Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.45.0-wmf.8 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul 104 31465 144455 110199 2025-07-03T07:52:58Z Monedula 18856 typos 144455 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Monedula" />{{rh|||NAȚIILE}}</noinclude>gata să tragă în imigranți, iar imigranții făcând front contra lor? Imigranții sânt unii Scandinavi, alții Italieni, dincolo Danesi, ceva mai departe Ruși, Poloni, Evrei, Români. Poate fi unitar un asemenea front? E foarte frumoș ca teorie, dar e cu totul fals. La Boston, în cetatea puritanilor, a Americanilor curați, „sută la sută”, sânt cartiere întregi în care întâlnești Evrei galițieni și tot ce poftești din imigranții cei mai recenți. Intr’un colț de stradă, când amicul care mă dusese cu automobilul lui nu găsia loc ca să-și gareze mașina, am văzut niște Țigănci care gâciau norocul. Țigănci gâcitoare în Bostonul puritan! Una la fereastă își juca prunculețul, în timp ce alta poftia pe trecători, printr’un ''„{{lang|en|come in}}”,'' să între în casă. Era și scoica, și, pentru că America este o țară de civilisație înaintată, vedeai și un craniu cu însemnări frenologice. Toată lumea aceasta, atât de complexă, amestec de rase din care vor trebui să iasă lucruri care vor înspăimânta lumea, stă, în ce privește locuința, întăiu, nu în sate, ci în ferme. Fermele trimet produsele lor la centrele de morărit, sau animalele la fabrica de jamboane din Chicago. Pe lângă ferme sânt orașele; orașe de tot felul. Lumea care cred că Americanii stau numai în sky-scrapere, se înșeală foarte mult. Sky-scraperele sânt necesare în New-York, unde terenul e foarte scump, ca să aibă concentrate toate birourile unei întreprinderi. Sânt și unii proprietari cari, având un colțișor de stradă, ridică pe dânsul un zgârie-nori; văzând că vecinul are, în loc de zece caturi, cât are el, treizeci și câștigă mai mult, face și el casa cu patruzeci de rânduri. Cu mijloacele tehnice moderne se clădește atât de ușor, încât faci o casă imensă în câteva luni de zile. De oare ce grinda de lemn costă mai mult decât pârghia de oțel, scheletul casei e din pârghii de oțel, umplându-se golurile cu beton armat. Dacă se întâmplă<noinclude>{{rh|||''207''}} <references/></noinclude> kw7j0ugmyq2ye36dscpxr1b2tctsm9y 0 47341 144451 144228 2025-07-02T16:36:00Z TiberiuFr25 11409 144451 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Sub trei dictaturi | autor = Lucrețiu Pătrășcanu | traducător = | secțiune = Capitolul 6: Prăbușirea dictaturii regale | anterior = [[../Capitolul 5/]] | următor = [[../Capitolul 7/]] | an = 1945 | note = }} {{aspect implicit|Aspect 2}} <pages index="Sub trei dictaturi (Lucrețiu Pătrășcanu, 1945).pdf" include="150-180" /> q1fod9kl7f56hj04sm90ewk05fe9iyt 104 47558 144439 2025-07-02T15:21:35Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) 144439 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>a apăra granițele țării și însăși democrația. Deși pentru o asemenea încercare, toate condițiile îi erau favorabile. La sfârșitul lunii August 1940, armata și aparatul de stat n’ar fi intervenit de partea dictaturii, dacă partidele coalizate pe platforma anti-carlistă ar fi început un atac viguros și consecvent. Opoziția, dimpotrivă, ar fi găsit chiar și aici puternice puncte de sprijin. Massele, în efervescență, ar fi redus ușor la neputință orice încercare de a salva regimul și pe oamenii lui. {{dhr}} {{C|{{mai mare|''Așteptări zadarnice''}}}} {{dhr}} Dar din toate acestea nu s’a realizat nimic. Pasivitatea, fuga de răspundere, timorarea arătate de conducătorul blocului opoziției își au explicația lor. Ea este de natură socială, mai mult decât politică. Pe cine reprezentau conducătorii din fruntea acestui bloc? In numele și interesul cui vorbeau ei? Ai cui exponenți erau ei? Elemente burgheze, ei reprezentau acea parte a propriei lor clase neinteresată în menținerea unui regim dictatorial — stil carlist. Cât privește pe cei doi-trei conducători social-democrați, atât cât se poate vorbi de elementul pe care îl reprezentau, el nu era decât cel mult acea subțire pătură din aristocrația muncitorească și mai ales din mica burghezie de „stânga” care urma în totul burghezia și metodele ei de luptă. Campania de răsturnare a dictaturii regale cu sprijinul masselor populare apăru însă plină de primejdii pentru exponenții burgheziei și moșierimii din România, chiar atunci când aceștia vorbeau în numele democrației. Dacă opoziția dorea o schimbare de regim, ea înțelegea să obțină aceasta nu pe căile unei răsturnări, ci printr’o înțelegere cu dictatura, prin aplicarea vechilor uzanțe constituționale, reînviate. Ea aștepta să i se dea puterea și nu voia s’o cucerească. Cu atât mai puțin voia s’o cucerească cu ajutorul masselor și prin<noinclude>{{rh|168||}}</noinclude> hnw5qdjyo1esj8vugktdhjrxr0uoj56 104 47559 144440 2025-07-02T15:26:40Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) 144440 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>mijloace violente. Ea se temea de fapt tot atât de tare, ca și oamenii dictaturii, că o mișcare de massă odată declanșată nu s’ar fi oprit la o simplă schimbare de guvern, ci ar fi impus în organismul economic și social românesc reforme și transformări mult mai adânci. Soarta regimului social existent li se părea astfel pusă în primejdie. Aceasta în domeniul intern. In cel extern, un guvern născut dintr’o mișcare populară ar fi realizat o imediată apropiere și o alianță cu Uniunea Sovietică. Dar și din acest punct de vedere, nu numai oamenii regimului dictatorial, dar foarte mulți din conducătorii opoziției aveau rezerve de făcut, neînțelegând să sprijine efectiv o nouă orientare a României în politica externă. Mânate de asemenea temeri, elementele opoziționiste, urmate fără împotrivire de conducătorii partidului social-democrat, capitulară. De astădată nu în fața regelui Carol și a regimului său. Oamenii dictaturii erau tot pe atât de compromiși și lipsiți de orice autoritate, pe cât se dovedeau de neputincioși să schițeze măcar un gest de apărare. ''Opoziția burgheză capitulă în fața celor mai hotărîți dușmani ai democrației și ai ideii naționale, în fața „Gărzii de fier”.'' {{dhr}} {{C|{{mai mare|''„Soluția” unei crize și explicația ei}}}} {{dhr}} Evenimentele petrecute în primele zile ale lunii Septemvrie 1940 și ceeace a urmat constitue un ''unicum'' chiar și în viața politică a României, plină de contraziceri, bizantism, de ilogic. O mișcare populară îndreptată împotriva hotărârii dela Viena și a celor care au dictat-o; o mișcare populară îndreptată împotriva dictaturii regale, pentru că a acceptat această hotărâre, cedând fără împotrivire; un puternic curent, sprijinit de masse, favorabil opoziției anti-carliste; o voință colectivă, manifestată fățiș în sprijinul unui guvern al acestei<noinclude>{{rh|||169}}</noinclude> o8gm04vgx65nlnsrby0v6vct1xjf9kg 104 47560 144441 2025-07-02T15:29:35Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) 144441 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>opoziții, împinsă deodată la suprafață prin mijlocul și prin încrederea populară care i se arăta. Și rezultatul? Un guvern prezidat de generalul Antonescu, ale cărui legături strânse cu mișcarea legionară și cu puterile axei erau bine cunoscute, un guvern venit cu mandatul special de a accepta fără murmur cele hotărâte la Viena și de a închina tara acelor mari puteri care sfârtecaseră hotarele Transilvaniei! Cu alte cuvinte, tocmai o soluție pe dos de ceea ce era de așteptat sau de ceea ce așteptau massele care ieșiseră în stradă, gata să impună un guvern al opoziției! Cum s’a ajuns la un asemenea desnodământ al crizei politice din Septemvrie 1940? „Garda de fier”, așa cum am văzut, încetase de a mai fi o mișcare de massă și era, în orice caz, incapabilă să pregătească sau să conducă o insurecție populară. Singurele mănunchiuri organizate în „Gardă” le formau grupările teroriste. Menținerea în viață a acestor grupuri, după ce în lunile de vară conducerea legionară s’a putut mișca în voe, în urma declarației date de Horia Sima, nu contrazice cu nimica afirmațiile făcute în ceea ce privește slăbiciunea și desorganizarea mișcării. Pentru organizarea unor asemenea echipe nu-i nevoe nici de o platformă politică, nici de un program sau de o activitate continuă — indiferent legală sau clandestină. Sunt suficiente câteva elemente fanatizate, disciplinate și gata de sacrificiu. „Cultul morții” și toată frazeologia gardistă adecuată, transformarea asasinatului în act eroic și nu mai puțin exemplele sângeroase pe care le oferise, din belșug, represiunea sub dictatură, creaseră climatul favorabil în care asemenea grupe puteau să-și continue existența; ba chiar să facă noi prozeliți. Aceste grupe teroriste, dacă nu reprezentau o forță de massă, puteau fi însă foarte ușor folosite la un moment dat și pentru alte scopuri politice, decât săvârșirea unui simplu<noinclude>{{rh|170||}}</noinclude> ninxhjfq5ndh6yudp8dz0gmsfpyfp6g 104 47561 144442 2025-07-02T15:32:08Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) 144442 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>și banal asasinat, fie chiar și a unui ministru în funcțiune. Acest moment venise, iar „echipele morții” legionare au apărut la suprafață. {{dhr}} {{C|{{mai mare|''Sud-Estul european și viitorul teatru de războiu''}}}} {{dhr}} Odată cu lichidarea răsboiului terestru în Apus, România și întreg sud-estul Europei ocupară un loc central în planurile militare ale Germaniei. Greutatea răsboiului se mută în răsărit, și, în primul rând, în Balcani. Rolul României încetă să mai fie numai acela de a furniza materii prime necesare economiei germane. Subjugarea politică și militară a țărilor balcanice, inclusiv România, interesa deopotrivă continuarea răsboiului contra Angliei în orientul de mijloc, dar mai ales pregătirea răsboiului spre Răsărit, contra Uniunii Sovietice. Hitler și ceilalți conducători ai Reichului începură de aceea să se intereseze îndeaproape de această parte a Europei. Obiectivul urmărit era de a pune mâna pe țările balcanice, fie prin persuasiune și intimidare, fie prin mașinațiuni interne sau, la nevoe, pe calea armelor. (De fapt toate aceste metode au fost, pe rând, folosite în Bulgaria, România, Jugoslavia și Grecia). Evenimentele au fost astfel precipitate și în România. Drumul spre Balcani trecea prin Ungaria. Această țară avea legături mai vechi cu cele două puteri ale axei. Totuși ea nu putea fi încorporată definitiv politicii răsboinice urmărite la Berlin și Roma decât satisfăcând o parte din pretențiile teritoriale pe care le formulase în atâtea ocazii, pretenții care priveau, în primul rând, Transilvania. Acesta era prețul pe care marea burghezie și nobilimea maghiară îl cereau pentru ca să pună la dispoziție Germaniei hitleriste țara și armata ei. La Viena s’a dat satisfacție — cel puțin parțial — șovinismului nobilimii și vârfurilor burgheziei maghiare, creindu-se, totodată atmosfera cea mai propice pentru o strânsă<noinclude>{{rh|||171}}</noinclude> f0um2nrszmz1t9pbywubwmdcuk9nh0l 104 47562 144443 2025-07-02T15:34:30Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) 144443 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>colaborare ungaro-germană. Această colaborare militară a început să funcționeze imediat. La rând venea apoi România. Dacă la Viena Ungaria fusese definitiv câștigată de partea axei, în România, dimpotrivă, dușmănia împotriva Reichului hitlerist nu făcu decât să sporească, iar opoziția, adversară axei, era pe punctul, ca urmare a celor hotărîte în capitala Austriei, să impună un guvern al ei. Manifestațiile de stradă din acel timp fuseseră tot atâtea prilejuri prin care massele din România își arătau adevăratele sentimente pe care le nutreau față de Germania hitleristă și de conducătorii ei. Atacurile apărute atunci în presă — cu toată cenzura — reflectau numai în mică măsură atmosfera anti-hitleristă care domnea, aproape fără distincție, în toate mediile populare din țară. Evoluția pe care o luau însă evenimentele în România amenința toate planurile lui Hitler. De aceea acesta a hotărît o intervenție rapidă și susținută. {{dhr}} {{C|{{mai mare|''6 Septemvrie — simplă mașinație hitleristă''}}}} {{dhr}} La 6 Septemvrie, în atmosfera încărcată de frământările și agitațiile anti-revizioniste cane durau de câteva zile și cuprinseseră cele mai importante centre politice din țară, se produc primele lovituri gardiste. Ele au toate un caracter terorist și sunt executate de grupuri restrâns. Astfel, la Bod și la Băneasa echipe restrânse gardiste atacară posturile de radiodifuziune. La Bod ei trag în jandarmii care păzeau stațiunea. Lovitura este însă înlăturată și cei câțiva gardiști atacatori fură împușcați în timpul ciocnirii. La București un legionar, în noaptea de 3 Septemvrie, trage demonstrativ dintr’o mașină, câteva focuri de revolver în fața Palatului Regal și apoi dispare cu mașină cu tot. Incercarea, făcută tot de un grup restrâns, să ocupe centrala<noinclude>{{rh|172||}}</noinclude> c2ctqi8srfd7yooxtetflrsr6xzdfw4 104 47563 144444 2025-07-02T15:38:03Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) 144444 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>telefoanelor este ușor reprimată. Același lucru se repetă și la Constanța cu un tot atât de complet insucces. In tot restul țării, nimica. Manifestațiile care au loc — și acestea la început sunt mai puțin numeroase — sunt ulterioare numirii generalului Antonescu în demnitatea de conducător al statului. Adică atunci abea când protectorul gărzii era „autoritatea în persoană”… Așa a fost manifestarea dela Prefectura Poliției Capitalei și din Piața Teatrului, în seara de 5 Septemvrie. Tocmai în zilele dela începutul lunii Septemvrie 1940 mișcarea legionară arătase clar că ea încetase să mai fie o mișcare de massă. Dar în împrejurările date, acest lucru nu constituia o împiedicare în realizarea planurilor acelora care activau pentru răsturnarea regimului carlist și la înscăunarea unui guvern favorabil Germaniei hitleriste. Spre deosebire însă de conducerea blocului opoziționist, care a pierdut un prețios timp cu demonstrații platonice, conducerea Gărzii deschide deodată focul împotriva însăși a dictaturii regale. Dacă ea nu se sprijinea pe un curent popular, dacă ea era incapabilă să mobilizeze massele, dacă nu putea impune guvernarea ei printr’o revoltă populară — ea se bucura totuși de un sprijin și încă de unul puternic. La spatele ei stătea de astădată Germania hitleristă, care prin emisarii ei, în frunte cu ministrul plenipotențiar de atunci, deslănțui o adevărată ofensivă în culisele palatului și în mijlocul cercurilor politice din țară, în favoarea unei guvernări legionare, ca înlocuitoare a regimului personal al lui Carol. La rândul ei, conducerea legionară se folosi de grupările ei teroriste ca să realizeze toate planurile lui Hitler în România. Dacă loviturile încercate de către grupurile teroriste în zilele de 3 și 4 Septemvrie, inclusiv ridicula demonstrație dela București din ziua de 5 Septemvrie au eșuat și dela început era clar că mișcarea legionară este incapabilă să organizeze o insurecție propriu zisă, totuși activitatea gar-<noinclude>{{rh|||173}}</noinclude> d0fwwb1nbtyjas70d7xy4zpzqmmtm7c 104 47564 144445 2025-07-02T15:42:24Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) 144445 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>distă desfășurată în acele zile n’a rămas fără un rezultat imediat. Acest rezultat se datora panicei care cuprinsese pe rege și elementele politice, inclusiv guvernul, care îl înconjurau. Nu era niciun mister că mișcarea legionară lucra din ordinul Berlinului hitlerist, iar echipele morții erau doar pionii aruncați în lupta pe care Hitler o deschise din acel moment, pentru subjugarea României. Regele și camarila erau gata să accepte și această situație, după cum ar fi acceptat orișice compromis care le-ar fi prelungit puterea. O dovedeau forma și condițiile în care a fost încredințat guvernul generalului Antonescu. Dar nu numai dictatura regală, ci chiar și persoana regelui Carol deveniseră inutile, pentru planurile Germaniei. Amândouă au fost, dintr’odată, înlăturate. Pentruce Reichul hitlerist a avut nevoe de o schimbare de regim și a socotit insuficientă simpla capitulare a regelui? Doar dictatura regală se dovedise față de Germania — și aceasta cu mult înainte de evenimentele din Septemvrie 1940 — gata la orice concesie, economică, politică și militară. Inlăturarea ei, cași a regelui, s’au datorat temerii că totuși, la un moment dat, oamenii vechiului regim s’ar fi putut opune în numele demnității naționale sau a realelor interese ale țării cererilor, din ce în ce mai mari, pe care Hitler se pregătea să le facă României? Au jucat un oarecare rol resentimentele personale nutrite de conducătorii hitleriști contra acelor care împușcaseră pe Căpitan și organizaseră represiunea împotriva legiunii, filiala nazistă din România? Nici unul dintre aceste temeiuri nu ni se par probabile. Regele și regimul lui nu numai că nu erau în stare să reprezinte interesele sau demnitatea națională a poporului român, dar prin politica dusă de atâția ani în numele dictaturii, dovedise tocmai contrariul. Deci Hitler nu avea să se teamă de vreo rezistență serioasă la București, chiar dacă regele Carol rămânea mai departe monarhul absolut al României. După cum nici resentimentele personale — dacă ele au existat,<noinclude>{{rh|174||}}</noinclude> rotjc9mfe9d73j4co38k80gq97ugeo6 104 47565 144446 2025-07-02T15:45:24Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) 144446 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>ceea ce este mai mult decât improbabil la niște oameni pentru care asasinatul laș era de mult intrat în obiceiurile personale ale fiecăruia dintre ei — nu au putut juca vre un rol. Aceste resentimente nu au împiedicat, de altfel, câtuși de puțin ca Hitler și anturajul lui să păstreze cele mai cordiale legături cu regimul lui Carol al II-lea. Altele au fost motivele care au determinat pe Hitler să grăbească sfârșitul regimului personal al regelui Carol. {{dhr}} {{C|{{mai mare|''Dictatura regală — un balast inutil''}}}} {{dhr}} Dictatura regală, compromisă, fără autoritate, lipsită de un real suport social oferea în structura statului român, în toamna anului 1940, unul dintre punctele lui slabe și cel mai vulnerabil. Un asemenea regim nu mai putea fi utilizat, în situația nouă creată de răsboi și de rolul care revenea României, conform planurilor naziste. In adevăr, dictatura și guvernele ei ar fi fost incapabile să impună țării, cu autoritatea necesară, încadrarea României în axă, a doua zi după Viena. Aceasta însă însemna că granițele României să nu poată fi încă deschise armatei germane. Ea era prea slabă ca să combată opoziția democratică, care era, totuși, anti-germană sau în orice caz puțin favorabilă planurilor urmărite aici de Hitler. Apoi armata pierduse orișice încredere în rege, iar trecutul nu oferea nici o garanție că regimul de până atunci ar fi fost în stare să-i refacă forța combativă. Aceasta era însă o chestiune care interesa îndeaproape pe conducătorii naziști, dat fiind rolul pe care această armată urma să-l joace în războiul pregătit, încă de atunci, contra Uniunii Sovietice. Singura soluție, menită să înlăture toate aceste neajunsuri, era răsturnarea dictaturii regale și înscăunarea unui nou regim, care, cel puțin la început, putea să aducă un aport de autoritate și popularitate, necesare realizării tuturor pla-<noinclude>{{rh|||175}}</noinclude> amzufa9lkjfwiyob0vyodteezoij5jw 104 47566 144447 2025-07-02T15:47:42Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) 144447 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>nurilor germane în România, aceasta într’un chip cât mai ușor și fără nici o împotrivire. Și din punct de vedere intern se simțea nevoia unei asemenea radicale schimbări de regim. Opoziția anti-carlistă, în parte și anti-germană, găsea in dictatura regală o țintă ușoară pentru atacurile ei, precum și un mijloc de a menține în massele populare o stare de agitație și frământare permanente. Acestei opoziții, devenită mai activă după cele petrecute la Viena, nu i se putea opune, cu șanse de succes, slabele și destrămatele puteri ale regimului carlist. Cu atât mai mult, cu cât am văzut că ea se sprijinea pe un curent popular și se bucura de simpatia și încrederea masselor. Atitudinea adoptată de unii dintre conducătorii acestei opoziții în ce privește necesitatea ca România să continue politica ei de alianță și prietenie cu Anglia și Statele Unite, atitudine făcută publică — era de natură să îndemne și mai mult pe naziști să dosească la București, un guvern „tare” și, mai ales, sigur. O echipă guvernamentală recrutată din conducătorii legionari oferea această siguranță. Crescuți la școala nazismului, stipendiați de Berlin, foștii bursieri din timpul emigrației ai lui Goebbels și Himmler, erau tocmai oamenii de care avea nevoe Germania. Ea nu căuta în România aliați, ci doar servile instrumente pentru atingerea țelurilor ei politice. Vechea și noua generație de conducători gardiști oferau deplina garanție că dorințele lui Hitler vor fi executate întocmai. Ceea ce, de altfel, s’a și întâmplat. In sfârșit, dacă nu ca o primejdie imediată, dar ca o perspectivă de viitor apărea posibilitatea ca agitațiile din țară, care puseseră în mișcare și răscoliseră o bună parte din opinia publică, să fie canalizate, în împrejurările interne și externe create de răsboiu, de mișcarea muncitorească. Efectul imediat al acestor agitații a fost o tot atât de puternică afirmare anti-reacționară, cât și anti-hitleristă, ceea ce, la o<noinclude>{{rh|176||}}</noinclude> rwydyeh0f5mddonnvsiw1nzbva22g0s 104 47567 144448 2025-07-02T15:51:06Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) 144448 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>ridicare a nivelului politic și combativ al masselor putea cu ușurință îmbrăca forme de luptă ascuțită. {{dhr}} {{C|{{mai mare|''Intre două soluții''}}}} {{dhr}} Problema care se punea în fața celor care activau, din umbră, în politica românească era următoarea: aceste agitații sau trebuiau să fie înăbușite, încă în fașă și până nu căpătau un conținut social și național puternic, sau să fie deviate în obiectivul lor. Cea de a doua soluție, socotită preferabilă, a fost adoptată. Mișcarea legionară adusă la guvern, odată cu numirea generalului Antonescu ca conducător al statului, a deslănțuit de îndată o întinsă campanie de presă și de manifestații, întruniri, demonstrații, împotriva… dictaturii regale considerată ca singura răspunzătoare a ciopârțirii țării la Viena. Conducătorii de până atuncea — se susținea public — făcuseră posibilă Viena. Ei și numai ei trebuiau puși la stâlpul infamiei. Hitler și Mussolini, Germania nazistă și Italia fascistă nu numai că nu aveau nici o vină, nu numai că erau puse la adăpost de orișice acuzare, dar erau proslăvite drept „cele mai sincere prietene” ale României, iar cei doi conducători ai lor, drept „îngerii păzitori și marii protectori ai intereselor ei”… Curând, orice discutare publică a dictatului dela Viena a fost interzisă. Chiar și atunci când învrăjbirea națională, în Ardealul românesc și în cel cedat Ungariei horthyste, dădu naștere la incidente sângeroase. Având din nou asigurat concursul aparatului de stat, „Garda” își refăcu rapid organizațiile și folosi, din plin, întreaga libertate de care se bucura, pentru a redeveni o mișcare de massă. Marșuri cu mii de participanți, demonstrații în toate orașele din țară, zeci de gazete și publicații — toate acestea copleșiră orice activitate a vechii opoziții și înăbuși orice glas antihitlerist. In locul lor se desfășură cea mai<noinclude>{{rh|||177}}</noinclude> qpmxvai7gkuof6p9580i8zul1ktfb4z 104 47568 144449 2025-07-02T15:54:17Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) 144449 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>deșănțată și mai demagogică agitație în favoarea și în interesul celui de al III-lea Reich. Care era, în acest timp, atitudinea așa zisei opoziții democratice în România. La 14 Septembrie 1940, apare următorul comunicat semnat de d. Maniu, în calitate de președinte al partidului național-țărănesc: ''„Față de apelul către țară al D-lui General Antonescu, Conducătorul Statului și Președinte al Consiliului de Miniștri;'' ''Considerând că în clipa de față este o supremă datorie de a nu se da nici un pretext pentru turburarea liniștei și ordinei interne;'' ''Adunarea de protestare împotriva cedării unei părți din Ardeal, care urma să aibă loc Duminică 15 crt. la Alba Iulia, se amână. („Universul” 14 Septembrie 1940).'' Acest îndemn la „liniște” însemna, în acele împrejurări, un sprijin dat lui Antonescu și „Gărzii de Fier”. Un sprijin indirect, dar nu mai puțin însemnat și, mai ales, generator de importante efecte pentru consolidarea dictaturii care începea. Astfel, cu concursul „democrației” în numele căreia vorbea d. Maniu, curentul popular manifestat cu atâta tărie la sfârșitul lui August și la începutul lui Septemvrie, se găsi definitiv deviat. Mai mult, întors pe dos. Mișcarea legionară își începu guvernarea având asigurat sprijinul tacit al unei părți din conducerea partidului național țărănesc, în frunte cu d. Iuliu Maniu.<noinclude>{{dhr}}{{sep|6em}}{{dhr}}{{dhr}} {{rh|178||}}</noinclude> 7ou6mma226pwbglo5gz7uxnx6zhllfo 104 47569 144450 2025-07-02T15:57:35Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 144450 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>{{c/s}} {{Mai mare bloc/s}} CAPITOLUL VII CINCI LUNI DE GUVERNARE LEGIONARĂ ''Pe cine reprezenta noul guvern?'' {{mai mare bloc/e}}{{c/e}} Insărcinarea generalului Antonescu cu formarea unui nou guvern, — prefața guvernării legionare, — nu avusese în sine nimic revoluționar și nu fusese rezultatul unei lovituri de stat. Regele, sub presiunea evenimentelor, nu a făcut altceva decât și-a exercitat unul din prerogativele sale. Formal, el se menținea astfel în cadrul Constituției, atunci în vigoare, după care regele numește pe miniștri. Neputând să-și mai apere regimul personal, Carol al II-lea a încercat să-și salveze cel puțin tronul, încredințând soarta lui și a dinastiei proaspătului conducător al statului român. Trei erau motivele acestei hotărîri: generalul Antonescu având strânse legături cu mișcarea legionară, al cărui „simpatizant” era încă din 1937, putea încerca o împăcare durabilă între rege și noua conducere gardistă; se bucura de încrederea unei mari părți din corpul ofițeresc și avea deci autoritate în armată; în sfârșit, cunoscut pentru atitudinea sa pro-germană, un guvern prezidat de el era sigur că va fi agreat la Berlin și Roma. Niciun alt om politic din opo-<noinclude>{{rh|||179}}</noinclude> g84gt5ouiyqgknpb2mht6onj0sca1vh 0 47570 144452 2025-07-02T16:37:09Z TiberiuFr25 11409 Pagină nouă: {{titlu | titlu = Sub trei dictaturi | autor = Lucrețiu Pătrășcanu | traducător = | secțiune = Capitolul 7: Cinci luni de guvernare legionară | anterior = [[../Capitolul 6/]] | următor = [[../Capitolul 8/]] | an = 1945 | note = }} {{aspect implicit|Aspect 2}} <pages index="Sub trei dictaturi (Lucrețiu Pătrășcanu, 1945).pdf" include="181-217" /> {{ppb}} {{referințe mici}} 144452 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Sub trei dictaturi | autor = Lucrețiu Pătrășcanu | traducător = | secțiune = Capitolul 7: Cinci luni de guvernare legionară | anterior = [[../Capitolul 6/]] | următor = [[../Capitolul 8/]] | an = 1945 | note = }} {{aspect implicit|Aspect 2}} <pages index="Sub trei dictaturi (Lucrețiu Pătrășcanu, 1945).pdf" include="181-217" /> {{ppb}} {{referințe mici}} hebtghvgtcp9kkude2774c4l8vhbv46 104 47571 144453 2025-07-02T22:06:09Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]]) 144453 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" /></noinclude>{{c/s}} {{Mai mare bloc/s}} CAPITOLUL VIII FALIMENTUL GUVERNĂRII LEGIONARE ȘI INSTAURAREA DICTATURII MILITARO-FASCISTE ''Interesele burgheziei românești și guvernarea gardistă'' {{mai mare bloc/e}}{{c/e}} Atitudinea pe care burghezia românească urma s’o adopte după 6 Septemvrie 1940 față de mișcarea legionară, nu putea fi determinată decât de măsura în care politica noului regim prezenta puncte comune, cu propria ei politică, fie economică fie socială sau națională. Opoziția pe care „Garda” o întâlnise în 1938, în rândurile burgheziei, era, de astădată, lipsită de obiect. Condițiile în care mișcarea legionară preluase guvernul erau cu totul altele, astfel că „răsmerița populară” de care se temuseră atunci exponenții acestei burghezii era înlăturată. In noua situație creată după prăbușirea dictaturii regale, prezentul și nu trecutul putea oferi un criteriu de judecată valabil și real. A corespuns guvernarea legionară intereselor burgheziei românești? Să trecem rapid în revistă această operă guvernamentală, privind-o prin prizma însăși a burgheziei. Subordonarea absolută a României, în domeniul extern,<noinclude>{{rh|216||}}</noinclude> mol3ocayd9isa3kylsdm3xvabbjvfv0 0 47572 144454 2025-07-02T22:07:23Z TiberiuFr25 11409 Pagină nouă: {{titlu | titlu = Sub trei dictaturi | autor = Lucrețiu Pătrășcanu | traducător = | secțiune = Capitolul 8: Falimentul guvernării legionare și instaurarea dictaturii militaro-fasciste | anterior = [[../Capitolul 7/]] | următor = | an = 1945 | note = }} {{aspect implicit|Aspect 2}} <pages index="Sub trei dictaturi (Lucrețiu Pătrășcanu, 1945).pdf" include="218-259" /> {{ppb}} {{referințe mici}} 144454 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Sub trei dictaturi | autor = Lucrețiu Pătrășcanu | traducător = | secțiune = Capitolul 8: Falimentul guvernării legionare și instaurarea dictaturii militaro-fasciste | anterior = [[../Capitolul 7/]] | următor = | an = 1945 | note = }} {{aspect implicit|Aspect 2}} <pages index="Sub trei dictaturi (Lucrețiu Pătrășcanu, 1945).pdf" include="218-259" /> {{ppb}} {{referințe mici}} e22rbmgtnmw1245u2ao8el8rf7pitb0