȚA îngrijește de un samovar. E in amurg. ===SCENA I=== :RORO, TANȚA :TANȚA :Ciudat! Nu vine nimeni… :RORO :Da, nimeni… :TANȚA :Ce să fie? :RORO :Te miră? :TANȚA :Da, vezi bine… Eu m-așteptam să vie. Nu-i astăzi miercuri oare? :RORO :De bună samă, miercuri… :TANȚA :Nu-i cercul nostru astăzi? :RORO :O, sînt atîtea cercuri! :TANȚA :Da, e-o epidemie! :RORO :Nu,-i foarte natural! :De-arunci o piatră-n apă, nu se pornește-un val? :Și-n urmă valul oare nu crește-n cerc? :TANȚA :Firește! :RORO :Și-apoi din cercu-acela nu prinde altu-a crește? Și altele-n virtutea aceleiași vibrații? Unde-i acuma cercul întîiei generații? Cine-ar putea să spună?… :TANȚA Nu eu! :RORO :Ascult-atunci! :(Sentențios) :Aicea cade piatra pe care o arunci, :(face gestul) :Aici se face cercul, și-acesta-i „cercul nostru”… :Pe urmă cercul crește și face „cercul vostru“… :Și cercul vostru face pe-al lor — și mai departe… :TANȚA :Roro, să aibă Tity ca tine-atîta carte… :RORO :De ce vorbești de Tity? :TANȚA :Ar fi un lucru mare! Ce n-ar putea s-ajungă el, un băiat cu stare!… :RORO :Ei, și? Ce-mi pasă mie? :TANȚA :Ce-ți pasă? Ei, îți pasă. RORO :Îmi pasă ca și ție, după cum văd… :TANȚA :Ei, lasă! :Las’, și mai bine haide, continuă-ți ideea :Cu cercul tău cel magic… :Cum stăm cu piatra-aceea :RORO (sentențios) :Aceea ce greșește să nu arunce piatra! :TANȚA :(luînd în mînă Indépendance Roumaine de pe masă) :Ia să vedem mai bine ce-i cu puterea-a patra? :(Parcurgind ziarul) Te-nteresează Bursa?… :(RORO tace. TANȚA schimbă tonul) :Nu Preferați vreo scenă Din Parlament?… :Să trecem la rubrica mondenă… :A! violetul iarăși!… :RORO Da, toate-s violete! :TANȚA :Și, sigur, violetul cu tenul tău se ceartă… :RORO :Nu… dar ce-ai zice dacă o mie de palete :S-ar pune să picteze printr-un capriciu de artă :C-o singură culoare o mie de portrete?… :TANȚA :Ce-ar fi? :RORO :Un an rentabil pentr-un oftalmolog!… (Rîd.) :Și totuși violetul mi-e drag, cînd nu-i en vogue! :E-atîta poezie în el cînd ziua moare… :C-o dungă violetă se-ncheie-o depărtare, :O viorică spune că-i primăvara-aproape, :O dungă violetă însamnă supt pleoape :O patimă ascunsă… :O umbră violetă :Acopere trecutul… :TANȚA (ironic) :Roro!… devii poetă!… RORO :Ba nu… clar o culoare așa de ideală, :Lăsată parc-anume pentru melancolie, :Nu e păcat s-ajungă atîta de banală :Prin tirania modei? Sărmana poezie! :TANȚA :Ce vrei? Sînt numai șapte culori în curcubeu! :RORO :S-arată curcubeul? Atunci e semn de pace?… :Ba nicidecum! Văd lumea și eu în felul meu! :Și orice pun pe mine mă prinde și îmi place. :RORO :Îți place, că-i la modă, și moda-i, cum se știe, :Făcută pentru-aceia ce nu au fantezie. :Gîndește pentru tine un Worth sau Madame Paul. :Vînează-ntre ghețare un eschimos la pol :Și în aceeași vreme un cafru-n țări toride… :Mor gingașii colibri cu penele splendide, :Devin ridicoli struții așa de eleganți, :Rămîn cu gura știrbă sărmanii elefanți, :În semn de întrebare sucind în aer tromba; :Pe zi ce merge crește imensă hecatomba, :Și toți își dau tributul, ca-n urmă domnul Worth :Sau altul ca și dînsul, din materialul mort, :Din toate-aceste lucruri așa de disparate, :Ducînd la frunte mîna cu gesturi inspirate, :Să-njghebe cine știe ce creațiune nouă… :Și-apoi să decreteze ca Dumnezeu: „Vai vouă, :De nu-ți purta cu toate, burgheză sau regină, :Jupon scurt, redingotă, jiletca androgină :Sau bluza cu guipură… Pe stradă chimonoul… :Pentru anotimpu-acesta, acesta mi-i cadoul! :Iar cît despre culoare, cu violet vă satur, :Sau stofele vărgate și… :(cu emfază) :tertium non datur!<ref>Tertium non datur — a treia posibilitate nu e permisă.</ref> :(Rîd amîndouă.) :Ce rîzi?… Nu-i asta moda?… :TANȚA :Roro!… ești o nebună!… :RORO :Și tu… Palas Atena, firește… :TANȚA :Asta-i bună! În orice caz mai bine-i să fiu așa cum sînt, :O fire mărginită… :RORO :N-am spus acest cuvînt… TANȚA :Nici nu-s o revoltată ca tine, o estetă. :RORO :Tu nu-nțelegi că toate pe lume se repetă? :Că nu e nou nimica, și vasta crenolină :Purtată de bunica a fost și-o să revină :Mereu, că e un ciclu de forme și tipare, :Menite să ascundă diformități bizare, :Să întregească lipsuri… :TANȚA :Atunci cum vrei să fie? :RORO :Cum vreau?… :Întîi de toate să fie-o armonie :De linii, căci în linii e-a frumuseții taină… :Să nu le-ascunzi, ci astfel să-ți faci orișice haină :Ca ritmul plin de farmec al lor să nu se strice… :Aș vrea să port hlamida statuielor antice, :Să-mi fie liber mersul, și brațul gol să-l am, :Să am mișcări de valuri și legănări de ram, :Ca undele-n mișcare, al faldurilor joc :Cîntînd să se preschimbe cînd merg sau stau pe loc, :Și-n orice-nfățișare senină să rămîn, :Născută ca din dalta unui artist păgîn… :Pe orice fond aș trece, să nu însemn o pată, :Să fiu cu fondul una, să par că sunt pictată… :Prostii! :RORO :Nu, dragă Tanță! Sînt lucruri înnăscute… :tanța :Ei ași! :RORO :Las-o-ncurcată! :tanța :Ba nu! :RORO :Atuncea du-te :Și-anunț-o conferință la Ateneu… :TANȚA :(indignată) :Cum? Eu?… :RORO :Da‘ cine? :TANȚA :Tu, desigur! Că tu vorbești mereu, :Tu ai formule gata și-asortimente nouă :Expuse la vitrină… :RORO :(plictisită) :Ei, las-o! :(În timpul acesta DOAMNA MIREA intră, în toaletă de vizită.) ==SCENA II== :ACELEAȘI, DOAMNA MIREA :DOAMNA MIREA (întinzînd mîinile) :Pace vouă :Iar vă certați, desigur… Iar faceți teorii!… :TANȚA (cu răutate) :Nu, mamă… dar e-n vervă Roro, și tu o știi :Cum e esteta noastră cînd și-a pornit motorul… :DOAMNA MIREA :(cu deznădejde comică! :O știu! :RORO (arătînd-o cu degetul) :Ce-s eu de vină?! De vină-i autorul! :(Soneria. Se aud glasuri pe coridor.) :TANȚA :Vin fetele! :(Aleargă să le-ntîmpine.) Da! Ele-s! :DOAMNA MIREA :Cum?… Iar Credeam că-i joi Eu fug… azi nu am vreme… primiți-le și voi! :(Larma din coridor crește.) :I-auzi ce gălăgie!… Nebune ce mai sînt!… :(Iese.) ==SCENA III== : :RORO, TANȚA, NINETA, LUCICA și CLEO, în costum de patinaj. :NINETA, LUCICA, CLEO :Bonjur! :CLEO :Frumos vă șade! Vă țineți de cuvînt!… :TANȚA :Nu-i vina noastră, Cleo… :LUCICA :Păcat! :NINETA :Era o gheață :Curată ca oglinda, mai limpede la față :Decît obrazul doamnei Gubin, de obicei… :Încremenise apa cuprinsă de polei, :Așa de străvezie, că-n loc stai rușinată :Văzîndu-te în luciul oglindei dedublată… :RORO :Risca deci să te piardă un mic pas olandez? :NINETA :Noroc c-o bură fină ca pudra de orez :Ningea, și-atuncea fața strălucitoarei sticle… :RORO :(ridicînd capul) :Ca lacul Yosemity a Veronicăi Micle :S-a tulburat deodată… Și-apoi?… :(Privind-o malițios) :Era și Tity… :CLEO, TANȚA și LUCICA (rizind) :Cometa! :NINETA Da, Cometa! :TANȚA :Te tulburi, Yosemity :LUCICA Te-ntuneci, lac-oglindă? :RORO :Deloc! Nu pot să-l sufăr :CLEO :Serios vorbești? :RORO :E anost ca un șerbet de nufăr :LUCICA :Ei, asta nu! :CLEO Firește că nu! :TANȚA :Eu îl ador :CLEO, LUCICA, NINETA (în cor) :Și eu! :RORO (cu dispreț simulat) :Fiind aceasta părerea tuturor, :Permiteți-mi, ilustră majoritate, mie :Să mă înscriu în contra… :TOATE :(în cor) :Aceasta-i infamie! :LUCICA :E adorabil Tity… :TANȚA :E elegant, distins… :CLEO :E zvelt ca un Adonis… :TANȚA :O, da! :RORO :(ironic) :Prea v-ați aprins! :NINETA :Oriunde-apare dînsul, aduce veselie… :LUCICA :Mișcările lui toate sunt o euritmie… :Și glasul lui… :CLEO :E dulce… :NINETA :Te farmecă, te fură… :LUCICA :Și parc-aceeași vorbă ce-o spune altă gură :Alt înțeles îmbracă cînd gura lui o spune… :CLEO :Da, orice face dînsul îl prinde de minune! :RORO :(lăsînd broderia) :Nici vorbă! Lucrul ăsta l-am auzit și an! :Eroul era altul… Un trubadur sărman… :Un palid AhasvErus, un rătăcit din drum, :un bard căzut din lună, supt braț cu un volum, :Volumul lui de versuri, umplut ca un herbari :Cu mîndre flori presate… Dar nu avea nici lari, :ici unde să și-i ție în casa lui umilă… :Nu se-ntrebase nimeni de starea lui civilă… :Era pe-atunci în vogă cum e-astăzi violetul! :Și-acuma… cine știe pe unde-o fi poetul! :TANȚA :Cum poți să pui pe Tity în cumpănă c-un tont! :RORO :Da, astăzi Tity crește măreț la orizont! :S-a dus cîntînd poetul un biet epitalam, :Și cartea lui pe care odată o citeam :Cu-atîta drag, pe margini scriind duioase note, :A prefăcut-o Tanța de mult în papiliote! :(Fetele rîd.) :TANȚA :(indignată) :Roro!… Cum inventează?!… :RORO :De ce te-ai supărat? :E-o cinste să ai părul în versuri ondulat! :De fiece șuviță s-atîrne o poemă: :Ici un gazel șagalnic, dincoace-un triolet, :O-ntreag arhitectură clădită de-un poet, :Se poate-o mai frumoasă și scumpă diademă? :TANȚA (în culmea indignării) :Ce rîdeți?… :RORO :Cum te superi și tu de toate cele! :Tu nu-nțelegi că risu-i ca scumpele dantele :Ce-nveselesc o haină?… :TANȚA :(enervată) :Ei, lasă-mă în pace! :CLEO :Iar se pornește sfada… :LUCICA :(cu un aer grav) :Tăcere! :NINETA (bate din palme) :Știi că-mi place :RORO :Așa s-a-nchis ședința și-acum o săptămînă! :LUCICA :La ordine! :CLEO :(punînd mîna pe un clopoțel) :Ajunge! Discuția s-amînă! ==SCENA IV== :ACELEAȘI, TITY TITY :(întrînd, aude ultimele cuvinte și, stînd în prag, strigă) Eu cer cuvîntul! :TOATE :(afară de RORO care-și pleacă capul pe broderie și se face că lucrează) :Tity! Cometa e-ntre noi! :TITY (înaintînd) :Cometa totdeauna vestește un război! :(Toate fetele, afară de RORO, care stă la locul ei, îl înconjoară.) :CLEO :De unde vii, Cometă? :LUCICA :Din care regiuni? TITY :Din regiuni polare… și-am să vă spun minuni! Dar, mai întîi, permiteți… :(Plecînd un genunchi în fața lui RORO, care se face că lucrează înainte) :Sînt preasupusul paj Al majestății-voastre… :(RORO se uită la el ironic.) :N-ați fost la patinaj… (RORO tace.) :Nu vreți să rupeți gheața?.. :Tăceți? Brruh! Ce aisberg! (Se scoală scuturîndu-se ca de frig. :TANȚA îi ține calea, :rîzînd.) :TANȚA :Amabilă primire!… :TITY :Lăsați-mă s-alerg! O, de-aș avea patine!… One horse! One horse! :O, vai! :Ca Richard un imperiu aș da acum — pe-un ceai! :TANȚA (arătîndu-i samovarul) :Vin, samovarul cîntă… :TITY :(cu mîinile întinse spre samovar) :Salut! O, samovar! :La tine e căldură… :(Arătînd pe RORO) :Acolo-i frig polar! (Se întoarce iar spre samovar) :De ai ceva pe suflet, tu murmuri cel puțin, :Ți-arăți nemulțumirea cînd toanele îți vin, :Pufnești cînd atmosfera te-apasă, protestezi :Cu grave borborigme; arunci scîntei, fumezi; :Cînd ești duios, cînd vesel, cînd mut, cînd guraliv… :Oricum ai fi, tu însă ești comunicativ! :(Fetele rîd, afară de RORO; TANȚA îi toarnă și-i servește :ceaiul.) :TANȚA :Ți-ai meritat paharul… :LUCICA :A fost splendid cupletul!… TITY :(se duce la RORO și-i oferă paharul) Îmi pun în el nădejdea să-mi fie interpretul…. :RORO :(respingîndu-l cu ochii la cer) O, treacă de la mine, stăpîne, acest pahar! :TITY :Odată cu nădejdea am pus destul zahar: :Nu ți-l servesc cu fiere… :RORO :Nu suntem pe Golgota! TITY :De-acord, o, majestate! :RORO (cu dispreț) :Cu Almanahul Gotha N-am nici o legătură; nu port pe cap coroană… :În schimb am pentru anoști mîndria suverană… :TITY :Olimpică aproape… :RORO :Ce glume de prost gust! TITY :(bînd ceaiul, face o reverență) :Mă-nchin umil în fața disprețului august! :Și totuși dați-mi voie să nu renunț la glumă… :Căci glumele-s asemeni baloanelor de spumă :Ce-adună curcubeie în viața lor de-o clipă :înveselind copiii — și-apoi cad în risipă… :RORO :(îmblînzită) :Ca pe-un copil atuncea dorești să te ascult? :TITY :(cu melancolie prefăcută, dă din cap) :Nu… nu mai am tutore… eu sunt major de mult! :CLEO :Ai fost foarte precoce… :TOATE :(afară de RORO) :O, da! :TITY :Nu-s mai deștept :Și nici mai prost ca altul, dar am licența-n Drept, :Pașportul ce deschide oricare barieră… :A răposat în mine un om de carieră, :Căci n-avea aptitudini să doarmă la birou. :Am moștenit, se vede, un suflet de erou :Și vaste patrimonii cu dînsul deodată… :Sunt deci o excelentă partidă pentr-o fată! :RORO :Modest erou! :(Fetele rîd.) :TITY :Desigur! Modest de mic copil! :Îmi dați voie s-adaug și-acest mic codicil! :LUCICA :Atunci din modestie se vede c-ai rămas :Stingher ca o cometă pînă acum… :Hélas! :tanța :De ce oftezi?… :(TITY tace.) :cleo :Răspunde! :TITY :De ce? Vreți să vă spun :Atunci face-vă-ți roată!… :(Fetele, afară de RORO, se strîng în jurul lui.) :Sînt un sărman nebun TOATE :O știm!… Poveste veche!… :(Răzgîndindu-se, brusc) :Nu… nu mai spun, căci astăzi prea sunt :sentimental :(Se ridică să plece.) :Nu te lăsăm… Hai spune… :TITY :(se oprește grav în mijlocul scenei) :Tăcere în salon!.. Prin gura mea vorbește acum Flammarion! :TITY :(continuînd pe același ton) :Aveam un ideal… :FETELE :(afară de RORO) :Gentil auditoriu! Dincolo de lumină, :De-această uriașă și veche pelerină, :Tăiată din cuponul întinderii albastre, :Cum zic, mai sus de soare, de cuiul lumii noastre, :De care-atîrn-această străveche pelerină… :RORO :(întrerupînd) :Imagina-i greșită!… :TITY :Mă rog, ce-s eu de vină? :Să zicem că-i greșită… și trecem mai departe… :Din bezna fără margini cu încăperi deșarte, :Acolo unde-i noaptea opacă și concretă, :În negrul haos unde nu ochi, dar nici lunetă :N-a fost în stare încă s-arunce o privire, :în locu-acela virgin de orice clevetire, :Incognito ca regii, dar făr-agenți secreți, :Aproape anonimă, cum sunt unii poeți :Ce n-au avut norocul să afle-un editor, :Nici doamne patronese — un biet punct călător, :Inexistent în spațiul obscur, deși există, :Se-nscrie dintr-o dată pe-a oaspeților listă :Rupînd monotonia sistemului solar… :Senzația-i enormă… „Ce-i monstru-acest bizar?” :Se-ntreabă cu mirare planetele și sorii… :Se umple universul de știri contradictorii; :Din Jupiter în Marte, din Marte-n Jupiter :E-un schimb de telegrame cifrate, care cer :În cea mai mare taină amănunțit raport: :Ce-i cu suspectu-acesta ce n-are pașaport? :Ce-i corpul ăsta straniu în rochie gazoasă? :A cui e oare-această reclamă luminoasă? :Și-ndreaptă astronomii lunetele din turn :Și pîn‘ și Ugolinul, ignobilul Saturn, :Își tulbură plăcerea digestiei lui grele :Pîndind cu bănuială prin vastele-i inele, :Pe cînd cometa crește pe cer, și-n zbor nebun :Cu mîndra-i coadă-ncearcă efecte de păun!… :TANȚA :Cometa era dară, cum văd… :TITY :Bine-nțeles! :NINETA :o, ce n-aș da ca dînsa să am atît succes! :TITY :Succesu-i foarte lesne de repurtat. :NINETA :Ei, cum? :TITY :O rochie gazoasă și fină ca de fum :Și părul dat pe spate ca simplă garnitură… :TOATE :(afară de RORO) :O! O! :TITY :Vă cer iertare! :LUCICA :Intreci orice măsură! :TITY :De ce mă întrerupeți?!… Tăcere în salon! :Prin gura mea vorbește din nou… :TOATE :(afară de RORO) :Flammarion! :TITY :Flammarion, firește… Dar unde am rămas? :A… da! Cometa noastră acum din ceas în ceas :Tot mai impetuoasă s-avintă și desfide. :Poftită-i pretutindeni… i se ofer partide, :Se luptă între ele planetele rivale, :Se-ntrec în politețe, fac jertfe colosale, :Și-aprind ca niciodată imensele lor faruri, :I se trimit misive de dragoste și daruri, :Saturn devine tandru, Mercur stă trist deoparte. :Scăpărătoare, Venus se uită crunt la Marte, :Pleiadele-i fac semne cu blîndele lor focuri, :Tot ceru-i numai baluri, serate, Five-o’ clock-uri, :Dar ea, ca o mireasă, își flutură beteala :Și trece înainte… Și-acuma triumfala :Și mult sărbătorita persoană vagabondă :Dispare, ca în urmă s-apară și mai blondă, :În alt sistem, departe, dar nu stă nicăirea :Și ori pe unde trece își scrie amintirea :Zvîrlind în întuneric un pumn de stele-albastre; :Apare și dispare din sfera lumii noastre, :Ca iarăși să revie, pîn‘ ce-ntr-o zi, distrată :De-o nostalgie vagă, de-un gînd obscur, deodată :Ajunge față-n față cu Febus Apolon… :TANȚA :Cu cine are-onoarea?… :TITY :Tăcere în salon! :NINETA :Ei, prea devii didactic! :TITY :Mă rog, așa sunt eu! :Un clasic! Și de-aceea, vedeți, îmi vine greu :Să-i zic soarelui soare, cînd e așa sublim :Acest plin de-armonie și vechi pseudonim! :O, dătător de viață, o, Febus Apolon! :RORO :Povestea cu cometa devine foileton! :Atunci… pe mîini urmarea… :(Se scoală să plece.) :TOATE (afară de RORO) :Ba nu!… Acuma vrem!… :LUCICA :Înșir’te mărgărite! :CLEO :Desfășură-te ghem, :Că noi tăcem de-acuma… TITY :Gentil auditor! Priviți! :Urc iar spirala sus, în observator: :Cum vă spuneam, cometa, în goana ei, deodată, :De-un ochi imens de aur se simte fascinată, :Falenă<ref>Falenă — fluture păgubitor.</ref> uriașă ce-aleargă fără vrere :Atrasă spre lumină de-o tainică putere… :Se uită lung în urmă, s-ar înturna din cale, :Încearcă să reziste atracției fatale, :Rotește, tot rotește, aproape, mai aproape, :Întinde înc-o dată aripile să scape :De ochiul care-o cheamă imperios spre moarte, :Dar nu mai e scăpare de-acum în nici o parte; :Un jar cumplit o arde, și pleata ei bălaie :Acum e-un nimb de flăcări, un caier de văpaie, :Și vagabonda asta cu-atîta fantezie, :Ce n-a putut să lege nici o tovărășie, :Ce cocheta cu toate imensele planete, :Ce nu știa pe lume nimica să regrete, învinsă, umilită, nemaiputînd să zboare, :Vertiginos s-aruncă și se destramă-n soare!… :Atîta tot?… :LUCICA :Pe urmă?… :TITY :Ce, nu-i destul, mă rog :Am început c-o glumă și-nchei c-un necrolog! :NINETA :Și care e morala? :TITY :Morala? :(Melancolic) :Cine știe! (Se uită la ceas) :În orice caz pe astăzi destulă poezie! :Am zăbovit prin spațiu destul… :Mă duc. :LUCICA :NINETA :Cum? Pleci?. :Nu ne conduci?… :TITY :Sunt gata! :LUCICA (către NINETA și CLEO) :Plecăm cu Tity, deci (Se ridică toate trei, gata de plecare.) :NINETA :La revedere, Tanța… :A!… Dar uitam… Roro, :Veniți la balul doamnei Gubin?… :RORO :N-am încotro… :TANȚA :Ba da… cu siguranță… :TITY :Atunci voi fi și eu! NINETA :La drum dar cu Cometa!… (Se-ntoarce către TITY) :Să mergem, domnul meu! (Îi oferă brațul.) :TOATE TREI :La revedere, Tanță… Roro… :TANȚA, RORO :La revedere! (Dau să plece.) :NINETA :Hai… :TITY :(se oprește) :Merg… dar pun condiții: să mergeți în tăcere, :Să nu v-aud pe stradă nici în surdină glasul, :Să nu priviți la nimeni, decît la mine… Pasul :Scandat ca mersul sigur al versului spondeu… :(Le arată.) :Așa… Primiți?… :CELE TREI Desigur! :TITY :Și-n urmă fiecare Primiți drept răsplătire să-mi dați o sărutare?… (Rîd, toate, protestînd.) :LUCICA :Deschide-atuncea marșul, ilustră călăuză! :(TANȚA le conduce spre ușă; :TITY, cînd să plece, lasă brațul :NINETEI și se-ntoarce brusc la RORO, care rămăsese la locul ei.) :TITY :(către NINETA) :Pardon! :(Aleargă spre RORO, plecînd un genunchi la pămînt) :O, dulce Rebus, cer umilită scuză!… Uitam să-mi iau adio… :RORO :Îl iei pe totdeauna? :NINETA, LUCICA, CLEO (în fundul scenei) :Ei, haide… vii odată?… :TITY :(întorcîndu-se către ele) :Stați, că nu dă furtuna (Răspunzînd lui RORO) :Cînd reapare iarăși, Cometa parcă știe? :RORO :Permiteți o-ntrebare: e-o autobiografie Povestea de-adineaori? :TITY Și dac-ar fi?… RORO :Aș cere… :(ezită) :Aș cere comentarii, știind că fac plăcere… :TITY :Cui? :RORO :Vrei să știi anume, cu orice preț?… :TITY :Da! :RORO :(fixîndu-l) :Tanții :TITY :Nu mai arunc nimica în talerul balanții… :LUCICA :(în fund) :Da’ vii odată?… :TITY Gata!… :RORO :(către TITY) :La revedere, clar. Desigur te reclamă un alt sistem solar… :TITY :De ce așa de sigur?… :FETELE (în fund) :Ei, noi plecăm! (Ies cu zgomot, conduse de TANȚA.) :TITY (se-nclină) :Rămîn :Al majestății-voastre admirator și-amîn Răspunsul la-ntrebare… :TANȚA (intrînd) :Ce întrebare?… :TITY (ca surprins) :Plec… :M-așteaptă caravana… Înc-un salamalec! :(Se-nclină și fuge.) ===SCENA V=== :RORO, TANȚA :(Pauză, în care RORO rămîne pe gînduri. TANȚA, nehotărîtă, se privește-n oglindă și se apropie încet de pian. Deschide pianul, arunclnd o privire peste umăr la RORO. Încearcă un acord și închide brusc pianul.) :RORO (tresărind) :Ce ai?… :TANȚA :Dar tu?… :RORO :Nimica… (Ducînd mîna la frunte) :Migrena asta iar… :TANȚA :(îndreptîndu-se spre ușă) :Cam des o ai… :(Îi face semn cu degetul, în timp ce iese) :Ia seama! :RORO :(rămasă pe gînduri, ridică din umeri) :Curios!… Ce tip bizar! :Cortina ==ACTUL II== :Serată dansantă la DOAMNA CUBIN. În fund se întrevede salonul în care lumea dansează pe o arie de vals. Scena din față reprezintă un alt salon. ===SCENA I=== :TANȚA, TITY :TANȚA :(intră făcîndu-și vînt cu evantaliul) :Uf! Nu mai pot! Ce seara! :TITY :(aplecîndu-se pe speteaza fotoliului, cercînd să-i sărute :umărul) :Ce umeri! O carară :Nu i-ar putea întrece! :(În acest timp RORO intră cu POETUL COLUM.) ===SCENA II=== :TANȚA, TITY. RORO, COLUM :TANȚA :(amenințîndu-l peste umăr, cu evantaliul) :Galant ești astă-seară! :TITY :(aplecându-se din nou) :Și brațul… :TANȚA (retrăgînd brațul) :Nu… nici brațul… :TITY (același joc) :Nici mîna?… :TANȚA :Nici o mînă :Doar degetele numai, dar… Între noi rămînă! :RORO (din prag) :Discreție garantată! :TANȚA :(întorcîndu-se jenată) A, bardul! :TITY :He! Colum! :Cînd ai căzut din lună? Parc-ai mai prins volum. :COLUM :Eu voi fi prins, se poate; dar nu știu editorul… :RORO :(întinzînd brațul lui COLUM) :Continuați duetul… Revendic autorul! :(Se-ntoarce șagalnic, făcându-se că pleacă.) :TANȚA :(căutînd să fie amabilă, către COLUM) Dar unde-ați fost? :COLUM La țară. :TITY :Ei, asta-i! În Olimp! :TANȚA :V-ați recules, desigur; lipsiți de-atîta timp… :TITY :Poeții nu-și dau seama de timp… Ei sunt eterni. :COLUM (cu o umbră de tristețe) Sînt paseri care pleacă de frigul asprei ierni, :Și noi suntem ca ele, instinctul nu ne-nșală :Și pribegim îndată ce presimțim răceală… :TANȚA Din partea cui răceală? :TITY :Te-nșeli. Un dric, poete, N-ar fi putut să ducă grămada de regrete :Ce le-ai lăsat în urmă… :COLUM (cu un fior) :Funebru e amicul! :RORO (către TITY) :Pe urma dumitale cînd să trimitem dricul? :Eu nu-s grăbit ca domnul, și-orice temperatură :În jurul meu veți face: răceală sau căldură, :Le-oi îndura eroic… :RORO :De asta nu mă mir: :Te știm cum te sacrifici… :COLUM (către TANȚA) :Asemenea martir :Mi-ar fi plăcut și mie să fiu, și-aș fi rămas. :Eu, pentru o zîmbire… :TITY :Cu zeii din Parnas :Te-ai fi luat de peplum<ref>Peplum — manta scurtă, fără mîneci, purtată peste tunică, la romani și greci.</ref>? :COLUM :(cu un ton glumeț) :Nu te lega de zei? Că zeii se răzbună… :Eu mi-i cinstesc pe-ai mei… :TITY :(cu o compătimire comică) :Sărmanul idolatru! :COLUM :Slujește fiecare :Un cult pe lumea asta și îi înalț-altare, :Îi trebuie un idol la care se se-nchine :Și căruia el însuși îi dă puteri divine… :El e stăpîn și poate să-l darme cînd voiește, :Căci el i-a dat viață… :Un idol nu trăiește :Decît atunci cînd jertfa pe-altarul lui mai arde… :De-aceea nu-ți dau voie… :TITY :Așa! Ei bravo, barde! :Revolta-i legitimă… :COLUM :Ei, domnule Rosnov, :În viață pentru unii e cald ca-ntr-un alcov :În care îndulcită pătrunde-orice lumină; :Covoarele-n odaie aștern ca o surdină :Pe zgomotele aspre ce vin pînă la dînsul… :TITY :Destul, maestre dragă, c-o să ne-apuce plînsul! :TANȚA :Tot elegiac, ca-n vremuri… :RORO :Urmează pentru mine! :TITY :(scoate batista) :Să plîngem mai departe! :Un tour de vals mai bine… (TITY gata să accepte; în timpul acesta muzica încetează. DOAMNA GUBIN și invitații intră în scenă.) ===SCENA III=== :ACEIAȘI, DOAMNA GUBIN, DOAMNA MIREA, LUCICA, :CLEO, NINETA. SCULPTORUL PRALEA, HALS, RUDI, :(cătră COLUM) :TANȚA :invitați. :PRALEA :Splendid arcuș! :HALS Diabolic! NINETA :Serafic! RUDI :Sarasate! :HALS :Un Wasserfall<ref>Wasserfall — cascadă.</ref> armonic de triluri și stacate! :TITY :(către grupul din față) Urcat e diapazonul! :DOAMNA GUBIN Frumos! :DOAMNA MIREA :Aici stați voi? :TITY (arătînd pe COLUM) :A renviat poetul! :LUCICA Să-l auzim și noi! :NINETA :Cînd ai sosit divine? :CLEO Visez?… :Ce vă mirați? :La noi întotdeauna artiștii consacrați Sînt musafirii casei… :COLUM (înclînându-se) :Prea multă cinste, doamnă! :DOAMNA GUBIN :Nu… nu… noi știm prea bine talentul ce însamnă… :Și sîntem foarte mîndri!… :Pe cînd trăia Gubin, Alecsandri, sărmanul… :Ce de-amintiri îmi vin. :Colea-și trăgea fotoliul… și cîte nostimade :Nu ne spunea… Vai, Doamne, ce suflet cumsecade! :TITY :Să-i trecem dar fotoliul… Nu te jena, Colum! :COLUM :Mi-ar prinde poate bine după atîta drum… :TITY :Așază-te atuncea… :RORO :(către DOAMNA MIREA) :Ah! E incorigibil! :TITY (către COLUM) :Ia loc și te declară de-acum inamovibil!… :DOAMNA MIREA :Pan’ nu și-o spune Tity sentința lui, se poate? :Mă rog, ce-nșeamnă asta să rîzi mereu de toate?… :Ei, lasă-l, că nu strică cu gluma nimănui… :Gubin al meu, sărmanul, era la vîrsta lui :Aidoma ca dînsul… :TITY :O, doamnă,-s încîntat :Că aducea cu mine ilustrul răposat!… :RUDI :C-o mică diferență: era un om cuminte… :HALS :Ha! Ha! :PRALEA :Ai! a pățit-o jonglerul de cuvinte… :TANȚA :Lăsați Cometa-n pace! :HALS :Mă rog, care cometă? :(Fetele rîd cu înțeles.) :PRALEA :(cu mirare) :Cum n-ați văzut-o încă? Ciudat! Dar nu-i gazetă :Să nu-i fi dat portretul… :FETELE :(cu mirare) :Care portret? :PRALEA :Ce fel? :N-ați auzit de noua cometă Baladei? :CLEO :Cum? Baladei îi zice?… :RORO :(către TITY) :Ce! ai un concurent? :TITY :(grav) :Un interim pe care îl las pe firmament, :Cînd mă cobor în lume… :DOAMNA MIREA :(către PRALEA) :Și cum e?… :PRALEA :O splendoare! :Dar numai cătră ziuă, tîrziu de tot, apare :Cînd e senin… :NINETA :Ei, asta-i! Noi o vedem și-acum! :(Fetele rîd.) :PRALEA :(se uită, mirat, în toate părțile) :Unde-o vedeți? :LUCICA :Aici! :(Haz mare.) :PRALEA :Tu o zărești, Colum? :COLUM :(distrat) :Eu?… Nu… :PRALEA :(întrebător, către HALS) :HALS :Nici eu, firește… :PRALEA :(către TITY) :Atunci… dar dumneata? :TITY :O văd și nu… :PRALEA :Dar unde? :LUCICA :Ei, las’… N-o mai căta… :CLEO :(cu mirare, luînd traducerea Iliadei de pe masă) :Un nou volum?… :NINETA :Al cui e?… :TITY :(luînd volumul din mîna lui CLEO și uitîndu-se la copertă) :Cunoști pe delicvent? :PRALEA :(uitîndu-se peste umărul lui TITY) :Recidivist… :LUCICA :Maestre, îl știi? :TANȚA :COLUM :Respins de Academie în unanimitate! :(Răsfoind, volumul) :Sărmane hexametre așa pios lucrate! :Nemuritorii noștri adună pergamente, :Ei nu vor să trăiască în vremile prezente, :Țin să s-asimileze cu vechile carboave, :Le place atmosfera de mucede hrisoave :Și-au devenit chirilici ca Biblia Scheiană… :Fotoliul academic e pentru ei o strană :În care dorm în pace un somn matusalemic… :Sînt ingineri, istorici, cîte-un poet anemic, :Ce-asistă la ședință ca într-un sanatoriu… :Din cînd în cînd un doctor tușește un memoriu, :Sporind cu un infoliu celebrele Anale… :Din cînd în cînd s-aude cîte-un aeternum vale,<ref>Adio pe veci.</ref> :Spre-a da o dezmințire, căci foarte-adeseori :Mor și-academicienii, deși-s nemuritori! :Tăcere-n necropolă, și alt postum ia strana :Aceluia ce-și mută fotoliu în Nirvana… :Dar dacă mai există sau nu literatura, :Și dacă arii nouă mai cîntă zeul Pan, :Ei ce-au pierdut de-a pururi contactul cu natura :Nici nu voiesc să știe… stau după paravan, :Se-mbracă în giubele de pergamente vechi :Și cu peceți și-astupă augustele urechi :Spre-a nu-i lovi — oroare! — cumva curentul nou… :CLEO :Dar sînt atîtea premii?… :Are talent? :COLUM :Da. Dar de-așa cadou Nu-s vrednici literații… :Sînt premii, un nămol… :De pildă, anul ăsta, stațiunea Tekirghiol A fost încoronată… :TITY (compătimitor) :Aveți dreptate voi! :Poftim! s-arunci un premiu într-un așa noroi! :RUDI :Se spune că e muncă în opul premiat… :COLUM :(ridicînd cartea) :O fi! Dar asta nu e? Homer reînviat :Prin truda și voința unui benedictin… :Ce stăruință trebui și ce amarnic chin :Spre a călca pe urma lăsată de-un gigant, :S-a întrebat el oare. maturul corp savant? :PRALEA :De noi, sculptorii,-i bine. Noi nici nu vrem să-i știm P :e ei ori alți macabri clienți de țintirim. :Tot dintr-un lut îi facem… :Păcat că mor cam rar… :La mine plastilina stă gata-n buzunar… :DOAMNA GUBIN :Dar răi sînt azi artiștii! Sărmanu-Alecsandri… :Ce suflet cumsecade… :PRALEA :(către COLUM) :Ca noi, cînd om muri… (Muzica reîncepe zgomotos.) :HALS (către RORO) :Întîiul vals, mein Fräulein? :RORO :O nu… vă mulțămesc. HALS :De ce?… :TANȚA :Nu-i place valsul… :HALS :Se poate?… Nu-i firesc, :La noi în dulcea țară cu Dunărea albastră, :So eine schöne Nixe,<ref>O nimfă atît de frumoasă.</ref> :cum sînteți dumneavoastră. :Tresare cînd aude acordul unui vals, :Și nu mai are-astîmpăr… :RORO :O fi, domnule Hals! :HALS :Da, da… :În viața noastră nici nu aveți idee :Ce loc ocupă valsul… :La noi toate se-ncheie :C-un tour de vals… :Da, valsul! Eu îl ador, duduie! :Atîta frenezie nici într-un cîntec nu e, :Oricît de plin de viață ți s-ar părea aceia… :La Capri, La Sorrento se joacă tarantella (mimează) :În sunet de tambure… :O manola-n Sevilla Bătînd din castagnete danțează seguidilla… :TITY :(imitîndu-l) :Ollè! :HALS :Cu-aprinsul ceardaș se laudă maghiarii… :Dar nici un danț nu curge în ritmul unei arii :Mai legănat ca valsul… :Nici valul mîndrei mări :Pe dune nu descrie mai sprintene mișcări, :Nici adierea serii n-alunecă mai lin :Pe lanurile-ntinse… Da, valsul e divin! :Da, orișice mi-ați spune, nu-i nici o melodie :Așa de fermecată… :CLEO :Destulă teorie! La ce să pierdem vremea?… N-auzi, ne cheamă :Strauss… :HALS :Da,-l recunosc, mein Fräulein, divinul Fledermaus! (Îi oferă brațul și deschide valsul.) :LUCICA :Să mergem! (Pornește cu RUDI.) :COLUM (cătră TANȚA) :Domnișoară… :NINETA :(cătră RORO) :Nu vii? :RORO :Merçi, Ninetă! :TITY :(în treacăt) :Ce-aștepți, domnule Pralea, iar cauți vreo cometă?… (Către RORO, oferindu-i brațul) :Pot fi mai în favoare ca neamțul guraliv? Permiteți, domnișoară? :RORO :(respingîndu-l cu un gest) :Merçi de portativ! (TITY iese cu tot grupul, afară de RORO.) ===SCENA IV=== :RORO, singură, apoi TITY RORO :(se plimbă enervată prin salon) Ce plictiseală! :(Se oprește în fața oglinzii, căutînd să-și potrivească o :șuviță.) :TITY (intrînd) :Pace șuvițelor rebele! :RORO (fără să se-ntoarcă) :Ați spus?… :TITY :N-am spus, dar astfel sînt gîndurile mele! :Cu cît le-adun, cu-atîta îmi scapă mai nebune… :Cum văd, în astă seară nu ești în toane bune… :Te-a-ntunecat vreo umbră trecînd prin infinit? :TITY :O, nu, dar mi-a fost teamă de vechiul satelit… :RORO :Escaladezi iar cerul?… :TITY :Ce-aș mai căta în cer, Cînd ești aici?… :RORO :Atunce?… TITY :Nu… am venit să-ți cer… RORO :Discreția mea?… :TITY :O glumă! RORO :Ți-am spus că-i garantată!TITY :O, cum nu lași în voie o inimă să bată… :RORO :Ești cardiac, pesemne… De ce-mi spui asta mie Și nu i-ai spus-o Tanții… :TITY :Aceeași ironie Ce șfichiuie și arde cu fiece cuvînt… :RORO :Îmi pare c-adineauri aveai mai mult avînt :Pe cînd steteai de vorbă cu blocul de Carara… :Și blocul renviase atunci ca legendara :Statuie-a Galateei… Noroc de evantaliu :Că e și el o armă… Nici cel mai mic detaliu :Nu mi-a scăpat… De-o pildă: :(Imitînd pe TITY) :Ce umeri! O carară :Nu i-ar putea întrece! :(Imitînd pe TANȚA) :Galant ești astă-seară! :(Imitînd pe TITY) :Și brațul… :(Imitînd pe TANȚA) :Nu… nici brațul… :(Imitînd pe TITY) :Nici mîna… :(Imitînd pe TANȚA) :Nici o mînă… :Doar degetele numai, clar… Între noi rămînă! :Așa era?!… E bine?… :TITY :Ah, pentru-un compliment :Atîta-nverșunare… :RORO :O, ai atît talent :Să-ntinzi ascunse mreje viclean ca păsărarii… :Un virtuoz ce cîntă pe-o strună-atîtea arii, :Ți-atragi în cursă prada ca șerpii sunători… :Ai orice îndrăzneală… De-o pildă, uneori :Te faci smerit ca pajii ce-abia ridică ochii, :Cînd duc din urmă trena bogat-a unei rochii, :Ca Child Harold arare înăbuși un suspin, :Romanticul pe urmă devine-un arlechin, :Și dacă nu se prinde, mai faci o piruetă :Și te arunci în spațiu supt formă de cometă… :TITY :Cometa, iar cometa! Ah, bietul meu simbol! :RORO :Simbolul e o mască… :TITY :Simbolul e-un ocol… RORO :E deraierea celor ce-au obosit pe drum… :TITY :Ba nu, e picătura subtilă de parfum :Ce-ți amintește floarea și toată primăvara… :RORO (ironic) :E statuia ce doarme în blocul de Carara? Nu?… :De ce taci?… Răspunde! Alo! Rămîi :afon?… :De ce-ai venit atuncea?… :(Intră HALS, grăbit.) ===SCENA V=== :ACEIAȘI, HALS HALS :(bătînd din palme, din prag) :Poftim la cotilion! :RORO :Merçi!… :HALS :(cu disperare) :Nici cotilionul?… :(Plecînd) :Ai, ai… În țara noastră… :(Dispare.) :SCEN A VI :ACEIAȘI, fără HALS :TITY :(privind pe urma lui Hals) :Dar du-te și te-aruncă în Dunărea albastră! :RORO :(rîzînd) :Nu îl urmezi?… Îmi pare că-n alte vremi erai :În frunte totdeauna la cotilion… Ce ai? :TITY :Un cotilion e însăși viața mea întreagă, :Un lanț de zile negre și albe ce se leagă :Și se preschimbă-ntruna și iarăși se desfac… :Am ore pesimiste mai negre ca un frac :Și altele senine, albastre, violete, :Strălucitoare zile în roze toalete, :Ca niște flori invoalte cu splendide corole :Ce joacă-ntr-un amestec nebun de banderole, :De panglici, de volane — ah, albe,-atît de albe :Ca perle prinse-n hora unei bogate salbe, :Le văd cum se răsfiră… Sînt zilele de ieri… :Și iată, vin acuma ca negri cavaleri, :Vin zilele funebre și-aruncă triste pete :întunecînd lumina atîtor toalete, :Se-ngeamănă cu ele și mi le iau pe rînd, :Se duc în farandolă și mă trezesc oftînd, :Cu două-trei cocarde la piept și cu un gol :Nemărginit în suflet — vezi, asta-i un simbol! :RORO :Și ziua de-azi ce haină îmbracă? :TITY :Știu și eu! :Ah, sînt sătul de-atîtea luciri de curcubeu! :Și-aș vrea să scap odată de veșnicul alai, :De-acest bizar amestec de caravanserai, :De fantasmagoria aceasta de culori, :Ce mă-amăgește-ntruna, de-mi vine uneori :Să cred că am drept suflet o prismă de cristal… :O, dac-ai vrea, tot fastul acest de carnaval :S-ar stinge ca o lume răsfrîntă de oglinzi… :(Punînd mîna pe inimă) :Pe prisma asta vie dac-ai voi să-ntinzi :Cu mîna ta o umbră — nebunele lumini :S-ar stîmpăra, desigur… de-ai vrea să te înclini :Asupra ei o clipă și-n ea să te privești, :Te-ar prinde-n mii de fețe frumoas-așa cum ești, :Și fiecare față te-ar oglindi întreagă, :Purtînd întotdeauna culoarea ce ți-e dragă… :Dac-ai voi o clipă… :RORO :(rîzînd) :Oprește-te, cascadă! :Cînd te ascult îmi pare c-aud o serenadă… :Altdat-ai face bine s-aduci și o ghitară :Și restul — ca, de-o pildă, tradiționala scară, :O mantă de hidalgo, o casă cu balcon, :Și să comanzi și luna pe-al cerului plafon, :De vrei cu dinadinsul să-mi pari un om serios… :TITY :Ah, rîsul, veșnic rîsul, ca un cuțit tăios… De ce tot rîzi întruna? :RORO :Dar ce?… Voiești să plîng?… TITY :De-ai ști de cîtă vreme și cu ce grijă strîng :Eu gîndurile-acestea de care rîzi acuma, :Ai înțelege poate ce crudă-ți este gluma, :Și pentru ce-n saloane cu zgomot uneori :Rîzînd îmi sun crotalii ca șerpii sunători, :De ce devin multiplu și pentru ce mă schimb, :De ce melancolia s-așază ca un nimb :Pe fruntea mea, de parcă sînt sumbrul :Child Harold, Și pentru ce, pe urmă, :supt tainicul imbold, :Mă-nalț ca o cometă și rătăcesc prin gol, :De ce îmbrac întruna simbol după simbol — :N-ai mai glumi și-ai crede ce nu-ndrăzneam să-ți :spun: :Că te iubesc… :(RORO rîde cu hohot. În vremea aceasta, alaiul cotilionului trece pe o ușă ca să iasă pe alta. TANȚA care-a auzit ultimele cuvinte oprește grupul, ținîndu-se de mînă cum se găseau fiecare.) ===SCENA VII=== :ACEIAȘI, TANȚA, CLEO, LUCICA, COLUM, PRALEA, :RUDI și HALS conducînd cotilionul. :TANȚA :Ce face?… :TITY :(încurcat) :Spuneam… :RORO :(tăindu-i vorba și rîzînd) :Că un nebun Avea în loc de suflet o prismă de cristal, :Ce nu-l lăsa să doarmă… :Un caz puțin banal, :Precum vedeți… :LUCICA Sărmanul! COLUM :Interesant pacient! :RORO (fixînd pe TITY) :Vă-nchipuiți tortură?! :La fiece moment :Să simți că-ti joacă-n suflet, răsfrînt de șapte ori, :Un spectru! Și ce spectru! :Un spectru de colori! :Să-ți fie bietul suflet pestriț ca o paletă… :S-o vezi așa, de pildă, pe Tanța violetă, :Și indigo, și-albastră și verde, străvezie, :Și galbenă pe urmă — apoi portocalie :Și roșie, în fine… :TANȚA (roșie) :Și pentru ce chiar eu :Din toată adunarea… :RORO (către TITY) :Răspundeți, domnul meu?… TANȚA :Tot eu!… De ce nu Cleo, Nineta sau Lucica? :E-o veșnică manie… :Nu mai pricep nimica… :Ce legătură este între acel nebun :Și mine? E vreuna? Atunci?… :RORO :Tot eu să spun?… :TITY :Pardon, eu sunt nebunul… :RORO :(prinzîndu-se în cotilion) :Hai să-l legăm atunci! :Degrabă strîngeți lanțul! :TOȚI :(făcîndu-se roată in jurul lui TITY) :Da, lanțul! :RORO :Mai arunci :De-acuma invective? :HALS :(conducînd cu emfază) :La dreapta toți acum! :COLUM :La stînga! Strîngeți cercul! :CLEO :Așa! :TITY :(cu brațele încrucișate) :Și tu, Colum?! :COLUM :Desigur! :NINETA :Să nu fugă! :RORO :Să nu-l lăsăm, Ninetă! CLEO :Rotiți acum! :PRALEA Mai iute! TANȚA :Sărmana mea cometă! :RORO :(luînd cocarde de la HALS) :Vreo două-trei cocarde? :(I le aruncă, TITY le prinde din zbor.) :RORO :Sau poate-o banderolă? (Îi flutură o banderolă pe dinainte.) :TITY (umilit) :Destul de-acum! Iertare… :HALS (comandind)) :Atuncea: farandolă! La dreapta! Rupeți cercul! :(Cercul se desface și toți trec, înclinîndu-se pe dinaintea lui TITY.) :RUDI :‘Nainte! Rămas bun! RORO :Bromură de potasă, simpatice nebun! :CLEO :Păzește-ți bine prisma! :LUCICA :Acuma cum ne vezi? :Albastre, violete?… :TANȚA :Rămîi?… Nu ne urmezi?… :HALS :(comandînd) :Coloană înainte! :RORO :(schițînd un gest de adio) :Cred că ne-am înțeles! :(Dispare farandola pe ușa din dreapta.) :TITY :(rămas singur, privește melancolic la cocardele din mînă. :și aninîndu-le la piept) :Da — două-trei cocarde… cu atîta m-am ales! :Cortina ==ACTUL III== :Acțiunea se petrece la DOAMNA MIREA. O casă la țară, cu terasă și un balcon îmbrăcat în vreji de trandafiri. Balconul dă spre o grădină cu alei, care se prelungesc pe planul întîi și in furii. La marginea scării, de-o parte și de alta, leandri înfloriți. Mai încolo, bănci de piatră și straturi de flori. Copaci mari prin care se străvede cerul de noapte. La ridicarea cortinei, toată societatea e in așteptarea cometei; singură RORO, supt un lampadar, stă izolată și citește. ===SCENA I=== :RORO, TANȚA, CLEO, LUCICA, NINETA, COLUM, PRALEA, RUDI :CLEO :Relâche și-n astă seară! :PRALEA :Cum?… Se-nnorează iar? LUCICA :Iar a lăsat cortina divinul impresar? :COLUM :De ce n-aveți răbdare?… :RUDI :Eu nu sunt noctambul :Ca dumneata… :CLEO :Ieri noapte am așteptat destul… :TANȚA :Eu nu știu, dar ai spune c-o face într-adins… :COLUM :Ieri noapte-abia plecaseți și norii s-au desprins :Și-a răsărit deodată acolo, între brazi… :NINETA :Eu una, mi se pare c-o să renunț și azi… :Prea-și bate joc de public… :PRALEA :Conjur-o tu, poete! :TANȚA :Roro, tu pui pe goană sărmanele comete… :LUCICA :Roro-i de vină numai! :NINETA :De asta nu apare! :CLEO :Așa-i… ca bietul Tity… :PRALEA :Dar ce s-o fi făcut? :COLUM :L-am întîlnit o dată… Era cam abătut Și îmi spunea că pleacă… :TANȚA :Cum? Fără nici un gest? :Făr’ să depun-o cartă? :COLUM :Vorbea de Hammerfest, :De fiorduri și ghețare, de nordice minuni, :De noaptea care ține întruna șase luni, :De pinguini, de Ibsen, de ursul alb, feroce, :De vesta ce-o să-și facă din pielea unei foce, :Că nu mai merge-aicea cu traiul monoton, :Și pleacă deci să moară ca rentier lapon. :TANȚA :Și a plecat? :RUDI E-n stare nebunul! PRALEA :Ce păcat! :Era așa de vesel! :RUDI :Ei, aș! Un disperat! Un om ce n-are-ntr-însul nimica… :Un smintit Ce-și bate joc de toate, c-un rîs nesuferit :Rînjind ca o reclamă expusă de-un dentist… :COLUM (cu căldură) :Eu cred că, dimpotrivă, în fond e un artist, :Un suflet ce vibrează adesea mai profund, :Mai sincer decît alții… Că-ntr-însul se ascund :Simțiri mai delicate, mai gingașe, mai rare, :Ce parcă se sfiește să le rostească tare, :Că-i un poet din fire, ce, nedeprins să scrie, :Ca un nabab aruncă imensa-i bogăție :În daruri de cuvinte și glume sclipitoare… :RUDI :— J :Lăsați-mă în pace!… Ce? Parcă-i lucru mare :Să-nșiri mereu la vorbe, fără vreun scop anume? :Și chiar artist să fie!… Ce face el pe lume?… :PRALEA :(furios, către RUDI) :Știi dumneata ce-i lutul, un vers, sau o coloare? :Știi ce-i să dai o formă simțirei ce te doare? :Ți-ai dat vreodată sama ce însemnează artă? :Cum îți permiți atuncea, mă rog? :RUDI :(înțepat) :Mă rog, mă iartă! :Dar ce-are-a face arta cu micul meu erou? :PRALEA :(se ridică furios; în momentul acesta intră doamnele :MIREA și GUBIN.) ===SCENA II=== :ACEIAȘI, DOAMNA MIREA și DOAMNA GUBIN :PRALEA :Dă-mi voie, ce-are a face?… :DOAMNA GUBIN :(cătînd spre cer) :Ei, cum stăm? Ce mai nou? :DOAMNA MIREA (același joc) :A apărut vecina?… Da scumpă-i la vedere! :PRALEA :(cu mîinile la spate, se plimbă furios.) :DOAMNA GUBIN Dar ce-are domnu’ Pralea? :RUDI :Ce are?… N-are bere? :PRALEA (împăcat, rîzînd) :Aici ai nimerit-o! E drept că n-o reneg, :Și-o am în mare stimă… dar totuși, nu-nțeleg :Ce are-a face berea cu ce vroiam să spun… :În lume fantazia-i un dar puțin comun :Și trebuie-admirată… Ce-mi pasă că nu scrie, :Cînd poate să arunce puțină poezie :În lumea asta plină de sportsmeni, cum e domnul… (Arătind pe RUDI.) :RUDI :S-a supărat maestrul!… :DOAMNA MIREA (întrerupînd) :Dar nu găsiți că somnul Își are și el rostul?… Se vede c-ați uitat Escursia de mîne… :TANȚA :Nu, eu am renunțat… Eu țin să văd cometa cu orice preț… :CLEO, LUCICA, NINETA :Și noi! :RORO :(ridicînd ochii de pe carte) Lăsați că peste-un secol se-ntoarce ea-napoi! :NINETA :Noi azi o vrem! :TOATE (ca la teatru) :Cometa! :DOAMNA MIREA :Ei bine, dar e nor… Și e cam frig… Pe mine m-a prins ca un fior… :DOAMNA GUBIN :Da,-s reci nopțile-acuma… :Hai să intrăm în casă.. :Poftim, domnule Pralea… :Dă-mi brațu-așa, și lasă… :Știm noi cum sunt artiștii… li știm noi cum s-aprind :Pentru-o nimica toată și ce greu se deprind :Cu lumea… Pentru-o vorbă înalță baricade! Alecsandri, sărmanul… :NINETA (imitînd-o, către COLUM) :Ce suflet cumsecade! RUDI :Nici vorbă! Niște îngeri artiștii… cui o spui? :CLEO :Nici morți nu scapi de dînșii, că se prefac statui! :DOAMNA MIREA Hai, fetelor, că-i rece… Roro, nu vii? :RORO :(ridicînd ochii de pe carte) :Acum! :Să-mi isprăvesc pasajul… :DOAMNA MIREA Hai! :(Toți pornesc spre ușa salonului, afară de RORO, care oprește pe COLUM în treacăt.) :RORO :Domnule Colum! ===SCENA III.=== :RORO, COLUM :RORO :COLUM :Domnișoară… :RORO :E-adevărat ce-ai spus? :COLUM :O vorbă… :De cine?… :RORO :(încurcată) :A, de nimeni… :(schimbînd vorba și arătînd cerul) :Uite-o rachetă sus :Cum își descrie arcul!… Și alta… E-o splendoare! :COLUM :Da e-anotimpul ploii de stele căzătoare! :RORO :(reluînd fraza de mai înainte) :Și… plecat? :(încurcată din nou, erată cerul) :A treia! :COLUM (zîmbind) :Am înțeles acum :De cine este vorba! :RORO :Da, domnule Colum! :Te știu că mi-ești prieten… COLUM :(mișcat, se face că se uită și el la cer) :Privește, încă una! :RORO :Să le lăsăm… :Prieteni am fost întotdeauna… :Deci nu-ntreba nimica și spune-mi: a plecat? :COLUM :Da. :RORO (după o pauză) :Mulțămesc… Atuncea era adevărat… :(Pauză.) :La revedere, dară… :(Îi întinde mîna.) :COLUM :Mîini iarăși va fi soare! :Nu… eu rămîn cu ploaia de stele căzătoare!. (COLUM pleacă.) ===SCENA IV=== :RORO, apoi TITY RORO :(rămîne pe gînduri un moment, apoi încearcă că citească. Un colț de cer întunecat se deschide, luminînd balconul și o 5 parte din grădină. După un timp se aud de departe acordurile unei ghitare. RORO tresare și ascultă. Crede întîi că vin din casă și se uită într-acolo, apoi se întoarce repede spre balcon. Ghitara tace.) :Mi s-a părut… (încearcă să reieie cititul.) :TITY :(În vremea asta apare de subt arbori, cu o scară de funie pe umeri, cu o lungă mantie de hidalgo și cu o ghitară. Se uită și vede pe RORO, își ia o atitudine de amorez romantic și zdrîngăne ghitara.) :RORO :(tresărind, se pleacă pe rampă, uimită, scăpînd cartea din :mînă.) :TITY :(își dă bereta pe ceafă și, prinzînd un acord, începe) :Aicea iat-o casă :Și iată și-un balcon, :Și luna-i radioasă :Pe-al cerului plafon: :Arată-te, frumoasă, :Și vino pe balcon! (Zdrîngăne ghitara) :RORO :(se apleacă din nou și rîde) :Ce-i asta? :TITY :(continuînd serenada, grav) :Mi-ai spus s-aduc ghitara :Și, iată, m-am supus! :Mi-am procurat și scara :Să urc pe ziduri, sus — :Romantică e sara :Și toate-s cum mi-ai spus! :RORO (rîzînd cu hohot) :Vai, Doamne, ce nebun! :TITY :(zdrîngănind cu brio) :M-am travestit, privește, :În mîndru trubadur, :Nici manta nu-mi lipsește: :Admir-o, te conjur! :Nimic nu mă oprește :Ca inima să-ți fur! (Zdrîngăne cu furie.) :RORO :(abia ținîndu-se de rîs, ia un trandafir din păr și-aruncă-n el) :Taci că te-aude lumea… :TITY :(întinde ghitara și prinde trandafirul; inspirat) :Ei, lasă-mă să spun. :Nu-i gata serenada… :(Continuînd) :E ora cînd am brio, :Las’ să mă manifest, :Că de nu vrei, adio! :Plec iar la Hammerfest! :(Mai zdringăne o dată și se uită la RORO mîndru) Și-atîta… :RORO (rîzînd) :Vino sus :Și te prezintă mamei… :TITY :A, nu-s deloc dispus… Laponul nu admite astfel de etichete… :RORO :Să fi rămas acolo… :TITY :(amenințător, gata să reînceapă) Anunț alte cuplete! RORO :A… nu! Destul! Dar spuneți, vă rog, de cînd în țară? :TITY :(pregătindu-se din nou) :Ghitara mea… :RORO :Mă supăr… Surdină la ghitară! TITY :De va tăcea ghitara, atuncea eu voi plînge… :Dar mă supun… Privește! :(Așezînd ghitara pe bancă) :Și ca un strop de sînge :(lăsînd trandafirul să cadă ușor pe strune) :Pe coarde drept surdină rămîie trandafirul… :RORO :Mi-e teamă iar de-o criză… Se-ntoarce iar delirul? :(Indicînd trandafirul de pe ghitară) :Redă-mi-l! :(Se apleacă peste balustrada balconului.) :TITY :(acoperindu-și ghitara cu brațul) :Nu se poate! :RORO :(coborind cîteva trepte) :Ba da! :TITY :(ridicind trandafirul de pe ghitara care vibrează) :E-al meu de-acum! :S-a îmbibat de sunet suavul lui parfum :Și cîntă toată floarea din suta ei de foi… :Sonoră cîntă floarea… :(Duce trandafirul la gură.) :RORO :(alergînd spre dînsul) :Nu… dă-mi-l înapoi! :(Întinde mîna să apuce trandafirul, TITY se apără și în :luptă floarea se scutură.) :TITY :(consternat) :Vezi ce-ai făcut?… Acuma nu-i nici al dumitale :Și nici al nimănuia… :RORO :(consternată) :Sărmanele petale! (Cearcă să adune petalele de jos, dar se oprește cu resemnare.) :Ce-i scuturat odată nu mai renvie iar! :TITY :(privește melancolic la cotorul fără foi) :Dar aruncat, ce-i dreptul… oricum, era un dar! :RORO (mișcată) :Îți pare rău?… :TITY :(dă din cap afirmativ.) :RORO Și mie… :TITY :(brusc) :Roro! :RORO :(azvîrlindu-i foile în obraz) :Da, îmi ești drag! :Mi-ești drag cît nu-ți închipui, laponul meu :pribeag! :Mi-ai fost întotdeauna, și mai de mult, și azi, :Și fără de ghitară, și cu… :Și poți să-mi cazi, :De crezi că se, cuvine, chiar și-n genunchi acuma… :TITY :Roro, de-i iar o glumă, hotare are gluma :Și inimele noastre puteri ce-s măsurate… :Mi-e frică… :RORO :Fericirea pe slabi îi înspăimîntă! :Ei, să te văd acuma!… Ia harfa ta și cîntă! :(Îi întinde ghitara.) :TITY :Surdină la ghitară!… :RORO :(trezind un acord) :Cum? Nu suntem de-acord? Ce?… :S-a-ndreptat busola din nou spre polul nord? :TITY :Roro, mi-e frică totuși de-atîta fericire… :RORO :Copil ce ești! Ascultă! Întreaga mea iubire :O ai! Auzi? întreagă! Și-mi dau prea bine seamă :Cît prețuiești, de-aceeea, vezi, mie nu mi-e teamă! :TITY :(reluîndu-și veselia) :Ghitara!… Dă-mi ghitara, atunci — și-o sărutare! :RORO :Nu… să lăsăm ghitara, și pentru rest — răbdare! :Ghitara-ntre relicvii vom pune-o într-un cui, :Și-acum sărmana floare adună-mi-o s-o pui :În cutioara asta, petală cu petală… (TITY adună foile de jos și i le dă. RORO le pune in ghitară.) :Să stea drept mărturie în viața conjugală :Cum într-un scrin închise stau primele scrisori… Așa, acum ghitara-i mormîntul unei flori… S-o respectăm… :Și dacă, tîrziu, între-amîndoi, :S-a declara vreodată iar starea de război, Eu voi lua ghitara, și ceasul de acum, Trezit ca printr-un farmec de anticul parfum, Ne-a sfătui mai bine ca interpreții legii: În loc de paragrafe, cu două-trei arpegii Voi readuce-n casă pierduta armonie… :(Schimbînd tonul și ridicînd mantaua) :Dar cu mantaua asta ce facem?… :RORO :Panoplie! :Și scara, și mantaua… Să le-atîrnăm pe toate! Și luna… :TITY :Da, și luna… RORO :Păcat că nu se poate :S-o punem ca ex-voto…<ref>Ex-voto — obiect, inscripție așezate într-o biserică, la catolici, drept mulțumire, de către cei care cred că le-a fost ascultată o rugăciune.</ref> :TITY :Roro!… și tot decorul :Acestei nopți în care eu, pseudozburătorul. :Modernizat cu totul, am apărut pe scenă, :Trezind florile-n straturi cu-a mantiei mele trenă :Tot ce trăiește-n colțul acesta de natură, :Să nu-l lăsăm să piară… Vezi, ce frumos e cerul! :Ca-ntr-un Kodak în suflet noi să-i furăm misterul :Și să-l păstrăm de-a pururi în camera-i obscură… :RORO :Nu mă opun… :RORO :(surprinsă) :Ce-i asta? :TITY :(rîzînd) :Un prim instantaneu! :RORO :Nu ești serios! Nu-i bine… De ce nu ai răbdare? :Nu știi că fericirea-i sporită de-așteptare? :Că-n stăruință poate-i mai multă fericire, :Și mai frumos e drumul ce duce la iubire :Decît iubirea însăși, de multe ori. :TITY :Admis! :Dar vream să mă asigur întîi de nu-i un vis… :Căci am visat atîta… Dac-aș fi fost Colum, :Aș fi putut, desigur, să scriu, nu un volum, :Ci o bibliotecă cu-a mele ieremiade… :Dac-ar fi fost ca mine acolo unde cade :Zăpada și e cronic amurgul, unde renul :Cel iute de picioare înlocuiește trenul, :Acolo unde cerul pe fața lui cea pală :Își pune roșii farduri de-auroră boreală, :Schimbînd mereu costume, întocmai ca Fregoli, :Făcînd să joace acul magnetic al busolii :TITY :(grav) :Atuncea, nu mai mișca… :(Se apropie, și cu gesturi exagerate de fotograf) :Iar eu… :Profit!… Și-acum… :(O sărută.) :Ca-ntr-un delirium tremens, dac-ar fi fost acolo, :S-audă asprul Crivăț gemînd lugubru-i solo — :Cu gîndurile-mi negre și triste, și amare, :Ar fi-mpletit un ciclu de cîntece polare :Să plîngă toți laponii ca streșinele vara… :RORO :Dar ce-ai cătat p-acolo?… :TITY :Crezi c-am lăsat eu țara :Așa, de bunăvoie?… Și-am părăsit eu tot :Ca să urmez o cură de emulsiune Scott :La obîrșie însăși?… Nu… M-am expatriat :Ca să te uit, și totuși degeaba am plecat… :Am suferit atîta, Roro, de vrei să-ți spun, :Încît acuma dacă mă port ca un nebun, :E că o fericire prea mare covîrșește :Simțirea omenească… :RORO :Dar eu!… :TITY :Și tu?… :RORO :Firește! :(Se așază amîndoi pe bancă, TITY îi ia mîna.) :RORO :(liniștită) :Întîi nu mi-am dat seama deloc… dar, mai tîrziu, :O întristare vagă, așa, fără să știu, :M-a cucerit cu-ncetul, și-adeseori simțeam :Că cineva lipsește… dar cine?… nu știam… :Pierise parcă verva, și pînă și Colum :Mă plictisea, sărmanul… Și-n urmă, nu știu cum, :Mi-am explicat deodată cine lipsea din casă :Și ce era simțirea aceea nențeleasă… :(Pauză.) :Și de-am ghicit că tu ești, eu n-am mai întrebat, :Dar din minutu-acela, vezi tu, te-am așteptat… :Roro! Ce farmec are orișice vorbă a ta! :Eu ceasul ăsta dulce n-o să-l mai pot uita!… :Ce viorie-i umbra Vezi colo un leandru… :Îl vezi cum strălucește?… :Ai spune-un policandru :Cu blînde flăcări roze, aprins pentru-o serbare… :Și-n scorbura de colo… vezi colo, supt umbrare, :Unde-un painjen meșter hamacul și-a țesut, :Cum arde-n strop de rouă ca un diamant pierdut… :N-o să găsim noi ceasul acesta niciodată! :Încrede-te în mine, Roro, și te îmbată, :Să ne prefacem una cu tot ce ne-nconjoară… (RORO se lasă cucerită, plecîndu-și capul pe umărul lui.) :Încrede-te în mine, Roro, c-a doua oară :N-o să găsim noi ceasul acesta… Simți acum :Subtil cum se strecoară supt ramuri un parfum :De parc-ar trece-n umbră procesii cu buchete? :Poți să ghicești, ca mine, ce floare ni-l trimete? :Închide ochii… :TITY :(RORO închide ochii și aspiră aerul.) :Spune! :RORO :Garoafa! :TITY :Nu. :RORO :Verbina? :TITY :Nici ea! :RORO :Nu-i măgheranul? :TITY :Nici el… :RORO :TITY :Nici… :Atunci sulfina? :RORO :Spune-atuncea care? :TITY :E crinul? Nu-l simțești?… :Închide ochii bine… Așa… :(RORO închide ochii, TITY se pleacă și o sărută repede.) :RORO (lăsîndu-se îmbrățișată) :Șiret ce ești! (Intră TANȚA.) ===SCENA V=== :ACEIAȘI, TANȚA :(TANȚA, intrînd, caută pe RORO; negăsindu-o pe terasă, :se apleacă peste balustradă și asistă la scena sărutării. :Rămîne uimită un moment, apoi pleacă repede în casă. :ca inspirată de-o idee subită, fără să spuie un cuvînt.) ===SCENA VI=== :TITY, RORO, apoi TANȚA cu tot grupul. :TITY :Ce dulce! :TANȚA :(reintrind cu un aer misterios, urmată de tot grupul) :Sst!… Cometa! :(Toți se adună buluc și se uită spre cer, căutînd cometa.) :PRALEA :Aș… farsă!… :TANȚA :(întorcîndu-se din nou către grup) :Sst!… Încet! :(Conduși de TANȚA, toți se apropie de balustradă.) :LUCICA :(dînd din umeri) :Nu văd nimica… :TANȚA :(arătînd în grădină banca unde stau TITY și RORO :îmbrățișați) :Iat-o!… Și încă în duet! :(Către RORO și TITY, tare). :Nu vă jenați! :FETELE :(în cor) :Cometa! :RUDI :(sosind pe urmă) :În fine! :TITY :(ridicîndu-se, fără să lase pe RORO de mină) :Da!… sînt eu… RORO :Adică noi… :TANTA :Nici vorbă! :DOAMNA MIREA (către TITY, sever) :Dar bine, domnul meu, :Ce însemnează?… :TITY Doamnă… DOAMNA MIREA :Pardon! RORO :Te rog, mama? :DOAMNA MIREA :Tu taci! :TITY :Stimată doamnă… :DOAMNA MIREA :Eu cred că se cădea Ca să-ți anunți sosirea, cum face toată lumea… :RORO (rîzînd) :Cometa nu-și anunță sosirea niciodată! :Ș-apoi, la urma urmei, noi toți n-o așteptam? :În lipsa celeilalte, :(arătînd pe TITY) :eu vă servesc ce am! :DOAMNA MIREA :(mustrător) :Roro! :TITY :Iubită doamnă, văd bine că-s greșit… :Dar ce să fac?… E poate cam neobișnuit :Să vii la ceasul ăsta, și totuși prea firesc :Să se-ntîlnească astfel acei ce se iubesc… :Și eu sunt printre-aceia… la gînduri n-am mai stat, :Ci mi-am luat ghitara și manta, și-am plecat :Să-mi cuceresc mireasa… :(Arătînd pe RORO) :Mireasa e găsită! :Acuma ce-mi lipsește e mîna ei iubită… :Vă stă-n putere, doamnă, de vreți să nu-mi rămînă :Ca Venera de Milo, să-mi dați și-această mînă… :(Rîd cu toții. În timpul acesta cerul se luminează în fund, și cometa, neobservată de nimeni, apare deasupra :copacilor.) :DOAMNA MIREA :(răspunzînd lui TITY) :Încet… că despre asta… om descurca-o noi! :Acum, haidem în casă… :(Către TITY și RORO.) :Urcați, mă rog, și voi! :(Toți rîd.) :COLUM :(care vede cel dintîi cometa) :Stați, c-a ieșit cometa! :(Toți se uită într-acolo. Exclamații de uimire și admirație. :TITY se oprește din urcat, pe scară, și se razemă de rampă privind și ținînd cu un braț pe RORO.) :DOAMNA GUBIN (ducîndu-și lometa la ochi) :Ce splendidă-i, copii! :PRALEA :Zbîrlită-i! :RORO Ce mai trenă! TITY :(răzemat de balustradă, cu brațul întins către cometă) :Știam eu c-o să vii, :Colegă vagabondă! :Te presimțeam pe drum… :Atotstăpînitoare poți să rămîi de-acum: :Orice rivalitate de astăzi încetează… :Desfășură-ți beteala pe cer și luminează :Această clipă sfîntă, și-apoi reia-ți avîntul: :Al tău rămîie cerul, eu azi prefer Pămîntul! :Tu du-te și urmează-ți destinul mai departe, :Și de-ntîlnești în cale pe-amicul nostru Marte, :Pe Jupiter, Uranus sau alt distins bărbat :Al cerului, le spune că Tity s-a fixat, :Iar dacă vrei acuma să-ți dau și o povață: :Fixează-te ca mine și tu, că nu-i o viață :Vagabondajul ăsta prin fel de fel de sfere… :Ia-ți mantia de raze și fără-ntîrziere :Mergi la bătrînul soare și cere-i o planetă… :Și de acum, adio, iubita mea cometă! :Cortina cade ==Note== <references/> [[Categorie:Ștefan Octavian Iosif]] [[Categorie:Dimitrie Anghel]] [[Categorie:Comedii]] aj0niajoxnbq2cql1v0hg2wblkldmzj 0 27912 143921 82305 2025-06-14T15:08:42Z TiberiuFr25 11409 formatare titlu 143921 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Legenda funigeilor | autor = Ștefan Octavian Iosif | autor2 = Dimitrie Anghel | secțiune = | anterior = | următor = | note = POEM DRAMATIC ÎN TREI ACTE | an = 1907 }} ==ACTUL I== :Interiorul unui castel vechi cu bolți întretăiate. Fundul scenei se deschide pe o terasă largă, lăsînd să se vadă un parc cu arbori seculari. Printre arbori se străvede un lac. Lumina se schimbă treptat, cu mersul norilor, care trec în forme fantastice pe fundul cerului coprins în deschizătura terasei. Supt bolta terasei e un război de țesut, la care stă RUNA pe gînduri. Intră RILDA. În răstimpuri se aud sunete de goarne și clopote. :RILDA :Tot stai pe gînduri, Runa? :RUNA :Ah, mamă, dragă mamă, :Același glas de surle :Care răsună-ntruna, :Și clopotele-n turle :Ce bat și-ntruna cheamă, :Nu poți s-arunci o vrajă :Să tacă, dragă mamă? :RILDA :O, pune gurii tale strajă. :Vezi, firele se-ncurcă, :Nu pot să țes o floare; :Spetezele cînd urcă :Și cad, așa îmi pare :Că sună a pustiu, :Ca bulgări de țărînă :Ce cad peste-un sicriu. :Ce harnică,.ții minte, :Era această mînă, :Și ochii ce cuminte :Știau ca să încheie :Pe tortul alb de lînă :Frumoase curcubeie. :Dar azi știu doar să plîngă, :Iar dreapta iscusită :Desface și distramă :Ce face mîna stîngă. :N-o fi o vrajă, mamă?… :RILDA :Copila mea iubită, :De vrajă nu mai spune! :Pe cer nu-s semne bune: :Nu vezi tu negri nouri :Cum se adună-n bande :Închipuind armate :Ce-aleargă și se-nfruntă :Cu flamuri ridicate?… :RUNA :Mai ieri erau ghirlande :închipuind alaiul :Unei serbări de nuntă… :Schimbau din oră-n oră, :Din clipă-n clipă straiul, :Se risipeau și iară :Se-ngemănau în horă :Ca umbre plutitoare, :Ca-nchipuiri de spume, :Păn’ ce intrau pe-ncetul, :Ca pe-un portal, în soare… :Ce-s semnele acestea, mamă? :RILDA :Au toate rost pe lume :Și toate-și au secretul, :Sînt semne ce nu mint, :Și firele de-argint :Din plete, la bătrîni, :Și liniile scrise :În palma unei mîni, :Și semnele din vise :Și frunțile-ncrețite, :Și-o dungă supt pleoape, :Și nourii pe cer, :Sunt toate-nvăluite :De un fatal mister :De care nimeni, nimeni nu poate ca să scape! :RUNA :Atunci, ce-i scris pe cer? :Citește, ce vreau norii :Ce-aleargă și s-adună, :De ce mă prind fiorii :Cînd clopotele sună? :RILDA :(cătînd spre cer) :În clopote-i furtună! :Vroiam să nu-ți răspund, :Dar clopotul mă-ndeamnă :Nimic să nu-ți ascund… :Ascultă, dragă Rună! :Vezi, mamă, pe supt norul :Ce-nchipuie-o arcadă, :Pe-un nor de-argint cum trece, :Urmat de-o cavalcadă, :Pe stepele senine :Un călăreț sălbatec :Cu fulgere pe cască, :Prăpăstios cum vine :Gonind spre casa noastră, :Cum prinde să descrească :întinderea albastră :Și ochiul meu încearcă :În van să-l recunoască, :Deși-l cunoaște parcă… :RUNA :Ah, mamă, cine-i oare norul? :N-o fi chiar Hunar, călătorul, :Străinul ce-a sosit aseară :Supt adăpostul casei noastre? :Avea și el pe cască fulgere albastre, :Și calul lui tot alb era :Cînd a intrat în curte, supt arcadă, :Urmat de cavalcadă. :RILDA :Se poate… Dar acum :Se farmă norul. :Dispare călătorul. :Învăluită-n fum :Se stinge cavalcada, :Se năruie arcada, :Și, alb ca zăpada, :Se face-acuma un castel :Și-un lac albastru lîngă el, :Cu palmieri cu umbrele rotunde, :Cu nuferi albi ce dorm pe unde: :Castelu-i nalt, cu arcuite geamuri, :Iar colo-n fund, supt un umbriș de ramur :Se vede înăuntru, pe fereastră, :O fată blondă care țese-ntruna. :RUNA :O, mamă, parcă-i casa noastră! :RILDA :O vezi și tu ca mine, Runa? :O vezi cum țese? :Cum stativele urcă și coboară :Și cum suveica-n mîni dibace zboară? :Cum firele de borangic alese :Vin unul cîte unul să se-nșire :Și se prefac :Paianjeniș subțire :Ca pentru-o cămașă de mire? :RUNA :Văd, mamă, văd! :RILDA :Dispar acum și palmieri și lac :Și nuferii, în unde; :Castelu-ncepe-ncet să se cufunde; :Dispare pîn‘ la geam, treptat, treptat, :Și fata cea bălaie ce țese nencetat :La mîndra ei cămașă — :Un fulger de lumină o înfașă :Și-o văd, o văd acuma bine: :Ah, cum mai seamănă cu tine, :Runa! :RUNA :O văd și eu, mă văd ca-ntr-o oglindă. :RILDA :(cu spaimă) :Tăria parcă stă să se aprindă! :Străbate ca un bici albastru cerul… :Vezi largile zigzaguri… :Și steaguri după steaguri… :Și iată iar armatele-n șiraguri, :Cum dau năvală, :Cu caii-nnebuniți de-nvălmășeală, :Și iată iarăși cavalerul Pe calu-i de zăpadă, Urmat de-nfricoșata cavalcadă. :RUNA :E Hunar, mamă, cavalerul! Îi văd cum m-am văzut pe mine! :RILDA :Acum s-a-ntunecat tot cerul Și nu mai văd nimic, dar, iată, Perdeaua mare de-ntuneric Se-nlătură deodată :Și se deschide-acolo, sus, :Un luminiș feeric, :O pajiște pe care doarme dus :Un om cu fața-n jos căzută, :Și unde ochii-mi port :Nu știu s-aleg de-s flori sau sînge, :Că fața nu i-o văd și iarăși nu-nțeleg :De ce îmi vine parc-a plînge? :Și inima îmi spune :Că omul care doarme-i Landor, :E fratele tău, Landor! :RUNA :Vai, mamă, nu sunt semne bune! :Ce rost să aibă oare toate-aceste? :RILDA :E Landor, fratele tău Landor este! :Și-acum pricep… :Ascultă, dragă Rună :Știi că din țara-ntreagă se adună :Toți tinerii să plece la război, :Că Landor și cu Hunar, amîndoi, :Se duc și ei să lupte pentru țară… :De-aceea norii care ard în pară :Întruchipeaz-o bătălie mare. :Frumosul cavaler, pe cît se pare, :E Hunar care teafăr o să scape… :Castelul însă ce-l vedeam :Pe marginea acelei ape, :Și fata ce țesea la geam? :RILDA :Chiar tu ești, Runa mea iubită! :RUNA :Și-acel ce doarme dus :Pe pajiștea-nflorită? :RILDA :E fratele tău Landor, cum ți-am spus! :RUNA :Și ce-nsemnează aceste toate, mamă? :De ce mă prind fiori și mi-este teamă? :RILDA :Nu cunoști tu, Rună, dragă Rună, :Basmul cu cămașa fermecată, :În trei nopți țesută de o fată, :În trei nopți la razele de lună? :Albe mîini curate de fecioară :Albe fire trebuie să țeasă :Celui drag cămașă de mătasă, :Dacă vrea ca-n luptă să nu moară… :Albe zile trei, întregi, de-a rîndul, :Alb ca tortul alb să-i fie gîndul, :Albe mînile și nepătate :Ca veșmîntul Maicei Preacurate… :Albe razele de-argint cînd plouă :Tortul alb să-l ia ca pe-o plămadă :Și s-amestece cîntînd, în două, :Aluatul alb ca o zăpadă. :Alb-așa ca cine-o fi s-o poarte :Nici cuțit, nici glonte să-l atingă, :În război de-a pururea să-nvingă :Și să fie ocolit de moarte! :RUNA :(care a ascultat, ca într-un extaz, se ridică și, întinzînd mînile spre icoana Preacuratei, cade-n genunchi) :Cum e nimbul alb ce-ți împresoară :Fruntea ta, așa de alb mi-e gîndul! :Nu trei nopți, ci ani întregi de-a rîndul :Eu aș țese, numai să nu moară! :Clopote și surle pot să sune, :Moartea poate la ferești să bată, :Eu ursitei mele m-oi supune, :Ca să țes cămașa fermecată. :Aluatul alb ca o zăpadă :L-oi lua cînd albe raze plouă, :L-oi lua cu mînile-amîndouă :Să-l amestec ca pe o plămadă. :Alb-așa voi țese-o ca s-o poarte :Fratele meu drag în bătălie, :Ca de moarte teamă să nu-i fie, :Ci să fie el stăpîn pe moarte! :RILDA :Dar știi tu ce blestem amar :Au razele de lună, :Pe fata ce-a păcătuit :Cum ele se răzbună, :Cînd altuia i-a dat în dar :Cămașa făr‘ de moarte, :De moarte-n luptă biruit :Acel menit s-o poarte? :Blestemul cade-asupra ta, :Să țeși viața-ntreagă, :Din munca fără de temei :Nimic să nu s-aleagă, :Să se destrame tortul tău :Și fir cu fir să zboare, :Să zboare albii funigei :În cete călătoare; :Să se destrame tot ce faci, :Să-ți scape de supt mîni, :Să se anine de copaci, :De cumpeni de fîntîni, :Să treacă repezi la răscruci, :Pe stoguri să se lase, :Să se anine sus, pe cruci, :Pe streșine de case, :Dar nici acolo să nu stea, :Și vîntul să le-alunge, :Să spuie de osînda grea :Oriunde or ajunge. :S-alerge, fără de noroc, :Fir după fir, tot tortul, :Pîn‘ vor găsi în care loc :Neîngropat stă mortul. :Și precum țes fulgi după fulgi :O pînză de zăpadă, :Să se adune ca un giulgi :Și-asupra lui să cadă, :Iar fata ce-a păcătuit :Să țeasă-n veci, nebună… — :Acesta-i blestemul cumplit :Al razelor de lună! :RUNA :(a ascultat în genunchi, și întorcîndu-se din nou către icoană) :Alb ca nimbul care-ți împresoară :Fruntea ta, așa de alb mi-e gîndul: :Nu trei nopți, ci ani întregi de-a rîndul :Eu aș țese, numai să nu moară! ==ACTUL AL II-LEA== :Același decor. Luna, la înălțimea arborilor, aruncă razele pieziș, învăluind stativele și pe RUNA care țese. Restul iatacului plutește intr-o lumină de vis. :RUNA :(singură) :Lună, ca pe-o harfă trec mînile mele, :Firele sunt parcă strune fermecate. :Stativele cîntă, și eu cînt cu ele… :Ca o harfă cîntă stativele mele, :Și în noaptea asta toate-s luminate. :Nu știu, cîntă-n mine sau firele sună, :Fiecare-și spune nota lui cu taină, :De trei nopți întruna țes cu tine, lună, :Țes fără de preget fermecata haină. :Nu știu, cîntă-n mine sau firele sună… :După cum artistul atinge o strună, :Mai încet, mai tare, mîna mea cînd țese, :Trezește atîtea glasuri nențelese. :De trei nopți de veghe țes fără de preget, :Nu știu, cîntă-n mine sau firele sună, :Nu știu cine cîntă cînd le-ating c-un deget: :Firul de mătasă sau raza de lună? :Ca o harfă cîntă stativele mele :Și-i atîta farmec… Umbre violete :Umbl-așa sfioase… Ca niște mărgele :Rîd în umbră ochii vechilor portrete, :Căutînd uimite la mînile mele… :Ah, e-atîta farmec și-i atîta taină… :De-aș sfîrși odată fermecata haină! :Scade noaptea… Ceasul prinde lung să bată, :De-aș sfîrși odată haina fermecată! :(Desface pînza de pe sul, pregătindu-se s-o coasă. În acest timp, odată cu ultimele versuri, ceasul bate lung. HUNAR intră.) :HUNAR :Veșnicie să se facă ora asta dulce! :RUNA :(speriată, se întoarce cu tortul în mînă) :Pe cine cauți tu, străine? :HUNAR :Cum? Nu s-a dus frumoasa Rună să se culce, :Cînd toate dorm? :RUNA :Ce cauți tu la mine? :Cum îndrăznești să-mi tulburi ora asta? :HUNAR :O boltă de senin era fereasta :Și eu treceam supt ea, visînd la moarte, :Și mă gîndeam că mîine plec departe :Și poate n-o să mai revin. :Și-atunci o formă albă ca un crin, :Mai albă ca un crin, mai castă, :Se zugrăvi-n seninul din fereastă :Și crinul ăsta alb erai tu, Runa! :RUNA :(cu grijă) :O, taci, să nu te-audă luna! :HUNAR :Și s-a întunecat pe urmă iar fereastra :Și-apoi, precum arunci :Într-o sonoră cupă de cleștar :Ușoare boabe de mărgăritar, :Așa sonor atunci :A prins să sune-un glas, :Încît pătruns de farmec am rămas — :Și glasul ăsta era glasul Runii! :RUNA :O, taci, tu nu cunoști blestemul lunii! :HUNAR :O, lasă-n pace luna și-ascultă-mă mai bine: :Trei zile sunt acuma de cînd petrec la voi, :De-ai ști tu cîtă cale lăsat-am înapoi, :Un ghem de l-ai desface, trei zile nu-ți ajung :Să măsuri drumul lung :Ce m-a mînat spre tine. :Viața mea-nainte era așa pustie, :Dormeam prin taberi noaptea, cu fruntea pe un scut, :Totuna mi-era mie să nu mă fi născut, :Sau să mă pierd în lupte, să mor ca un pribeag :La umbra unui steag :Pe-un cîmp de bătălie!… :Vedeam pe cer nainte-mi un stol de corbi de pradă; :Ca un herold al morții urmam eu negru semn :Și nu știam eu singur ce-nsamn-acest îndemn — :Acum abia-mi dau seama ce taină m-a-ndreptat :În goană spre palat :Să trec pe sub arcadă… :Era îndemnul vieții ce m-a cuprins deodată, :Cînd te-am văzut, o, Rună, și groaza c-o să mor, :Cînd aș putea prin tine să fiu nemuritor, :Să am ceea ce nimeni pe lume n-ar avea: :Pe tine, Runa mea, :Și haina fermecată! :RUNA :Cum poți vorbi tu astfel, o Hunar, cînd știi bine :Că n-am țesut cămașa pentru tine! :HUNAR :De n-ai țesut-o pentru mine, :Atuncea, spune, mîna ta, :Nainte ca să vin la tine, :De ce nu mai putea lucra? :RUNA :De unde știi tu taina mea? :HUNAR :De n-ai țesut-o pentru mine, :Atunci de ce privirea-ți oare :Nu mai putea să vadă bine :Pe albul tort s-aleag-o floare? :RUNA :Ah, Hunar, inima mă doare! :HUNAR :De n-ai țesut-o pentru mine, :De ce de cînd eu am intrat, :Răsună, ca un stup de-albine, :De cîntec vechiul tău palat? :O, Hunar, taci — că e păcat! :HUNAR :De n-ai țesut-o pentru mine, :De ce-i mai albă fața ta :Ca pînza asta, cînd cu tine :Vorbesc — răspunde, Runa mea! :RUNA. :De unde știi tu toate așa de bine? :HUNAR :Painjeniș de raze e-ntins din stea în stea — :Și ca o plasă largă cuprinde universul, :În care sfera noastră pe osia ei grea :Ca un painjen negru își cumpănește mersul. :Nu mișcă nicăirea și nu se. farm-o rază :Pe-ntinderea acestei rețele diafane, :Ca în aceeași vreme mii de meridiane :Să nu prindă de veste… :Și crezi că nu vibrează :Și-n noi undele-aceste :De-nștiințări secrete :Și că în fiecare din noi nu dormitează :Aceleași legi ce mișcă enormele planete? :RUNA :Nu te-nțeleg, o Hunar, dar cum un arc se rumpe, :Cînd e întins prea tare, așa mă simt înfrîntă. :A tale vorbe-aruncă luciri de pietre scumpe, :Și tu te joci cu ele; :A tale vorbe cîntă :Ca razele de lună pe stativele mele! :HUNAR :Nu vorbele aruncă luciri de pietre scumpe, :Ci-i dragostea din ele ce le aprinde focul! :Văzut-ai licuriciul părechea cînd și-o cheamă, :RUNA :De ce mă prinde, Hunar, o nențeleasă teamă? :HUNAR :Nu-i teamă, ci iubirea! :Dar știi tu ce-i iubirea? :Știi ce-i o apă mare :Ce doarme-ncătușată în albele ghețare? :De ani de zile-acolo a nins și veșnic ninge, :Țin norii întuneric și noaptea nu mai moare, :Dar vine-odată totuși biruitorul soare, :Se luptă mult o rază și-n clipa ce-o atinge, :Precum un mag vrăjește cu varga fermecată, :Cu zgomot apa-și iese din matca înghețată: :Dînd unul peste altul, în vălmășag, deodată :Pornesc albastre sloiuri, :Și tot ce sta acolo încremenit de mult, :Întreaga rînduială :Se prăbușește-acuma, curg libere puhoiuri, :Și-o larmă, o năvală, :Un furios tumult, :Îneacă tot și cîntă scăparea din robie! :RUNA :Așa e, Hunar, viața mi-era așa pustie! :HUNAR :Dormeau atîtea doruri în tine-ncremenite… :Vezi tu, monotonia vieții uniforme, :Aceeași rînduială și după-aceleași norme :La anumite ceasuri, :Bătăile de clopot cînd sună de vecerne, :Și mobilele toate așa de învechite, :Și-aceleași coridoare pe care-a tale păsuri :Veneau ca să se plimbe, :Nu ți-au părut adesea că n-au să se mai schimbe :Și că devin eterne? :Cum scînteie în aer, ca să-i arate locul? :Cum vrei a mele vorbe să nu scînteie, spune! :O, da, simțeam adesea că trebuie să îie :Și alte lumi mai mândre ca lumea mea cea mică. :Și-un gînd vioi, arare, :Cum zboar-o rîndunică :Și-atinge-n treacăt numai cu aripa-i ușoară :Oglinda apei clare, :De-o tulbură o clipă în cercuri mișcătoare, :Așa-mi trecea prin suflet și-l tulbura o clipă. :Și alteori, în noaptea ce s-aduna în mine, :Cum se adună neguri în funduri de abisuri, :Cînd e de-ajuns o piatră în treacăt aruncată :De se deschid deodată, :De poți vedea departe ca prin ferești senine, :Așa o vorbă-n treacăt mă deștepta din visuri; :Și-atunci simțeam eu bine :Că trebuie să fie pe un tărîm, departe, :O lume ca-n poveste. :HUNAR :Da, gîndurile tale n-au fost păreri deșarte, :Căci lumea asta este! :RUNA :(din ce în ce mai cucerită) :Dar unde, Hunar, unde? :HUNAR :(misterios) :Departe, neștiută de ochi profani, s-ascunde :Ca o comoară scumpă spre care toți aleargă. :Cîți nu-și pierdură mintea voind ca s-o dezgroape, :Cătînd-o pretutindeni în lumea asta largă, :Cînd ea era aproape… :Ca o comoară-ascunsă care-și vestește locul :Cu flacăra-i albastră, de cînd e omenirea, :Și cheamă pretutindeni, dar nu e nicăirea, :Și totuși ea există, și de-om avea norocul :Noi vom afla-o poate… :Și ce trebuie să facem ca s-o găsim, o, spune! :HUNAR :Să te desfaci de toate! :Să rupi îngusta punte :Ce leagă cu trecutul, :Și tot ce te supune :Și-ți poruncește lutul :Și tot ce-ți farmă viața în mii de griji mărunte; :Să-nduri, fără să murmuri, oricare suferinți, :Să uiți și neam, și lege, și casă, și părinți, :Să calci tot în picioare, :Și să nu stai la gînduri chiar dac-ar fi să-ți ceară :O jertfă cît de mare! :RUNA (repede) :O jertfă! Spune: care? O fac, orice mi-ai cere! :HUNAR :(imperios) :De este așa, dă-mi tortul și vin’ cu mine-n lume! :RUNA (cu spaimă) :O, cine ești tu, Hunar, și ce mă îndemni să fac? O, cine ești? Răspunde! Abia îți știu de nume! Și cum de-a ta putere nu pot să mă desfac? Să-ți dau eu ție tortul ce nu ți-a fost sortit, Să moară-n luptă Landor, și mama, scumpa mamă, S-aud cum mă blesteamă? Nu, asta nu se poate! :HUNAR (ironic) :Vezi cît de mică ești! Erai ursită-n lumea aceasta să trăiești! Nu-ți era dată ție ca să găsești comoara! :Comoara! Dar blestemul? Eu de blestem mă tem! :HUNAR :Iubirea e mai tare ca orișice blestem! :(Se face ziuă; s-aude în depărtare cîntecul cocoșilor, apoi tot mai aproape. La scară răsună tropotul calului. HUNAR tresare și pălește. Se întoarce hotărit) :Privește,-i ziuă-afară, și calul mă așteaptă… Răspunde: vii cu mine? :Sau plec — și nu mai viu… :RUNA (ieșită din minți) :Da, Hunar, viu cu tine! (Ia tortul și i-l dă) :Al tău să fie tortul — a ta și eu să fiu! :(Cade în brațele lui leșinată.) :HUNAR :(se uită la ea ironic, o așază frumos lingă stative și rostește zîmbind) :Sărmana păsărică! Aceleași sunteți toate! (Se depărtează încet, privind peste umăr la RUNA leșinată la stative, și dispare.) ==ACTUL AL III-LEA== :Au trecut ani de zile. Scena reprezintă același decor. Deschizătura terasei încadrează parcul veștejit, în cele din urmă zile de toamnă. Se luminează de zi. Mobilele din casă, care încep să se lămurească în lumina zorilor, arcurile de la ferești, oglinzile, cercevelele ușilor sunt acoperite de fire albe din tortul destrămat de pe stative. La fiecare mișcare firele se leagănă ca purtate de vînt, își schimbă locul plutind încet prin aer, unele parcă vin pe ferești, și altele parcă stau să plece. RUNA, nebună, ofilită de suferinți. umblă ca o umbră prin casă, de ici-colo, adunînd cu stăruință firele plutitoare. :RUNA :Mai meșteri decît mine, păianjeni țesători, :N-au stativele voastre hodină niciodată, :Cînd eu lucrez zadarnic din noapte pînă-n zori, :Și nu mai pot să mîntui cămașa fermecată. :V-alung mereu din casă, dar pîn’ să prind de seamă, :Păianjenișul vostru la loc se rentregește… :O, spuneți cum se face că pînza voastră crește, :Pe cînd a mea se rupe și-n aer se destramă? :CORUL FUNIGEILOR :(departe, nevăzut) :Noi funigei sîntem, :Noi sîntem însuși tortul :Ce-l poartă un blestem :Ca să găsească mortul! :RUNA :(cu mîinile pline de firele adunate, pe care le aruncă pe geam) :Duceți-vă în lume, păianjeni blestemați! :Că nu-mi rămîne vreme să vă gonesc mereu, :Ce vă țineți întruna, așa, de pasul meu? :Ce spuneți voi întruna? Pe cine căutați? :FUNIGEII :Zadarnic ne alungi :Și ne gonești afară. :În mii de fire lungi :Noi ne-om întoarce iară! :RUNA :(cu deznădejde, se așază la stative) :Asemeni unei harfe cu strune fărămate, :Așa sînteți acuma, voi, stativele mele! :Spetezele suspină și cad așa de grele, :Și nu mai știu nici ceasul străvechi ce oră bate. :Zorită port suveica în mîna mea dibace, :Se pare-a crește tortul, și-atuncea prind putere, :Dar sulul se-nvîrtește în loc, și pînza piere… :Și nu știu cine vine mereu de mi-o desface. :A cui să fie mîna această nevăzută? :Cum aș zdrobi-o, Doamne, s-o prind între speteze :Și-aș pune-o cu de-a sila să steie să-mi lucreze, :Sărmana pînză albă de-atîția ani țesută. :(Țese. RILDA intră.) :RILDA :Tot nu mai ai hodină, Rună? :RUNA :Nu, mamă! :RILDA :Ce blestem cumplit! :Vai, ce amarnic se răzbună :Neîndurata lună! :Ce slabă ești și pală! :Paloarea ei spectrală :Pe-obraji ți s-a întins :Și nu știu: fire albe din tortul risipit :În părul tău s-au prins, :Ori părul tău acuma e alb cu dinadins? :Mai ieri, ca o podoabă tu străluceai în casă, :Și-atîta de frumoasă :Te răsfrîngea oglinda cu drag, și ochii mei, :Dar cînd te văd acuma… :(Plînge.) :RUNA :(cu mustrare) :Decît mereu să plîngi, :Mai bine-ai face, mamă, păianjenii să-i strîngi. :Nu-i vezi cum țes întruna și vor să mă întreacă? :Nu-i vezi cum țes și-mbracă, :De jos și pînă-n grinzi :Ietacul pretutindeni, pe jețuri, pe oglinzi, :Pe vechile portrete, pe uși, pe cercevele, :Cum își anină-n grabă urîtele perdele, :Cum împletesc și leagă :Din ce în ce mai des, :De parcă vor să prindă în plasă casa-ntreagă :Și mîinile să-mi lege, să nu mai pot să țes? :Păianjenii!… alungă-i odată, mamă dragă! :FUNIGEII :Noi funigei sîntem! :Noi sîntem însuși tortul :Ce-l poartă un blestem :Ca să găsească mortul! :RUNA :I-auzi ce spun ei, mamă? :RILDA :Iar aiurezi, sărmană! :Eu nu aud nimic… :RUNA :N-auzi ce spun d-un tort :Ce-n mii de fire-aleargă :Ca să găseasc-un mort :În lumea asta largă? :RILDA :Nu, eu n-aud nimic! :FUNIGEII :Umblat-am cale lungă :Și nicăirea nu-i, :Blestemul iar ne-alungă :Să dăm de urma lui… :RUNA :I-auzi acum ce zic? :ALȚI FUNIGEI :(foarte departe) :Noi am umblat pe ape :Crezînd că l-am găsit, :Dar cînd eram aproape, :Un vînt ne-a risipit! :RUNA :Acuma alții cîntă! :Cum, tot n-auzi nimic? :RILDA :Ce gînduri te frămîntă! :FUNIGEII :(mai aproape) :Pe-o pajiște în floare :Noi l-am găsit — :ALȚI FUNIGEI :De-acum, :Gătiți de-nmormîntare, :Căci mortul e pe drum! :RUNA :(cu un țipăt) :Ah. mortul e pe drum! :(Se aud trîmbițe și un marș funebru.) :RILDA :(aleargă la fereastră) :Da,-n praful de pe cale :Se vede un convoi. :Aud cîntări de jale :Și trîmbiți de război. :RUNA :Se pierd încet sub ramuri, :Și iată-i iar pe drum, :Se-nclină negre flamuri, :Se deslușesc acum. :RILDA :Un cal pășește-n frunte :Și nimeni nu-i pe cal, :Acuma trec pe punte :Și intră sub portal. :RUNA :Vuiește poarta largă, :Convoiul s-a oprit, :Zăresc acum pe targă :Un mort acoperit… :RILDA :Alăturea de dînsul :O suliță și-un scut… :Mă podidește plînsul, :Căci vai! l-am cunoscut! :Dacă-l cunoști tu, mamă, :O, spune: cine-i el? :Răspunde, cum îl cheamă, :Ce caută-n castel? :RILDA :S-aud acum pe scări… :O, taci! că iată-i sus. :RUNA :Ce jalnice cîntări! :RILDA :Pe cine mi-au adus? :(Intră convoiul. Oamenii lasă jos targa, acoperită toată de un giulgiu de funigei. În timpul acesta, pe cînd RUNA cade în brațele RILDEl, se aude:) :CORUL FUNIGEILOR :(de pretutindeni) :Din noaptea cînd ai dăruit :Cămașa făr’ de moarte, :În lumea larg-am pribegit, :Am fost așa departe. :Cum ne urzeau a tale mîni, :Noi dispăream pe geamuri, :Cădeam pe cumpeni de fîntîni. :Ne aninam de ramuri, :Treceam cu grabă la răscruci, :Lungi fire de mătase, :Cădeam pe stoguri și pe cruci :Pe streșine de case, :Să știe cine ne-a zări :Că nu mai are parte :Pe lume nimeni a urzi :Cămașa făr’ de moarte! :(Încetul cu încetul, se desprind funigeii de pretutindeni, și, ca luat de-o mînă nevăzută, se dă la o parte giulgiul, lăsînd descoperit mortul. RUNA îl zărește și abia acum îl recunoaște.) :RUNA :Ah, Landor, dulce frate! :RILDA :Ah, fiul meu pierdut! :De unde mi-l aduceți, voi purtători cerniți? :UN OȘTEAN :Era-ntr-un zori de zi, :Și-un nor de-argint în zare plutea-naintea noastră, :Acum părea că-n aer pe-ncetul se distramă :Și-acum s-adună iarăși, în zarea cea albastră. :Tot flutura încetul, chema ca o năframă, :Ne tot chema întruna păn-am băgat de seamă. :Și nu era nici nour, și n-a fost nici năframă, :Ci fire lungi și albe, un stol de funigei :Ce ne-ndemna cu semne să mergem după ei; :Dar nici acolo noi n-am stat, :Ci am umplut pămîntul, :Pîn’ ce de urma lui am dat — :Gătiți de-acum mormîntul! :Căci noi de-acum ne pribegim, :Ci-n fiecare toamnă :Vom reveni să povestim :Blestemul tău ce-nsamnă. :Și dac-am mers, pe seară, pe-o pajiște în floare :Noi i-am văzut încetul cu-ncetul cum se lasă, :Și-am mai văzut deodată în cete călătoare :Cum stăruiau în aer lungi fire de mătasă; :Veneau de pretutindeni, făceau popas o clipă, :Precum sclipește-n aer, întinsă, o aripă, :Și iar porneau în urmă încet să se coboare, :Și-acolo-n locul unde cădeau mereu grămadă, :Cum sta întroienit, :Ca supt un giulgi de albă și lucie zăpadă, :Acolo l-am găsit! :FUNIGEII :(se adună mereu, se desprind treptat și, dispărînd pe fe- :rești, se aud cîntînd tot mai departe) :Pe pajiștea în floare :Noi mortul l-am găsit, :Sărmană țesătoare, :Osînda s-a sfîrșit! :RUNA :(ca deșteptată dintr-un vis, își duce mînile la tîmple și, în- :genunchind lîngă mort, cu fața spre icoană, se roagă) :Alb ca nimbul alb ce te-mpresoară, :Tot așa mi-era odată gîndul… :Am țesut atîția ani de-a rîndul… :Las-acuma roaba ta să moară! :De-am greșit, a fost fără de vrere… :O putere mai presus de mine :M-a făcut să uit ce-i rău și bine — :Și nu știu ce-a fost acea putere! :Stam să țes cămașa de mătasă… :Albă era noaptea — și deodată, :Fără ca în ușa mea să bată, :A intrat un om străin în casă. :Ochii lui ca două pietre rare :Licăreau așa ciudat sub geană, :De părea c-ar fi o arătare :Rătăcită-n lumea pămînteană. :Flăcări vii erau a lui cuvinte :Și se împleteau așa măiestre :Cînd vorbea… o, da, mi-aduc aminte, :Da, n-avea nimic din lumi terestre… :Adiau acum așa de line, :Și acum vuiau ca o furtună, :Se-mpleteau cîntînd pe lîngă mine, :pîn‘ m-au prins pe-ncet ca-ntr-o cunună. :Și n-a fost cunună, Preacurată, :Cum crezusem eu, nenorocita, :Ci a fost cătușă blestemată: :Nu era Amorul, ci Ispita! :Alb ca nimbul alb ce te-mpresoară, :Fă să-mi fie astăzi iarăși gîndul!… :Am țesut atîția ani de-a rîndul!… :Las-acuma roaba ta să moară! :(Cade sfirșită, peste trupul fratelui său. RILDA și toți cei de față îngenunche și se roagă.) :RILDA :(în genunchi) :O, Maică Preacurată, îndură-te de noi! :De-a fost ca să descindă asupra ei Păcatul, :A fost o încercare… :Îndură-te de noi! :CORUL ȘI RILDA :Îmbrac-atîtea haine pe lume Necuratul :S-ademeneasc-un suflet… :CORUL :îndură-te de noi! :RILDA :Fă să coboare pacea pe viața ei trudită, :Prefă-te-n bunătate… :CORUL :Îndură-te de noi! :RILDA :La fiece răscruce pîndește o ispită :Și tu le știi pe toate… :CORUL :Indură-te de noi! :RILDA :Fă sufletul ei candid curat ca mai-nainte, :Refă-l un suflet iarăși… :CORUL :Îndură-te de noi! :RILDA :Să nu rămîie-o pată în neam printre morminte, :Că s-a pierdut un suflet neîmpăcat cu sine, :Ascultă ruga tristă ce-o îndreptăm spre tine… :CORUL ȘI RILDA :O, Maică Preacurată, îndură-te de noi! :RUNA :(în agonie) :Alb ca nimbul alb ce te-mpresoară, :Fă să-mi fie astăzi iarăși gîndul! :Am țesut atîția ani de-a rîndul… :Las-acuma roaba ta să moară! :CEI DIN URMĂ FUNIGEI :Adormi de-acu-mpăcat :În lumea neființii, :Biet suflet încercat :De para suferinții! :UN ECOU DEPĂRTAT :Mărire suferinții! [[Categorie:Ștefan Octavian Iosif]] [[Categorie:Dimitrie Anghel]] [[Categorie:Genul dramatic]] tddb9527kfaskszvmqm4pxsk81iumsc 0 27913 143893 82306 2025-06-14T14:47:18Z TiberiuFr25 11409 formatare titlu 143893 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Carmen saeculare | autor = Ștefan Octavian Iosif | autor2 = Dimitrie Anghel | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} :POEM ISTORIC :'''PERSOANELE''' DANUBIU DOINA (La ridicarea cortinei se văd ruinele unui templu roman. DOINA, într-o atitudine meditativă, stă răzemată de o coloană trunchiată. DANUBIU doarme la picioarele ei.) :DOINA :Un veac și jumătate n-a mai căzut mistria :Cea harnică din mîna dibaciului zidar, :Căci pacea după sine aduce bogăția. :Puterile naturii, reîmblînzite iar, :Torceau acum senine la firul nevăzut :Ce se părea o clipă din mîni că l-au pierdut :Și se-ntreceau în daruri ca niște ursitoare :Plecate peste-un leagăn, căci nou era poporul :Cum e-un copil ce doarme cu fața zîmbitoare… :Urzeau fără să știe ce-ascunde viitorul: :Se prefăcea granitul din munți în colonade, :În statui, în frontoane; pădurile, și ele, :Își dăruiau copacii ca să se-nalțe schele, :Și unde-au fost colibe de seminții nomade :Prin spornica voință a noilor stăpîni :Au înflorit orașe cu falnice palate, :Cu apeducte-n care izvoarele captate :Veneau gălăgioase să cînte prin fîntîni. :Treceau triumfătoare acvilele romane :Și se schimba în urmă ca printr-un farmec locul. :Parc-aduceau cu ele viața și norocul; :Se potolise toate pornirile dușmane, :Tăcuse vrajba dintre învins și-nvingător, :Îi înfrățise grija aceluiași ogor :Pe care îl lucrase de-un veac și jumătate. :Prindeau în glia nouă semințele-aruncate :Și da-nsutit, căci virgin era p-atunci pămîntul. :Jucau talazuri blonde la infinit, cînd vîntul :Se rătăcea prin spice, purtînd din lan în lan, :Ca umbra unui nour de aur diafan, :Polenul fin, în care dorm germenii vieții… :Pe căi largi, pietruite, din faptul dimineții :Vuiau șiraguri albe de care ferecate, :Ducînd spre municipii comorile-adunate… :Odată cu lumina creștea cuceritoare :Viața pretutindeni prin foruri și arene: :Ici simulînd o luptă, cu scuturile-n soare :Luptau gladiatorii; dincoace augurii :Cătau în măruntaie misterele naturii; :Bronzată cîte-o sclavă arar trecea alene :Ținînd ca o statuie pe umăr o amforă, :Suna ușor pe lespezi sandala ei sonoră: :O urmăreau cu ochii zîmbind centurionii, :Și-opreau în aer brațul văzînd-o discobolii… :Pășeau în alb gătite spre-altarele Junonii :Purtînd ghirlănzi de roze sfioasele vergine; :Se grămădea mulțimea în for să vadă solii :Veniți s-aduc-o veste din cine știi ce țară; :Un scrib, la o răscruce, pe tablele de ceară :Scria cîte-o scrisoare cu litere latine, :Și peste toate-un freamăt, o larmă, o năvală, :O ceartă de ciocane căzînd pe nicovală :Și miile de zvonuri, de glasuri zgomotoase, :Ce-alcătuiesc tumultul vieții laborioase, :Creșteau, scădeau, ca-n urmă să reînceapă iar, :Ca murmurul ce-l face un uriaș bondar… :Așa pe zi ce merge creștea mereu belșugul, :Căci viața înflorește pe unde trece plugul; :Puteau colonii-n tihnă, pășind după cormană, :S-arunce fără grijă pe brazde sfînta mană, :Știind c-al lor e rodul, că Valul lui Traian :Le-mbrățișează țara ca un imens colan… (Scena se-ntunecă. S-aude un zgomot surd ca o furtună ce se apropie. DANUBIU tresare din somn și se ridică.) :DANUBIU :Ce vuiet mă deșteaptă din somnul secular? :Cine-ndrăznește oare să-mi tulbure hodina? :DOINA :Bătrînule Danubiu, sînt hoardele barbare! :N-auzi tu uruitul celor din urmă care? :Învăluite-n nouri de praf vin și dispar… :Ca o perdea se lasă și-acopere lumina :Și cînd se limpezește întunecata zare, :Ca după un cutremur altare și palate, :Orașe-ntregi, cu zgomot, din temelii surpate, :Se schimbă în ruine… :DANUBIU :Dar tu ce cauți oare pe plaiurile mele? :De unde-mi pare mie că te cunosc pe tine? :Cine ești tu? Răspunde! :Ce farmec se ascunde :În glasul tău, de-mi pare c-aud a mele unde :Șoptindu-și între ele? :Și totuși cum se face că graiul tău ales :Se-ntunecă pe-alocuri de-mi pare nențeles :Și-n vorbele aceste, ce picur-așa clare, :Cad sunete barbare :Ici-colo-n vălmășag :Ca pietrele de rînd :Uitate-ntr-un șirag :Printre mărgăritare? :DOINA :Cum nu-s a tale valuri întotdeauna line, :Cum tu de pretutindeni desprinzi și duci cu ele, :Rostogolind tot cerul cu miile de stele; :Cum porți nisip și aur în albia ta largă, :Precum lumini și umbre se fugăresc și-aleargă :Pe-oglinda ta — și-adesea, cînd vii cu ape pline, :Cum glasul tău se-ncarcă de sunete străine, :De parcă este altul — așa-i și graiul meu! :DANUBIU :Dar cine ești? Răspunde! :De unde te știu eu? :Din care vremi uitată? :Și spune-mi cum te cheamă! :Vin lîngă mine-aproape, :Să te privesc… :Ridică-ți a genelor maramă, :Să-ți văd o clipă ochii sub plînsele pleoape, :Căci tot se uită-n lume, dar ochii, niciodată! :DOINA :O, dacă-n ochii limpezi poți să citești viața, :Ai mei de plîns sînt tulburi… — Nu căuta-ntr-ai mei, :Căci viața de-altădată nu mai străluce-n ei! :Și n-ai să vezi prin ceața atîtor mari dureri, :Precum pe-un geam cînd plouă se împînzește ceața. :De nu mai vezi nimica în tristele-ncăperi… :DANUBIU :E drept că parcă-s stinse splendorile luminii :În ochii tăi, și totuși înfățișarea ta :Păstrează încă-n linii :Și-n portul tău ceva :Ca niște urme șterse de veche măreție!… :Cine ești tu, de sameni cu fetele acele :Ce-și împleteau cosița acuma ani o mie, :Făcîndu-și o oglindă din valurile mele?… :DOINA :De-mi recunoști și ochii, și chipul meu, și graiul, :De mai cunoști o urmă în portul meu din straiul :Purtat odinioară de mîndrele fecioare, :Deși îți par schimbată și nu-mi mai știi de nume, :Tu știi că și-n natură același colț de lume :Nu pare tot același cînd e văzut pe soare :Sau e-necat de umbră; deși același este… :În ochii noștri numai el altfel se preface, :Oricum ar fi cu alte podoabe să-l îmbrace :Fugarele-anotimpuri… :DANUBIU :O, vorbele aceste :Îmi luminează mintea… și gloria trecută :O recunosc în tine:Tu trebuie să fii Doina! :DOINA :Sînt Doina, da, sînt Doina, din lacrime născută! :DANUBIU :Ce greu somn am dormit! :Pătrund acuma taina :Blestemului de veacuri de care-am fost lovit! :Ești Doina tu, ești zîna pe care o aștept… :Cînd am văzut că, roasă adînc din temelie, :A vastului imperiu măreață clădărie :Începe să se darme, că negre hoarde grele :Vin clocotind mai multe ca valurile mele, :Și una după alta grăbite se alungă, :Talaz peste talaz, :Ca să deschid-o strungă :În brîul cel de piatră ce sta ca un zăgaz, :Menit ca să despartă :O mare de-ntuneric de alta de lumină, :Cînd am văzut că truda de veacuri e deșartă, :Că mîna cea divină :Ce-a pus întîia piatră, a pus-o în zadar, :Că înapoi se-ntoarce greoiul minutar :Ce-nscrie nencetat :Tot pasul înainte făcut în univers, :Că o putere oarbă mai mare e în mers — :Atuncea mai adîncă eu matca mi-am săpat, :M-am îngropat atuncea în giulgiul meu de ape, :Mi-am aruncat cununa de trestii de pe frunte, :Mi-am pus sub cap tridentul, sub pletele cărunte, :Și mi-am închis cu groază truditele pleoape :Să nu mai văd nimica… :DOINA :Da, greu somn ai dormit! :În van pe-a tale maluri am stat ades plîngînd, :Căci nu-mi simțeai tu plînsul în ape picurînd… :DANUBIU :Cu lacrămile tale, vezi tu, mi-am limpezit :Noianul ăsta tulbur de ape care-l port… :DOINA :În valurile tale ades m-am oglindit, :Eu mă vedeam în apă, căci chipul mi-l prindeai :Cînd mă plecam pe tine, dar tu nu mă vedeai, :Cum prinde, dar nu vede, sticlosul ochi de mort. :DANUBIU :O, te vedeam prea bine :Cînd te-oglindeai în mine :Și-ți auzeam adesea îndureratul glas, :Dar nu sunase încă al mîntuirii ceas!… :DOINA :Cum? Pentru noi mai poate să fie mîntuire? :DANUBIU :Da, ceasul nu-i departe… și-o nouă întocmire :Va-nlocui cea veche… :DOINA :Ca să se darme iar?! :Pe-un loc ferit de lume adeseaori apar, :Ca niște meșteri harnici ce-nchipuie-o cetate, :Mii de vieți mărunte, de-același gînd, purtate, :Și iată că deodată se-nalț-un furnicar… :Zoresc de pretutindeni încrucișîndu-și mersul, :Și se-ntețesc la muncă și-aleargă fiecare, :În oarba lor trufie crezînd c-au fost în stare :Într-un morman de țărnă să-nchidă universul! :Fărîma unei clipe, un ceas, o zi, un veac :Au toate-nsemnătate în cursul nesfîrșit :Al vieții-n care toate se fac și se desfac… :Va trece dară timpul ca un drumeț grăbit :Luînd ce-i pieritor, :Se va-ncărca de lacrimi, va trece bălți de sînge, :Va dărîma cu mîna din mers cununi de regi, :Va nărui în treacăt împărății întregi, :Dar într-o zi s-abate un uriaș drumeț, :Și iată că-ntr-o clipă sub pasul lui greoi :Se năruie-n risipă trufașul mușuroi :Clădit cu-atîta trudă și jertfe de vieți. :Se năruie cetatea, și cei ce au noroc :Să scape fug cu spaimă și umplu lumea toată, :Se pierd unul de altul răzneți, și niciodată :În vatra părăsită nu se mai strîng la loc… :DANUBIU :Nu, nici un stăvilar :Nu poate să despartă :Pe acei ce-n lumea asta-și leag-aceeași soartă, :Și iarăși se adună viața-mprăștiată, :Căci, vezi, un furnicar :Se risipește, însă nu moare niciodată! :Tot astfel și poporul pe care-l plîngi, crezînd :Că nu mai ești în stare la loc să-l mai aduni, :Îl vei zări-n curînd, :O, Doina mea iubită, :Pe căi nenumărate :Roind de pretutindeni din negre văgăuni, :Din peșteri, de prin codri, din văi îndepărtate, :Ca să s-așeze iarăși în vatra părăsită!… :DOINA :Grăiești cu-așa credință, ca unul care știe :Destinele vieții… O, spune-mi dar și mie, :Arată-mi ce menire mai are-n viitor, :O, spune-mi soarta-acestui greu încercat popor! :DANUBIU :Dar el, nepăsător :De tot ce se va stînge :Și ce va fi căzut, :Va merge înainte cu grabnicii lui pași, :Lăsînd ca stîlpi de strajă arar vreun uriaș, :Ca să-și însemne calea pe unde a trecut… :Aceștia vor rămîne întregi la locul lor :Și neatinși de moarte :Ei tot mai mari vor crește, :Cu cît va să pășască și timpul mai departe… :Ei au să spună cine va fi acest popor! :DOINA :O, ce n-aș da, o clipă să-i văd și eu… :DANUBIU :(ridică tridentul în aer și invocă,) :Privește! :(Scena se-ntunecă, în fund, și pe măsură ce versurile sunt :spuse, partea figurativă apare și se grupează pe scenă.) :Luați ființ-o clipă, o vremuri viitoare! :Lăsați-ne-n oglinda ursitei să privim :Dincolo de viață… :Din nepătrunsa ceață :Desfă-te, vis sublim! :Veniți, luați întrupare, :O, marilor eroi: :Veniți din cetățuia Carpaților bătrîni, :O! juzi cu barba albă și cu toiege-n mîni, :Veniți păstori acasă cu turmele de oi; :Ca slovele mărunte ce-s scrise pe-un izvod :Coboară-te la vale, împrăștiat norod, :Că-ncepe să surîdă străvechiul tău noroc… :Veniți, furnici grăbite, din nou la furnicare, :Coboară, Basaraba! și cheamă la un loc :Ostroavele răzlețe pierdute ca-ntr-o mare! :(BASARABA cu întreg alaiul coboară și se grupează, în vreme ce din partea dimpotrivă se zărește coborînd BOGDAN, cu casa lui.) :Ca un zglobiu șivoi, :împrăștiat și gureș, :Treci munții și coboară din vechiul Maramureș, :Cu casa ta întreagă, o Bogdan-Voievod! :Coboară-n zvon de bucium cu cetele de-arcași, :Cu fete, cu feciori, :Cu-ntregul tău norod, :Coboară și-napoi :Nu te uita ce lași, :Căci mult mai mîndră-i țara în care te cobori! :(Apar MIRCEA CEL MARE și ALEXANDRU CEL BUN.) :DOINA :Văd doi venind acuma de mînă ca doi frați! :Le fulgeră cununa bătută-n nestimate; :Blajin la chip e unul și plin de bunătate, :Cu barba revărsată pe piept ca o zăpadă… :Cellalt e aspru însă, cu ochii încruntați, :Care-i lucesc sub gene ca un tăiuș de spadă. :Cine-s aceștia, spune? Așa neasemănați, :Cum pot să vin-alături de mînă ca doi frați? :DANUBIU :Închină-te în fața acestor două mîini, :Că ele-s începutul frăției viitoare! :Închină-te în fața acestor doi bătrîni, :Stăpînitori puternici din munte pînă-n mare! :Mărire ție, Mircea, și ție, Alexandre! :Măreț vă stau pe frunte frumoasele cunune :Bătute-n pietre scumpe cu străluciri de foc — :Cădea-vor dintre ele cu timpul, dar odată :Se va găsi o mînă pioasă să le-adune :Ca să le-așeze iarăși unde-au lucit-, la loc! :(Scena se-ntunecă din nou.) :DOINA :Se lasă ca o pîclă acum pe ochii mei :Și, ca un nor ce-aleargă spre lună s-o cuprindă, :Sporește-un văl de sînge pe magica oglindă, :De nu mai văd nimica în strălucirea ei… :DANUBIU :Sînt fapte peste care mai bine-i să se lese :Greoiul întuneric; sînt domni ce nu cutează :Să iasă în lumină așa pătați de sînge, :Sînt ochi care nu sufăr să fie atinși de-o raza, :Sînt taine ce de-a pururi vor sta neînțelese: :Cum pot să se sfîșie doi frați pe-o moștenire? :Ce vrajă blestemată au treptele de tron, :Că pîn‘ și cei nevolnici încearcă să le suie :Trecînd peste cadavre… cine-ar putea să spuie? :Déci rămîneți în noaptea din negrele genuni, :Voi ce veți fi nevrednici ca să purtați cununi! :Și faceți loc acelui, a cărui strălucire :Va arunca o rază ce nu se va mai stînge!… :(Apare ȘTEFAN CEL MARE.) :Pășește, Ștefan-Vodă, cu mîndrul tău alai, :În zîngăniri de săbii și tropote de cai, :În trîmbițări de surle și cîntece de clerici, :Cuceritor de steaguri și ctitor de biserici! :Albaștri îți sînt ochii și părul de mătasă :Cu pletele bălaie :Îți împresoară fruntea ca blonda vîlvătaie :Ce tremură de-a pururi pe capul unui sfînt. :Tu porți pe a ta frunte cununa tinereții, :Tu ai în plete aur, și aurul cununii :Ce va veni pe urmă, va trebui să vie! :Sînt pași ce lasă urme sfințite pe pămînt, :Și nu un cerc de aur, nici un domnesc veșmînt :Sfințesc pe-un domn, ci domnul le dă lor măreție :Oricît de mulți là număr ar fi dușmanii tăi, :Oricît de tari și-oriunde ar fi să stea la pîndă, :Tu te aruncă-n luptă, fii sigur de izbîndă, :Căci te-or sluji, frățește, puterile naturii: :Te-a ajuta cînd ceața în gura unei văi, :Cînd negrul întuneric, cînd arborii pădurii. :Încrezător în tine, pășește înainte: :Ici vei lăsa pe-o vale atîtea oseminte, :Albind pămîntul parcă c-un veșnic luciu de lună. :Dincoace, o dumbravă va-nlăcrăma pămîntul :În fiecare toamnă cu pete mari de sînge… :Stingher în cer lăsa-vei tu semnul semilunii, :Făcîndu-l să pălească în fața sfintei cruci… :Iar cînd va fi din lumea aceasta să te duci, :Cînd mîndra ta cunună ți-a scăpăta pe frunte, :Ca soarele ce-apune căzînd după un munte; :Cînd o să-ți cadă sceptrul din mîna ta de fier — :Poți să-ți întorci în pace privirea către cer :Și să cobori în groapă făr‘ de păreri de rău, :Căci clopotele grele îți vor purta de grijă :Și-n sute de clopotniți cu glasul lor de schijă :Vor spune peste veacuri mereu numele tău!… :DOINA :Mărire, ție, Ștefan! :DANUBIU :Privește,-o mînă neagră s-a-ntins din nou pe soare, :Și noaptea se coboară pășind truimfătoare… :Tu însă nu te teme de negrul întuneric, :Căci sînt și nopți de-acele în care-un vis feeric, :Venit fără de veste, te cercetează-n somn… :Așa e și figura năprasnicului domn :Ce-o să alunge noaptea cu sabia-i de foc… :Răsai dar pentr-o clipă, viteaz făr’ de noroc! :(Apare MIHAI VITEAZUL.) :Tu care ai statura anticilor eroi :Și vei purta pe frunte odată trei coroane, :Căci tu vei fi în stare s-aduni iar la un loc :Trei mîndre țări pe care cumplitele nevoi :Le-au rupt din trupul falnic al Daciei Traiane! :O, sfîntă întrupare a visului Unirei, :Urmează-ți mîndru calea, nu te uita că porți :Pe chip stigmatul tragic al timpuriei morți: :Jertfește-te! căci jertfa e prețul mîntuirii! :Și dacă de pe umeri va trebui să-ți cadă :Frumosul cap, lăcașul acestei mari gîndiri, :În moartea ta urmașii un simbol au să vadă; :Căci tu n-ai să ai parte pe lume de-un mormînt: :Zălog îți va sta trupul unde-a căzut, spre-a spune :Că-i cucerit de tine pe veci acel pămînt!… :Iar capul tău ce-odată lucea peste trei țări, :Sub bolta învechită a unei mănăstiri :Pioase mîni l-or duce și pe altar l-or pune, :Să stea ca mărturie a negrei dezbinări, :Păn’ ce din nou cu trunchiul va fi să se-mpreune!… :DOINA :(acoperindu-și fața cu mîinile) :O, vis de înfrățire ce repede te-ai stîns! :DANUBIU :Destul! căci nu mai este de-acuma timp de plîns :Nu mai spera zadarnic să vie-alți uriași, :Ci înarmează-ți brațul și-ndreaptă ai tăi pași :Spre adîncimi de codri… Acolo e scăpare, :Acolo mai adie un vînt de libertate, :În mijlocul acelor eroi necunoscuți :Cari se jertfesc în umbră spre-a mîntui o lume… :Ca-n vremea năvălirii noroadelor barbare, :Adună-ți iar copiii pribegi, răzniți din sate, :Din codru rupe-o frunză și cîntă-le-al tău nume, :Fă să răsune Doina cu versul tău de foc… :La cele patru vînturi, la orișice răscruce :Necontenit tu cîntă-l, trecînd din loc în loc, :Să-l poarte pîn’ va crește cu glas de uragan!… :Și-atunci, cum se pornește un zvon nelămurit, :Mișcînd un spic și altul și-apoi întregul lan, :Cum se trezește-un freamăt încet din ram în ram :Păn‘ ce răscoală codrii — așa și al tău glas :Din om în om va trece trezind întregul neam!… :Pîn‘ ce-o să vină Tudor și cetele și-a strînge, :Eroul cel din urmă din alte vremi rămas, :Să-și pună-n cartea vremii pecetea lui de sînge! (Apare TUDOR VLADIMIRESCU cu un grup de țărani înarmați cu coase și topoare.) :Ai îndurat destule, sărman popor iobag! :Din zdreanța de cămașă de rob tu fă-ți un steag, :Și pleacă înainte cu vîntul de răscoală :Ce-ți ia păn’ și cenușa rămasă-n vatra goală! :Din șubrede colibe, din umede chilii, :Din negrele bordeie săpate în pămînt, :Sculați-vă cu toții, ca stafii din mormînt, :Voi care ați stat atîta înmormîntați de vii! :Urcați-vă-n clopotniți și sub al crucii semn :Loviți cu bărbăție în toaca grea de lemn :Și clopotele toate din somn le deșteptați, :Căci a sosit acela pe care-l așteptați! :Du-i, Tudor, dă-le iarăși lumini ochilor orbi, :Să vadă cum din cîmpul mănos al țării noastre, :Ca niște pete negre în zările albastre, :Dispare cel din urmă hrăpăreț stol de corbi!… :DOINA :Senin! Senin! Năvală bogată de senin! :Deasupra-mi parcă cerul și-a mai lărgit privazul. :A cui e oare mîna care-a deschiz zăgazul :De curge-atît albastru?… În pietre de rubin :S-a închegat acuma tot sîngele vărsat! :O, cine-i vrăjitorul ce toate le-a schimbat? :DANUBIU :(arată pe CUZA, care apare cu grupul unioniștilor) Privește vrăjitorul! :(Către CUZA) :O, vrednic domn, trimis :De Cel atotputernic să-ncepi o vreme nouă :Și să-ntrupezi odată al înfrățirii vis, :Da, tu ești făurarul menit să împreuni, :Într-o cunună numai, cununile-amîndouă :Și fruntea ta înaltă cu ea să ți-o-ncununi! :Vei frînge multe lanțuri, dar lanțul viu, pe care :Potrivnicile vremuri l-au rupt de-atîtea ori, :De-acum nimic să-l frîngă nu va mai fi în stare, :Căci, la un semn, deodată, în țările surori :Voioși, bătrîni și tineri, și fete și feciori, :Cum rîd într-o ghirlandă alături flori cu flori, :Își vor întinde mîna, pășind peste hotare :În lanțul de unire al unei mîndre hori! :DOINA :Unire! O, vis magic visat de-atîți eroi! :Nevoie care doarme nelămurită-n noi, :Să simți întotdeauna pe cineva aproape, :Putere domnitoare peste pămînt și ape, :Mister care împinge izvoarele spre mare, :Fir nevăzut ce leagă al păsărilor stol, :Al însăși vieții noastre cel mai măreț simbol, :Unire, forță oarbă, o! tainică chemare, :Ce mîndră sînt eu astăzi că-ți pot rosti cuvîntul!.. :(Îngenunche.) :Umilă-mi plec genunchii în fața voastr-acum, :Giganți pe care timpul în grabnicul lui drum :V-a pus ca stîlpi de strajă spre-a ne păzi pămîntul :Eternă închinare vi se cuvine vouă! :(Întorcîndu-ne spre DANUBIU) :Și-acum, bătrîn părinte, cu mînile-amîndouă, :De nu-i un vis acesta, dă negura-ntr-o parte, :Dă drumul iarăși vremii ca să-și urmeze zborul :Și spune-mi mai departe Ce-ascunde viitorul! :DANUBIU :(ca-ntr-un extaz) Într-o împărăție, la obîrșia mea :Pe-acolo unde-s numai un rîușor abia, :Ce-și despletește apa prin văile adînci, :Este-un castel fantastic împresurat de stînci, :într-o împărăție, la obîrșia mea… :Un cuib de vultur pare fantasticul castel :Zidit din vremi străbune, și-acolo, sus, în el, :Ferit de lumea-ntreagă trăiește-un prinț străin, :Ca niște oști stejarii în paza lui îl țin :Și-un cuib de vultur pare fantasticul castel… :Cînd soarele se-nalță încet din răsărit, :El dăinuie în zare o clipă-n loc oprit, :Arzînd ca o coroană pe negri codrii mari :Și freamătă oștirea bătrînilor stejari, :Cînd soarele se-nalță încet din răsărit… :Uimit privește prințul din vechiul lui castel :Și-adesea i se pare c-ajung pînă la el :Din loc în loc purtate războinice chemări — :Lung clocotesc bătrînii stejari în depărtări :Și-uimit ascultă prințul din vechiul său castel… :Atunci a mele unde iau graiul de baladă, :Zglobii peste pripoare săltînd cînd stau să cadă, :Și-i povestesc în taină de-o țară fermecată :În care-adus de mine va stăpîni odată, :Și-atunci a mele unde iau graiul de baladă… :Îi povestesc întruna de țara fermecată, :Iau glasul de sirenă, și-atunci ca niciodată :Castelul vechi îi pare că este trist și gol — :Dar într-o dimineață la poartă-i bate-un sol :Ce vine ca să-l cheme în țara fermecată… :E greu să-ți lași în urmă castelul părintesc :Și-atîtea lucruri scumpe cari toate-ți amintesc :Viața ce-ai trăit-o — la fiecare pas… :Sînt lacrimi în cuvîntul acesta „bun-rămas“ — :Dar el își lasă-n urmă castelul părintesc… :Arzînd ca o coroană pe negri codrii mari, :El vede mîndrul soare, iar falnicii stejari :I-aduc de pretutindeni războinice chemări, :Și merge cătră soare, pe care-l vede-n zări :Arzînd ca o coroană pe negri codrii mari: :Acesta-i cel ce ține în mînă viitorul! :Acestuia să-i iasă în drum cu flori poporul, :Acesta îl va duce pe căi de biruință! :Acestuia se cade ca să-i purtați credință, :Căci el e cel ce ține în mînă viitorul! [[Categorie:Ștefan Octavian Iosif]] [[Categorie:Dimitrie Anghel]] 5nn81256e8sxdjysg6j48mse7fq1eom 0 29742 143928 87970 2025-06-14T15:25:06Z TiberiuFr25 11409 formatare titlu 143928 wikitext text/x-wiki {{migrare către|[[Index:Ion & Constantin & Anton Bacalbasa - Pardon (1899).djvu]]}} {{titlu | anterior = | următor = | titlu = Pardon | secțiune = | autor = Constantin Bacalbașa | autor2 = Anton Bacalbașa | autor3 = Ioan Bacalbașa | note = ''Piesă umoristică în trei acte și un tablou''; Tipografia Dreptatea, 1899 | an = 1899 }} =ACTUL I= ==PERSONAJELE== ''Bursuc, senator'' ''Forfecaru, reporter de ziar'' ''Un chelner'' ''Un agent de poliție'' ''Bibăneanu'' ''O doamnă'' ''D-rul Pescatore'' ''Hidrologescu'' ''Un Comisionar'' ''Un spectator'' ''1-a falită'' ''2-lea falit'' ''3-lea falit'' ''4-lea falit'' ''5-lea falit'' ''Repaosul Duminical'' ''Un sergent de oraș'' ''1-a Pălărie'' ''2--a Pălărie'' ''3--a Pălărie'' ''Un căpitan de vapor'' ''1-ul senator ieșit la sorț'' ''2-lea senator ieșit la sorț'' ''3-lea senator ieșit la sorț'' ''1-ul Doctor'' ''2-lea Doctor'' ''Influența '' ''Antipirina '' ''Salipirina'' ''Un elev de liceu'' ''2-lea elev de liceu'' ''3-lea elev de liceu'' ''Un domn din sală '' ''O doamnă din sală '' ''Un bragagiu turc'' ''3-lea bragagiu turc'' ''Un agent de poliție '' ''Un țăran Clubmen '' ''2-lea țăran Clubmen'' ''Frișca l-a Mască '' ''Loto a 2-a Mască'' ''1-ul Domn'' ''2-lea Domn.'' ''Acetilena'' ''1-ul antialcoolist'' ''2-lea antialcoolist'' ''3-lea antialcoolist'' '' '' ==SCENA I== ''Scena reprezintă o sală de birt, mese învelite cu fete albe; clienți pe ici, pe colo.'' ''Intră Bursuc șchiopătând, plin de noroi și sprijinit de FORFECARU:'' BURSUC: Vai de mine! Ufff!... Cum îți spuneam, dau să trec Calea Victoriei în fața Teatrului, când ce să vezi? Un biciclist venea ca fulgerul și ha, ha, ha, să calce o birjă; birjarul se ferește și cârmește spre mine, eu de acolo: pardon! bagă de seamă! dar oiștea mă ia în primire, mă împinge și cad pe spate. Întind mâinile să mă sprijin și apuc ceva: era rochia unei dame care cade bâldâbâc, peste mine, pardon. Deschid ochii și văz realitatea îngrozitoare: sub mine un băltoacă de noroi și d-asupra mea o damă bătrână. În sfârșit… vii d-ta, îmi dai mâna, mă ridic și… poftim! ''(Se uită la noroiul de pe haine.)'' FORFECARU: Înțeleg, înțeleg, nu sunteți obișnuit cu pavagiul de lemn. BURSUC: Pavagiu de lemn!… Daca-i umbla mult pe el rămâi și cu picioarele de lemn. De, eu ca ăla strein… UN AGENT ''(sărind de la o masă și apucând pe Bursuc de guler)'': Dacă ești strein în numele Constituției ''(îi arată un baston)'' urmează-mă. BURSUC ''(înmărmurit)'': Ce ți-e, omule?… FORFECARU: Ești nebun!… Ce te-a găsit?… UN AGENT: Sunt agent al serviciului de siguranță!… BURSUC ''(încheindu-se la palton, aparte)'': Atunci să ne păzim buzunarele… pardon. UN AGENT: Și avem ordin să arestăm pe toți străinii suspecți. BURSUC: Bine, bre omule, dar eu sunt român. UN AGENT: Mofturi!… Te-am auzit când ai spus că ești străin. FORFECARU: Adică nu e din București! UN AGENT: Da de unde vine? BURSUC: Vin cu trenul de la Caracal… UN AGENT: Tocmai!… Județul cu răscoalele! D-ta ești soțialistru! BURSUC: Ce soțialist, măi omule!… Am fost numai în alianță la alegeri. Eu sunt Tasache Bursuc senator guvernamental… Pardon. UN AGENT ''(smerit)'': D-voastră d. Bursuc?… Mă scuzați!… Vă rog să mă iertați?!… Dacă sunteți senator guvernamental, să avem pardon. ''(Salută și iese)''. BURSUC: Ciudat oraș! Ca român poți fi expulzat oricând și numai ca guvernamental, pardon, poți să rămâi!… Dar, apropos, domnule, să-ți mulțumesc. ''(Întinde mâna lui Forfecaru)''. Dacă nu veneai d-ta să mă ridici repede era cât p-aci să mă calce trăsurile. FORFECARU: Oh! Nu-i nimic!… Un serviciu fără nicio importanță, d-le Bursuc… Ah! care va să zică sunteți d. Bursuc ales alaltăieri senator în Pumnești?... BURSUC: Tocmai. FORFECARU: Cu toate astea, vă știam disident. BURSUC: Adică iepure de două hotare… Am căzut și eu la tratative cu prefectul. FORFECARU: Și la Pumnești se fac tratative?… BURSUC: Ba încă cum!… Ursul mai joacă și de nevoie. FORFECARU: Înțeleg!… Presiunile, amenințările!… BURSUC: Adică îți aplică proverbu’ ăluia… zii pe nume: „Pe cine nu-l convingi, scoate-l la covrigi!…” FORFECARU: Iar dizidenții ce zic? BURSUC: Dizidenții… pardon… Păi dizidenții nu au vreme să vorbească fiindcă trebuie să doarmă. Dar s-o lăsăm focului de politică. Eu aș vrea să petrec, să cunosc capitala, să profit, înțelegi d-ta, că nevasta e acasă. FORFECARU: Dacă voiți vă pot servi eu de cicerone. În calitatea mea de reporter la ziarul Tîrbaca, am liberă intrare pretutindeni, vă pot arăta tot ce este mai interesant, oamenii și femeile zilei, distracțiile, curiozitățile… BURSUC: Panorama… FORFECARU: Tot, tot, tot. Și pentru a începe, să ne instalăm aci, fiindcă în birtul acesta defilează o parte a Bucureștilor originali. BURSUC: Fă din mine ce vrei, iubitule. ''(Iau loc la o masă).'' ==SCENA II== <center>''Cei de sus, Bibăneanu și o doamnă.''</center> BIBĂNEANU ''(arătând o masă)'': Să stăm aici, ma chère. DOAMNA ''(privindu-l galeș)'': Unde vrei tu, chèri. BIBĂNEANU ''(întinzând mâna)'': Apropos, ma chère… portmoneul… ai uitat. DOAMNA: Lasă chèri, că plătesc eu. BIBĂNEANU: Jamais de la vie! N-aș primi niciodată! Tu comprends, în fața lumii! ''(Ia portmoneul pe care-l trece d-na)'' BURSUC: Chelner! Un pește I… pardon! BIBĂNEANU: AI!… Ce-a zis BURSUC ''(lui Forfecaru)'': Cine e familia de alături? FORFECARU: Familia fin-de-siecle. BURSUC: Cum îi ziseși? FORFECARU: Familia fin-de-siecle a căreia condițiune esențială este ca bărbatul să fie sărac și tânăr, iar femeia bogată și… BURSUC: Bătrână, pardon!… zi de! FORFECARU: Pardon, în București nu mai sunt femei bătrâne. BIBĂNEANU ''(doamnei)'': Crede-mă, ma chère, că ''înnot'' în toate fericirile. DOAMNA: Ah! chèri, când lipsești de lângă mine numai o oră, te caut ''pește'' tot locul. Mi-aduc aminte când ai plecat la Buda-''pește''… BIBĂNEANU: Dar eu! La Buda nu eram de loc în apele mele. FORFECARU: Se vede că domnului nu-i place apa de Buda. BIBĂNEANU:'' Tiens,'' amicul Forfecaru!... Apropos, am nuvele de acasă. Alaltăieri am fost în județul tău. FORFECARU: În care plasă? BIBĂNEANU ''(schimbând vorba)'': Chelner! CHELNĂRUL: Domnul poftește vin? BIBĂNEANU: Nu trebuie. Am apă… ăsta e elementul meu. ==SCENA III== ''Doctorul Pescatore, are o mulțime de pești atârnați pe corp.'' D-RUL PESCADORE: Cuplete pe aria „Au bal du commandant” În bălți în Dobrogea e-o comoară Pescărie infinită, Când o văd mintea mi se-nfioară, Îmi simt inima răpită. Ah! ce mai cegi și ce șalăi, Ce caracudă ce baboi, Ah! ce mai știucă Dorul m-apucă. Ah! ce mai icre de morun Aș sta o viață să le-adun, În plas-aș sta un veac. Zău nu sunt fleac! Pescăria-i o artă subtilă, Meserie lucrativă, Când al undița fină, abilă Și nu ai sufletu-n potrivă. Ah! ce mai cegi, ce somni, ce lini, Ce mai balene, ce delfini, Ce caracudă, Gura-mi se udă. Ah! ce mai icre mici de crap, Ași da o viață să le pap. Vivat undița mea, Halal de ea! Da doamnelor și domnilor eu sunt celebrul Dr. Pescatore care am mers cu studiul pescăriei până în fundul lucrurilor… FORFECARU: Și al lacurilor! D-RUL PESCATORE: Am ajuns la un așa grad de experiență încât, de departe, dacă văd un pește îl și cunosc. BIBĂNEANU ''(își ascunde fața după ziar)'': Hâm! Hâm! BURSUC: Dați-mi voie! D-RUL PESCATORE: Vă rog!… BURSUC: Ați putea să-mi spuneți și mie cam ce reforme ați făcut în pescărie?… D-RUL PESCATORE: Numaidecât. Întâia reformă: am înmulțit peștii în așa grad încât acuma îl puteți găsi în orice birt. BIBĂNEANU ''(de după gazetă):'' Hâm! Hâm! D-RUL PESCATORE: A doua reformă: Am luat măsuri ca pescarii să fie înlocuiți cu pescărițe. FORFECARUL: De ce?… D-RUL PESCATORE: Fiindcă din cea măi înapoiată antichitate este știut că peștii sunt atrași de femei. BIBĂNEANU ''(bate în masă)'': Chelner! Țal că plec! ''(Se scoală și iese cu d-na.)'' D-RUL PESCATORE: Și acuma o să-mi dați voie să mă retrag. ''(Iese.)'' ==SCENA IV== ''Hidrologescu intră cu un mare burghiu într-o mână și cu o sondă în alta.'' HIDROLOGESCU ''(intră repede)'': Apă! Apă! TOȚI ''(sculându-se)'': Ce este? Ce este? HIDROLOGESCU ''(alergând pe scenă)'': Evrika!… Apa!… Apa!... Apa!… TOȚI (care cu pahare, care cu sticle alergând după dânsul): Poftim!… Ce aveți? HIDROLOGESCU ''(respingând apa)'': Fugiți!… Înapoi cu apa voastră: FORFECARU: Mi se pare că e turbat! Fuge de apă! HIDROLOGESCU: Asta nu e apă, asta e otravă! Apă, adevărata apă este numai cea descoperită de mine! FORFECARU: Da unde ți-e apa, omule? HIDROLOGESCU: Unde? ''(punând degetul pe frunte)'' Aici! BURSUC: Am înțeles!… Are apă la cap! HIDROLOGESCU: Studiile mele relevează în punctul acesta apa potabilă, apa fără microbi, apa ideală. ''(Pune burghiul în pământ și începe să sfredelească)''. CHELNERUL ''(alergând)'': Vă rog, domnule, nu ne găuriți scândurile. HIDROFOGESCU: La o parte, am zis! Aici dedesubt e apă!… CHELNERUL: Domnule, mă rog, aici dedesubt e o prăvălie. HIDROFOGESCU: Aici dedesubt sunt apele subterane ale Carpaților; aici este un mare debit de apă! CHELNERUL: Vă înșelați, aici este un debit de tutun. FORFECARU'':'' Aida de!.. D-ta, după cum văz în materie de hidrologie ești cuc. HIDROLOGESCU: Eu nu sunt un hidrolog ''cuc,'' eu sunt un hidrolog ''radutabil.'' Cuplete pe o arie nouă Eu sunt vestitul specialist, În fața cărui lumea se pleacă; Eu sunt ilustrul hidrologist Care scot apă din piatră seacă. Umblu cu apa strânsă-n dosare Și-n lumea-ntreagă astăzi nu-ncap. Am apă-n cizme, în buzunare Și pe de-asupra, am și la cap! ''(Bis cupletul întâi)'' BURSUC: Care va să zică d-ta ești acela care''?…'' HIDROLOGESCU: Cum acela care?… BURSUC: Mă iertați… Adică spune lumea că ați omorât oamenii cu apa de băut. HIDROLOGESCU: Calomnii!… Și la urma urmelor, dacă i-am omorât tot ei îi înviez. FORFECARU'':'' Ei ași! HIDROLOGESCU'':'' Am rețeta aci în pozunar! TOȚI: Unde? Arată!… HIDROLOGESCU'':'' Poftim ''(Scoate din buzunar o hârtie și le-o dă.)'' ''Forfecaru o ia, toți se îngrămădesc să citească.'' FORFECARU: Asta e rețeta? Asta e o carte de alegător. HIDROLOGESCU: Tocmai. Eu sunt acela care am darul să înviez morții la alegeri. ''(Iese prin dreapta)''. ==SCENA V == <center>''Un comisionar intră grăbit și gâfâind.''</center> COMISIONARUL: Vă rog domnilor, nu care cumva ați văzut-o? FORFECARU: Pe cine? COMISIONARUL: Și o caut, domnilor, o caut de aproape o lună fără să-i pot da de urmă. BURSUC: Pe cine cauți, pardon? FORFECARU: Comisionaru ăsta e cam într-o ureche. COMISIONARUL: Domnul General o caută, de astă toamnă de când a pierdut-o, a căutat-o prin toată țara și acuma m-a însărcinat pe mine ca s-o caut prin București și să i-o aduc. FORFECARU ''(aparte)'': Nici vorbă, e sărit. COMISIONARUL ''(scoate o hârtie și citește)'': Să vă citesc și d-voastră semnalmentele că poate o întâlniți pe undeva: „Corp de elită, înfățișare marțială, merge perfect în pas gimnastic…”. FORFECARU ''(mirat)'': Corp de elită, merge în pas gimnastic!?… BURSUC: Pas de mai înțelege ceva. COMISIONARUL: „Instrucție are ca niciuna, când ridică piciorul e o poezie…”. BURSUC: Când ridică piciorul?!… Atunci, e o damă, pardon! COMISIONARUL: Ce damă!… E o divizie. D-l general și-a pierdut divizia la manevrele de astă toamnă. BURSUC și FORFECARU ''(mirați)'': Aaaaa!?… BURSUC ''(indignat)'': Mi se pare că d-ta crezi că eu sunt un dobitoc… pardon. COMISIONARUL: Ferească, D-zeu, domnule, d-l general mi-a dat chiar o hartă geografică făcută de dumnealui pentru ca să-i caut divizia. Poftim. ''(Desfășură o hartă.)'' Mi-a spus s-o caut la Gambrinus, la bal mascat, la Bodega, la Zdrafcu, dar n-am putut găsi nici măcar aceste localuri. FORFECARU: De ce? COMISIONARUL: De, o fi harta greșită. Uitați-vă și d-voastră: unde e însemnat Gambrinus am găsit un pension de fete, unde e însemnat balul-mascat am dat peste o fabrică de tirbușoane, în locul lui Zdrafcu am găsit Camera deputaților și așa mai încolo. FORFECARU: Așteaptă, mi-a venit o idee genială! Iat-o: Să spui d-lui general ca să publice prin ziare următorul anunț: ''(Citește).'' „Cu ocazia manevrelor din toamna anului trecut pierzându-se o întreagă divizie de infanterie și fiindcă cu toate cercetările făcute nu s-a putut da de urma ea, se aduce la cunoștința generală că oricine o va găsi să o aducă la Comandamentul Corpului de armată de unde va primi o bună recompensă”. Hai, ce zici? COMISIONARUL: Bravo idee! Să ne aducă câte o țuică! Fac cinste! UN DOMN DIN SALĂ: Mă rog dați-mi voie. FORFECARU: Ce este? UN DOMN DIN SALĂ: Aici jos, eu sunt. Vă rog să precizați ce înțelegeți prin „o bună recompensă” pentru că, după toată munca, să nu te pomenești că-ți aplică la cazarmă o recompensă națională pe spinare. FORFECARU: Să nu aveți nicio teamă, domnul meu! La cazarmă civilii nu sunt bătuți niciodată. COMISIONARUL: Dau fuga la d-l general, și mâine vin cu dumnealui la ziar. BURSUC: Pardon! ''Comisionarul iese.'' ==SCENA VI== <center>''Faliții''</center> ''Intră 4 bărbați și o femeie cu aerul plouat.'' Cuplete pe aria „Nu-i destul, spune!” Chesat amarnic, cumplită criză, Nu sunt afaceri, nu o remiză.. În cap îmi urlă trist darabana, Scadența sumbră sosi tirana Protestat Cu portărelul executat Spun angrosiștii că-i numai jenă, Că-i eferma. Glas de sirenă! La pungă jena m-a curățit! Lăsați oblonul căci sunt falit! Protestat Cu portărelul executat! În noi chesatul a dat, pârlitul; S-au dus clienții, s-a dus profitul. Tejghea pustie și solitară În tine bate un vânt de vară; Protestat Cu portărelul executat. FORFECARU: Mă mir, doamnă, cum fiind atât de gentilă ați putut da faliment. 1-A FALITĂ: Am avut o firmă ghinionistă, domnule, firma La Mascota. 2-LEA FALIT: Și mie tot firma mi-a făcut buclucul. Astă toamnă credeam că e lucru mare de ea, dar acuma m-a dat gata. BURSUC: Și anume ce firmă? 2-LEA FALIT: La alianța guvernamentală-socialistă. 3-LEA FALIT: Pe mine m-a împins dracu să votez la alegeri contra guvernului. A doua zi a intrat națiunea în prăvălia mea și a răsuflat așa de tare încât nu mi-a mai rămas niciun raft zdravăn. 4-LEA FALIT: Eu sunt un biet librar păcălit: am editat scrierile originale ale autorilor Români și acuma poftim hal!… FORFECARU: Dar D-ta?… Te văd gras, frumos, elegant!... 5-LEA FALIT: Eu, slavă Domnului, sunt bine mersi, treburile mi-au mers găitan, însă m-am grăbit să încetez plățile pentru ca să nu mă apuce legea cea nouă asupra falimentelor. BURSUC: Ei și acuma ce aveți de gând să faceți? TOȚI: Funcționari! La sfântul buget!.. FORFECARU ''(către 1-a Falită)'': Și D-ta tot în buget ai să intri?... 1-A FALITĂ: Ba că o să mă ocup tot de comerț, decât nu mai vreau să fiu mascotă. ''Faliții ies cântând cupletul final.'' ==SCENA VII== ''Repaosul Duminical cască mereu, merge alene și e tras de guler de un sergent.'' REPAOSUL: Lasă-mă, domnule, să mă odihnesc! SERGENTUL: Nu se poate! E ordin ca să circuli! REPAOSUL ''(se pune pe scaun)'': Am lege la mână. Uite! ''(Arată hârtia.)'' SERGENTUL: Am mai văzut noi legi d-astea, haide! REPAOSUL: Cuplete pe aria „Daisy bell” Prea multă muncă, frate, Vezi-ți de drum, Azi e zi de libertate, Avem doar lege-acum. Băieți de prăvălie Am fost, e mult d-atunci, Acum, n-ar mai fi să fie, Suntem vai! scutiți de munci. Olrait! Olrait! Lumea ne zice adulți! Olrait! Olrait! Lumea să n-o asculți! Odihna-i cam scumpă. Vere, Odihna sume cere! Duminica de n-ai lei noi, Ești adult, dar e vai de noi. SERGENTUL ''(împingându-l)'': Te-ai o lihnit destul! Haide acum! REPAOSUL: Fac apel la presă! Ce zice presa? FORFECARU: Presa zice că inserțiile și reclamele trebuiesc plătite. ''(Repaosul iese împins de Sergent).'' ==SCENA VIII== <center>''Pălăriile.''</center> <center>''(Trei femei cu niște pălării monumentale și excentrice.)''</center> Cuplete pe aria „Ce sont des maisons…” Sunt pălării de teatru! De teatru, De teatru. Micuțe cum vedeți: fason! Exact ca Turnu-Babilon! Ocupă un loc pentru patru! Sunt pălării de teatru! Așa-i pălăria modernă! Modernă! Modernă! Lucrată pe ultim jurnal! Cu scop evident, infernal! Ea pare-o movilă eternă! Așa-i pălăria modernă. 1-A PĂLĂRIE: Noi suntem noile pălării pentru teatru. 2-A PĂLĂRIE: Sau mai bine zis pălăriile pentru purtat în staluri, impuse de către noul Director general al teatrelor. 3-A PĂLĂRIE: Aceste pălării au fost admise spre a da o satisfacțiune presei care cere damelor să-și scoată pălăriile în stal. FORFECARU: Asta e o gentileță ce sare în ochi. BURSUC: Mai de grabă: ca sarea în ochi. UN DOMN DIN SALĂ: Bravo! Așa este! Noi nu mai putem vedea nimic aici. Poftim, iată eu am Turnul lui Eiffel în fața mea. O DOAMNĂ DIN FAȚĂ ''(întorcându-se)'': Pe mine m-ai făcut Tumul lui Eiffel? ''(Se scoală în picioare.)'' Auziți că eu sunt Turnu’ lui Eiffel! Ești un obraznic, domnule. DOMNUL DIN SALĂ: Doamnă! DOAMNA: Na! ''(Îi trage o palmă)''. CELE TREI PĂLĂRII ''(râd)'': Ha! ha! Ha! ''(Ies repede)''. BURSUC: Mi se pare că i-a tras o palmă, pardon! ==SCENA IX== <center>''Navigația Română.''</center> <center>''(Un căpitan de vapor intră trăgând un vaporaș după el).''</center> BURSUC: Ce mai e și drăcia asta? CĂPITANUL: Asta e noul tip de vapoare adoptat de către serviciul maritim român. FORFECARU: Și unde vă duceți acuma? CĂPITANUL: La Rotterdam. BURSUC: Cum, frate, pe uscat? CĂPITANUL: Ba vezi că pe apă ca să am „mal de mer.” FORFECARU: Asta parcă e Corabia Salamandra. CĂPITANUL: Ultimul cuvânt al științei. Uite, când vrei plutești pe apă, când vrei tragi cu el traga pe uscat și când vrei îl faci balon. De exemplu: ''(Bate în palme.)'' Una! Două! Trei! Allez hop! ''(Vaporașul se înalță și dispare.)'' Și acuma adio! ''(Vrea să plece.)'' BURSUC: Ei, și acuma cine conduce vaporul? CĂPITANUL: Tot eu! Dar îl conduc din trenul accelerat în care mă duc chiar acuma să mă urc. ''(Salută și iese).'' ==SCENA X== <center>''Trei senatori trași la sorți.''</center> Cuplete pe aria: „Regardez la passer” Ah, a ieșit cam slut, Simțirăm mâna morții: Ce piază rea a vrut Pe noi să cadă sorții! Auzi să tragi la sorți Când ți-a venit de hac, Când tu de-abia îți porți Al vieții greoi sac, Și când tragi tabac! Așa vru Cel-de-Sus, Să nu mai știm diurnă, Nici liberul parcurs. Nici seria nocturnă. Adio ''bal-masque'', Și ''chambre separée'', Adio canape, Adio sforăie,- Nimic nu mai e! 1-IUL SENATOR: Asta n-a mai fost tragere la sorți, asta fost curat tragere pe sfoară! 2-LEA SENATOR ''(tușind)'': Eu am o conselație: Cine pierde la joc câștigă în amor. 3-LEA SENATOR: Eu mă mir de ce vă plângeți! Senatul a fost reînnoit și atâta tot. 2-LEA SENATOR ''(tușind)'': Când i-am spus acasă nevestei că am fost reînnoit mi-a pufnit în nas. 1-UL SENATOR: D-ta, înțeleg, că nu prea ai fason, dar noi, de!… 2-LEA SENATOR: Adică d-voastră sunteți grozavi! Culcați-vă pe urechea aia. 3-LEA SENATOR: Unde să ne mai culcăm dacă ne-ați dat afară din Senat? 1-UL SENATOR: Adio! somn ușor și diurne plăcute! 2-LEA SENATOR ''(tușind)'': Adio! tribuna damelor. ''(Ies cântând ultimul cuplet)''. ==SCENA XI== <center>''Doi doctori intră certându-se.''</center> 1-UL DOCTOR: Eu îți spun că n-are să-ți creeze. 2-LEA DOCTOR: Și eu îți spun că are să-mi creeze! 1-UL DOCTOR: Ba nu! 2-LEA DOCTOR: Ba da. ''Amândoi se plimbă furioși''. FORFECARU: Îmi dați voie, d-lor doctori!… Nu este indiscret din parte-mi să vă întreb?… 1-UL DOCTOR: De loc! Închipuiește-ți că, domnul care a venit ieri de la Paris are pretenția ca guvernul să-l creeze o catedră la Universitate. 2-LEA DOCTOR: Da fiind-că am o specialitate. 1-UL DOCTOR: Și care anume? 2-LEA DOCTOR: Sunt mamoș militar! 1-UL DOCTOR: Dacă-i așa și mie să-mi creeze guvernul o catedră căci și eu am introdus ceva în țara aceasta. 2-LEA DOCTOR: Ha! Ha! D-ta?… Și ce-ai introdus, mă rog? 1-UL DOCTOR: Eu, ce am introdus?… Am introdus automobilul. 2-LEA DOCTOR ''(râzând)'': O catedră pentru automobile! Ha! ha! ha!… Poate la Universitatea lui Jean Caretașul ori la a lui Metaxa. 1-UL DOCTOR: Ești un obraznic! 2-LEA DOCTOR: Mi se pare că ai avut intenția să mă insulți! ''(Scoate două bisturie)''. Alegeți bisturiul, domnule, pentru ca autopsia să decidă. 1-UL DOCTOR ''(scoțând un clistir)'': Eu am armele mele! BURSUC: A scos clistirul, pardon! 2-LEA DOCTOR ''(luând poziția)'': În gardă, ca să te disec! 1-UL DOCTOR ''(luând poziția cu clistirul)'': Șterge-o ori te curăț! ==SCENA XII== ''Influența intră în costum de călătorie și voalată. Vine repede și apucă pe cei doi doctori de guler''. INFLUENȚA: În sfârșit!... În sfârșit pusei mâna pe voi, mizerabililor! DOCTORII: Ai!… Ai!… Ce ai cu noi?… 1-UL DOCTOR ''(aparte)'': Trebuie să fie nevasta băcanului pe care l-am orbit săptămâna trecută. 2-LEA DOCTOR: Mi se pare că e sora ofițerului de cavalerie căruia i-am tăiat amândouă picioarele. INFLUENȚA ''(scuturându-i)'': Acuma să vă văd! FORFECARU ''(lui Bursuc)'': Să știi că e dama voalată din procesul Dreyfus. 1-UL DOCTOR ''(dulce)'': Vă rog, madame, ce poftiți?... 2-LEA DOCTOR ''(și mai dulce)'': Cu cine avem onoarea, madame? INFLUENȚA: Așaa!... Nu mă cunoașteți, nu știți cine sunt, habar n-aveți de mine și cu toate astea, de ani de zile îmi aruncați toate relele în spinare!? ''(Ridică vălul.)'' El bine, priviți-mă: eu sunt influența! DOCTORII ''(muindu-se)'': Aaah!… Aaaah! INFLUENȚA: Cuplete pe aria spaniolă „Tiroleza” Vin din locuri călduroase Ca un fulger mă abat, Dau dureri în cap și-n oase Și-n trei zile culc la pat. Guturaiul mi-este crainic Și strănutul armament; Împotrivă-mi, v-o spun tainic, Nu există tratament. Dar nu vă încredeți nici în muștar, Nu vă încredeți în salamar; De-ar fi remediu ca să existe, E o duzină de batiste. De când lumea sunt în lume, Însă doctorii glumeți, Mi-au dat azi un groaznic nume, Ca să pară ei șireți. Influența-n dreapta-n stânga! Influența-n sus și-n jos! Influența e nătânga! Influența-i cu ponos! Dar nu vă încredințați nici în muștar, Nu vă încredințați în salamar; De-ar fi remediu ca să existe, E o duzină de batiste. 1-UL DOCTOR ''(apucându-se de cap)'': De obicei influența te lovește unde ești mai slab; pe mine m-a lovit la cap. 2-LEA DOCTOR ''(ținându-se de pântec)'': Și pe mine m-a lovit la slăbiciune! BURSUC: Pardon! INFLUENȚA: Acuma… ''(Dă un chiot și fuge.)'' ==SCENA XIII== <center>''Antipirina și Salipirina intră.''</center> FORFECARU: Ce o fi apucat-o de a fugit așa de repede? BURSUC: O fi apucat-o și pe ea influența! 1-UL DOCTOR: Ah! Înțeleg! Influența a văzut pe iubita mea Antipirină. 2-LEA DOCTOR: Și eu înțeleg! Influența a fugit de frica adoratei mele Salipirina. ANTIPIRINA'' ''și'' ''SALIPIRINA: Da, noi suntem! 1-UL DOCTOR ''(luând de talie pe Antipirina)'': Draga mea, Antipirino, nu-ți poți închipui cât de mult te iubesc. ANTIPIRINA ''(apărându-se)'': Te rog, te rog, mai departe. Deja toată lumea a observat că d-ta abuzezi de mine. SALIPIRINA ''(pe care al doilea doctor o ia de talie)'': Întocmai ca și domnul cu mine. Dacă m-oi lăsa să fiu întrebuințată ca până acum, într-un an de zile am să fiu uzată cu desăvârșire. 1-UL DOCTOR: De, ce stricăm noi dacă sunteți așa de bune? 2-LEA DOCTOR: Sunteți niște medicamente fără rivale, praful vostru, bulinul vostru, totul este incomparabil. ANTIPIRINA: Bine, bine dar nu uitați că nu sunteți singuri. Toți doctorii din București fac cu mine același lucru. SALIPIRINA: Cu mine e încă și mai rău, de mine au început să abuzeze acuma și studenții în medicină, și spițerii și veterinarii chiar. 1-UL DOCTOR: Lăsă-mă numai să te ating! 2-LEA DOCTOR: Dă-mi numai un bulin. Cuplete pe aria duetului din „Mascota” D. Când îți mângâi bulinul tău Îmi trece febra dintr-o dată! —&nbsp;Eu când simt bisturiul tău Îmi văd capsula sfâșiată! D. Mor pentru bulinul tău, Mor de bisturiul tău! —&nbsp;Când mă pornea să fac: hapsi! Când mă apucă să fac: be! D. Iubito, gustul ți-e amar, Când te înghit ca p-o pilulă; —&nbsp;Iubitul meu ești cam barbar, Nu știi să umbli c-o capsulă. D. Dar mor de bulinul tău… —&nbsp;Iubesc bisturiul tău, D. Când mă pornesc să fac: hapsi! —&nbsp;Când mă apucă să fac: be! ''Ies.'' ==SCENA XIV== ''Trei elevi de liceu intră. Poartă șepci pe cap, în gură țigări* Vârsta 13—14 ani.'' 1-IUL ELEV: Ola! la! Monșer, așa ghină mai rar; să pierz pe rând cu patru careuri și cu trei chinte roiale. 2-LEA ELEV: Ghina mea e încă și mai mare; închipuiți-vă că am prins aseară pe Margareta cu un ofițer de intendență! La vârsta mea să port coarne! 3-LEA ELEV: Ce vrei, monșer, așa e lumea! Voi nu cunoașteți încă mizeriile vieții! Eu o viață întreagă am pierdut și la femei și la joc. Pas de te mai încrede în proverbe. 1-UL ELEV: Tinichea!… Auzi să fu tinichea!… 2-LEA ELEV: O femeia! Femeia!… 3-LEA ELEV: La dracu necazurile! Sunt de opinie ca să bem o ruginită! Chelner!… FORFECARU: Bună seara tinerilor!… Care va să zică sunteți persecutați de ghinion! 1-UL ELEV ''(cu un aer frivol)'': Bagatele, domnul meu, bagatele! Cor. Cuplete pe aria Ghigherlilor Noi suntem tineri je manfiș Blazați și sceptici, triști, La cărți facem alișveriș În Maus suntem artiști! Noi știm pokerul perfect, Știm ghiordum și pichet; Noi avem portul corect Și minte berechet. Noi suntem juni cu viitor Cam bifuroați, e drept, Valul vieții dintr-o dată-l sărim într-un picior, Și cărții ținem piept. Panis, piscis, crinis, finis, Ignis, lapis, pulvis, cinis Declinăm în mod divin, Și suntem în declin. ''Se aude zgomot de afară.'' 2-LEA ELEV: Mi se pare că aud vocea profesorului Zgârcescu. 3-LEA ELEV: O! Ce ghină! Ce ghină! 1-UL ELEV: Repede, travestirea și afară! ''Toți scot din buzunare câte o pălărie moale, pun la loc șepcile în buzunar apoi se întorc și pleacă. La spate cămășile le sunt scoase din pantaloni.'' ==SCENA XV == <center>''Acetilena intră ca o stea în mână.''</center> ACETILENA ''(cântând)'': Cine primește steaua frumoasă și luminoasă? TOȚI ''(mirați)'': Ce este? Ce?… BURSUC: Uite steaua în post, pardon… ACETILENA: Asta e steaua modernă, steaua care vestește secolul al 20-lea, steaua cu Acetilenă! TOȚI ''(speriați)'': Acetilena?! Acetilena! ''(Se reped iute spre ''ușă.)'' ACETILENA ''(oprindu-i)'': Stați! Nu fugiți! Asta e acetilena națională, un panaceu universal, bună pentru orice, și care poate îi întrebuințată ca lumină, ca explozibil și ca doctorie de către opozanții care vor să devină guvernamentali. Calitățile ei sunt mari; ascultați. Cuplete pe aria din „Vânzătorul de păsări” Când opaițul ardeam Și mucările țineam Eram mult mai luminați Mai puțin întunecați… Vremurile unde sunt Când cu chibrituri de vânt Și cu scântei din amânar Aveam foc cât un pojar? Acuma, chip, ne-am dres, Azi suntem în progres… Avem în lămpi mult, foc, Dar în noi nu mai e de loc. Luminarea mea de seu, Cât de bună erai zău! Ori ardea-i ori nu ardea-i Însă știți că nu pârleai!… Azi ne frigem, explodăm, Ori orbim, ori ne-ncurcăm, Ne lovim, cădem în bot Și lumina-i peste tot. O bec afurisit! Cine te-a născocit?… Acetilenă, gaz, Prea ne dați mult necaz! FORFECARU: Lasă că cunoaștem noi acetilena de când cu explozia de la grădina Bristol. CHELNERUL: Când toți mușterii au fugit fără să plătească consumațiile. ACETILENA: Și acuma mă duc să luminez națiunea, adică Camera, Senatul și mai ales Consiliul Comunal. ''(Iese cântând.)'' Cine primește steaua frumoasă și luminoasă! ==SCENA XVI== <center>''Doi bragagii turci intră fugind, urmăriți de un agent și de doi sergenți cu tesacele scoase.''</center> TURCII: Alah! Aman! Aman be! FORFECARU: Dar asta?… AGENTUL: Niște turci. FORFECARU: Ei, și dacă sunt turci? AGENTUL: Vezi că pe lângă că sunt turci mai sunt și tineri… FORFECARU: Ei?! AGENTUL: Ei! Politica țării noastre nu îngăduie să primim în țară tineri turci. BURSUC: Cu alte cuvinte nu mai putem primi în țară decât bragagii bătrâni! AGENTUL: Taman așa! ''(Către turci îmbrâncindu-i.)'' Haide! Noi cu politica externă nu facem leturghie cu bragă. TURCII ''(plângători)'': Aman, be! Cuplete pe aria „Evala, bre padișah” Braga rece din Stambul Până ieri vindeam destul, Însă azi ni s-a-nfundat. Spun că am fi complotat. Taridiram, Taridiram. Bragă rece în complot, Ne-a nenorocit de tot. Șampanica porc-ar fi, Șampanica Pomery. Taridiram… Cică suntem tineri turci De bei de la noi, te spurci, Braga ne-a calomniat Cu complot și cu rahat. Taridiram… ''Ies urmați de poliție.'' ==SCENA XVII== <center>''Trei țărani intră prin fund.''</center> CHELNERUL: Ce poftiți, mă rog? Aici nu e cârciumă! 1-IUL ȚARAN: Se vede că nu-ți cunoști încă drepturile și datoriile. Noi nu mai mergem la cârciumă tovarășe! CHELNERUL ''(indignat)'': Eu, tovarăș cu voi? 2-LEA ȚĂRAN: Acuma noi mergem la glob, după cum zice prietenul Vaxenștain. FORFECARUL ''(lui Bursuc)'': Ăștia trebuie să fie socialiști. ''(Către țărani.)'' Ați venit de mult în București, prietenilor? 1-IUL ȚĂRAN: Piii! Am venitără chemați de interesele partidului și ale tovarășului Lățescu. FORFECARU: A! D-voastră sunteți din organizație? 1-IUL ȚĂRAN ''(măsurându-l)'': Dumneata parcă ai fi o iscoadă burghezească. D-ta nu recunoști diuria valorii a lui… a lui… ''(Se scarpină în cap.)'' A lui Carnaxi! FORFECARU ''(râzând)'': Nu sunt iscoadă burgheză, măi băiete. Și dacă vreți vă conduc eu pe Calea Victoriei până la club. 2-LEA ȚĂRAN: Noi nu mergem pe Calea Victoriei, prietene, noi mergem numai pe calea legală. BURSUC: Ați fi mergând voi pe calea legală, da am auzit că, pe ici pe colo, ați bătut pe primari, v-ați răsculat, ați dat foc! De! 1-UL ȚĂRAN: Păi de, domnule, când ne-o fi ajuns și nouă cuțitul la os, ne-om fi răsculat, om fi bătut, om fi dat foc, da’ vorba mea este că toate astea le-am făcut pe calea legală. CEILALȚI ȚĂRANI: Așaai!… Cor. Cuplete pe aria: Noi țăranii de la țară Noi țăranii de la sate Reformați azi ne găsim, De când Vanghereanu frate, Luptă să ne dezrobim. Fisticescu ne mai spune Să nu bem rachiu de prune, Ci să bem Amer picon La Bodega în salon. Lumea Nouă ne vorbește De ciocoi c-o să scăpăm. Nu știm de se potrivește, Cotizații însă dăm. ''Ies cântând.'' ==SCENA XVIII== <center>''Antialcooliștii.''</center> <center>''(Mai mulți domni cu nasurile foarte roșii intră repede).''</center> 1-UL ANTIALCOOLIST: Băiete! de urgență o sticlă de șampanie!. 2-LEA ANTIALCOOLIST: Mie o sticlă de cognac! 3-LEA ANTIALCOOLIST: Mie o sticlă de Whisiki englezesc. 1-UL ANTIALCOOLIST: Băiete, servește tot ce ai mai tare, mai spirtos. ''(Chelnerul aleargă și servește).'' FORFECARU: Îmi permiteți… D-voastră, după figură, parcă n-ați fi bucureșteni. 2-LEA ANTIALCOOLIST: Nu, d-le, noi suntem din Iași, noi suntem Comitetul ligii antialcooliste veniți în București pentru ca să propagăm teoriile noastre. ''(În timpul acesta toți toarnă și beau repede).'' BURSUC: Asta se cheamă propagandă… pardon?… ''(Face cu degetul semnul băuturii).'' 1-UL ANTIALCOOLIST: Acesta este sistemul nostru, sistemul, practic, științific, empiric și pedagogic conform cu celebra maximă: Apa trece, vedrele rămân!! Plecăm în pelerinaj și distrugem tot alcoolul, după cum vedeți. ''(Pune paharul la gură și bea lung).'' Cuplete pe aria „Pentru Militari” Suntem distrugători De vinuri și licori Și punem monopol Pe orice alcool. Îl prăpădim! Îl nimicim! Și îl sorbim! Și-l înghițim! Prin cârciumi când intrăm, Îndată iama dăm În țuică, bere, vin, În rachiu și pelin Ne cherchelim! Ne țucsuim! Și ne ciupium! Și ne trăsnim! Sărmani propagandiști Antialcooliști, Noi ne sacrificăm Când veșnic ne-afumăm! Noi nu-ntrebăm! Când ne-mbătăm! De-i rău, de-i bun Și suntem tun! FORFECARU: Domnilor în așa ligă mă înscriu și eu. 2-LEA ANTIALCOOLIST: Și acuma înainte! Mergem să distrugem alcoolul la Bodega. ''(Pleacă.)'' CHELNERUL ''(dând fuga)'': Mă rog, domnilor, plata! Datorați 50 de lei! 1-IUL ANTIALCOOLIST: Înapoi! După ce noi ne sacrificăm pentru binele umanității, cutezi să ne mai ceri și parale! Mizerabile!... ''(Pleacă.)'' CHELNERUL ''(plângător revenind)'': Au plecat fără să plătească! Bine, domnule, o asemenea ligă te lasă fără mămăligă! ==SCENA XIX== ''Intră mai multe perechi de măști la brațul mai multor domni. Intrare zgomotoasă, sărituri, dansuri etc.'' FRIȘCA ''(scoțând masca)'': Mi-e sete! Dați-mi să beau! Mor! LOLO ''(același joc)'': Mi-e foame! De mâncare! Mor de foame! 1-UL DOMN: Un mare bărbat de stat a zis: „Nu moare nimeni de foame în țara românească!” FRIȘCA: Ia mai lasă-ne cu bărbații d-tale de Stat! Eu am programul meu! BURSUC: De când nu mai au guvernele programe, poftim unde s-au încuibat. LOLO: Ba încă un program foarte deschis. 1-IUL DOMN: Și avansat, fiindcă doamna nu disprețuiește avansurile. BURSUC: Un fel de program democratic, înțeleg: 8 ore de lucru! FORFECARU: Dar fără repaos duminical! 2-LEA DOMN: Dragă Lolo, mie care îți împărtășesc programul, dă-mi voie să-ți depun la picioare!… LOTO: Ei, aș! Vrei să-mi răpești inima. 1-UL DOMN: Nu e niciun pericol; domnul nu se ridică niciodată așa de sus! FORFECARU: Fiindcă suntem în așa agreabilă companie, eu propun să aducem o bandă de lăutari și să tragem un chef. TOȚI: Da! Da! Lăutarii! Lăutarii! ''(Lăutarii apar din dreapta.)'' 1-IUL DOMN: Draga mea Frișcuțo, deputatul tău nu te așteaptă? FRIȘCA: Ei și? Îi fac și eu o disidență de o noapte și atâta tot. TOȚI: Bravooo!… Lăutarii!… ''Se prind cu toții și joacă o sârbă, o bătută, sau un alt danț Bursuc joacă între cele două măști. Mare tablou final plin de mișcare.'' <center>'''<nowiki>---- CORTINA ----</nowiki>'''</center> =ACTUL AL II-LEA= ==PERSONAJELE== ''Un laptagiu '' ''O femeie '' ''Un oltean '' ''Unu cu priț-dreț '' ''Iaurgiul'' ''«Porumbielu fiert»'' ''Un Găzar '' ''Un săpunar '' ''Un precupeț '' ''Alt precupeț '' ''Un oțetar '' ''Un zarzavagiu '' ''Un bragagiu '' ''Unul chifle '' ''Un telal'' ''Un vânzător de ziare '' ''Bursuc, senator '' ''Ibricescu, dentist '' ''Forfecaru'', ''reporter '' ''Pădurescu '' ''Un grom '' ''Birtescu '' ''Un ofițer '' ''O actriță '' ''Un elev '' ''''Un june Gigerl '' ''Agiu artist dramatic '' ''Rafael'' ''Mai multe bicicliste'' ''Un bărbat'' ''Alt bărbat'' ''Ploiești'' ''Sardanapal'' ''Tulică-Atletu'' ''Legea Sindicatelor agricole'' ''Legea comunală'' ''Tradutore'' ''Vântură-Țară'' ''Un măturător'' ''Havanescu'' ''Primul comisionar'' ''Al doilea comisionar'' ''Un sergent'' ''Un tenor'' ''O primadonă'' ''Un bariton'' ''Un bas'' ''Monopolul actrițelor '' ''Reprezentantul Direcției,'' <center>''Jandarmi, popor, femei, copii.''</center> ==TABLOUL I== ''Scena reprezintă o piață. În fund teatru cu terasă. În dreapta cafeneaua Evropsky. Deasupra balcon, pe care stă scris: Clubul Conservator. În stânga o casă cu trei etaje și cu balcon de marmură.'' ''La ridicarea cortinei precupeți și vânzători trec din dreapta în stânga și vice-versa strigând.'' LAPTAGIU: Lapte! Lapte! O FEMEIE: Ouă de găină! Ouă! Ouă! UN OLTEAN: Mielul Miel! Ce mai mielușea! UNU CU PRIȚ-PREȚ: Priț-preț! Ce mai bune, priț-preț! IAURGIU: Iaurt proaspăt! Iaurt. O FEMEIE. Porumbielu fiert! Porumbielu-porumbiel! GĂZAR: Gaz! Gaz! Ai la gaz! SĂPUNAR: Săpun! Săpun! PRECUPEȚ: Strugurei-struguri de Dealu mare! Of! ce mai razachie! ALT PRECUPEȚ: Pepeni-pepeni! Boșari di Braila, boșari! OȚETAR: Oțet!… Oțet! ZARZAVAGIU: Ceapă, măraru, pătrunzelu, dovlecei noi, dovlecel! PRECUPEȚ: Pui de găină, pui, pui! BRAGAGIU: Hai la braga rece… Șampania bună, ce mai șampanică. UNU CU CHIFLE: Trei chifle zece bani! Trei chifle zece bani! UN TELAL: Haine vechi! Cumpărăm! UN VÂNZĂTOR DE ZIARE: Universul, Adeverul! Dreptatea, Epoca, Timpul, Constituționalul și Drapelul de mâine… Voința Națională, Liberalul și Moș Teacă! ''În timpul acesta apare Bursuc și Forfecaru.'' BURSUC: Să cunoaște domnule că suntem în Capitală. Uite viață, uite mișcare! IBRICESCU ''(apărând din dreapta, cum îl vede pe senator scoate pălăria și se apropie făcând mari complimente)'': Cu plecăciune domnu senator. Când ați venit? D-vostră, Cone Forfecaru ce faceți, sunteți bine? BURSUC: Am venit chiar azi! FORFECARU: Bine Ibricescule. IBRICESCU: Bine se dai Domnizeu, se ajute Domnizeu la toate lume și mie. PĂDURESCU ''(strigă tare dintre culise și apoi apare)'': Ibricescu! IBRICESRU ''(întorcându-se și văzându-l strigă și el tare)'': Niubunule!… Uite domnu senator, asta profesor, asta invețe po copile la scola! Pfui! UN GROM ''(se apropie repede și îi spune ceva la ureche lui Ibricescu)''. IBRICESCU: Aine dame ist ghecomt? Kom glaih!.. Cu plecăciune domnu senator. Salutare cone Forfecaru, ''(Pleacă).'' PĂDURESCU: Ibricescu ''(acesta se uită înapoi.)'' Ai uitat o măsea! IBRICESCU: Ninbunule! ''(Pleacă repede.)'' PĂDURESCU ''(se ia după el strigând)'': Ibricescu! Ibricescu! BIRTESCU ''(din ușa caselor cu trei etaje)'': Ce faci Bursuc? BURSUC: A! Birtescu, ce faci? Aici stai? BIRTESCU: Da. Vezi ce mai case. ''(Arătând balconul.)'' Marmură de Cararia! BURSUC: Da! Tocmai așa am văzut și la Palatul… BIRTESCU: Ași! Ce stai de vorbești, săpun! Aici e cașcaval! BURSUC: Și ale cui sunt casele? BIRTESCU: Birtescu, milioneru! ''Din toate părțile încep să apară actori și actrițe urmate de servitoare, care poartă coșuri și coșulețe cu îmbrăcăminte. Toți merg spre teatru. După fiecare artistă se ia câte un ofițer, civil, student, elevi din liceu etc.'' UN OFIȚER ''(unui civil)'': După ea monșer! O ACTRIȚĂ ''(servitoarei)'': Aidi repede că am întârziat! OFIȚERUL: D-ră de când v-am văzut! ACTRIȚA: Știu, domnule, m-ai și iubit. Dar n-am vreme acum, după teatru. UN ELEV ''(altei actrițe)'': D-ră, depun la picioarele d-tale…! ACTRIȚA: Ghiozdanul cu cărțile! Știu! Îți foarte mulțumesc! UN JUNE GIGERL: D-ră, compătimiți, vă rog și opriți-vă un moment. ACTRIȚA: Fugi dragă, că te vede bătrânu’ meu. ''Alții apucă servitoarele, unii le dă bacșișuri.'' BURSUC: Dar ce, frate, de acuma se duc actorii la Teatru? FORFECARU: Așa-i acuma, de când sunt la modă cantinele școlare, mănâncă și actorii la teatru. De la 9 de dimineață și până la 12 noaptea sunt la lucru. BURSUC: Cum să poate domnule! La teatru nu s-a admis opt ore de lucru? Asta-i curat scandal! FORFECARU: Vezi, actrițele în deosebire de toți lucrătorii sunt pentru cât mai multe ore de lucru. AGIU ''(care a privit din mijlocul pieței la actorii care se duceau la teatru, înaintează)'': Vă întreb pe dumneavoastră, că sunteți unu’ senator și altu’ gazetar, legea și condeiul țării: Bine e? Drept e? frumose? BURSUC: Ce, mă rog? AGIU: Toți în teatru, numai eu afară din teatru. BURSUC: Cum se poate? Asta-i adevărat scandal! Pardon! FORFECARU: Așa am scris și eu'':'' Scandalul de la teatru. AGIU: Și ziceți că să nu fiu paraponisit! Ba sunt! ''(Cântă.)'' Sunt paraponisit, Ne metaherisit, Din teatru azvârlit, Zvârlit de un pârlit! ''În timpul acesta Rafael, cu un enorm joben pe cap și cu gulerul ridicat, merge repede spre teatru.'' RAFAEL: Astăzi trebuie să fiu mai de vreme la teatru, plius- u-moaen! AGIU ''(văzându-l)'': Dar ce faci Musiu Râfăilă? RAFAEL ''(deșteptându-se)'': A!… da… uitasem… nu mai sunt. ''(Vine spre Agiu.)'' AGIU: Vezi, așa! Monșer! Ei, bine e? Îți place și d-tale afară din teatru? BURSUC: Cum, d-l Rafael nu mai e la teatru? Pardon. Asta-i un adevărat scandal! Trebuie să protestăm. RAFAEL ''(arătând la gazetar)'': D-lor, presa! BURSUC: Apă! Că și presa a ajuns la noi pardon… AGIU: Lasă, d-le senator, că și d-lui m-a ținut pe mine la ușa teatrului! Ei, acum îți place?... Taci! nu zici nimic? UN ACTOR ''(care trece se oprește și declamând)'': Durerile mari sunt mute! AGIU: Carnacsi vre! Poftiți! D-lor râd, d-lor fac chef, d-lor sunt veseli! Toți mucoșii, toți ăia, cari nu sunt buni de nimic se hrănesc pe conta statului… Numai eu… și ziceți ca să nu fiu paraponisit!… Ba sunt! ''Cântă din nou bucata: „Sunt paraponisit”. Rafael cântă după el înecat în lacrimi și ștergându-și ochii ca și Agiu cu o basma mare popească. Se ia amândoi la braț și pleacă spre fund.'' ''În acest moment mai multe bicicliste și bicicliști apar din stânga și merg spre dreapta. La biciclete table de un metru cu numere mari și clopote de asemenea. Deasupra bicicletelor arcuri mari de care sunt atârnate lampioane de ''un metru, lampioane atârnate și înainte și la spate. După ce fac un ocol pe scenă se opresc, coboară și, stând lângă biciclete, cântă; apoi ies prin dreapta.'' BICICLISTELE <poem>Noi suntem bicicliste Cu farmec și noroc, Noi facem la conchiste Zburând din loc în loc Când agităm pedala Și ținem de Ghidon, Toți junii dau năvala, — Toți junii de bon-ton. Vrășmașul nostru este Greoiul de tram-car, Când trecem fără veste Și fără felinar. Altfel suntem artiste Cu farmec și noroc, Noi facem la conchiste Zburând din loc în loc.</poem> BURSUC ''(lui Forfecaru)'': Bine, dar ce fuse asta, domnule? FORFECARU: Ordonanța poliției, d-le! Ca să se poată feri tramcarele și tramvaiele să nu le răstoarne bicicliștii. BURSUC: Da asurzește lumea, d-le, e mai rău ca la moși, pardon! ''De la cafeneaua Evropsky ies mai mulți bărbați fiecare cu câte o femeie ținându-și mâinile ca și cum ar voi să se hipnotizeze.'' PRIMUL BĂRBAT: A mea lăcrămează! ALT BĂRBAT: A mea doarme! ALT BĂRBAT: Eu nu pot domnule s-o adorm de loc, e teribil de tare! BURSUC: Dar ăștia ce mai sunt? FORFECARU: Societatea… științelor oculte! BURSUC: A! ha! Am auzit! Spiritiștii de!… Și ce fac d-le. Uite să adoarme așa și pe urmă ghicesc viitorul, trecutul și prezentul. ''Din fund apare Sardanapal la braț cu Ileana, o țărancă blondă și urmat de Ploiești, Gonst, Mătură. Ei se opresc și privesc spre cei ce se hipnotizează.'' PLOIEȘTI: Iată, Sardanapal, lumea visată de tine! Aci e pământul făgăduinței! SARDANAPAL: Da! Iată singurul vlăstar nedegenerat din rasa latină! Aci e câmpul în care trebuie să lucrez. Iată idealul Androgin! FORFECARU ''(văzându-l pe Sardanapal)'': Primejdie! BURSUC: Ce-i omule? FORFECARU: Propaganda catolică! BURSUC: Ce spui? FORFECARU: Da, cel mai periculos agent! BURSUC: Am să interpelez guvernul chiar azi și am să zic: ''(Scoate carnetul și scrie.)'' „Interpelez întreg guvernul și somez pe d-l Prim-Ministru și pe d-nii Miniștri de interne, externe, justiție, război și drumurile de fier, să răspundă: cum tolerează d-lor în țară pe cel mai periculos agent al propagandei catolice? Știe d-nii miniștrii — dar de unde să știe, că poliția se ocupă numai cu alegerile — ce s-a petrecut aseară pe piața teatrului? Sute, ce sute? Mii de oameni au fost atrași în cursă. Propaganda catolică a încercat să-i adoarmă ca pe urmă să-i boteze catolici! „''Șerșe la fam!''” D-le ministru! Cine este una numită Ileana, la care și-a făcut cuib propaganda catolică!” ''Din stânga apar: Tulică-Atletu, Comisaru și mai mulți jandarmi. Dintre culise se dă semnalul de foc cu trompeta. Agenții îmbrâncesc lumea strigând: La o parte! La o parte! Lăsați piața liberă, d-lor, piața liberă!'' TULICĂ-ATLETU ''(comisarului)'': Las’ pe mine, d-le comisar, că-i reped eu acum. ''(Se repede în mulțime și de câteva ori îmbrâncește pe cineva ca să-l scoată afară. Jocul se repetă de câteva ori. Cade el pe spate. Încetul cu încetul lumea se retrage).'' FORFECARU ''(care în timpul acesta vorbise cu Comisaru)'': Ști ce e? Duc la gară pe cel mai periculos individ pentru siguranța Statului. BURSUC: Ce spui? Și ce vor să facă cu el? FORFECARU: Îl expulzează. BURSUC: Da ce a făcut? FORFECARU: Pune în pericol existența Statului! ''Apare cortegiul. Mai mulți soldați cu puștile cu baionetă, în mijlocul lor un copil cu cămașa scoasă la spate, desculț, cu pantaloni scurți, legat în fiare.'' ''Jandarmii și poliția cântă cuplete, iar copilul cu refren strigă plângând: Mama, duceți-mă la mama!'' CORUL: <poem>L-avem cu siguranță Și-l ducem în instanță, Aceasta este drama!</poem> COPILUL: Duceți-mă la mama! CORUL: <poem>Să-l expulzăm mai bine, Căci de scandal se ține, — Ia hai să-l trecem vama!</poem> COPILUL: Duceți-mă la mama! ''Pe balconul clubului conservator apare un bătrân și, când se termină cupletele, aplaudă zgomotos.'' BURSUC ''(cu entuziasm)'': Așa a fost în totdeauna în momentele de grea cumpănă pentru această țară. Toți adevărații patrioți și-au dat mâna, toate neînțelegerile și urile de partid au amuțit. ''Din stânga apare țipând LEGEA SINDICATELOR AGRICOLE, o femeie ciufulită și cu cămașa zdrențe. Ține cu mână fâșiile cămășii ca să nu să vadă corpul. Pe cap coceni și paie de grâu. Din dreapta apare LEGEA COMUNALĂ în același hal și țipând ca și cea dintâi. Pe cap un chipiu de axizar.'' LEGEA SINDICATELOR AGRICOLE: Afurisită Cameră! LEGEA COMUNALĂ: Blestemat Senat! LEGEA SINDICATELOR AGRICOLE: Priviți cum m-au rupt d-nii deputați! LEGEA COMUNALĂ: Uitați-vă cum m-au morfoit domnii senatori! LEGILE ÎNGROPATE (Pe aria figurii III din ''lancier)'' Aoileu, aoileu, vai de noi! bis Ce mai bătaie, ce mai război! Cameră și Senat, sunt la fel, bis Ne-a sfâșiat ca un cățel… Aoileu, aoileu, vai de noi! bis Ce mai bătaie, ce tărăboi! ''Cântă fiecare cupletul și apoi împreună, ies.'' ''Mai mulți literați cu plete, redingote lungi etc.… purtând suluri mari de hârtie, apar din toate părțile și intră în Teatru.'' FORFECARU: Vezi d-le, ce vrea să zică direcție nouă? Redeșteptarea sentimentelor naționale. Toți scriitorii români pot să-și vadă în fine operele lor reprezentate. TRADUTORE ''(apare trăgând după el o roabă încărcată cu manuscrise. El apare cântând aria din Boccacio: „Cărți bune”).'' FORFECARU: Ce sunt astea? TRADUTORE: Apoi de când cu direcția cea nouă, care e protectoarea lucrărilor originale, traducțiile nu se mai trec decât cu toptanul. VÂNTURĂ ȚARĂ ''(precupeț, apare din teatru cu un curcan în fie-care mină)'': Dumnezeule… Toate se trec, numai curcanii mei nu se joc! ''Prin dreapta spre stânga apar mai multe proiecte de legi. Femeile sunt îmbrăcate numai în cămăși și la dreapta și la stânga au cartoane mari, așa că nu se văd de loc.'' UN MĂTURĂTOR ''(ducându-le cu un băț de la spate)'': La arhivă! La arhivă! ''Trec proiecte încet iar orchestra cântă un marș funebru.'' HAVANESEU'' (apare furios din stânga)'': Protestez! Protestez! Copiii mei! Fetele mele! ''(Toate legile se îngrămădesc în jurul lui)''. FETELE: Papa! Papa! Scapă-ne! Ne îngroapă! HAVANESCU: D-le, te rog să-mi lași fetele să se bucure și ele de favorurile deputaților și de admirația Senatului. MĂTURĂTORUL: Ia lasă, d-le, că n-am vreme. Mă grăbesc că mai sunt și altele de îngropat. ''(Fetele plâng zgomotos.)'' HAVANESCU: Lacrimile voastre vor fi răzbunate, vă jur! D-le, să știi, că-ți declar război! Mă duc să mă înarmez. ''(Fuge în cafeneaua Evropsky.)'' MĂTURĂTORUL Fă ce vrei, d-le. ''(Fetelor.)'' Hai, hai! ''(Le duce de la spate spre culise. Dispar pe când orchestra cântă iar marș funebru). '' ''Havanescu se întoarce imediat, cu un tamovar în brațe, din care iese fum și uitându-se după măturător amenințător.'' ''Cântă cupletele:'' HAVANESCU: Lupta mare se încinge, Am dat foc la Samovar, Vom vedea cine va-nvinge, De acuma n-am habar. Căci în lupta necurmată Samovarul e ciapcân, El îți schimbă dintr-odată În prieten pe păgân. Nici Popov nici Karavana Nu e ceaiul cel mai rar, Idealul e havana Și un ceai parlamentar. Azi când lupta se încinge Când paharul e amar, Eu sunt sigur c-oi învinge: Am dat foc la Samovar. ''(Strigă tare.)'' Hai, comisionar! ''Doi comisionari apar bătându-se.'' PRIMUL COMISIONAR: Totdeauna ai căzut peste mine! AL DOILEA COMISIONAR: Nu pot câștiga nimic din cauza ta! ''Un sergent apare în fund.'' PRIMUL COMISIONAR: Aidi sergentul! AL DOILEA COMISIONAR: Să cădem la pace. 1-IUL COMISIONAR: Să tratăm! 2-LEA COMISIONAR: Dai patru? 1-IUL COMISIONAR: Dau trei! HAVANESCU: Comisionari ''(se reped amândoi îmbrâncindu-se. Havanescu scoate un teanc de plicuri.)'' Aidi iute la adresă! ''(Comisionarii iar se iau la îmbrânceală.)'' SERGENTUL: Ce-i acolo? 1-IUL COMISIONAR: Să tratăm! 2-LEA COMISIONAR: Aidi! Cât dai? ''(Ies amândoi.)'' HAVANESCU: O să te văd eu, cioclu afurisit! Am să te ucid! ''Bursuc și încă câțiva deputați și senatori apar și vin în jurul lui Havanescu.'' HAVANESCU: Bine-ați venit! La luptă! ''(Le împarte havane.) '' TOȚI: La luptă! HAVANESCU: Mi-au îngropat toate proiectele de lege! TOȚI: Ce scandal! UN SENATOR: Așa fac dumnealor. Dar cu mine nu merge! Eu știu una și bună: to be or not to be! BURSUC: Adică: bei sau nu bei! FORFECARU: Sau: vrei, nu vrei, înghite aiasmă! SENATORU: Cu proiectul meu de lege trebuie să vrea, c-apoi!… MĂTURĂTORUL ''(se apropie)'': Vă salut d-le senator! SENATORU ''(furios)'': Ce poftiți? MĂTURĂTORU: Pentru proiectu d-voastră. TOȚI: Protestăm! La luptă! HAVANESCU: Cântă: ''(cupletele de mai sus)'' ''Ies cu toții. S-a făcut întuneric.'' BURSUC ''(lui Forfecaru)'': Grozav aș vrea să asist la o repetiție la teatru. Să văd și eu frățioare, actrițele mai de-aproape. FORFECARU: Să mergem! O să întreb astă seară să vedem la ce oră e mâine o repetiție mai nostimă. ''Din dreapta apare primadona, din stânga tenorul, apoi baritonul și basul.'' ''Fiecare cântă.'' TENORUL: Am ises che-an donises kera Calipso Ego se agapo. PRIMADONA: Harașo! Ne mine vidé vide harașo, șo! șo! TENORU: Ego se agapo. PRIMADONA: Harașo! BARITONUL: Dabuleche ciușmanda! ha! ha! Iaca mo Iaca mo Calipso PRIMADONA: Harașo BASUL: Calipso! Sultan mezat! ches geanabet! ches! TENORU: Ti ine me to fes? BASUL: Sultan ches! BURSUC: Ce-i asta, domnule? FORFECARU: Opera română, domnule, ce n-ai înțeles! ''Cântăreții se iau de mână și pleacă în teatru repetând împreună:'' Ego se agapo Iaca mo oalipso Ti ine me to fes ches! ches! ches! ''Din dreapta și din stânga apar îmbrăcați cu mantale negre, cu pălării mari, și cu felinare în mână, câte doi oameni. Ei cântă încet și se furișează spre fund, unde dispar.'' BURSUC: Conspiratori! FORFECARU: Ași! Inspectori școlari! BURSUC: Ce face? FORFECARU: Instrucția fără moralitate nu face doi bani. BURSUC: Și? FORFECARU: Instrucția o garantează inspecțiile de ziuă. Dar moralitatea… BURSUC: Se-nțelege: inspecțiile de noapte! ''Mai multe doamne elegante și domni, cu tingiri, linguri, cuțite, furculițe etc. Apar cântând cuplete.'' FORFECARU: Iată o instituție nobilă și caritabilă: Cantinele școlare! ''Monopolul actrițelor intră având două femei la dreapta și două la stânga: se țin cu toții de mijloc, fumează și au sticle de șampanie. La dreapta: Teatrul Hugo și Opereta franceză. La stânga: Teatrul Eforiei și Opera. Teatrul Hugo, o damă îmbrăcată în pantaloni albi și cămașă bărbătească, având pe mână haine negre. Opereta franceză, o damă în costum scurt. Opera rochie trenantă. Teatrul Eforiei, tricou cu fâșii în fată și la spate. Decoltată și cu o pălărie mare pe cap.'' MONOPOLUL ACTRIȚELOR ''(intră cântând)'': Eu sunt vestitul Monopol Ce pe la fete dau târcol Pe la Hugo, Eforie Sexul cel frumos mă știe: Toți mă știi și mă iubesc, Că cu polițe plătesc. Operă și Operetă Nobilă și chiar cochetă Toate vin, toate mă plac Când sunt polițe în frac. Eu sunt vestitul Monopol Ce pe la fete dau târcol. ''Ies.'' ''Din toate părțile apar copii șchiopi, cu cârje, ologi, care intră în teatru jucând, învârtindu-se și rostogolindu-se.'' FORFECARU: Să se mai zică d-le că-n țara românească nu-i totul posibil. Iată și balet român!! ''Pe terasa teatrului apar doi clovni. Unul cu o tobă mare și altul cu o trâmbiță. În mijlocul lor reprezentantul direcției în mare gală. La spate un imens lampion pe care stă scris cu litere colorate: „Nemaivăzut! În curând: un veac de 93 ani”. Clovnii cântă zgomotos. Publicul se aduna din toate părțile și umple scena. Intra repede din dreapta, Agiu; din stânga Rafael.'' REPREZ. DIRECȚIEI: Poftiți, d-lor astă seară, Fata vântului, nemaivăzut și nemaiauzit. Toate vânturile, marea cu peștii, stacojii, midiile și stridiile, iele și îngeri, foc bengal și foc de artificii, muzică și declamație, spade, pistoale, și iatagane… poftiți, d-lor poftiți! RAFAEL: Nu vine poporul la asemenea reprezentații de bâlci! AGIU: Da! Nu vine poporu’! RAFAEL: Trei zeci de ani de o direcție sănătoasă, plânsu moaen, l-a învățat să cultive frumosul, să-i placă numai o adevărată artă. TOȚI: Da! Da! REPREZ. DIRECȚIEI: Poftiți, d-lor, s-a lăsat prețurile pe jumătate ''(Clownii fac un zgomot asurzitor.)'' TOȚI: Nu! Nu se poate! AGIU și RAFAEL ''(fug printre popor, spunând)'': Să nu mergem! Să crape! Să dea faliment! REPR. DIRECȚIEI: Poftiți, d-lor, gratis! gratis! ''Clownii sună cât pot iar Reprez. Direcției azvârlă în public bilete de intrare.'' RAFAEL și AGIU: Nu primește poporu pomană! TOȚI: Nu! Nu! RAFAEL: M-au dat afară din teatru, să-i învăț eu minte. AGIU: D-tale tot ți-a rămas ceva. RAFAEL: Da mi-a rămas ea, credincioasă de trei zeci de ani! ȘCOALA DE BELE-ARTE ''(apare sărind într-un picior și ținută de mână de pictor. Lui Rafael)'': Adio papa! ''(Fuge în partea cealaltă.)'' RAFAEL ''(cade în brațele lui Agiu)'': Și ea. M-a părăsit și ea! REPR. DIRECȚIEI: V-am dat cinci minute să vă gândiți. Acum vă somez să intrați în teatru! AGIU: Nici morți! RAFAEL ''(abia ținându-se pe picioare)'': Da! Nici morți! REPR. DIRECȚIEI: Dacă-i așa: poliția și jandarmi! ''(Cuplete. Mare ansamblu.)'' ''Apar jandarmii călări pe cai de lemn și gardiștii. Mare învălmășeală. Fluierături țipete și îmbrânceli. Protestări.'' BURSUC: Ce infamie, pardon! <center>'''<nowiki>---- Cortina ----</nowiki>'''</center> ==TABLOUL AL II-lea== ''Bursuc, senator '' ''Forfecaru, ziarist '' ''Fra-Diavolo '' ''Zurbagiul'' ''Spânzuratul '' ''Dantistul '' ''Un comisar'' ''Un ungur '' ''Un evreu '' ''Un grec '' ''Întâiul rănit '' ''Al doilea rănit '' ''Al treilea rănit '' <center>''Răniți, comisari, răposați agenți.''</center> ===SCENA I=== ''Scena reprezintă o stradă sau o piață. Ba suc și Forfecaru intră fugind și gâfâind. Forfecaru înainte cu capul gol, Bursuc peste câte va secunde tot fără pălărie.'' FORFECARU: Ufff! Ce căldură! BURSUC ''(apărându-se cu umbrela deschisă)'': Pardon… Care va să zică, pardon, neică!… Ufff!.. ''(Se reazemă de spate)''. FORFECARU: Mizerabilii!… Mi-ați luat nu numai pălăria, dar și țigara de havană! Bursuc ''(cu glas tare)'': Am să le arăt eu, dacă e vorba! ''(Și mai sus.)'' Am să-i interpelez în Senat! Și dacă n-o să-l interpelez, măcar am să-i întrerup! Și dacă n-o să-i întrerup cel puțin!… ''(Se uită de jur împrejur.)'' De nu m-ar fi auzit cine-va!... FORFECARU: Ei, și? BURSUC: Înțelegi, poate să auză guvernul, pardon!… FORFECARU: Pardon, nu înțeleg de loc! BURSUC: Măi omule, sunt disident, pardon, nu uita! ''Se aude zgomot în afară.'' FORFECARU ''(plecând)'': Ai s-o ștergem! Auzi că vin! BURSUC: Ei aș șterge mai degrabă o pălărie că am rămas cu capul gol, pardon! ''(Ies.)'' ===SCENA II=== ''Mai mulți oameni îmbrăcați care în civil, care mitocănește, intră cântând în cor, descurajați, obosiți.'' Cuplete pe aria din „La Poupé” Suntem bătuți, suntem pe dric Nu mai putem nimic! Suntem pârliți și suntem rași La roată trași! Suntem pe dric, suntem pârliți Ca vai de noi, stâlciți Suntem și tunși, suntem și unși, Bătuți și rași! ===SCENA III=== ''Fra-Diavolo iese din pământ. E îmbrăcat cu fustanelă; are pistoale la brâu; capul și manta lui Mefisto și pălăria lui Fra-Diavolo.'' FRA-DIAVOLO ''(se plimbă furios)'': Ce însemnează asta; Kakohrononaki! ZURBAGIU: Suntem pe dric, Măria Ta! Ne-a dat tava! FRA-DIAVOLO ''(ridicând mâinile)'': Hiii!… și națiunea n-a răsuflat încă!… SPÂNZURATU: Ne-a dat cățeaua!… Nea dat la manej!… FRA-DIAVOLO: Da ce n-a răsuflat națiunea, mare diavole?… Unde sunt căpățânile de miel? Unde e dentistul partidului?… DENTISTUL ''(cu un mare clește la subsuoară)'': Prezent, Măria ta! FRA-DIAVOLO: Unde ți-e știința dentistule? Arată-ți motivu’! DENTISTUL ''(arată cleștele)'': Poftim motivu’, Măria-ta! De azi dimineață și până acum am operat 200 garnituri: dar geaba!… FRA-DIAVOLO: Nu-i adevărat… Dacă ai operat, unde e corpul delictului? Arătăm corpul delictului!… DENTISTUL: Uitați-vă Măria ta! ''(Îi arată niște fălci de bou.)'' Unora le-am scos fălcile cu totul! FRA-DIAVOLO. Ufff!… Parcă mai răsuflă națiunea! Acuma înapoi cu toți la luptă și așteptați ajutorul din parte-mi. ''Toți pleacă abia târându-se cântând ultima strofă din cuplete.'' FRA-DIAVOLO ''(fluiera în degete)'': ''Un alt fluierat în frunză îi răspunde din culise.'' UN COMISAR: Ce ați poruncit, Măria Voastră? FRA-DIAVOLO: Să înainteze legiunea străină! COMISARUL: De urgență. ''(Iese.)'' FRA-DIAVOLO: Acum ori niciodată, precum a spus celebrul Garibaldi la Termopile; ori noi să învingem, ori opoziția să moară. ===SCENA IV=== ''Comisarul intră urmat de un Ungur, un Ovrei, un Grec etc.'' COMISARUL: La ordine, Măria ta! FRA-DIAVOLO: Trimite-i la luptă conform instrucțiilor primite. COMISARUL: Vino încoace Ianoș! UNGURUL: … Iștene! COMISARUL ''(îi dă o hârtie)'': Ia carta și du-te repede la vot după cum ți-am spus. UNGURUL: No iștene! asta este tot ca ghincolo! Ungur votează la loc de Olah! Eljen! ''(Aruncă pălăria în sus și iese.)'' COMISARUL: Chir Leibule! Vino! OVREIUL: Domn comisar, vă rog să nu spulzați pi mine; iu nu sunt sițialist! COMISARUL: Nu e vorbă de expulzare! Na, ia carta asta și du-te la vot fără vorbă multă. OVREIUL: Domnu comisar, mare bichirie ai făcut la chir Leibu! Dacă iu are drept să votez asta vra să zică che iu am pumuntinire! De acuma la iu chiamă Leibulescu. ''(Iese jucând.)'' COMISARU: Poftim și d-ta chir Iani! Știi ce ai de făcut? GRECUL: Lasa che stio iou maț bine ca dimiata! Ego votezo regulat de țințisprezețe ani și sub tote guvernele! COMISARUL: Dacă-i așa fuga! Da știi să dai fuga grecule? GRECUL: Ma me pare reu, domnu comisari; am fost la Larisa! (Iese.) ''Comisarul și cu ceilalți îi urmează.'' ===SCENA V=== ''Zurbagiu, Spânzuratu, Dentistu intră gâfâind. '' ZURBAGIU: Ie prăpădu ăl mare, Măria ta! FRA-DIAVOLO: V-am trimes chiar acuma legiunea străină! VOCI: Geaba! Vai de noi! Ne-a dat gata! FRA-DIAVOLO: Dacă-i așa să dați lovitura cea mare! Înainte internul! Înainte rezervele invizibile! Mii de bombe, mii de draci și mii de răposați! Cuplete pe aria din „Robert Diavolul” Duium de răposați Din cimitirul Bellu, Din gropi sculați Și onoarea ne salvați, Căci a sunat apelu; Veniți votați! Duium vestit și încercat din vechi vremuri, Primește-ți azi carta de alegător, În preajma urnei mute să nu tremuri. -bis. La vot, la vot, la vot! Eu îți sunt protector! Eu îți sunt protector! Duium de răposați, La urnă alergați! ''Morții ies din morminte înfășurați în giulgiuri. Tunete, fulgere, întuneric.'' ZURBAGIU: Aoleo, Măria ta, ce făcuși? Uite a înviat și Napoleon I și Galibardi și Mahomet!… FRA-DIAVOLO: Ei?… ZURBAGIU: Păi… ăștia sunt streini și nu ați drept de vot. FRA-DIAVOLO: Ești un dobitoc! Dacă au votat streinii cei vii, adică streinii cel morți de ce n-ar avea drept de vot? VOCI: Așa ie! FRA-DIAVOLO: Și acuma ''(cu ton de comandă)'': Pe căprării! înainteee!… marrrș!… ''Toată lumea se pune în mișcare și iese.'' ===SCENA VI=== ''Bursuc și Ferfecaru se arată de după culise. '' BURSUC: Am murit, pardon! FORFECARU: De ce?… ''BURSUC:'' A înviat și soacra mea, am văzut-o! ''FORFECARU:'' Te-ai înșelat; femeile n-au drepturi electorale! ''Bursuc: ''O fi, neică, dar pe când trăia, răposata, D-zeu s-o ierte, avea vot și pentru mine! (Se aude zgomot.) ''FORFECARU:'' Șterge-o că vin! ''BURSUC:'' Am șters-o, pardon! (Se retrag în culise.) ===SCENA VII=== ''Se aude un mare zgomot, lovituri, țignale, vaite, apoi o mulțime speriată dă fuga din dreapta și traversează scena ieșind prin stânga. Apoi o grupă de răniți legați la cap, la mâini etc.'' Cuplete pe aria „A Saint-Lazare” de Bruant. De la Tunari acum venim Cu mâna ruptă, A fost pârjol, a fost sublim, Cumplită luptă. Cetașii lor ne-au prăpădit, Jachet ne arse, La cap, în spate, în sfârșit, La metatarse. Nici la Smârdan nu fu așa Ce crud spectacol, Scăparăm din trista belea Ca prin miracol!… Adio cruci de tibișir Și chinorosul! Le făcu mult mai abitir Năbădăiosul! 1-IUL RĂNIT: Nu s-a mai văzut așa luptă d-le colonel! 2-LEA RĂNIT: Adică noi n-am mai văzut, d-le general! 3-LEA RĂNIT: Ce nu s-a mai pomenit în țara românească: Colonei și generali căzuți pe câmpul de luptă! 1-UL RĂNIT: Mie mi-ați spart capul până la creieri! Se văd creieri, d-le! 2-LEA RĂNIT: Mi se pare că te lauzi! 3-LEA RĂNIT: Acuma să mai zică dușmanii că n-ai creieri! 2-LEA RĂNIT: Mie mi-au scos toți dinții! Ce durere, domnule! 1-UL RĂNIT: Te-o fi durut dar în pungă, că dinții erau de la dentist! 3-LEA RĂNIT: Domnilor, să nu uităm ziua de astăzi ca pe o zi de luptă mare; iar ca niște bravi luptători ce suntem, propui ca să luăm o hotărâre eroică! 2-LEA RĂNIT: Sunt cu sufletul în mijlocul vostru ''(Vrea să plece.)'' 1-UL RĂNIT ''(apucându-l de haină)'': Unde te duc!?… Ce fel, ne lași?... 2-LEA RĂNIT: Lași nu pot fi printre vot! 3-LEA RĂNIT: Am spus că astăzi, acuma chiar trebuie să luăm o hotărâre eroică… 2-LEA RĂNIT ''(vrând să plece)'': Dacă e vorba să se facă balotaj eu mă abțin… 3-LEA RĂNIT ''(ținându-l de haină)'': Propui, d-lor, ca să… ne retragem în corpore! TOȚI: Bravo! Da! da! 2-LEA RĂNIT ''(înălțându-se)'': Iar eu care niciodată nu m-am dat înapoi când a fost vorba de sacrificiu, mă pui în fruntea voastră. ''Ies cu toții. Al 2-lea rănit în cap și cântând ultimul cuplet.'' <center>'''<nowiki>---- Cortina ----</nowiki>'''</center> =ACTUL AL III-lea= ==PERSONAJELE== ''Gardistul'' ''Popescu, deputat'' ''Bursuc senator'' ''Cerșetorii de indigenate'' ''Kalimeraki deputat patriot'' ''O mască, ocultă'' ''Stegărescu'' ''Mamelucii'' ''Piticul'' ''Moderatul'' ''Un ușier'' ''Sfinxul'' ''Don Bizeț, danțmaestru din Karlăsbad '' ''O baletistă neechilibrată '' ''Ciuciu, tânăr programist'' ''Penciu, tânăr programist'' ''Tribunul '' ''O voce'' ''Un călugăr caterisit '' ''Un călugăr din Sibiu '' ''Un călugăr macedonean '' ''Sufleurul'' ''Scena înfățișează Camera Deputaților. La ridicarea cortinei, Moderatul stă culcat pe o bancă și sforăie. De afară se aude zgomot de voci. O voce: În Numele Națiunei, declar că sunt inviolabil! Altă voce: Treci la apel!'' ==Intrarea deputaților== GARDISTUL'' intră târând pe ''POPESCU'', deputat, în incintă. Popescu, în cămașă de noapte înfășurat în plapumă, cu scufă de noapte pe cap, vroiește să convingă pe ''GARDIST'', citindu-i Constituția.'' POPESCU: … în adevăr, Constituția zice… GARDISTUL ''(îmbrâncindu-l)'': Nu mi-o citi, că ți-o aplic! POPESCU: Și totuși, legiuitorul constituant a făcut din Constituție… GARDISTUL: Ce constituție? Parcă eu nu știu că acuma e fricțiune? Las’ că vă frec eu! Să mai poftiți fraicart! POPESCU: M-ai sculat cu o oră mai ’nainte. Și-n ce costum! Nu m-ai lăsat măcar să mă ascund după deget. Un mare bărbat, al cărui nume mă fac forte să-l citez la rigoare, a zis: ''Mors ultima ratio''… GARDISTUL: O fi! Ți-a murit ultima rață! Și mie mi-au murit anul ăsta toate găinile. Fapt pentru care am să deschid o societate de avicultură cu firma „La găinăria comunală”. ''(Iese.)'' ''Afară se aude zgomot. Intră mai mulți gardiști, aducând alți deputați. Un deputat e numai în vârstă, altul în cămașă, al treilea tot așa. Scena se umple.'' ==Un senator deputat== ''Senatorul Bursuc intră, îmbrâncit de Gardistul de mai sus.'' BURSUC: Dar înțelege, omule, că comiți o adevărată eroare judiciară. GARDISTUL: Așa am orden. Să aduc pe domnii deputați, pardon, la ședință. BURSUC: Dar înc-odată-ți spui: eu nu sunt deputat… Sunt senator! GARDISTUL ''(râzând)'': Poftim! Ce mi-e Baba Rada, ce mi-e Rada Baba! Cât are pe zi un deputat? BURSUC: 25 de lei. GARDISTUL: Și un senator? BURSUC: Tot 25. GARDISTUL: Apăi! Fă bunătate, Domnule senator, și te angajează ca deputat.'' (Iese.)'' ==Cerșetorii de indigenate== În momentul acesta se aud de afară niște acorduri de „harmonică” și patru voci cântând jalnic pe aria ''La sérénade du pavé.'' Cerșetorii de indigenate E un veac de când așteptăm, Biete suflete dezolate, — Încotro oare s-apucăm? Nici în car și nici în căruță, Nici străini și nici pământeni, Pe noi mereu toți se asmuță, Noi suntem răi, suntem vicleni! Aibi mil’ onorat’ adunare C-am îmbătrânit tot cerșind O frățească îmbrățișare - ''bis'' Ce n-o vedem venind - ''bis'' CERȘETORII DE INDIGENATE ''(ținându-se de mâini, — tablou de cerșetori, intră sfios)'': Face-vă-ți milă și pomană… Cu ce v-o lăsa inima… Un indigenat. KALIMERAKI ''(deputat, și rigă)'': Ohi, morè! Ti ine aftò, brè? Na so dosso ena indidzenaki! ''(arată pumnul)'' Fora! DEPUTAȚII: …Ușier, dă-i afară! Avem chestiuni vitale la ordinea zilei. ''(Cerșetorii se retrag cântând strofa finală, zoriți de ușieri.)'' ==Dragoste cu sila== ''O mască intră speriată din stânga. Stegărescu, care vrea cu orice preț s-o sărute, se ține după ea. Stegărescu, cu plete, cu bluză de uvrier, strigă din răsputeri.'' STEGĂRESCU: Domnișoară, te iubesc! MASCA: Fugi de-aici că te cârpesc! STEGĂRESCU ''(căzând în genunchi în fața ei)'': Deschide-mi cașcavalul inimii tale! MASCA: Ci înțelege, omule, că mă compromiți, îmi faci poziția dificilă… STEGĂRESCU: Totuși, dac-ai vrea să fii proprietatea mea... MASCA: Ți-am mai spus că nu vreau să aparțin unui om care ar face din mine o proprietate colectivă! STEGĂRESCU: Fii proprietatea mea individuală, acordă-mi concesia exploatării solului și a subsolului, — căci te-aș iubi opt ore pe zi, cu repaus duminical… MASCA ''(ironic)'': Mersi. Și cu impozit progresiv! STEGĂRESCU: O noapte-ntreagă te-am urmărit la bal-mascat la Eforie… MASCA: Și am crezut că, refugiindu-mă aici, în Cameră, voi scăpa de amorul dumitale inoportun. (''rușinoasă'') M-aș fi refugiat la Senat, dar domnii senatori sunt un dezastru pentru măști… STEGĂRESCU ''(duios)'': De ce nu vrei să încheiem o alianță? MASCA: Pentru că, ți-o repet, eu țiu la respectarea formelor legale, iar dumneata vrei să-mi fii stânga… STEGĂRESCU: Dar îți jur că voi respecta calea legală ce voi lua. Eu nu sunt anarhist. Numai acela umblă, cu bombe… MASCA: Lasă, că și dumneata ești destul de bombastic! STEGĂRESCU: De ce nu vrei să dai jos masca? De ce vrei să rămâi ocultă? MASCA: Secret profesional! STEGĂRESCU: Nu fi burgheză… MASCA: Nu face pe proletarul… STEGĂRESCU: Te implor! MASCA: Ieși! ''(către deputați:) ''Domnilor, luați-l de pe mine cât mă omoară!… STEGĂRESCU ''(în elan amoros)'': Ești idealul meu, femeie! Tu-mi deschizi o lume nouă! ''(În timpul cât Stegărescu declama, Kalimeraki vine cu o mătură și începe să-l lovească pe la spate, până ce obosește tot el, iar Stegărescu continuă:)'' Lasă-te de prejudiții, bre omule! Adoră-mă fără ură, fără părtinire și fără nădejde! ''(În vremea asta, Kalimeraki obosit cade la pământ.)'' MASCA: Dumnezeule, sunt pierdută! Nu este nimeni să mă salveze? ''(desperată:)'' Bașibuzuci și mameluci, unde sunteți? ==Mamelucii== ''Apar Mamelucii în număr de trei. Îmbrăcați turcește, cu pistoale la brâu, cu iatagane-n dinți. E se reped în Stegărescu, îl înhață pe sus și-l duc între culise. Apoi se-ntorc să vadă dacă mai au ceva de făcut. Deputații cad în genunchi, strigând:'' DEPUTAȚII: Alb la alb! Alb la alb! ''Mamelucii satisfăcuți, vin la rampă și cântă pe aria Toreador.'' Spământați Toți tac deodată Toți tac deodată. Oare ce s-a întâmplat? Umflă-l, cară-i, arde-l! Prinde-l, tunde-l, rade-l! Tava! Brava! Frumos am triumfat! Vin mamelucii, Mamelucii vin, Vin mameluci, Bașibuzuci. Și nu uita, o june-adolescont, Că dânșii te sucesc Și te cotroplesnesc Fe-fe urgent Și te cotroplesnesc! ''Cu iataganele la umăr, pe când orchestra și corul cântă strofa finală, ies. Masca primește defilarea mamelucilor salutând militărește.'' ==Ședința== BURSUC ''(ridicându-se)'': Asta vă este, pardon, Camera? Noi senatorii am fost totdeauna acuzați că tratăm cu Morfeu. Apoi, să spun drept, parcă e mai multă animație la noi decât aici. Eu pân-acuma n-am auzit niciun discurs. ''(Pauză. Moderatul sforăie tare.)'' Poftim! Aș jura că sunt la Senat! ''(malițios, către lojă:)'' dacă sexul frumos n-ar fi așa de frumos reprezentat! ''(către galerie:)'' Și tribuna publică, n-am ce zice! PITICUL ''(intră repede, cu buzunarele pline de hârtiuțe)'': Ai da mult dumneata să auzi un discurs substanțial? BURSUC: Firește că da. PITICUL: Să poftești atunci! ''(Deputații ocupă locurile.)'' Domnii mei! Mai întâi declar că voi fi foarte scurt… VOCI: Bravo! PITICUL: La anul… ''(Caută hârtiuțele din toate buzunarele, până se oprește la una.)'' La anul 1821… VOCI: Vino mai încoa. Lasă-l pe Tudor! Mai apropie-te! PITICUL: De ce nu-mi dați pace? Eu nu sunt avocat. Eu sunt un biet pitic! La anul… ''(Același joc cu hârtiuțele.)'' La anul 1848… VOCI: Mai! Mai încoace! Vino la alte deraieri, la deraierea de la Bârnova! PITICUL: De ce nu-mi dați pace? Eu nu sunt avocat! La anul… ''(Același joc cu hârtiuțele.)'' La anul 1866… VOCI: Încă! Nu abuza de răbdarea poporului! Te vom, țintui la stâlpul infamiei! PITICUL ''(urlând, țipând, bătând furios cu pumnul în masă)'': Respectați-mi cel puțin copilăria! Eu nu sunt avocat! ''(liniștit)'' Am să vă citesc ceva foarte de actualitate, ceva urgent, o ultimă oră. Vă rog ascultați… ''(Se face tăcere.)'' Este o operă modernă, a cărei importanță nu poate scăpa nimănui. ''(Pauză. Citește:)'' „Visul Maicei Domnului!” ''(Pauză. Citește:)'' „Bucură-te ceea-ce multe bucurii ai dat lumii. Bucură-te prea lăudată acoperitoarea și folositoarea noastră. Bucură-te stăpână, sceptrul împăraților celor bine credincioși. Bucură-te liman neviforat și nădejdea celor deznădăjduiți!! „Bucură-te diurnă, bucură-te tantiemă, bucură-te program fără realizare, bucură-te iarba fiarelor, bucură-te pivniță, bucură-te demon, bucură-te cașcaval… BURSUC ''(cântând bisericește)'': Doamne mituiește, Doamne mituiește, Doamne mituiește… PITICUL: Eu nu sunt avocat! Când veți avea și D-v. Capitalul meu, atuncea să cântați. ''(Continuă citirea:)'' „Bucură-te scăparea și mântuirea păcătoșilor și a celor săraci și străini. Bucură-te dulceața cea plină de desfătare.” Bucură-te inviolabilitate, bucură-te bilet de liber-parcurs, bucură-te decret de dizolvare, bucură-te chinoros, bucură-te cumul, bucură-te 1821, 1848, 1856, 1864, 1888, bucură-te fir neîntrerupt, bucură-te… BURSUC: Asta e curat turnul lui Babel… POPESCU: Ba e curată turbare. BURSUC: Atunci e turnul, lui Babeș. PITICUL ''(supărat)'': Eu nu sunt… TOȚI ''(în cor)'': …Avocat! BURSUC: Așa nu vă înțelegeți nici până mâine. Mai bine puneți chestiunea la vot. VOCI: La vot! La vot! PITICUL: Pun la vot „Visul Maicii Domnului”! POPESCU: Dar nu mai suntem în număr! PITICUL: Nu face nimic. Domnii ușieri vor fi așa de amabili, ca să voteze și dumnealor. Poftiți, domnilor ușieri, votați, —căci nu mai trăim în epoca fanariotă a privilegiilor ''(plânge)'' Generații mari, răposați iluștrii… Garibaldi ''(plânge tare)'' Doctorul Drasch… ''(mai tare plânge)'' Napoleon… ''(plânge formidabil)'' Uuu! Săracu Napoleon! Napoleonache, Napoleonică, ''(urlă)'' Mazopa, Heliogabal, Traian, Papa de la Roma, toți au luptat, împreună cu Tudor-Vladimirescu, ca să sfărâme privilegiile!... Poftiți, domnilor ușieri, votați… ''(Merge de votează și iese.)'' ==Moderatul== ''În tot timpul cât s-au petrecut scenele de pân-aci, Moderatul a dormit. Ușierii dau cu ochii de el.'' UN UȘIER ''(strigându-i la ureche de mai multe ori):'' Domnii deputați sunt rugați să poftească la vot! ''(Moderatul doarme.)'' Discuțiunea este deschisă! ''(Moderatul sforăie.)'' Aveți cuvântul! ''(Moderatul sforăie mai tare. Pauză. Nedumerire.)'' UN UȘIER ''(își îndulcește vocea)'': Nu poftiți o tratație? MODERATUL ''(sculându-se buimăcit)'': Tratative? Visez ori mă fac? Tratative, dulci tratative! ''(Cântă:)'' Un vis frumos e visul meu, Părea că toți tratam mereu, Un cabinet s-a fost deschis, Era, era, un frumos vis! ''(Cu entuziasm)'' Tratați, vă conjur, dar tratați… cu moderațiune! UN UȘIER: Poftiți o șampanie? MODERATUL: Nu, e prea violentă. Ceva mai moderat. UN UȘIER: O gazoasă… MODERATUL: Ceva mai moderat. UN UȘIER: O cafea… MODERATUL: Tot e prea. UN UȘIER: Atunci… un rahat! MODERATUL ''(supărat)'': Mie nu-mi plac violențele de limbaj!! ==Tratativele== PITICUL ''(intră, având sub braț portofele de diferite culori și mărimi)'': Domnilor, am aici mai multe portofele, pe care ași vrea să le repar. Nu că sunt vechi, dar au mare nevoie de nițică remaniere… TOȚI: Portofele? Și mie! Și mie! Unu mare! Unu roșu! Unu cu cheie! Unu inamovibil! Unu pe viață! MODERATUL ''(repezindu-se și dându-i pe toți la o parte)'': Moderațiunea mea pân-aci merge! Dacă o vorba de portofel, îl maniez eu! PITICUL: Dumneata? Dar ce, ești calfă de pielărie? Unde ai mai slujit? Ce știi să faci? MODERATUL: Eu fac de toate, dar cu moderațiune. Cum văzurăți, am luat adineaori parte la luptele politice… BURSUC: Da, am văzut… ''(sforăind)'' Horrr-horrr! MODERATUL: Când am avut putere, am muncit mult… pentru repaos. PITICUL: N-am nimic de zis asupra validării titlurilor, dar… MODERATUL: Dar…? PITICUL: Dar știți dumneavoastră… MODERATUL: Știi, dar… cu moderațiune… DEPUTAȚII: Noi nu știm nimic. PITICUL: Știți… nu știm ce crede… DEPUTAȚII: Cine? PITICUL ''(misterios)'': Sssst! MODERATUL: Sssst! Aveți puțintică moderațiune! DEPUTAȚII: Interpelez să mi se spună cine este acel mare necunoscut… ''Toți vin la rampă. Misterioso.'' PITICUL ''(lugubru în mijlocul lor)'': Nu ne putem pronunța înainte de a ști ce vrea și El. DEPUTAȚII. Care El? PITICUL ''(solemn)'': El! DEPUTAȚII ''(solemn)'': El! POPESCU (solemn în parodic): El!!! ''(Natural)'' Dar care „El”? PITICUL: Sssst! El… Sfinxul, El… Arbitrul Situației, El… Vigurosul cu cârjă pentru bătrânețe… Căci știți bine: eu nu fac comerț pe seama mea, — eu sunt în comandită. Trebuie să știți ce zice și asociatul meu. Să ascultăm dar. ==Sfinxul== ''Se aude un clopot solemn. Tremollo la orchestră. Toți rămân în extaz. Din tavan coboară încet-încet un schelet uman. Tunete. Fulgere. Orchestra cântă în surdină o arie funebră. Toți cad în genunchi. Scheletul se lasă încet pe pământ, stă un moment în mijlocul furtunii și al consternării generale, apoi tot încet te ridică-n sus. Extazul dispare. Furtuna încetează. Orchestra tace.'' BURSUC ''(făcându-și cruce)'': Pronunțatu-s-a Sfinxul? MODERATUL: Da, adică… știi… cu moderațiune… PITICUL: Eu n-am înțeles nimic… POPESCU: Vezi dacă nu ești avocat! BURSUC: Parcă zise: a-ha! ''(afirmativ.)'' PITICUL: Mie-mi păru că zise: ''(negativ.)'' MODERATUL: Ba, spun drept, eu cred c-a zis… ''(îndoios.)'' BURSUC: Asemenea chestii grele nu se pot descurca decât în secții. VOCI: În secții! În secții! MODERATUL: Tratativele vor urma la bufet! ''(Ies.)'' ==Don Bizeț== ''Pauză. Se aude din culise cântând.'' Și findcă-că Pentru-că Te am iubit, Dorule iha-ha, Tocmai din Karlăsbad Am sosit, — Dorule iha-ha! DON BIZEȚ ''(intră-n scenă. Este îmbrăcat în frac peste cămașă țărănească cusută cu arnici roșu. Joben în cap. În picioare ciorapi. Bastonul pe umăr, ghetele atârnate de capătul bastonului. În cealaltă mână o boccea. Pune bocceaua jos și scoate un evantai)'': Afurisit tramcal! De-acum-ncolo, să știți că mă dau la uluciupet! Închipuiți-vă ce mi se-ntâmplă: Eram sănătos-zdravăn, cum mă știți: mâncam la fitece masă o schimbea, o tuslama dă burtă, o ciorbă dă cap-dă pui-dă miel-dă oaie, o iahnie de mânătărci, o jigodie dă berbec bătut, — când… ce să vezi? Mai mulți preteni îmi vâră-n cap că am tignafes și că trebuie să mă caut. C-o fi, c-o păți, că-i sucită, că-i învârtită, — nu și nu că să plec la Karlăsbad! Eu, ca ăla, nici pe ici nu-mi trecea că e la mijloc un ce deplumatic. Mi-am luat geamantanu ''(arată bocceaua)'' și am plecat-o, — n-aș mai fi apucat să plec! Poftim: om bun-zdravăn, să te duci să mănânci broaște la Karlăsbad! Ce gândiți că mi-a tras sufletul? M-a puseră la ștrudăl, domle, până mi-a ieșit sufletu! Noroc că tot ei s-a căitără! ''(țanțoș)'' A văzutără că nu merge fără mine. Unu e Tom Bizeț, săracu! M-am pomenit că-mi bate o depeșe, precum că „vino-ndată că ne prăpădim!” ''(Satisfăcut)'' Adică ce credea dumnealor? Că merge fără Bizeț? Eu sunt sufletu lor! Sunt danțmaistru dă douăzeci dă ani. Am început cu arfonistele la Franzelaru și n-a fost ''complect'' fără mine. Eram, ce-i drept, și mai lejer în tinerețe! Acuma zice că e o matmazelă de n-o poate ichilimbrà nici un danțmaistru, și și-a adusără aminte dă mine iar! Am plecat din Karlăsbad, — și iată-mă-s la post. Mai cu tramcalu, mai pă jos, mai încălțat, mai dăscălțat, am sosit la țanc. ''(Uitându-se prin împrejur.)'' Da’ nu văd matmazela. ''Apare Baletista. Ea vine ca o apariție. În mână ține un gaz. Face grații în fața lui Don Bizeț și se oprește.'' DON BIZEȚ ''(transportat, cade-n genunchi și își împreună mâinile)'': O!!! ''(Cântă cu transport și ca gorgoane:)'' Când îți văd gâtu spălat Și mărgeanu răvărsatu, M-aș băga la tine-argat, of! BALETISTA ''(se apropie de Don Bizeț, îl înfășoară-n gaz, pe când Bizeț, zdrobit, se lasă-nvins)'': Omphale și Hercul! (Cântă pe aria ''Les plumes de paon:)'' Iubitul „meu” Bizeț, Danțmaistrul meu isteț, Ah, ah! Ah, ah! Danțmaistrul meu isteț! Tu vii din Karlăsbad, Iubite camarad, Ah, ah! Ah, ah! Dar eu o să te rad! În mintea ta socoți Să mă echilibrezi, Dar te desfid să poți Să mă echilibrezi Ah, ah! Ah, ah! Prea tare, zău, te crezi! DON BIZEȚ ''(care a urmărit cu gesturi din ochi și din toată figura cântecul Baletistei, o imploră)'': Matmazel! Oricine ai fi, dă-mi voie să te, ichilimbrez! BALETISTA: Toată viața mi s-a spus că sunt dezechilibrată. Dar uite, vina nu e a mea. Vina este că niciodată n-am încăput pe mâini bune. Acuma aud că mi-aduce un echilibrator de la Karlsbad… DON BIZEȚ ''(mândru)'': Eu sunt ăla! BALETISTA: De călcat, calc bine; numai se pretinde că nu merg prea în tact. Ce zici dumneata, domnule danțmaistru? DON BIZEȚ: Eu zic să încercăm. ''(Către orchestră:)'' Domnule țapălmaistru, te rog, un cadepatru. ''(Orchestra cântă pas-de-quatre. Baletista pornește, iar Don Bizeț îi ține tactul.)'' Zzz! Zzz! Zzz! Și-nc-odată iar așa! ''(Figura a doua. Don Bizeț, grațios ca ursul pe ploaie, ia pe Baletistă de mână și dansează cu ea.)'' BALETISTA ''(smuncindu-se)'': Asta o pas-de-quatre, omule? Parcă suntem la complect! DON BIZEȚ: Îmi pare rău de afront! Eu am învățat să joc la șalon, nu glumă. Cumătru Niță Abondans are al treilea șalon din București. BALETISTA: O fi; dar eu nu mă „ichilimbrez” cu oricine. Danț-maisteru ca dumneata… ''berechet!'' DON BIZEȚ: Cer cuvântu’, madam, dacă e vorba pă aia. Apăi astea sântără danțuri? Eu știu danțuri patrrriotice, nu fleacuri d-alea. Vrei să te fac un ceardaș acuma? ''(Orchestra cântă ceardașul. Don Bizeț îl joacă cu frenezie. La urmă ia de mijloc pe Baletistă și, într-un vârtej, ies din scenă.)'' ==Tinerii-programiști== ''Intră programiștii tineri. Ei sunt bătrâni, cheii, cu peruci, ''cu gulere mari, ca la 1848. Intră cântând:'' Și era un grup, Și-avea un program, Programul idei, Ideile… moft! Cântă cocoșule, Scoal’ de joacă, moșule! ''Merg și se așează-n bănci.'' CIUCIU: Eu cred că trebuie să ținem categoric: aut-aut! Ori ne dau reformele ce cerem… PENCIU: … Ori nu ni le dau. CIUCIU: Aut-aut! PENCIU: Ca un minimum de reformă, noi tinerii programiști cerem votul universal… CIUCIU: Sau cel puțin colegiul unic… PENCIU: În tot cazul, nu admitem mai mult de trei colegii… CIUCIU: Cel mult patru! PENCIU: Și cu reprezentarea majorităților. CIUCIU: Aut… PENCIU: Aut! ''Se aude ușierul strigând: „Domnii deputați sunt rugați să poftească-n adunare! Poftiți în adunare, domnilor deputați!” Ciuciu și Penciu se așază bine la locurile lor.'' CIUCIU: A venit momentul, acum ori niciodată, să arătăm ce putem! PENCIU: Europa are ochii ațintiți asupra noastră! CIUCIU: Să nu uităm: ''aut''… PENCIU: ''Aut''! ''Deputații reintră în ședință.'' PITICUL: Domnilor! Avem la ordinea zilei chestiunea râmătorilor noștri. Cred că sunt interpretul acestei onorabile adunări, dacă voi spune că râmătorii noștri sunt niște adevărați martiri ai trihinei… VOCI: Jos Trihina! S-o veștejim cu cea din urmă energie! PITICUL: Trihina, domnilor, această plantă exotică, vine din Apus. POPESCU: Atuncea cum atacă pe râmători de la Nord? PITICUL: Exportul fiind dar închis, deschidem… discuțiunea. Cere cineva cuvântul? CIUCIU ''(lui Penciu)'': Cred că a venit momentul. Vorbește tu. PENCIU ''(lui Ciuciu)'': Momentul e solemn. Cere tu cuvântul. PITICUL: Domnilor, un mare savant englez a spus de mult: cin’ se-amestecă-n tărâțe… POPESCU: Se umple pe mâini. PITICUL: Vă rog, v-am mai spus că nu sunt avocat. E o chestiune vitală, dacă mă pot exprimă astfel când e vorba de proprii noștri râmători. Studiind harta Europei în mărime naturală, aflăm că cea mai bună șuncă de Praga se produce în România… POPESCU: Vă rog, nu uitați că culmea torturii este a bate… câmpii. PITICUL: Eu vă asigur, că atunci când mi-am propus să aduc înaintea domniilor voastre afacerea râmătorilor, fără deosebire de culoare, nu m-am gândit niciun moment să fac personalități… ==Tribunul== ''De afară se aude zgomot. Huiduieli. Fluierături. Urale. Geamuri cad sparte. În Cameră emoțiune. Prin fundul Camerei trec în fugă gardiști fluierând, soldați, bătăuși.'' TRIBUNUL ''(cu o pălărie mare, cu pelerină, cu un sul de hârtii la subțioară, intră violent în mijlocul tumultului. Se urcă la tribună. Este primit cu urale și aplauze)'': Cetățeni ai Capitalei! Bandele regimului v-au măcelărit! Tiranul ''(arătând spre Pitic, care se ascunde la spatele Moderatului)'' au sfâșiat Constituția!! TOȚI ''(în uimire)'': A! TRIBUNUL: Iată, o am aci, sub mantă, — pentru că eu port și mantă, ''(violent)'' nu ca dumnealor! ''(Scoate de sub mantă o carte fără scoarțe, ruptă, sfâșiată.)'' O VOCE DIN SALĂ: Trăiască tribunul poporului! ''(Aplauze pe scenă.)'' TRIBUNUL ''(după ce salută grațios pe cetățeanul din sală)'': Toți mă iubesc… în princip! Dar știți ce s-a întâmplat afară? Cetățenii care voiau să vie aci au fost împiedecați cu sila și cu jandarmi. Afară domnește Anarhia! Și știți care este cauza? Poporul a aflat că un pitic a devastat un magazin de pielărie și a furat mai multe portofele, pe care le-ar fi împărțit pe la favoriți… Poporul a venit aici, în Dealul Mitropoliei, ca să prindă pe inculpat, care s-a refugiat în chiliile călugărilor. Călugării l-au afumat ca să fugă, și se crede că el se găsește aici… BURSUC ''(scoțând pe Pitic de la spatele Moderatului…)'': N-o fi dumnealui? MODERATUL ''(Piticului)'': Repede! Dai trei? PITICUL ''(necăjit)'': Nu dau! ''Petit bonhomme vit encore''! BURSUC: Îl recunoașteți? TRIBUNUL: Tocmai. Devastatorul de portofele! MODERATUL: Și vroiai să mă tratezi cu portofele răpite fără un pic de moderațiune? Ai noroc că sunt părinte de familie! TOȚI: Să-l umflăm! Să-i votăm o moțiune! Să-l executăm! ==Călugării== Toți se reped la Pitic. Piticul vrea să scape. El dă fuga să iasă prin dreapta. Dar din dreapta îi iese ’n drum un călugăr. PITICUL ''(terorizat de apariție, se dă înapoi cu groază. Cântă pe aria Călugărul)'': Călugărul din vechiul schit, Pe care l-am caterisit, Mă urmărește ne-ncetat, — Călugărul m-a blestemat! ''Toți se reped din nou la el. Piticul vrea să fugă prin stânga. Alt călugăr îi iese-n cale.'' PITICUL ''(mai îngrozit, dă înapoi. Cântă:)'' Călugărul de la Sibiu, Pe care l-am ucis de viu, Din groapa lui a înviat, — ''(Cade-n genunchi)'' Călugăre, eu n-am trădat! ''Deputații vor din nou să-l gonească. Piticul vrea să fugă prin fund. Din fund apare alt călugăr.'' PITICUL ''(de astă dată plictisit)'': Călugărul din loc uitat, Pe care eu l-am fabricat, Îmi șade-n drum ca un Sultan — Călugărul machedonean. TOȚI: Trăiască Sultanul! <center>'''---- CORTINA ----'''</center> [[Categorie:Constantin Bacalbașa]] [[Categorie:Anton Bacalbașa]] [[Categorie:Teatru]] hov6gm64ixz0kv75umnuq4v2i7trd89 14 47308 143888 2025-06-14T14:43:44Z TiberiuFr25 11409 adăugare categorie 143888 wikitext text/x-wiki {{DEFAULTSORT:Cornilescu, Dumitru}} [[Categorie:Autori români]] kbjn9xlcayrwk7h58md3uvtpy0w4z64 4 47309 143923 2025-06-14T15:19:20Z TiberiuFr25 11409 Redirecționat înspre [[Ajutor:Digitalizarea textelor și imaginilor pentru Wikisource]] 143923 wikitext text/x-wiki #REDIRECT [[Ajutor:Digitalizarea textelor și imaginilor pentru Wikisource]] q4knyxrcpocz6wv4p68tkkoc7q94sc5 10 47310 143924 2025-06-14T15:20:49Z TiberiuFr25 11409 aducere format de la en.wikisource 143924 wikitext text/x-wiki {{meta-casetăma | tip = stil | clase = ws-noexport noprint | text = '''Această lucrare ar trebui transferată către versiunea scanată aflată la {{{1|}}}.'''<br /> {{mai mic|Dacă doriți să ajutați, consultați și [[WS:DTIW|Ajutor:Digitizarea textelor|]].}} {{#if:{{{notes|{{{note|}}}}}}|<br />{{mai mic|Note: {{{notes|{{{note|}}}}}}}}}} }}<includeonly>{{gestiune categorii | toate = [[Categorie:Texte care trebuie migrate către versiuni scanate|{{PAGENAME}}]] | nocat = {{{nocat|}}} }}</includeonly><noinclude> {{documentație}} </noinclude> 8ncl47hdxs0lxoy87awx4aepu2mpra8 143925 143924 2025-06-14T15:20:57Z TiberiuFr25 11409 143925 wikitext text/x-wiki {{meta-casetăma | tip = stil | clase = ws-noexport noprint | text = '''Această lucrare ar trebui transferată către versiunea scanată aflată la {{{1|}}}.'''<br /> {{mai mic|Dacă doriți să ajutați, consultați și [[WS:DTIW|Ajutor:Digitizarea textelor]].}} {{#if:{{{notes|{{{note|}}}}}}|<br />{{mai mic|Note: {{{notes|{{{note|}}}}}}}}}} }}<includeonly>{{gestiune categorii | toate = [[Categorie:Texte care trebuie migrate către versiuni scanate|{{PAGENAME}}]] | nocat = {{{nocat|}}} }}</includeonly><noinclude> {{documentație}} </noinclude> k9lkqu367vltopopuoyq2rbcvkdhk5j 10 47311 143926 2025-06-14T15:21:35Z TiberiuFr25 11409 Pagină nouă: <includeonly> [[Categorie:Formate pentru articole|{{PAGENAME}}]] [[Categorie:Formate pentru întreținere]] </includeonly> 143926 wikitext text/x-wiki <includeonly> [[Categorie:Formate pentru articole|{{PAGENAME}}]] [[Categorie:Formate pentru întreținere]] </includeonly> i7qvo8fzbxnph1i13g0eknx86hsehfn 14 47312 143927 2025-06-14T15:22:34Z TiberiuFr25 11409 Pagină nouă: {{proiecte surori}} {{-}} [[Categorie:Formate Wikisource]] [[Categorie:Întreținerea Wikisource|*]] 143927 wikitext text/x-wiki {{proiecte surori}} {{-}} [[Categorie:Formate Wikisource]] [[Categorie:Întreținerea Wikisource|*]] rnk2aw5q8wvget8wfkqjxldacanv7q8 14 47313 143930 2025-06-14T15:27:23Z TiberiuFr25 11409 Pagină nouă: {{lucrări după an |secol = 19 |deceniu = 7 |an = 7 }} 143930 wikitext text/x-wiki {{lucrări după an |secol = 19 |deceniu = 7 |an = 7 }} rl0bq0pdtetbt45fmihsof8pxlfvaie 14 47314 143931 2025-06-14T15:29:06Z TiberiuFr25 11409 Pagină nouă: {{categorie de întreținere}} [[Categorie:Pagini de index după limbă|română]] 143931 wikitext text/x-wiki {{categorie de întreținere}} [[Categorie:Pagini de index după limbă|română]] fur7bulgtxn5ft9gg5rhu8ot2x1jarx 14 47315 143932 2025-06-14T15:31:37Z TiberiuFr25 11409 Pagină nouă: {{proiecte surori}} {{-}} {{categorie de întreținere}} {{Cuprins categorie}} [[Categorie:Categorii de urmărire a titlurilor]] 143932 wikitext text/x-wiki {{proiecte surori}} {{-}} {{categorie de întreținere}} {{Cuprins categorie}} [[Categorie:Categorii de urmărire a titlurilor]] m5wmxmwdvy2jiycmv341gl866aw1xyr 14 47316 143933 2025-06-14T15:35:22Z TiberiuFr25 11409 Pagină nouă: [[Categorie:Redirecționări fine]] 143933 wikitext text/x-wiki [[Categorie:Redirecționări fine]] o33s57rj6vgvet0ucltzhbt54wg5p1f 14 47317 143934 2025-06-14T15:36:53Z TiberiuFr25 11409 Pagină nouă: {{proiecte surori}} [[Categorie:Formate Wikisource]] 143934 wikitext text/x-wiki {{proiecte surori}} [[Categorie:Formate Wikisource]] glnqmhz9fij006ren3n18f3pxsd5z4p 14 47318 143935 2025-06-14T15:37:54Z TiberiuFr25 11409 Pagină nouă: {{proiecte surori}} [[Categorie:Formate Wikisource]] 143935 wikitext text/x-wiki {{proiecte surori}} [[Categorie:Formate Wikisource]] glnqmhz9fij006ren3n18f3pxsd5z4p 14 47319 143936 2025-06-14T16:02:03Z TiberiuFr25 11409 Pagină nouă: {{proiecte surori | commonscat = Philosophy }} Vezi și: [[:categorie:Filozofi|Filozofi]] [[Categorie:Lucări după subiect]] 143936 wikitext text/x-wiki {{proiecte surori | commonscat = Philosophy }} Vezi și: [[:categorie:Filozofi|Filozofi]] [[Categorie:Lucări după subiect]] rrses71z97mjvriobhyz884trcebktd 143937 143936 2025-06-14T16:02:49Z TiberiuFr25 11409 143937 wikitext text/x-wiki {{proiecte surori | commonscat = Philosophy }} Vezi și: [[:categorie:Filozofi|Filozofi]] [[Categorie:Lucrări după subiect]] bo63c6i2ddwvqm666y7o8ls8db8qwij