Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.45.0-wmf.6 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul 104 31456 144026 110189 2025-06-23T06:16:59Z Monedula 18856 typos 144026 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Monedula" />{{rh|||NAȚIILE}}</noinclude>Era atâta pământ, încât ce li era Indienilor dacă oameni închinându-se la alți zei ocupau un colțișor de pădure! Pe urmă au venit luptele, dar niciodată n’a fost o distrugere în masă. Nici Indienii n’au vrut să distrugă cu totul pe albi, nici albii n’au urmărit înainte de toate o vânătoare de Indieni. Un călător din secolul al XVIII-lea povestește un lucru hazliu: a pătruns in fundul pădurilor locuite de-Indieni și acolo a găsit un Frances maestru de danț care învăța pe Indieni și pe Indience să danseze danțurile francese ale vremii. Fiindcă era om politicos el se adresa cu toată politeța către ei, spunându-li „{{lang|fr|Messieurs les sauvages, Mesdames les sauvagesses}}”! Deci lupta pe care și-o închipuie cineva, tragedia aceasta, încleștarea nemiloasă între două rase, n’a existat. Venim acum la Europenii așezați în America. Dacă asupra stratului indian, cel mai necunoscut, a fost necesar să insist, nu va fi necesar să descriu pe Englesul de pe la 1600: n’o să spun nici cum era îmbrăcat, nici care era religia lui, acestea aparținând locurilor comune etnografice și istorice. Dar a doua categorie de locuitori, care din nenorocire astăzi se poate recunoaște foarte cu greu pentru că n’a rămas într’un anume loc și pentru că s’a amestecat cu {{nowrap|ceilalți, —}} nu cu Indienii, decât foarte rar, dar cu elementele europene care au venit pe {{nowrap|urmă —,}} aceștia sânt Anglo-Saxonii. E o foarte mare mândrie pentru un American din timpul nostru să spuie că el este „sută la sută” Anglo-Saxon. Cuvântul acesta „Anglo-Saxon” a ajuns să fie întrebuințat așa de nepotrivit și cu atâta abus, încât cineva spunea că s’a întâlnit pe un vapor cu un „gentilom de coloare”, și acest negru, cu ghetele bine văcsuite, dar buzat, cu nasul turtit, cu părul creț, tot spunea la fiecare moment: „Noi, Anglo-Saxonii’'’. Eu am întâlnit Anglo-Saxoni „sută fa sută”. Sânt foarte ușor de recunoscut. Ei represintă aristocrația cea mai autentică<noinclude>{{rh|||''199''}} <references/></noinclude> 3su89hituwjfakl4ulhqd0kpu1ysvu9 144027 144026 2025-06-23T06:33:59Z Monedula 18856 typos 144027 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Monedula" />{{rh|||NAȚIILE}}</noinclude>Era atâta pământ, încât ce li era Indienilor dacă oameni închinându-se la alți zei ocupau un colțișor de pădure! Pe urmă au venit luptele, dar niciodată n’a fost o distrugere în masă. Nici Indienii n’au vrut să distrugă cu totul pe albi, nici albii n’au urmărit înainte de toate o vânătoare de Indieni. Un călător din secolul al XVIII-lea povestește un lucru hazliu: a pătruns in fundul pădurilor locuite de Indieni și acolo a găsit un Frances maestru de danț care învăța pe Indieni și pe Indience să danseze danțurile francese ale vremii. Fiindcă era om politicos el se adresa cu toată politeța către ei, spunându-li „{{lang|fr|Messieurs les sauvages, Mesdames les sauvagesses}}”! Deci lupta pe care și-o închipuie cineva, tragedia aceasta, încleștarea nemiloasă între două rase, n’a existat. Venim acum la Europenii așezați în America. Dacă asupra stratului indian, cel mai necunoscut, a fost necesar să insist, nu va fi necesar să descriu pe Englesul de pe la 1600: n’o să spun nici cum era îmbrăcat, nici care era religia lui, acestea aparținând locurilor comune etnografice și istorice. Dar a doua categorie de locuitori, care din nenorocire astăzi se poate recunoaște foarte cu greu pentru că n’a rămas într’un anume loc și pentru că s’a amestecat cu {{nowrap|ceilalți, —}} nu cu Indienii, decât foarte rar, dar cu elementele europene care au venit pe {{nowrap|urmă —,}} aceștia sânt Anglo-Saxonii. E o foarte mare mândrie pentru un American din timpul nostru să spuie că el este „sută la sută” Anglo-Saxon. Cuvântul acesta „Anglo-Saxon” a ajuns să fie întrebuințat așa de nepotrivit și cu atâta abus, încât cineva spunea că s’a întâlnit pe un vapor cu un „gentilom de coloare”, și acest negru, cu ghetele bine văcsuite, dar buzat, cu nasul turtit, cu părul creț, tot spunea la fiecare moment: „Noi, Anglo-Saxonii”. Eu am întâlnit Anglo-Saxoni „sută la sută”. Sânt foarte ușor de recunoscut. Ei represintă aristocrația cea mai autentică<noinclude>{{rh|||''199''}} <references/></noinclude> 8hcn9trj8v3ogo87qwb2am3fnz35p8e 104 47374 144014 2025-06-22T13:33:08Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) 144014 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>Burghezia nu poate să existe fără a revoluționa neîncetat instrumentele de producție, deci relațiile de producție și prin urmare toate relațiile sociale. Pentru toate clasele industriale anterioare, dimpotrivă, prima condiție de existență era menținerea neschimbată a vechiului mod de producție. Revoluționarea neîncetată a producției, zdruncinarea neîntreruptă a tuturor relațiilor sociale, veșnica nesiguranță și agitație deosebesc epoca burgheză de toate epocile anterioare. Toate relațiile înțepenite, ruginite, cu cortegiul lor de reprezentări și concepții, venerate din moși-strămoși, se destramă, iar cele nou create se învechesc înainte de a avea timpul să se osifice. Tot ce e feudal și static se risipește ca fumul, tot ce e sfînt este profanat, și oamenii sînt în sfîrșit siliți să privească cu luciditate poziția lor în viață, relațiile lor reciproce. Nevoia unei desfaceri tot mai largi a produselor ei gonește burghezia pe tot întinsul globului pămîntesc. Ea trebuie să se cuibărească pretutindeni, să se instaleze pretutindeni, să stabilească legături pretutindeni. Burghezia a dat, prin exploatarea pieței mondiale, un caracter cosmopolit producției și consumației din toate țările. Spre marea mîhnire a reacționarilor, ea i-a smuls industriei de sub picioare terenul național. Străvechile industrii naționale au fost distruse și continuă să fie distruse pe zi ce trece. Ele sînt înlăturate de industrii noi, a căror introducere devine o chestiune vitală pentru toate națiunile civilizate, de industrii care nu mai prelucrează materii prime indigene, ci materii prime provenind din regiunile cele mai îndepărtate și ale căror produse, nu sînt consumate numai în țara proprie, ci deopotrivă în toate continentele. Locul vechilor necesități, satisfăcute prin produsele țării respective, îl iau necesități noi, care cer pentru satisfacerea lor produse ale țărilor și climatelor celor mai îndepărtate. În locul vechii satisfaceri cu produse proprii și izolării locale și naționale se dezvoltă schimbul universal, interdependența universală a națiunilor. Și acest lucru<noinclude>{{rh|||37}}</noinclude> 2l717i7shvdifr4pi72a9v8b9y40ost 104 47375 144015 2025-06-22T13:39:26Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) 144015 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>e valabil atît pentru producția materială, cît și pentru cea spirituală. Produsele spirituale ale diferitelor națiuni devin bunuri comune. Unilateralitatea și mărginirea națională devin din ce în ce mai cu neputință și din numeroasele literaturi naționale și locale ia naștere o literatură universală. Burghezia, prin rapida perfecționare a tuturor instrumentelor de producție, prin comunicațiile infinit înlesnite, antrenează în civilizație toate națiunile, pînă și pe cele mai barbare. Prețurile ieftine ale mărfurilor ei sînt artileria grea cu care doboară toate zidurile chinezești, cu care silește să capituleze chiar cea mai îndîrjită ură a barbarilor față de străini. Ea constrînge toate națiunile să-și însușească modul de producție al burgheziei, dacă nu vor să piară; ea le silește să introducă la ele însele așa-zisa civilizație, adică să devină burgheze. Intr-un cuvînt, ea își creează o lume după chipul și asemănarea ei. Burghezia a supus satul stăpînirii orașului. Ea a creat orașe enorme, a făcut să crească considerabil populația orășenească față de cea sătească, smulgînd astfel o parte însemnată a populației din idioția vieții de la țară. Tot așa cum a adus satul în dependență față de oraș, ea a făcut dependente țările barbare și semibarbare de cele civilizate, popoarele de țărani de popoarele de burghezi, Orientul de Occident. Burghezia suprimă din ce în ce mai mult fărimițarea mijloacelor de producție, a proprietății și a populației. Ea a aglomerat populația, a centralizat mijloacele de producție și a concentrat proprietatea în mîini puține. Urmarea necesară a acestor schimbări a fost centralizarea politică. Provincii independente, aproape numai aliate, avînd interese, legi, guverne și vămi diferite, au fost înglobate într-''o singură'' națiune, cu ''un singur'' guvern, ''o singură'' lege, ''un singur'' interes național de clasă, ''o singură'' frontieră vamală. Burghezia a creat, în cursul dominației ei de clasă, care datează de abia o sută de ani, forțe de producție mai uriașe<noinclude>{{rh|38||}}</noinclude> q0m4pprv5lva5kjn98s6ewh3dil9u5a 144016 144015 2025-06-22T13:40:47Z TiberiuFr25 11409 144016 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>e valabil atît pentru producția materială, cît și pentru cea spirituală. Produsele spirituale ale diferitelor națiuni devin bunuri comune. Unilateralitatea și mărginirea națională devin din ce în ce mai cu neputință și din numeroasele literaturi naționale și locale ia naștere o literatură universală. Burghezia, prin rapida perfecționare a tuturor instrumentelor de producție, prin comunicațiile infinit înlesnite, antrenează în civilizație toate națiunile, pînă și pe cele mai barbare. Prețurile ieftine ale mărfurilor ei sînt artileria grea cu care doboară toate zidurile chinezești, cu care silește să capituleze chiar cea mai îndîrjită ură a barbarilor față de străini. Ea constrînge toate națiunile să-și însușească modul de producție al burgheziei, dacă nu vor să piară; ea le silește să introducă la ele însele așa-zisa civilizație, adică să devină burgheze. Într-un cuvînt, ea își creează o lume după chipul și asemănarea ei. Burghezia a supus satul stăpînirii orașului. Ea a creat orașe enorme, a făcut să crească considerabil populația orășenească față de cea sătească, smulgînd astfel o parte însemnată a populației din idioția vieții de la țară. Tot așa cum a adus satul în dependență față de oraș, ea a făcut dependente țările barbare și semibarbare de cele civilizate, popoarele de țărani de popoarele de burghezi, Orientul de Occident. Burghezia suprimă din ce în ce mai mult fărimițarea mijloacelor de producție, a proprietății și a populației. Ea a aglomerat populația, a centralizat mijloacele de producție și a concentrat proprietatea în mîini puține. Urmarea necesară a acestor schimbări a fost centralizarea politică. Provincii independente, aproape numai aliate, avînd interese, legi, guverne și vămi diferite, au fost înglobate într-''o singură'' națiune, cu ''un singur'' guvern, ''o singură'' lege, ''un singur'' interes național de clasă, ''o singură'' frontieră vamală. Burghezia a creat, în cursul dominației ei de clasă, care datează de abia o sută de ani, forțe de producție mai uriașe<noinclude>{{rh|38||}}</noinclude> 71x3l1mqoscksooefdql92312evud7f 104 47376 144017 2025-06-22T13:44:48Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) 144017 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>și în proporții mai mari decît toate generațiile trecute laolaltă. Subjugarea forțelor naturii, mașinismul, aplicarea chimiei în industrie și agricultură, navigația cu aburi, căile ferate, telegraful electric, desțelenirea unor întregi continente, fluvii făcute navigabile, populații întregi ieșite ca din pămînt — care dintre secolele trecute ar fi putut să bănuiască că în sînul muncii sociale dormitau astfel de forțe de producție! Am văzut deci: mijloacele de producție și de schimb pe baza cărora s-a format burghezia au fost create în societatea feudală. Pe o anumită treaptă de dezvoltare a acestor mijloace de producție și de schimb, relațiile în care societatea feudală producea și făcea schimb, organizarea feudală a agriculturii și manufacturii, într-un cuvînt relațiile feudale de proprietate nu mai corespundeau forțelor de producție care se dezvoltaseră. Ele stînjeneau producția în loc s-o stimuleze. Ele se prefăcuseră în tot atîtea cătușe. Ele trebuiau sfărîmate, și au fost sfărîmate. Locul lor 1-a luat libera concurență, cu organizarea socială și politică adecuată ei, cu dominația economică și politică a clasei burgheze. Sub ochii noștri se desfășoară o mișcare asemănătoare. Relațiile burgheze de producție și de schimb, relațiile burgheze de proprietate, societatea burgheză modernă, care a produs, ca prin farmec, mijloace de producție și de schimb atît de uriașe, seamănă cu vrăjitorul care nu mai poate stăpîni puterile întunericului pe care le-a deslănțuit. De decenii istoria industriei și comerțului nu este altceva decît istoria răzvrătirii forțelor de producție moderne împotriva relațiilor de producție moderne, împotriva relațiilor de proprietate care sînt condițiile vitale ale burgheziei și ale dominației ei. Este de ajuns să pomenim crizele comerciale, care, prin repetarea lor periodică, pun în joc în mod tot mai amenințător existența întregii societăți burgheze. În timpul crizelor comerciale este distrusă regulat o mare parte nu numai a produselor create, ci și a forțelor<noinclude>{{rh|||39}}</noinclude> e0uljnuv00fzm8w6ap5kfv82q5hlj19 104 47377 144018 2025-06-22T13:50:44Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) 144018 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>de producție făurite. În timpul crizelor izbucnește o epidemie socială, care ar fi părut o absurditate în toate epocile anterioare, — epidemia supraproducției. Societatea se găsește aruncată brusc înapoi, într-o stare de barbarie momentană, ca și cum o foamete, un război general de nimicire ar fi lipsit-o de toate mijloacele de trai; industria, comerțul par distruse. Și pentru ce? Pentru că societatea posedă prea multă civilizație, prea multe mijloace de trai, prea multă industrie, prea mult comerț. Forțele de producție care-i stau la dispoziție nu mai servesc la dezvoltarea civilizației burgheze și a<ref>În edițiile următoare, începînd cu ediția germană din 1872, cuvintele: „civilizației burgheze și a” lipsesc. — ''Nota Red.''</ref> relațiilor de proprietate burgheze; dimpotrivă, ele au devenit prea uriașe pentru aceste relații, care stînjenesc dezvoltarea lor; și de îndată ce înving această piedică, ele provoacă perturbări în întreaga societate burgheză, primejduiesc existența proprietății burgheze. Relațiile burgheze au devenit prea strîmte pentru a cuprinde avuția produsă de ele. — Cum învinge burghezia crizele? Pe de o parte, prin distrugerea forțată a unei mase de forțe de producție, pe de altă parte prin cucerirea de noi piețe și prin exploatarea mai temeinică a piețelor vechi. Prin ce, deci? Prin pregătirea unor crize și mai generale, și mai formidabile și prin reducerea mijloacelor de a le preveni. Armele cu care burghezia a doborît feudalismul se îndreaptă astăzi împotriva burgheziei însăși. Dar burghezia nu a făurit numai armele care îi aduc moartea; ea a creat și oamenii care vor mînui aceste arme, — muncitorii moderni, ''proletarii''. În aceeași măsură în care se dezvoltă burghezia, cu alte cuvinte capitalul, se dezvoltă și proletariatul, clasa muncitorilor moderni, care nu trăiesc decît atîta vreme cît găsesc de lucru și care găsesc de lucru numai atîta vreme cît munca lor sporește capitalul. Acești muncitori, care sînt siliți să se vîndă cu bucata, sînt o marfă ca oricare alt<noinclude>{{sep|6em|align=left}} {{referințe mici}} {{rh|40||}}</noinclude> gd97rrtz8xti7yghcwvzdkclg2zy3xr 104 47378 144019 2025-06-22T17:11:29Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) 144019 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>articol din comerț și prin urmare sînt supuși deopotrivă tuturor vicisitudinilor concurenței, tuturor oscilațiilor pieței. Munca proletarilor a pierdut, prin extinderea mașinismului și prin diviziunea muncii, orice caracter de sine stătător, și, o dată cu aceasta, orice atracție pentru muncitor. Acesta devine o simplă anexă a mașinii, anexă de la care se pretinde numai operațiunea cea mai simplă, cea mai monotonă, cea mai lesne de învățat. De aceea cheltuielile pe care muncitorul de pricinuiește se mărginesc aproape numai la mijloacele de trai necesare pentru întreținerea lui și pentru reproducerea speciei sale. Însă prețul unei mărfi, deci și al muncii<ref>''Marx'' a arătat mai tîrziu că muncitorul vinde nu munca, ci forța sa de muncă. În această privință vezi explicațiile lui Engels din introducerea sa la lucrarea lui Marx „Muncă salariată și capital” (vezi ''K. Marx:'' „Muncă salariată și capital”, ed. P.M.R. 1949, ediția a III-a, pag. 5—15. — ''Nota Trad.''). — ''Nota Red.''</ref>, este egal cu cheltuielile ei de producție. Deci în măsura în care munca devine mai nesuferită, scade și salariul. Mai mult încă, în aceeași măsură în care se înmulțesc mașinile și crește diviziunea muncii, crește și cantitatea de muncă<ref>În ediția engleză din 1888, în loc de: „cantitatea de muncă” — „povara muncii”. — ''Nota Red.''</ref>, fie prin înmulțirea orelor de muncă, fie prin intensificarea muncii cerute într-un timp anumit, prin accelerarea mersului mașinilor etc. Industria modernă a transformat micul atelier al meșterului patriarhal în marca fabrică a capitalistului industrial. Mase de muncitori îngrămădite în fabrică sînt organizate militărește. În calitate de simpli soldați industriali, ei sînt supuși supravegherii unei ierarhii întregi de subofițeri și ofițeri. Ei nu sînt numai robii clasei burgheze, ai statului burghez, ci sînt, zi cu zi și ceas cu ceas, robiți de mașină, de supraveghetor și, mai ales, de fiecare burghez fabricant în parte. Și cu cît acest despotism proclamă mai fățiș cîștigul ca scop final, cu atît este mai meschin, mai dușmănos, mai revoltător. {{nop}}<noinclude>{{sep|6em|align=left}} {{referințe mici}} {{rh|||41}}</noinclude> 76tp6zwufs8zy698f6oj1gt3hl578aq 104 47379 144020 2025-06-22T17:16:50Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) 144020 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>Cu cît munca manuală cere mai puțină îndemînare și mai puțină cheltuială de forță, adică cu cît se dezvoltă mai mult industria modernă, cu atît munca bărbaților este înlocuită pe scară mai mare cu aceea a femeilor și a copiilor. Deosebirile de sex și vîrstă își pierd valabilitatea socială cînd e vorba de clasa muncitoare. Nu mai există decît instrumente ale muncii, care pricinuiesc cheltuieli diferite, după vîrstă și sex. Cînd exploatarea muncitorului de către fabricant este în acea măsură împlinită încît muncitorul să-și primească salariul în bani peșin, tabără asupra lui celelalte părți ale burgheziei — proprietarul, băcanul, cămătarul etc. Păturile inferioare ale stării de mijloc de pînă acum, micii industriași, micii negustori și rentieri, meseriașii și țăranii, toate aceste clase îngroașe rîndurile proletariatului, parte din cauză că micul lor capital este insuficient pentru aplicarea procedeelor marii industrii și este înfrînt de concurența capitaliștilor mai mari, parte din cauză că îndemînarea lor este depreciată de metodele noi de producție. Astfel proletariatul se recrutează din toate clasele populației. Proletariatul trece prin diferite trepte de dezvoltare. Lupta sa împotriva burgheziei începe o dată cu existența sa. La început luptă muncitori răzleți, apoi muncitorii unei fabrici, pe urmă muncitorii unei ramuri de muncă dintr-o localitate împotriva burghezului care-i exploatează direct. Ei își îndreaptă atacurile nu numai împotriva relațiilor burgheze de producție, ci împotriva instrumentelor de producție înseși; ei distrug mărfurile străine, care le fac concurență, sfărîmă mașinile, dau foc fabricilor, caută să recucerească poziția pierdută a muncitorului medieval. Pe treapta aceasta muncitorii formează o masă împrăștiată pe tot întinsul țării și fărîmițată de concurență. Coeziunea maselor de muncitori nu este încă rezultatul propriei lor uniri, ci rezultatul unirii burgheziei, care, pentru a-și atinge scopurile sale politice, trebuie, și mai poate<noinclude>{{rh|42||}}</noinclude> fwej15hdab2h44k948b23o30b6zu3pm 104 47380 144021 2025-06-22T19:52:11Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) 144021 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>deocamdată, să pună în mișcare întreg proletariatul. Pe această treaptă, așadar, proletarii nu combat încă pe dușmanii lor, ci pe dușmanii dușmanilor lor, ei combat rămășițele monarhiei absolute, pe moșieri, burghezia neindustrială, mica burghezie. Toată mișcarea istorică este astfel concentrată în mîinile burgheziei; orice victorie cucerită în acest chip este o victorie a burgheziei. Dar o dată cu dezvoltarea industriei, proletariatul nu crește numai ca număr; el este concentrat în mase tot mai mari, forța lui crește, și el simte tot mai mult acest lucru. Interesele, condițiile de existență înăuntrul proletariatului se nivelează tot mai mult, căci mașina șterge din ce în ce mai mult deosebirile dintre diferitele munci și reduce salariul aproape pretutindeni la un nivel deopotrivă de scăzut. Concurența crescîndă a burghezilor între ei și crizele comerciale ce izvorăsc de aici fac ca salariul muncitorilor să fie tot mai nestabil; perfecționarea neîncetată și într-un ritm tot mai accelerat a mașinilor face ca condițiile de viață ale proletarilor să devină tot mai nesigure; ciocnirile individuale dintre muncitor și burghez iau tot mai mult caracterul unor ciocniri între două clase. Muncitorii încep prin a forma coaliții<ref>În ediția engleză din 1888, după cuvîntul: „coaliții” sînt adăugate cuvintele: „(sindicate profesionale)”. — ''Nota Red.''</ref> împotriva burghezilor; ei se unesc ca să-și apere salariul. Ei înființează chiar asociații cu caracter permanent pentru a se pregăti în vederea eventualelor răzvrătiri. Pe alocuri lupta izbucnește sub formă de insurecții. Din timp în timp înving muncitorii, dar numai în mod trecător. Adevăratul rezultat al luptelor lor nu este succesul imediat, ci unirea mereu crescîndă a muncitorilor. Această unire este înlesnită prin mijloacele de comunicație tot mai numeroase, create de marea industrie, care stabilesc legături între muncitorii din diferite localități. Și această legătură e suficientă pentru ca numeroasele lupte locale, care au pretutindeni același caracter, să fie centralizate<noinclude>{{sep|6em|align=left}} {{referințe mici}} {{rh|||43}}</noinclude> 7uyrzaywvyjiuo0qfv7y7laqskt1zzp 104 47381 144022 2025-06-22T20:08:16Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) 144022 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>într-o luptă națională, într-o luptă de clasă. Orice luptă de clasă este însă o luptă politică. Iar unirea, pentru înfăptuirea căreia cetățenii din evul mediu, cu drumurile lor vicinale, au avut nevoie de veacuri, este realizată de proletarii moderni, datorită drumului de fier, în cîțiva ani. Această organizare a proletarilor în clasă și, prin aceasta, în partid politic, este sfărîmată din nou în fiecare moment de concurența dintre muncitorii înșiși. Ea renaște însă tot mai viguroasă, tot mai închegată, mai puternică. Folosind dezbinările din sînul burgheziei, ea îi smulge acesteia, sub formă de legi, recunoașterea unora din interesele muncitorești. De exemplu, legea cu privire la ziua de muncă de zece ore în Anglia. În genere ciocnirile din sînul vechii societăți grăbesc, în multe privințe, dezvoltarea proletariatului. Burghezia se găsește într-o luptă neîncetată: la început împotriva aristocrației; mai tîrziu împotriva acelor părți ale burgheziei însăși ale căror interese vin în contradicție cu progresul industriei; întotdeauna împotriva burgheziei tuturor țărilor străine. În toate aceste lupte ea se vede silită să facă apel la proletariat, să recurgă la ajutorul lui și să-l atragă astfel în mișcarea politică. Ea însăși pune, așadar, la dispoziția proletariatului propriile ei elemente de cultură<ref>În ediția engleză din 1888, în loc de: „propriile ei elemente de cultură” — „propriile ei elemente de cultură politică și generală”. — ''Nota Red.''</ref>, adică arme împotriva ei însăși. Apoi, după cum am văzut, prin progresul industriei, părți întregi din clasa dominantă sînt aruncate în rîndurile proletariatului sau cel puțin sînt amenințate în condițiile lor de existență. Și acestea aduc proletariatului numeroase elemente de cultură<ref>În ediția engleză din 1888, în loc de: „elemente de cultură” — „elemente de luminare și progres”. — ''Nota Red.''</ref>. În sfîrșit, atunci cînd lupta de clasă se apropie de deznodămînt, procesul de descompunere înăuntrul clasei domi-<noinclude>{{sep|6em|align=left}} {{referințe mici}} {{rh|40||}}</noinclude> 7ceqzxxmxfm59dnpzouxfirfl5vgvml 144023 144022 2025-06-22T20:08:28Z TiberiuFr25 11409 144023 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>într-o luptă națională, într-o luptă de clasă. Orice luptă de clasă este însă o luptă politică. Iar unirea, pentru înfăptuirea căreia cetățenii din evul mediu, cu drumurile lor vicinale, au avut nevoie de veacuri, este realizată de proletarii moderni, datorită drumului de fier, în cîțiva ani. Această organizare a proletarilor în clasă și, prin aceasta, în partid politic, este sfărîmată din nou în fiecare moment de concurența dintre muncitorii înșiși. Ea renaște însă tot mai viguroasă, tot mai închegată, mai puternică. Folosind dezbinările din sînul burgheziei, ea îi smulge acesteia, sub formă de legi, recunoașterea unora din interesele muncitorești. De exemplu, legea cu privire la ziua de muncă de zece ore în Anglia. În genere ciocnirile din sînul vechii societăți grăbesc, în multe privințe, dezvoltarea proletariatului. Burghezia se găsește într-o luptă neîncetată: la început împotriva aristocrației; mai tîrziu împotriva acelor părți ale burgheziei însăși ale căror interese vin în contradicție cu progresul industriei; întotdeauna împotriva burgheziei tuturor țărilor străine. În toate aceste lupte ea se vede silită să facă apel la proletariat, să recurgă la ajutorul lui și să-l atragă astfel în mișcarea politică. Ea însăși pune, așadar, la dispoziția proletariatului propriile ei elemente de cultură<ref>În ediția engleză din 1888, în loc de: „propriile ei elemente de cultură” — „propriile ei elemente de cultură politică și generală”. — ''Nota Red.''</ref>, adică arme împotriva ei însăși. Apoi, după cum am văzut, prin progresul industriei, părți întregi din clasa dominantă sînt aruncate în rîndurile proletariatului sau cel puțin sînt amenințate în condițiile lor de existență. Și acestea aduc proletariatului numeroase elemente de cultură<ref>În ediția engleză din 1888, în loc de: „elemente de cultură” — „elemente de luminare și progres”. — ''Nota Red.''</ref>. În sfîrșit, atunci cînd lupta de clasă se apropie de deznodămînt, procesul de descompunere înăuntrul clasei domi-<noinclude>{{sep|6em|align=left}} {{referințe mici}} {{rh|44||}}</noinclude> ttm2s1l0kdzuq7x7bb4kk18rsdf5cu6 104 47382 144024 2025-06-22T20:35:52Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) 144024 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>nante, înăuntrul întregii societăți vechi capătă un caracter atît de violent, atît de ascuțit, încît o mică parte din clasa dominantă se desprinde de ea și se alipește clasei revoluționare, clasei care poartă în mîinile sale viitorul. Tot astfel cum odinioară o parte din nobilime a trecut în lagărul burgheziei, acum o parte din burghezie trece în lagărul proletariatului, și anume o parte din ideologii burghezi care s-au ridicat pînă la înțelegerea teoretică a întregii mișcări istorice. Dintre toate clasele care se contrapun în zilele noastre burgheziei, singur proletariatul este o clasă cu adevărat revoluționară. Celelalte clase decad și pier o dată cu dezvoltarea marii industrii; proletariatul, dimpotrivă, este propriul ei produs. Păturile de mijloc, micul industriaș, micul negustor, meșteșugarul, țăranul, toți combat burghezia pentru a salva de la pieire existența lor ca pături de mijloc. Așadar, ele nu sînt revoluționare, ci conservatoare. Mai mult încă, ele sînt reacționare, deoarece încearcă să întoarcă înapoi roata istoriei. Iar dacă acționează în chip revoluționar, o fac în vederea trecerii lor apropiate în rîndurile proletariatului, și nu-și apără interesele actuale, ci interesele lor viitoare, ele părăsesc propriul lor punct de vedere ca să și-l însușească pe acela al proletariatului. Lumpenproletariatul, acest putregai pasiv al păturilor celor mai de jos ale vechii societăți, este tîrît pe alocuri în vîltoarea mișcării de către o revoluție proletară; din cauza ansamblului condițiilor sale de existență, el va înclina însă mai curînd să se lase cumpărat pentru uneltiri reacționare. Condițiile de viață ale vechii societăți sînt deja distruse în condițiile de viață ale proletariatului. Proletarul este lipsit de proprietate; relațiile sale cu nevasta și cu copiii nu mai au nimic comun cu relațiile burgheze de familie; munca industrială modernă, subjugarea modernă de către capital, aceeași în Anglia ca în Franța, în America ca în Germania, l-a despuiat de orice caracter național. Legile, morala, re-<noinclude>{{rh|||45}}</noinclude> hv5gjjlq1c1azyv9xdn5w9km67ii1bl 104 47383 144025 2025-06-22T20:39:45Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) 144025 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>ligia sînt pentru dînsul tot atîtea prejudecăți burgheze, în spatele cărora se ascund tot atîtea interese burgheze. Toate clasele din trecut care cucereau puterea căutau să-și asigure poziția dobândită supunînd întreaga societate condițiilor care stăteau la baza modului lor de însușire. Proletarii nu pot să cucerească forțele de producție sociale decît desființînd propriul lor mod de însușire de pînă acum și, prin aceasta, întreg modul de însușire de pînă acum. Proletarii n-au nimic al lor propriu de asigurat; ei au de nimicit toate garanțiile și asigurările private de pînă acum. Toate mișcările de pînă acum au fost mișcări ale unor minorități sau în interesul unor minorități. Mișcarea proletară este mișcarea independentă a imensei majorități, în interesul imensei majorități. Proletariatul, pătura cea mai de jos a societății actuale, nu se poate ridica și elibera fără să arunce în aer întreaga suprastructură a păturilor care alcătuiesc societatea oficială. Chiar dacă nu prin conținut, totuși prin formă, lupta proletariatului împotriva burgheziei este mai întîi o luptă națională. Proletariatul din fiecare țară trebuie să termine, firește, în primul rînd cu propria sa burghezie. Descriind fazele cele mai generale ale dezvoltării proletariatului, am urmărit războiul civil, mai mult sau mai puțin ascuns, dinăuntrul societății actuale, pînă la punctul cînd acesta izbucnește într-o revoluție deschisă și cînd, răsturnînd prin violență burghezia, proletariatul își întemeiază dominația sa. Toate societățile de pînă acum se bazau, după cum am văzut, pe antagonismul dintre clasele asupritoare și clasele asuprite. Dar pentru ca o clasă să poată fi asuprită, trebuie să i se asigure condițiile în care să-și poată tîrî cel puțin existența de rob. Iobagul a început să se ridice în perioada iobăgiei la starea de membru al comunei, după cum micul burghez a început să se ridice la starea de burghez sub jugul absolutismului feudal. Muncitorul modern, dimpotrivă, în loc să se ridice o dată cu progresul industriei, decade tot<noinclude>{{rh|46||}}</noinclude> lf78a9a4kpy5xmmvjklo5h38oavrrb8