Năpasta

<mediawiki xmlns="http://www.mediawiki.org/xml/export-0.11/" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:schemaLocation="http://www.mediawiki.org/xml/export-0.11/ http://www.mediawiki.org/xml/export-0.11.xsd" version="0.11" xml:lang="ro">
  <siteinfo>
    <sitename>Wikisource</sitename>
    <dbname>rowikisource</dbname>
    <base>https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83</base>
    <generator>MediaWiki 1.46.0-wmf.22</generator>
    <case>first-letter</case>
    <namespaces>
      <namespace key="-2" case="first-letter">Media</namespace>
      <namespace key="-1" case="first-letter">Special</namespace>
      <namespace key="0" case="first-letter" />
      <namespace key="1" case="first-letter">Discuție</namespace>
      <namespace key="2" case="first-letter">Utilizator</namespace>
      <namespace key="3" case="first-letter">Discuție Utilizator</namespace>
      <namespace key="4" case="first-letter">Wikisource</namespace>
      <namespace key="5" case="first-letter">Discuție Wikisource</namespace>
      <namespace key="6" case="first-letter">Fișier</namespace>
      <namespace key="7" case="first-letter">Discuție Fișier</namespace>
      <namespace key="8" case="first-letter">MediaWiki</namespace>
      <namespace key="9" case="first-letter">Discuție MediaWiki</namespace>
      <namespace key="10" case="first-letter">Format</namespace>
      <namespace key="11" case="first-letter">Discuție Format</namespace>
      <namespace key="12" case="first-letter">Ajutor</namespace>
      <namespace key="13" case="first-letter">Discuție Ajutor</namespace>
      <namespace key="14" case="first-letter">Categorie</namespace>
      <namespace key="15" case="first-letter">Discuție Categorie</namespace>
      <namespace key="102" case="first-letter">Autor</namespace>
      <namespace key="103" case="first-letter">Discuție Autor</namespace>
      <namespace key="104" case="first-letter">Pagină</namespace>
      <namespace key="105" case="first-letter">Discuție Pagină</namespace>
      <namespace key="106" case="first-letter">Index</namespace>
      <namespace key="107" case="first-letter">Discuție Index</namespace>
      <namespace key="710" case="first-letter">TimedText</namespace>
      <namespace key="711" case="first-letter">TimedText talk</namespace>
      <namespace key="828" case="first-letter">Modul</namespace>
      <namespace key="829" case="first-letter">Discuție Modul</namespace>
      <namespace key="1728" case="first-letter">Event</namespace>
      <namespace key="1729" case="first-letter">Event talk</namespace>
    </namespaces>
  </siteinfo>
  <page>
    <title>Năpasta</title>
    <ns>0</ns>
    <id>1545</id>
    <revision>
      <id>150597</id>
      <parentid>140645</parentid>
      <timestamp>2026-04-02T08:12:54Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>~2026-20374-02</username>
        <id>22306</id>
      </contributor>
      <comment>..</comment>
      <origin>150597</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="63510" sha1="3khauh9r0unsqklzkxo4issr0iept9z" xml:space="preserve">{{titlu
 | titlu    = Năpasta - Dramă în 2 acte
 | autor    = Ion Luca Caragiale
 | secțiune = 
 | anterior = 
 | următor  = 
 | note     = 1890
}}
{{Cuprins dreapta}}

='''Personajele'''=
&lt;poem&gt;
'''DRAGOMIR''', cârciumar
'''GHEORGHE''', învățătorul satului
'''ION''', ocnaș
'''ANCA''', soția lui Dragomir
'''CÂȚIVA OAMENI'''

''Într-un sat de munte.''
&lt;/poem&gt;

=='''ACTUL I'''==

: (''Interiorul unei cârciume, clădire cu grinzi de lemn. În fund, la mijloc, ușa de intrare; la stânga, fereastră mare de prăvălie cu blon; lângă fereastră, taraba. La stânga, planul I și al II-lea, 2 uși cari dau în 2 odăi. La dreapta, planul I, chepengul beciului și o ușe care dă în celar. La stânga, în față,o masă de lemn și scaune rustice. Lavițe pe lângă pereți.'')

===SCENA I===	  

:''DRAGOMIR, GHEORGHE și ANCA (Toți 3 stau împrejurul mesii pe care arde o lampă mică cu petrol. Gheorghe ține o  gazetă în mână. Anca lucrează la o cămașe.)''

GHEORGHE:
... E greu să scape, firește... dar 
se-ntâmplă... Așa fac mai toți 
câți scapă: dintru-I s-arată
pocăiți, se prefac proști, se dau tot cu 
binișorul, și odată, când le vine bine, p-aici 
ți-e drumul...

DRAGOMIR:
Adică și ăsta era șiret... se 
prefăcea... (''zâmbind.'') Am înțeles!

GHEORGHE:
Știu eu?

DRAGOMIR:
Fugi, mă, d-acolo!

GHEORGHE:
De ce să nu crezi că s-a prefăcut?

ANCA:
Asta e! 9 ani de zile!... Cine se preface atâta vreme 
așa, și să nu fi fost nebun, tot acolo ajunge... 
până la urmă tot nebunește.

DRAGOMIR:
Dac-a fost ticălos, prostul! L-a găsit cu 
cămașa plină de sânge, a văzut la el 
luleaua, tutunul și amnarul mortului... Dacă s-a bucurat 
să fure niște nimicuri de la un mort pe care l-a 
găsit în pădure, eu stric?... Era tâmpit... 
când i-a citit osânda, râdea...

ANCA (cu mult interes):
Cum?... De unde ai văzut tu când i-a citit osânda?

DRAGOMIR:
Am fost la judecată.

GHEORGHE:
Ai fost?

ANCA (din ce în ce mai interesată):
La care judecată?

DRAGOMIR (contrariat):
La jurați, când l-a osândit.

ANCA:
Ai fost tu la jurați!... și mie atâția ani de 
zile să nu-mi spui!

DRAGOMIR:
Ți-am spus...

ANCA:
Ba nu.

DRAGOMIR (supărat):
Ei! Așa e, nu, firește. La ce?... Să-ncepi iar 
să-mi bocești pe răposatul?

ANCA (clătinând din cap):
Dragomire! (''se scoală și trece la tarabă.'')

DRAGOMIR (după ce s-a uitat urât la ea, 
cătră Gheorghe):
Ia citește, mă, înainte, să vedem ce s-a 
făcut nebunul.

GHEORGHE (căutând șirul în ziar, apoi 
urmând citirea):
„... precum și toate cercetările au fost zadarnice. 
Soldatul mărturisește că de multe ori a mers cu 
nebunul la apă, că-l lăsa la 
fântână singur și el se ducea 
să-și vază amanta. Nebunul venea cu donițele 
pline și-l chema să se întoarcă 
împreună la temniță. Tot timpul, nebunul a 
fost ca și liber, în orice caz foarte puțin 
păzit. Era bun și foarte simpatic tutulor - afară 
de accesurile acute în care-l apuca mania persecuției. 
După cum afirmă soldatul, nebunul ar fi căzut 
în ocna a veche, care e părăsit de pe vremuri...”

DRAGOMIR (cu interes):
Care va să zică... a murit...?

GHEORGHE:
Ba bine că nu.

DRAGOMIR (aparte):
A murit!...

GHEORGHE:
Ia spune, Dragomire, ce fel de om era... Eu n-am văzut de 
când sunt o judecată la jurați... Aș vrea 
să văz și eu o dată... Ce face, ce zice, 
omul pe care-l judecă?

DRAGOMIR:
Ce să facă?... Stă și el între 
puști și așteaptă să se 
isprăvească mai degrab’...

ANCA (la tarabă):
Dar tu, Dragomire, ai mers așa din întâmplare ori dinadins?

DRAGOMIR (întorcându-se spre ea):
Dinadins?... Ce nu ți-e bine?... De ce să merg dinadins? (''lui
Gheorghe.'') S-a nemerit să fiu în oraș... 
mă dusesem să vânz niște lână. (''răstit,
cătră Anca, care șade rezemată cu coatele 
pe tarabă.'') Ce faci acolo?

ANCA:
Nimic... Ascult.

DRAGOMIR:
Asculți! (''din ce în ce mai aspru.'') Nu-ncepi iar 
să bocești pe răposatul? Că iar am vorbit 
de el... ’Aide de! Începe... jelește-l!... (''Anca trece 
binișor și iese în stânga''; - ''cătră
Gheorghe.'') Eu zic că nebunul nu era vinovat; degeaba l-a 
băgat 20 de ani la ocnă!

GHEORGHE:
Știi c-ar fi ciudat - că s-a mai întâmplat 
așa lucru... să te pomenești că prinde vreun 
tâlhar și ala spune: tot eu am făcut acu 
câțiva ani omorul din pădurea Corbenilor... Uite 
de ce și uite cum... ’Ai?

DRAGOMIR:
Se prea poate.

GHEORGHE:
Ce te faci atuncea cu nebunul?...

DRAGOMIR:
Care?

GHEORGHE:
Care a fost osândit degeaba.

DRAGOMIR:
Ai zis c-a murit.

GHEORGHE:
Să zicem că trăiește...

DRAGOMIR:
Cum să trăiască?... A căzut în ocna părăsită...

GHEORGHE:
Nu... să zicem că n-a căzut, să zicem c-a 
fugit și pun mâna pe el... Cine-i plătește 
atâția ani la necaz?

DRAGOMIR:
Dumnezeu... (''pauză.'') Mă, Gheorghe, tu cam 
știi legile...

GHEORGHE:
Așa ș-așa... (''Anca intră și se 
oprește în ușe.'')

DRAGOMIR:
Nu-i așa că un om care a făcut o faptă... 
un omor... nu-i așa că dacă vine singur peste 10 
ani și se mărturisește, nu mai are nici o pedeapsă?...

GHEORGHE:
Cât e nu știu sigur, dar știu că e un termen: 
dacă trece ala, s-a isprăvit...

ANCA (care a ascultat din pragul ușii, coboară; 
e plânsă):
Cum adică? La 10 ani un ucigaș poate veni să 
spuie singur ce-a făcut și lumea îl lasă 
în pace.

DRAGOMIR:
Așa e legea...

ANCA:
Bună lege, zău! (''se șterge la ochi.'')

DRAGOMIR:
De ce nu te pui tu să faci alta mai bună? (''fixând-o.'')
Iar ai venit! (''lui Gheorghe.'') Vezi de ce nu i-am spus... 
pentru că de câte ori vine vorba de răposatul, 
ori își aduce aminte de el cât de departe, îmi 
urlă toată ziua. (''cătră ea.'') Mergi 
d-aici, și nu mai mă boci pe cap, cobe!... Știu 
că dacă m-ar omorî pe mine, mi-ai juca hora la 
soroace în loc să-mi faci pomană... (''pauză'';'' 
Anca se retrage.'') Dacă era să bocești 
toată viața pe bărbatu-tău ăl 
I, de ce te-ai măritat a II-a oară?... 
’Aide.. mergi!

ANCA:
De ce nu ești mai blând, Dragomire?

DRAGOMIR:
Pleacă odată...!

ANCA:
Mă duc. (''iese în fund.'')

===SCENA II===

:''DRAGOMIR, GHEORGHE''

DRAGOMIR:
Du-te la păcatele! (''se scoală supărat.'')

GHEORGHE (după o pauză):
Fie, măi vere, prea aspru ești cu muierea.

DRAGOMIR:
Ia lasă-mă-n pace și tu. Știi tu cum 
trăiesc eu?... Știi tu ce am făcut eu pentru 
femeia asta?... Că mai bine îmi frângeam 
gâtul până să n-o fi 
întâlnit!... Dacă nu era femeia asta 
îndărătnică, eu eram astăzi altfel 
de om! Tu nu știi ce s-a petrecut între mine și ea.

GHEORGHE:
Da, da’ văz sex ce se petrece. Vă canoniți unul pe 
altul degeaba: nici tu nu ești de ea, nici ea de tine.

DRAGOMIR:
Ea m-a luat ca să aibă cine să-i ție 
soroacele de sufletul răposatului. Din ziua I 
a cununiei și până astăzi, o dată n-am
văzut-o zâmbind; de atunci și până 
astăzi cu trupul e aicea pe lumea asta și cu gândul 
e la Dumitru pe lumea ailaltă.

GHEORGHE:
O fi fost cu ea mai bun ca tine.

DRAGOMIR:
Mai bun!... De unde știa ea din ziua I că
n-o să fiu și eu poate mai bun decât el. Eu n-o 
iubeam?... Că dacă n-aș fi iubit-o!... Și mai 
în sfârșit, înțeleg să 
plângă o femeie pe bărbat dacă e 
văduvă... da’ dacă s-a măritat o 
dată cu altul... Care-i ala să rabde asta?... Atunci de 
ce s-a mai măritat?

GHEORGHE:
Ei!

DRAGOMIR:
Da; de ce... dacă nu se poate despărți de umbra 
răposatului? Ba zi că e o femeie nebună, care 
mi-a stricat mintea și mie. Eu sunt sănătos, 
crezi, de când am luat-o?... Uf! M-am săturat! De 8 
ani de zile, Dumitru și iar Dumitru; pe îl auz când 
vorbește ea, când mă uit la ea, îl văz 
pe el... Eu trăiesc în casă, mănânc 
la masă, dorm la un loc cu stafia lui... Așa! Asta n-o 
să mai meargă mult! (''Anca intră din fund încetinel, se oprește în ușă și ascultă'';
''Gheorghe o vede și face o mișcare'';'' Dragomir, atras de mișcarea lui Gheorghe, se întoarce și o vede.'')
Uite-o! Uite-l! El e... Dumitru! (''cătră ea.'') 
Ieși! Ieși! Fugi, să nu te văz! (''Anca stă locului cu ochii pironiți asupra lui.'') Te duci? 
Or mă duc eu... Să nu te văz! (''pornește spre ea, ea înaintează spre el''; ''el se repede, o apucă de mână ș-o duce hotărât în față.'') Ce vrei?... Ce te uiți așa
la mine?... Ce gândești?... Eu l-am omorât?... Da? 
Spune! (''o smucește.'')

ANCA (hotărât):
Dragomire, ești nebun? (''își face cruce.'')

DRAGOMIR:
Nebun?... Spune... (''o smucește iar.'')

GHEORGHE:
Dragomire!

ANCA:
O!... Nebun!

DRAGOMIR:
Nu, să spui... Din 2 1: or crezi că l-am 
omorât eu...

ANCA:
Poftim! Asta-i vorbă de vorbit!

DRAGOMIR:
Da... și atunci de ce mai trăiești cu mine... or nu 
crezi și atunci de ce mă chinuiești pe mine?... Ce 
ai cu mine? Lasă-mă în pace pe mine cu Dumitru al 
tău! (''o împinge de mână și suie'';
''ea vrea să facă un pas spre el.'') 
Lasă-mă în pace! (''același joc.'') 
Lasă-mă în pace! (''iese foarte turburat prin fund trântind ușa.'')

===SCENA III===

:''ANCA, GHEORGHE''

GHEORGHE (suie până în fund):
Dragomire! Dragomire!... S-a dus!

ANCA (coborând la stânga, aparte):
Se duce la cârciuma Popii,... acasă n-are ce bea.

GHEORGHE (din fund):
Anco! (''coboară încet.'')

ANCA:
Tot aici ești?... Gheorghe, de ce nu-ți schimbi tu 
gândurile, mă băiete, și vrei să mi 
le schimbi pe ale mele? Îmi pare rău de tine!... Așa
necăjită cum sunt, de ce nu mă lași tu 
necazului meu și mai mă turburi și tu?

GHEORGHE:
Pentru că...

ANCA:
Pentru că mă iubești... Asta o știu...

GHEORGHE:
Da, pentru că te iubesc...

ANCA:
Lasă-mă păcatelor mele, Gheorghe, și du-te. 
Ești tânăr, mergi de-ți caută norocul 
aiurea... Așa cum mă iubești tu pe mine eu nu te 
poci iubi...

GHEORGHE:
Tu nu poți iubi?

ANCA:
Ba... oi fi iubit și eu odată... dar n-am avut parte. Acu 
la mine a trecut vremea iubitului... D-aia Gheorghe, îți 
mai spui o dată, caută-ți norocul în 
altă parte...

GHEORGHE:
În altă parte?... Bine...

ANCA:
... De ce să-ți încurci tu o viață 
tânără cu pățeli trecute, să 
iei o femeie cu gânduri vechi?... Ș-apoi chiar așa... 
cum să mă iei?

GHEORGHE:
Ți-am spus...

ANCA:
Să mă desparț eu acum de Dragomir?... Nu se poate.

GHEORGHE:
Zici că ți-e greu să-l vezi.

ANCA:
Da... da’ mie Dumnezeu mi l-a trimis pe el; și Dumnezeu știe
ce face... eu trebuie să fac voia lui...

GHEORGHE:
Bine, Anco, fă cum vrei, trăiește cum 
îți vine... Eu m-am hotărât să plec 
din satul ăsta...

ANCA (repede):
Să pleci?

GHEORGHE:
Da... Eu te iubesc, tu nu mă poți iubi... ce ar 
semăna să mai stau aici degeaba?

ANCA (tristă):
Pleci!

GHEORGHE:
Da... Lumea a cam simțit... eu să mă 
stăpânesc nu poci... și nu voi să mă 
fac de batjocură, să mă țiu de urmele tale 
ca un nătărău. (''Anca stă pe gânduri.'')
Nu mai merge... să fiu prieten cu bărbatu-tău, 
care nu-i om de felul meu, numai ca să te poci vedea mai 
des!... Ești o femeie... nu știu cum să-ți 
zic... Ți-e drag să trăiești cu un om care 
se poată cu tine ca cu un câine, și mă 
gonești pe mine, care te iubesc... Bine... Atunci mai bine 
să nu te mai văz de loc.

ANCA:
Care va să zică, pleci?... Adevărat?

GHEORGHE:
Da...

ANCA:
Când?

GHEORGHE:
Cât s-ar putea mai curând... peste câteva zile.

ANCA:
Rău îmi pare.

GHEORGHE:
De ce?

ANCA:
De ce, de ne-ce, îmi pare rău...

GHEORGHE:
Dacă nu mă iubești?

ANCA:
Ce copil ești?... Eu nu te iubesc pe tine, dar tu mă 
iubești pe mine: nu înțelegi tu că mai dor o 
să-mi fie mai la urmă mie de tine decât ție 
de mine...

GHEORGHE:
Atuncea...

ANCA:
Ce?

GHEORGHE:
Vino cu mine.

ANCA:
Nu se poate.

GHEORGHE:
Prin urmare, eu ce să fac?

ANCA:
Tu... tu să te duci, Gheorghe, cu Dumnezeu; de dorul meu 
să nu-ți pese... (''plânge.'')

GHEORGHE:
Anco, plângi?

ANCA:
Da.

GHEORGHE:
Pentru ce?

ANCA:
De prisos să-ți spui.

GHEORGHE:
Dacă plângi...

ANCA:
Să-ți vorbesc drept, Gheorghe: eu îți sunt 
cu mult datoare ție... Multă putere mi-a dat 
prieteșugul tău și gândul că un om 
așa de voinic ca tine mă iubește... Gândul 
că tu ai fi în stare să faci odată 
ș-odată o jertfă mare pentru mine era sprijinul 
sufletului meu amărât... Dacă tu te duci, cum 
rămâi eu?

GHEORGHE:
Ce jertfă? S-o fac.

ANCA:
Nu poci acuma... nu știu... n-am ce să-ți spui. (''stă
1 minut la gânduri.'') Gheorghe, dacă mă 
iubești mult... mult... (''schimbând repede tonul'') 
du-te acuma de dormi liniștit și vino mâine 
dimineață aici: Dragomir pleacă la târg, 
putem sta mai mult de vorbă... Du-te... Noapte bună.

GHEORGHE:
Noapte bună, Anco. (''pleacă spre fund.'')

ANCA (aparte):
Pleacă (''el dă să iasă''; ''cu glasul jumătate'') Gheorghe!

GHEORGHE (întorcându-se):
M-ai chemat?

ANCA:
Nu... (''el o privește lung, apoi vrea să plece.'') Ba 
da! (''el se întoarce iar și coboară cu aerul întrebător.'')

GHEORGHE:
De ce?

ANCA:
Nu pricepi?

GHEORGHE:
Nu.

ANCA (cu multă intenție):
...Tu n-ai simțit, n-ai priceput de loc că și eu te iubesc?

GHEORGHE:
Tu... pe mine?... Adevărat?

ANCA:
Adevărat... Trebuie să-ți spui, că nu mai 
poci. (''foarte volubil.'') Gheorghe, Dragomir o să vie 
acum beat... Când se-ntoarce beat, mă-njură 
și se culcă și doarme dus de poți tăia 
lemne pe el... Vino! De la tine din deal se vede fereastra asta... 
oblonul este închis... Pândește: când ăi
vedea lampa la ochiul oblonului, vino degrabă... te aștept!

GHEORGHE:
Mă iubești?

ANCA:
Da, da’ să nu uiți că sunt nevasta lui 
Dragomir... dacă moare el sunt a ta!... Gheorghe, m-am jurat: 
când o cădea a I lopată de 
pământ pe coșciugul lui, eu să fiu în 
brațele tale... Ai priceput?...

GHEORGHE:
S-aștept o viață întreagă...

ANCA (scurt):
Ești un prost! M-ăi fi iubind tu, da’ nu 
mă-nțelegi... Gândește-te mai bine la ce am 
vorbit... Cum vezi lumina, vino, să nu te aștept... Du-te...

GHEORGHE (transportat):
Mă duc... viu... Mă iubești?

ANCA:
Da, da, te iubesc. (''îl strânge în brațe cu putere, apoi îi face vânt prin fund și încuie.'')

===SCENA IV===

ANCA (''singură, privind spre fund''): 
Gheorghe, Gheorghe, ce păcat te mână pe tine!... (''coboară încetinel la masă.'') O fi în stare 
băiatul ăsta ușurel de câte se laudă? 
Să vedem... Unde o fi câinele? La cârciuma 
Popii... joacă cărți și bea... Să vie 
iar beat, să mă înjure și să mă
amenințe!... Aș vrea să știu cât o 
să mai ție asta!... Mult, nu crez!... (''ascultă.'')
Haha! Vine.. el este... (''își ia lucrul și stă la masă. - O bătaie în ușe. - Anca se ridică și stă un moment.'') Am 
încuiat... (''încă o bătaie. Anca merge la ușe.'')
Acuș-acuș! (''descuie.'')

===SCENA V===

:''ANCA, ION''

ION (foarte obosit și cam tremurând):
Bună vremea, nevastă.

ANCA:
Mulțumim dumitale, om bun... Ce poftești?

ION:
Îmi dai de mâncare?

ANCA (aparte):
Ăsta nu-i din sat... e străin. (''tare.'') N-avem de 
mâncare, omule... pleacă.

ION:
Da’... mă lași să dorm?... lasă-mă 
să dorm...

ANCA (aparte):
E un om rău, e beat, or ce? (''tare.'') 
Caută-ți de drum, creștine; (''cam aspru'') ’aide!

ION (sfios și apărându-se ca de o 
lovitură la cap):
Mă duc... să nu mă bați... să nu dai!

ANCA:
Dec! De ce să te bat?... Du-te sănătos.

ION (vrea să plece, își pierde puterile 
și se reazimă de ușe):
Nu mai poci... (rugându-se frumos.) Dă-mi ceva să 
mănânc, fă-ți pomană... mi-e foame. (''se
lasă binișor pe lavița din stânga ușii.'')

ANCA:
Ăi fi bolnav?

ION:
Nu.

ANCA:
Da’ ce ai?

ION:
Mi-e foame... sunt ostenit...

ANCA:
Da’... de unde vii dumneata?

ION:
Hehe, de departe... tocma’ de la munte.

ANCA:
Și ce vânt te-a bătut pe la noi?

ION:
M-am rătăcit.

ANCA:
Da-ncotro mergeai?

ION:
Nu știu...

ANCA:
Cum să nu știi unde mergeai?

ION (''încet și confidențial''):
Vezi că eu... sunt nebun...

ANCA:
Nebun?!

ION:
Hăhă!... Da’ nu m-apucă totdeauna... Și 
când mă chinuiește Necuratul, numa’ vine Maica 
Domnului de mă scapă... Necuratul mi-a poruncit de 
2 ori să-mi fac seama singur... ca să-mi ia sufletul...

ANCA:
Sărmane, cine știe ce păcate!...

ION:
Da’ Maica Domnului nu m-a lăsat. (''se închină.'')

ANCA:
Și din ce ți-a venit?

ION:
Din bătaie... Și când mă speriu 
m-apucă, fie pe pustii locuri! Și, când e să 
m-apuce, îmi vine I cu grije și cu 
scârbă și pe urmă cu spaimă... și
mă arde. (''arată moalele capului.'') Eu am o 
bubă aici înăuntru... Da-mi dai?

ANCA:
Ce?

ION:
De mâncare...

ANCA:
A! Uitasem, uita-te-ar relele! (''merge la tarabă, taie un codru de pâne și i-l dă.'') Na, omule.

ION:
Bodaproste!

ANCA:
Vrei ș-un rachiu?

ION:
Dacă-mi dai...

ANCA (îi dă un țoi de rachiu):
Da’ cum s-a întâmplat să-ți vie?... E de mult?

ION:
Vreo 10 ani...

ANCA:
10 ani... Și cine te-a bătut?... De ce?

ION:
Degeaba... Eu eram pădurar la Corbeni...

ANCA (aparte):
Pădurar la Corbeni!... (''tare.'') Cine te-a bătut?

ION:
La judecată... că nu vream să spui.

ANCA (cu nerăbdare):
Ce?

ION:
Că de ce l-am omorât...

ANCA:
Omorât! (''aparte.'') Doamne Iisuse Hristoase! Cine e omul 
ăsta? (''cu teamă c-a aflat adevărul.'') Te 
cheamă... Ion...

ION (dând din cap):
Ion mă cheamă.

ANCA:
Și zice c-ai omorât pe...

ION:
... Pe Dumitru Cirezarul...

ANCA (aparte):
Cum a ajuns omul ăsta aici?... Tu, Maica Domnului! I-ai fost 
călăuză; tu l-ai purtat pe căi 
necunoscute și mi l-ai trimes aici ca să ridice din calea 
hotărârii mele în2ala...

ION (moțăind):
Acu mi-e somn... (''ascultă ca de departe.'') De ce 
urlă câinele?

ANCA:
Nu urlă nici un câine.

ION:
Ascultă...

ANCA (aparte):
Aiurează. (''tare.'') Ioane, vrei să te culci?

ION:
Da.

ANCA:
Scoală. (''îl ajută să se ridice.'') 
Vino cu mine... ’Aide p-aici. (''îl duce de mâini încetinel spre stânga, planul I.'')

ION:
Când urlă câinele, moare cineva... (''șovăie, ea îl sprijinește.'')

ANCA:
Încetinel...

ION:
Tu știi cine o să moară... O să moară
Ion?... Dacă Ion moare, scapă de dracul?... (''se oprește, face o grimasă de durere și pune mâna la cap.'') Mă doare! (''Amân2 ies încet.'')

===SCENA VI===

:''GHEORGHE, ANCA''

GHEORGHE (intră repede din fund):
Anco! (''venind spre stânga'') Anco!

ANCA (venind din stânga):
Gheorghe! (''repede.'') Ce cauți? Ce vrei? Nu ți-am 
spus să nu vii până nu ți-oi face semn? 
Ți-am făcut semn? Vrei să dea Dragomir peste tine 
aici?... Pleacă, du-te și nu mai veni până 
nu te chem...

GHEORGHE:
Stai să-ți spui... Am venit să-ți aduc o 
veste bună...

ANCA:
Ce veste bună?

GHEORGHE:
Viu de la cârciuma Popii. Dragomir e tot acolo... E 
băut... A jucat cărți, a pierdut și-a 
făcut cinste la toți... E acolo popa, notarul, primarul, 
sunt toți în odaie...

ANCA:
Asta ți-e vestea a bună?

GHEORGHE:
Stai... Dragomir pleacă până-n ziuă.

ANCA:
Ei! Merge la târg.

GHEORGHE:
Nu... pleacă, nu se mai întoarce.

ANCA:
Ce?

GHEORGHE:
Te lasă... se duce în lume!

ANCA:
Cum! (''aparte.'') Nu crez eu asta.

GHEORGHE:
Anco...

ANCA:
’Aida-de! Mai sunt și eu p-aici.

GHEORGHE:
Nu-ți pare bine? N-ai zis că mă iubești?

ANCA:
Ei da! Ș-apoi... dacă te iubesc?

GHEORGHE:
Când bărbatul își părăsește
nevasta, ea are drept, după lege, să se 
desparță de el și să ia pe cine-i place.

ANCA (impacientată):
Ce vorbești prostii. Cum o să plece Dragomir? Unde 
să plece?

GHEORGHE:
N-a spus unde, dar își ia bună ziua de la 
toți... zău! Până în ziuă se pornește...

ANCA:
Om vedea... (''aparte.'') Așa? (''stă pe gânduri.'')

GHEORGHE:
La ce te gândești?

ANCA:
Gheorghe, uite-te la mine bine! Ești tu bărbat în 
toată firea, ori ești un om ușurel?... Mă 
poci eu încrede în tine? Faci ce ți-oi zice eu?

GHEORGHE:
Fac.

ANCA:
Dar dacă nu faci?

GHEORGHE:
Spune ce, să fac!

ANCA:
Bine... Să vedem ce-ți poate dragostea: du-te și 
orice s-ar întâmpla, până nu vezi semnul, nu 
te mișca. (''Gheorghe face o mișcare.'') 
Fără vorbă multă, pleacă. (''îl împinge spre fund.'')

GHEORGHE:
Anco!

ANCA:
Du-te.

GHEORGHE:
Mă iubești?

ANCA (foarte impacientată):
Da, da’ du-te. (''îl împinge afară.'') Să
nu te întâlnești cu el... ia seama. (''închide.'')

===SCENA VII===

ANCA (singură, coboară la ușa din 
stânga și ascultă; o deschide binișor și 
se uită înăuntru; trece apoi și șade la masă):
Vrea să plece... Ce să fac?... Să mă duc 
și să strig în gura mare... să dau pe 
vinovatul adevărat pe mâna judecătorilor și 
să scap pe nevinovat... Dar dovada? Bănuiala mea. Dar 
ce dovadă o să fie asta dacă el o 
tăgădui?... Ia stai... Care va să zică el 
mai are un an să o ducă cu frica în sân... 
anul ăsta o să umble fugar, și peste 1 an 
își poate spune singur fapta, și... s-a 
isprăvit... Să rămâie nepedepsit... 
Așa e legea, bine; dar eu poci să-l las așa?... 
Nu... nu se poate. (''pauză.'') Nebunul ăsta tot e 
osândit odată... Pentru 1 păcat, 2 
ori 10, un om tot cu o viață plătește... 
Și fără altă vină 9, 
nebunul tot are să fie prins până la urmă 
și întors acolo de unde a fugit... (''pauză.'') 
Și dacă e vorba, ce este mai bine pentru un nebun? 
Să-și târască viața pribeag și 
chinuit, fără adăpost, fără o 
zdreanță pe el, fără hrană, ori 
să trăiască la închisoare 
îmbrăcat, hrănit și îngrijit la vreme 
și adăpostit?... Să fie slobod e mai bine? 
Să se bucure de lumina soarelui în bunăvoie?... 
Dar e nebun... Mai are nebunul bunăvoie?... Lumina soarelui 
fără lumina minții... O să-i ție 
lumina soarelui singură iarna de cald, ori de foame vara? O 
să găsească ori nu un suflet de creștin 
să-l miluiască cu o fărâmă de 
pâine.... o să degere, or o să se coacă 
toată ziuca, nemâncat, gonit de lipsa lui de voie, 
și seara o să adoarmă de foame pe 
pământul gol. Așa-așa... locul lui e la 
ocnă... Dumnezeu, cine știe pentru ce păcate, l-a 
aruncat în prăpastie, dar a fost și bun și i-a 
luat mintea cu care să-și judece ticăloșia: 
i-a dat greutatea... dar i-a luat cumpăna! (''stă pe gânduri.'')

===SCENA VIII===

:''ANCA, DRAGOMIR''

DRAGOMIR (''intră și se oprește în prag, e 
palid și cam amețit''):
Anco!... Anco!

ANCA (''tresărind''):
Ai venit? (''se scoală.'')

DRAGOMIR:
Da... îți pare rău? Dacă îți 
pare rău... mă duc iar... (''șovăie.'')

ANCA:
Nu-mi pare rău c-ai venit, îmi pare rău c-ai 
venit iar beat.

DRAGOMIR:
Asta așa e... sunt... ce e drept sunt cam beat... Am 
băut... dar de necaz am băut. (''oftează.'') 
Da, să știi tu... numai de necazul tău!

ANCA:
De ce ai băut nu știu, știu că ești 
beat... culcă-te.

DRAGOMIR:
Nu voi să mă culc... Am de vorbă cu tine...

ANCA:
Las’ că mai vorbim mâine dimineață, acuma 
nu poți vorbi...

DRAGOMIR:
Ba poci... Dă-mi să beau.

ANCA:
Tot mai vrei?

DRAGOMIR:
Tot mai vreau... Adu vin și să stai aici, că am 
să vorbesc cu tine. (''el stă la masă, ea îi aduce o cană cu vin.'')

ANCA:
Na... să-ți treacă necazul.

DRAGOMIR (''ridică la gură cana și se oprește''):
Tu! (''rânjește la ea'') tu, n-auzi?... De ce vrei tu 
să mă otrăvești pe mine?

ANCA:
Ești nebun, vai de capul tău! Da’ de ce să te otrăvesc?

DRAGOMIR:
Ca să scapi de mine, știu eu!... Și să 
trăiești cu altul... Poate că ai pus ochii pe 
Gheorghe, învățătorul... Am cam mirosit eu 
ceva... (''rânjind.'') Vai de voi!... Vă pui capul la 
amândoi! (''aduce cana la gură și iar se oprește.'')

ANCA:
Vorbești aiurea...

DRAGOMIR:
Să mă otrăvești, ’ai? (''îi dă cana și aspru.'') Na ici! Bea tu I... 
să te văz eu că bei.

ANCA (''ia cana, bea și i-o dă înapoi''):
Na.

DRAGOMIR:
Tu, Anco, spune drept, ce gândești tu de mine?

ANCA (''luându-și lucrul''):
Bine gândesc.

DRAGOMIR:
Bine?... Bine să fie... Las-o încurcată... (''pauză.'')

ANCA:
Aba, Dragomire, când pleci tu?

DRAGOMIR:
Unde să plec?

ANCA:
În lume... știu eu unde? Am auzit că vrei să 
mă lași și să te duci încotro ăi 
vedea cu ochii...

DRAGOMIR:
Cine ți-a spus?

ANCA:
Ce-ți pasă... De ce, Dragomire?...

DRAGOMIR:
Pentru că nu trăiesc bine cu tine... nu mă 
iubești... tu nu-mi ești nevastă, îmi ești
vrăjmaș... pentru că tu m-ai nenorocit pe mine...

ANCA:
Eu? Aș vrea să știu și eu cum.

DRAGOMIR:
Da, tu... Dacă nu te cunoșteam pe tine, eu era să 
fiu altfel de om... (''bea și oftează.'') Hehe! Ce om 
era să fiu eu... Dar s-a dus... acu e degeaba... las-o încurcată!

ANCA:
Și vrei să mă lași?

DRAGOMIR:
Da, numai câtăva vreme... să vezi cum 
îți este și fără mine... (''bea.'') 
Ascultă ici la mine... unde ți-e gândul?... Eu am 
o daraveră departe... trebuie să plec mâine 
dimineață... Tu... fii cuminte... stai acasă 
și m-așteaptă. Să nu dea dracul!... Că 
te tai!...

ANCA:
O să zăbovești mult?

DRAGOMIR:
1 lună, 2, 3, mai mult... 1 an, nu știu...

ANCA:
Dar ai să vii înapoi?

DRAGOMIR:
Firește că viu... Tu ai să iei cu înscris de 
la Popa, -să-mi aduci aminte să-ți dau 
înscrisul - cinci sute de lei... Hanul poți să-l 
dai cu chirire; tot Popa vrea să-l ia... Șița de 
sub șură poți s-o vinzi... Scândurile de la 
deal o să le aducă peste câteva zile... mai ai 
să mai plătești vreo 35 de  lei... să le vinzi; 
poți apuca pe ele până la 100 de lei.

ANCA (''după ce l-a ascultat cu răbdare, 
clătinând mereu din cap''):
Aoleu, Dragomire!

DRAGOMIR:
Ce?

ANCA:
Să mai crez eu că ai să te întorci? Eu nu 
văz că-ți faci adiata? (''se scoală.'') 
Dragomire, tu n-ai să pleci... Cum se poate 1 ca asta! 
Să-ți lași tu casa ta și să fugi 
așa în lume... De ce? Ai scăpătat și 
mergi să slugărești unde nu te cunoaște nimeni?

DRAGOMIR:
Aș!

ANCA:
Ori te-a ars focul și mergi să cauți adăpost 
în altă parte?

DRAGOMIR:
Nu!

ANCA:
Atunci ai făcut poate vreo faptă rea și ți-e 
teamă de răspundere, de pleci așa în 
străinătăți de la tine și de la ai tăi...

DRAGOMIR:
Dec!

ANCA:
Că cine fuge așa? Cine își 
părăsește așa casa și locul, tam-nisam 
și-și ia lumea în cap?... Doar oamenii 
deznădăjduiți, or făcătorii de 
rele, or... nebunii.

DRAGOMIR (''bea și rânjește''):
Nebunii...

ANCA:
Deznădăjduit n-ai de ce să fii, că slava 
Domnului, ai după ce bea apă... Fapte rele zici 
că n-ai făcut, că tu știi și Dumnezeu 
ce stă pe cugetul tău... Atunci, Doamne 
iartă-mă, ăi fi nebun!

DRAGOMIR (''același joc''):
Mai știi? Oi fi...

ANCA:
De asta să nu râzi... ești tu nițel cam 
țicnit... adică, ce nițel! Ești bine de tot; 
de mult ți-ai pierdut sărita... (''Dragomir ascultă nervos.'') 
Noaptea visezi urât și sai din 
somn mereu... Ți-e frică să dormi cu lampa 
stinsă... Mai-nainte, unde se întâmpla la tine 
să te îmbeți!... Acuma îți bei 
mințile dintr-un țoi de rachiu... Mai-nainte mă 
sileai tu să fac pomană și să țiu 
soroacele de sufletul lui Dumitru (''Dragomir mișcare'') -ba 
că ți-a fost prieten bun, ba că e păcat 
că s-a prăpădit așa om de omenie! - 
Ajunsesem să mă mir eu de tine, cum tu bărbatul 
meu să nu mă lași o clipă măcar 
să-mi uit de bărbatu-meu ăl I... De 
la o vreme încoace, alta ș-alta: dacă pomenesc cât 
de rar de el, te-apucă alte alea... Tu n-ai băgat de 
seamă ce-ai făcut adineaori?

DRAGOMIR:
Când adineaori?

ANCA:
Adineaori, când citea Gheorghe.

DRAGOMIR:
Ei?

ANCA:
Vorbeștii niște vorbe... de nu te-ar cunoaște omul ar crede...

DRAGOMIR:
Ce vorbe? Ce-am zis?

ANCA:
Ce nu se cade să vorbești... Încai la 
băutură, calea-valea... e omul cu mintea 
împăienjenită... Dar erai treaz...

DRAGOMIR:
Ei! Ce-am vorbit?

ANCA:
Mi-ai zis să-ți spui ce crez eu de tine, că tu ai 
omorât pe Dumitru... și Gheorghe era de față...

DRAGOMIR:
Și tu ce-ai răspuns?

ANCA:
Ți-am răspuns ca totdeauna... că ești nebun.

DRAGOMIR (''încruntat''):
Nebun!...

ANCA:
Uite, vezi... am luat seama că nu-ți place de loc s-auzi 
vorba asta. Ce să fie cu tine, Dragomire? Eu gândesc c-o 
fi vreun păcat... Să te spovedești... să te grijești...

DRAGOMIR:
Ce, am să mor?

ANCA:
Nu se spovedește omul numai când are să moară...

DRAGOMIR (''indispus''):
M-oi spovedi altă dată, n-am vreme acuma.

ANCA:
Când?

DRAGOMIR:
Când m-oi întoarce...

ANCA:
Dacă t-ei mai întoarce...

DRAGOMIR:
Ei, așa! Dacă m-oi mai întoarce... (''se ridică amețit'') m-oi spovedi... Ei, ș-apoi ce? 
Așa e viața omului! Pe toți dracul îi 
încalecă... toți o să moară, 
toți! Și eu o să mor... și tu o să 
mori, și Gheorghe și toți... pe rând, pe 
rând, ca la moară. (''se uită lung unul la altul.'')
Tu, femeie, tu ești ispita... Anco! Anco! (''îi face șovăind semn să vie după el.'') ’Aide!... 
’Aide, tu, n-auzi?... Mâini dimineață plec... Tu! 
De ce nu mă iubești tu pe mine? (''o apucă.'')

ANCA (''vrând să-l depărteze''):
Lasă-mă...

DRAGOMIR:
Nu te las... (''o ține cu d-a sila.'')

ANCA (''fixându-l''):
Aba, Dragomire, ții tu minte alaltăieri la pomană 
- că uitai să te întreb - când a venit 
rezervistul ăla, de ce ai fugit?

DRAGOMIR (''o lasă și o împinge ușor încolo''):
Care rezervist?

ANCA:
Ăla de semăna grozav cu Dumitru...

DRAGOMIR:
Tu știi care e ăla. (''se întoarce spre masă.'')

ANCA (''după o pauză''):
Zici că pleci dis-de-dimineață?

DRAGOMIR (''posomorât''):
Da... plec...

ANCA:
Atunci, culcă-te... ai și băut... e aproape de miezul nopții...

DRAGOMIR (''bea ce a mai rămas în cană''):
Mă duc! (''pleacă spre ușa odăii lui, la stânga, planul al II-lea.'') Sunt beat...

ANCA:
Crez... (''urmându-l încet.'') Du-te de te 
odihnește... (''subliniind'') și...

DRAGOMIR (din pragul ușii):
Și... ce?

ANCA:
Închină-te... să nu mai visezi urât.

DRAGOMIR:
Bine! (''iese în stânga. Anca se uită din ușe în odaie.'')

ANCA:
Așa... Dormi acuma. (''închide ușa și ascultă, trece apoi și ascultă la ușa cealaltă, apoi coboară.'') Închină-te, Dragomire, că se apropie ceasul!

'''(Cortina)'''

=='''ACTUL II'''==
===SCENA I===
ANCA (''singură, la masă''): Să chem pe Gheorghe și să-l pui să-i 
sfărâme capul... să stau să mă 
spovedesc lui Gheorghe cu de-amănuntul... Am eu vreme de asta 
acuma?... Poci să-i arăt lui așa de scurt și 
în pripă cum s-a strecurat și s-a înșirat
îndelung, încet-încet, bănuială cu 
bănuială în sufletul meu, până 
să se înrădăcineze credința asta... 
că Dragomir e vinovat?... Să-mi pierz noapte cu 
vorbe... Dar Gheorghe poate să nu vrea, or să nu fie 
în stare să facă așa faptă... Cum e 
băiatul ușurel, m-oi căi că i-oi fi spus... (''pauză.'')
Nu... N-am nevoie de ajutor... Să mă gândesc mai 
bine... Cine n-o să crează că tot nebunul fugit 
de la ocnă a omorât și pe Dragomir?... (''pauză.'')
Da’ de ce să-mi fac păcat și să mai 
străgănesc pe nevinovat?... Aseară, la 
cârciumă, Dragomir le-a spus la toți că 
pleacă-n lume. Am destul răgaz până la 
ziuă să-l târăsc și să-l arunc 
în puț; a plecat, s-a dus... nu mai vine azi, nu mai vine 
mâine, 1 lună, 1 an, nu mai vine de loc... M-a 
părăsit!... (''pauză.'') S-a 
hotărât... (''se scoală, merge la tarabă și ia o bardă, apoi coboară încet.'') 
Adică să fie greu lucru?... Doarme beat. Un uriaș 
doarme... doarme și cugetul lui și puterea lui și voia 
lui; viața lui arde încet și domol, cum arde 
lumânarea fără să vrea să 
arză... O femeie slabă, un copil fraged, 
hotărâre numai să aibă, poate să 
sufle o dată... ș-o stinge... (''se joacă cu barda, cioplind binișor pe muchia mesii; în stânga s-aud gemetele nebunului; ea se trezește din gânduri și ascultă.'') Nebunul... S-a 
deșteptat... o să-l deștepte și pe el... Ce 
să fac? Să-l trăsnesc în somn!... Să
moară fără să știe că moare, 
fără să vază că eu îl 
lovesc, fără să-și aducă aminte de 
Dumitru... Dacă n-o vezi că vine, aia nu mai e moarte! 
Nu, nu vreau în somn: atunci ar fi parcă ar dormi 
mereu... Da... să-l deștept I: să 
știe că-i vine moartea, de la cine și de ce... (''pune barda pe tarabă și pornește spre ușa lui Dragomir, face câțiva pași și se oprește'';
''ușa de la Dragomir se deschide, el apare foarte turburat.'')

===SCENA II===

:''ANCA, DRAGOMIR''

DRAGOMIR (speriat): 
Anco!

ANCA (aparte): 
El!

DRAGOMIR: 
Anco, am visat urât... mă doare mâna!

ANCA: 
Aiurezi... te doare mâna din vis...

DRAGOMIR: 
Mă înjunghie unde am semnul de mușcătură.

ANCA: 
Șezi jos... tremuri. (''el șade.'') De unde ai tu 
mușcătura aia la mână, Dragomire?

DRAGOMIR: 
De mult.

ANCA: 
Bine, de mult; dar de unde?... N-auzi?

DRAGOMIR: 
M-a bătut când eram copil și m-a mușcat 1 
pe care îl trântisem...

ANCA: 
De ce nu vrei tu să-mi spui ce ai pe suflet? Eu văz 
că tu nu ești în toate ale tale... Tu ai un ghimpe 
în cugetul tău... Destăinuiește-te mie.

DRAGOMIR: 
Ție?

ANCA: 
Da, mie (''Dragomir mișcă din cap negativ'') spune 
și te ușurează; dacă ai duce-o mult așa, 
o să înnebunești...

DRAGOMIR: 
Să înnebunesc!

ANCA: 
Da... Ce ai visat?

DRAGOMIR: 
Un cap de mort... cu dinții mari... vrea să mă 
mușce... mă doare...

ANCA: 
Te doare că nu vrei să spui, te doare că nu te 
hotărăști să spargi buba și s-arunci 
răutatea afară... (''pauză - se apropie binișor de el și-l apucă pe după gât.'')
Ia ascultă, Dragomire... adică ce ar fi, cum 
stăm noi aici amân2, să te pomenești cu 
Dumitru (''el face o mișcare'') că intră 
binișor pe ușe... uite pe colo... (''arată în fund'')
să-l vezi că vine, cum era el înalt și 
voinic, și se așează frumos colea la masă 
în fața ta: „Ei, bună seara, frate 
Dragomire... Ce mai faci? Mai îți aduci tu aminte de 
mine?...” (''Dragomir se zgârcește pe scaun și s-apucă de masă''; 
''ea îi ia repede capul în mâini și cearcă să i-l întoarcă cu d-a sila spre fund.'') Ia uite colo... 
colo... Iacătă-l... iacătă-l!... Vino, 
vino, Dumitre!... (''vrea să-l întoarcă cu toată puterea.'') Ci uite-te!...

DRAGOMIR (smucindu-se): 
Lasă-mă!... (''se scoală''; ''s-aude țipând nebunul'';
'' Dragomir se întoarce spre stânga'';
''alt țipet.'')

ANCA: 
Ascultă... (''Dragomir își întoarce privirile de la stânga, ea se repede aproape de el și, jucând spaima, șoptit.'') Dragomire! (''îl smucește și-l întoarce în loc cu fața spre stânga''; 
''el dă cu ochii de nebun, scoate un strigăt înecat și rămâne încremenit.'')
Uite-l... Știi cine e? E nebunul care a scăpat de la ocnă...

DRAGOMIR: 
Ion! (''cade zdrobit pe scaun.'')

ANCA: 
El!

===SCENA III===
:''DRAGOMIR, ANCA, ION''

ION (coboară tremurând): 
Mi-e foame... Îmi dai să mănânc?

ANCA (lui Dragomir încet): 
Trebuie să-l oprim aici până mâine... (''merge la tarabă, ia pâine, o cană de rachiu și țoiuri și le aduce pe masă.'') Șezi colea, Ioane...

ION: 
Șez. (''șade sfios în fața lui Dragomir, care se dă înapoi cu scaunul.'')

ANCA (dându-i să bea): 
Cum e la ocnă, Ioane?

ION: 
Bodaproste... e bine. (''la întrebările ei, Ion răspunde lui Dragomir.'')

ANCA: 
Și cum ai fugit de acolo?

ION (ca iluminat): 
Vezi că s-a pogorât Maica Domnului la mine și zice: 
pe cum că, Ioane, când ăi ajunge la 
fântână sub deal, o să-ți iasă 
înainte cine să te aducă la mine, și 
să vii negreșit... să vii, că eu te scap de 
toți dușmanii tăi, și o să-ți fie 
bine, că eu, Maica Domnului, o să pui stavilă 
între tine și rele: relele să nu mai poată 
trece la tine, și nici tu să nu mai pot trece la ele... (''simplu.'')
Așa...

ANCA: 
Ei?...

ION: 
Pe urmă, vere, m-am dus la fântâna de sub deal 
și am pus donițele jos... Ei! Era frumos și cald... 
și era pădurea singură... doar într-o 
tufă fluiera de departe o mierlă... Numa’, dinspre 
partea dealului, iacătă că-mi iese înainte 
o veveriță, - vezi, o trimisese Maica Domnului! - Sta 
în fața mea în 2 labe și se uita la 
mine drept cu ochii ei mititei și galbeni. Eu am dat s-o prinz, 
când colo ea... țușt! A sărit p-o cracă
subțire de alun: acu se încovoia craca și s-apleca 
cu ea până la pământ, acu se ridica, acu se 
ridica, acu se apleca. Eu după ea, ea iar înaintea mea, 
în 2 labe, se uita la mine... Îi sclipea ochii, 
vere, de parcă era 2 schintei și mă 
chema iac-așa... (''face gestul.'') Am umblat o zi 
întreagă: la urmă a pierit și am rămas
rătăcit... Da’ acuma o să mă duc 
înapoi acasă.

ANCA: 
Unde acasă?

ION: 
La ocnă.

DRAGOMIR: 
Ai scăpat și vrei să te duci singur înapoi?

ANCA: 
Da’ de ce te-a închis pe tine, Ioane?

ION: 
Pentru că am omorât pe Dumitru.

DRAGOMIR: 
Da’ tu l-ai omorât?

ION: 
Eu.

ANCA: 
Ba nu tu.

ION: 
Ba eu... Luleaua și tutunul și amnarul lui era la mine.

DRAGOMIR: 
Ei, ș-apoi? Dacă s-o găsi luleaua și tutunul 
și amnarul tău la mine, se cheamă că te-am 
omorât, ’ai?

ION (neînțelegând bine): 
E!...

ANCA: 
Ascultă-l pe el, Ioane, tu stai degeaba închis.

ION (dă din cap): 
Hăhă!

DRAGOMIR: 
Și o să scapi curând de acolo... Peste 1 an... (''se oprește privind bănuitor la Anca''; 
''ea face o mișcare de inteligență, trece la tarabă, d-acolo în celar și ascultă prin ușe, pe care a lăsat-o crăpată.'')

ION: 
Mai am 11 ani.

DRAGOMIR: 
Ba 1.

ION: 
Ba 11...

DRAGOMIR (impacientat s-apropie de Ion și 
confidențial, după ce a aruncat o 
căutătură de jur împrejur): 
Dacă mâine, poimâine, o ieși un om ș-o zice: 
dați-i drumul lui Ion, că nu este el vinovat, e altcineva...

ION: 
Altcineva... Ei! Așa a făcut unul de la noi de la 
ocnă... om milos, vere, Dumnezeu să-l miluiască...

DRAGOMIR (urmându-și jocul): 
Lasă-mă să-ți spui... E altcineva: Ion a 
fost un prost, i-a luat din buzunar luleaua și tutunul; dar 
când i le-a luat, Dumitru era mort...

ION: 
Ba nu...

DRAGOMIR: 
Ba era mort... cu fața la pământ...

ION: 
Ba nu, era trântit pe spate (''Anca mișcare'') și 
a deschis ochii la mine...

DRAGOMIR: 
Ce!

ANCA (coboară repede la masă): 
Ș-apoi?

ION: 
Apoi l-a podidit sângele pe nas și pe gură ș-a 
murit... (''mănâncă. Anca își șterge ochii și se uită la Dragomir.'')

DRAGOMIR (răstit la ea): 
Ce te uiți la mine așa? (''ea apleacă privirile'';
''el mai aspru.'') Uite-te la mine! (''bate cu pumnul în masă''; 
''Ion tresare''; ''foarte animat, cătră Ion.'') 
Când l-ai găsit în pădure?

ION (se scoală speriat și începe 
să tremure): 
Spui, să nu mă lovești, să nu mă bați!...

DRAGOMIR: 
Cine te bate?... șezi jos... (''Ion șade înfricoșat.'')
Pentru ce să te bat?

ION: 
Pentru că am omorât pe Dumitru...

ANCA (coborând): 
Creștinul lui Dumnezeu, înțelege că nu tu.

ION (cătră Dragomir): 
Nu eu... da’ cine? (''Dragomir țâfnește.'')

ANCA: 
Spune cine, Dragomire.

DRAGOMIR (fierbând): 
Nu te-amesteca tu în vorbă!... Lasă-ne-n pace!... 
Nu știu... (''bea cu sete.'')

ANCA (foarte simplu): 
Vrei să-ți spui eu, Ioane?... Uite cine. (''arată pe Dragomir'';'' acesta face o mișcare violentă.'') 
Uite, Ioane, vezi tu? Ăsta a omorât pe Dumitru. (''lui Dragomir.'')
Zi tu că nu-i așa!... (''Ion se scoală, începe să râză pe-nfundate și să ochească pe Dragomir.'')

DRAGOMIR (bea până-n fund, trântește pe 
masă cana, care se face țăndări, și 
se scoală): 
Sunt prost eu că stau la vorbă cu 2 nebuni!

ANCA: 
2 nebuni!

DRAGOMIR (amenințător): 
Tu, femeie!... (''încruntat, pornește spre ea, care s-a retras la tarabă.'')

ION (dă un răcnet și se 
năpustește asupra lui Dragomir tăindu-i drumul; 
îl apucă de gât și-l 
învârtește în loc): 
Stai aci!... De ce l-ai ucis, mă, pe creștin? (''Anca din fund urmărește cu tot interesul jocul lor.'')

DRAGOMIR (luptând, înecat): 
Lasă-mă, nebunule!

ION (crescendo): 
Atunci, dacă l-ai omorât tu, pe mine de ce m-a închis, 
mă?... De ce m-a chinuit? De ce m-a lovit în cap? De ce? 
(''îl zguduie și-l împinge departe în față lângă masă''; 
''Dragomir palid cade gâfâind pe un scaun...'') Dacă tu ești 
vinovat (''obidindu-se treptat și arătându-și moalele capului'') De ce mi-a făcut mie bubă aici 
înăuntru? (''se vaită.'') Mă doare!... 
Mă doare!...

DRAGOMIR (se ridică pe furiș de pe scaun și 
face un pas): 
Cum să scap?

ION (oprindu-se din plâns și repezindu-se): 
Stai aci! (''îl apucă de gât.'')

DRAGOMIR: 
Anco, mi-a stins puterile!

ION (crescendo): 
Tu... ești dracul!... Dacă tu ești dracul, de ce nu te duci 
să stai în balta unde te-a gonit Maica Domnului?... Or 
de ce nu mergi pe pustii locuri? Or de ce nu te întorci în
fundul iadului?... De ce? (''îl pune în genunchi.'')

DRAGOMIR: 
M-a răpus!

ION: 
De ce să mă chinuiești tu pe mine? (''îl lasă un moment și-l privește rânjind sălbatic.'')
Măi!... este la noi o ocnă 
părăsită... În fund e o baltă 
neagră... Dacă arunci o piatră-n fund, numa’, de 
departe, din inima pământului, începe să 
aue, și aue tot mereu, și tocm-a II-a zi tace, când 
zice Maica Domnului: destul!... Acolo trebuie să vii tu cu 
mine... să te iau de gât (''îl înhață'')
să te ridic și să te arunc în fundul 
bălții... așa!... Haide. (''urlând.'') 
Haide!... (''îl târăște''; ''Dragomir se zbate.'')

ANCA (aparte): 
Îl omoară... nu trebuie!... (''pune mâna pe bardă.'')

DRAGOMIR: 
Săi, Anco!

ION (îl târăște): 
Haide! Nu urla, câine!

ANCA (alergând în fața lui Ion, cu barda ridicată): 
Nebunule! Îți crăp capul!

ION (tresare, lasă pe Dragomir și se dă 
la o parte sfios): 
Nu el?... N-ai zis tu?... Tu ai zis. (''se retrage spre fund.'')

ANCA (ajutând pe Dragomir să se ridice): 
Scoală!...

ION (depărtându-se): 
Atunci, mă duc. (''iese repede în fund.'')

ANCA (după ce a ridicat pe Dragomir, care se 
așază obosit la masă și uitându-se 
în toate părțile): 
Dragomire, s-a dus!

DRAGOMIR: 
S-a dus?

ANCA: 
Se duce-n sat... Trebuie să-l întoarcem înapoi 
și să-l ținem aci până vedem ce e de 
făcut... ’Aide după el!

DRAGOMIR: 
Nu merg...

ANCA: 
Fuge! N-o să-l mai ajungem...

DRAGOMIR: 
Du-te tu.

ANCA (suie și privind către el, aparte): 
Așteaptă tu! D-abia a început!... (''iese în fugă prin fund.'')

===SCENA IV===
:''DRAGOMIR singur, apoi ION''

DRAGOMIR: 
N-o să-l mai poată ajunge... și chiar să-l 
ajungă, ce folos! Parc-o să aibă ea destul 
putere să se lupte cu nebunul... A putut femeia să 
mă vânză... acu ar vrea să mă 
scape, dar n-o să poată... Ion o să spuie... 
Încă un an... Pentru 1 an, să pierz viața 
întreagă!... Pentru 1 an! A! Când n-are omul 
noroc! (''își apucă cu mâinile capul. - Ion a 
apărut la vorbele din urmă, coboară și pune 
mâna pe umărul lui Dragomir'';'' acesta se scoală și rămâne ca trăsnit.'') Anco!

ION: 
A trecut pe lângă mine acuma... eram pe 
laviță; s-a dus încolo la vale... Mi-e foame, 
dă-mi să mănânc. (''șade.'') 
Șezi și tu. (''bea.'') Bea și tu. (''Dragomir se supune'';
- ''după o pauză lungă.'') E 1 la noi la 
ocnă... Ce om bun, vere! Cum mă miluiește el pe 
mine: mănâncă numai câte o 
fărimiță și tainul lui mi-l dă mie! 
Ăla a fost ucis pe tată-său, și-l 
băgase pe frate-său la ocnă... Pe urmă, 
vezi ce l-a învățat pe el Maica Domnului, să
vie la ocnă și să spuie: eu am răpus pe 
taica, lui neica să-i dați drumul, că nu e 
vinovat... (''simplu.'') Iac-așa.

DRAGOMIR (din ce în ce mai mișcat): 
Și...

ION: 
Și i-a dat drumul lui frățini-său și 
l-a închis pe el.

DRAGOMIR: 
Pe el...

ION: 
D-apăi!... Într-un târziu după aia, a aflat 
el că frățini-său umblă să 
moară, și s-a rugat să-l lase de la ocnă 
să meargă acasă cu soldați numai pentru 
3 zile, că zice că: ce-am avut eu cu taica aia a fost 
altă socoteală; dar nu voi să plece alde 
neica până nu m-o ierta...

DRAGOMIR: 
Și l-a iertat?

ION: 
Da’ de unde!...

DRAGOMIR: 
Nu l-a iertat?

ION: 
Nu, n-a vrut să-l lase de la ocnă să meargă...

DRAGOMIR: 
Și frate-său a murit așa?

ION (dă din cap că da, bea, apoi se 
uită lung la Dragomir): 
Mă Dragomire, tu ești sănătos și cu 
mintea întreagă și o să trăiești 
bine... și eu... (''zâmbind trist'') o să mor 
așa... necăjit, bătut și nebun! (''se ridică.'')

DRAGOMIR (foarte pătruns): 
Ioane!...

ION: 
Vezi... Tu la ce n-ai venit să spui pe cum că Ion nu-i 
vinovat... Pe Ion l-ați bătut în cap degeaba... 
Luați-mă pe mine. Ce-am avut eu cu Dumitru e altă 
socoteală, dar pe Ion lăsați-l săracul! (''cu obidă adâncă'') și Ion s-ar fi rugat la 
Maica Domnului Buna pentru păcatele tale... Vezi!... Vezi. (''plânge liniștit.'')

DRAGOMIR (plânge înfundat): 
Ioane, eu caut să te scap pe tine... Tu să nu mai 
mergi, nu mai trebuie să mergi înapoi la ocnă...

ION: 
Da’ unde o să mă duc eu?

DRAGOMIR (iute): 
Tu o să stai aci cu noi. (''Anca intră prin fund și se oprește în ușe să asculte.'') Or 
nu; mai bine să plecăm... Vino cu mine... 
scăpăm amândoi. Îți cumpăr 
haine nouă, pălărie, cizme nouă... De 
mâncare, de băutură... tot... îți dau 
eu ce-ți trebuie. (''Anca se retrage afară în închide ușa''; 
''Dragomir pleacă amețit spre dreapta și se întoarce înapoi.'') Or nu... 
vino și tu cu mine...

ION: 
Unde?

DRAGOMIR: 
Colea în beci... să scoatem banii (''ia lampa'') 
și să plecăm... ’Aide... (''Dragomir pleacă cu lampa înainte spre chepengul beciului''; 
''Ion îl urmează. Dragomir deschide și pornește să scoboare. Ion se retrage.'') ’Aide!

ION (retrăgându-se cu frică): 
Nu, nu intru...

DRAGOMIR: 
Da’ să nu pleci!

ION: 
Nu.

DRAGOMIR: 
Or nu... stăi (''iese din beci, aleargă la ușa din fund, o încuie și ia cheia''; 
''o pune în buzunar și coboară iar în beci.'') Viu acuș...

ION (trece la masă și bea, fredonează 
un cântec haiducesc, apoi se oprește ascultând): 
A început iar... Când urlă câinele, moare cineva...

DRAGOMIR (iese din beci cu lampa și cu o ulcică 
în mână; închide chepengul la loc; vine la 
masă, scoate o basma din sân și toarnă 
în ea banii din ulcică; înnoadă basmaua 
și o pune în sân): 
Gata, Ioane!

ION (apucat de un fior): 
Mi-e frig! (''Dragomir, mereu pripit, se repede în stânga și vine îndată cu o zeghe, pe care o aruncă pe umerii lui Ion, și cu 2 pălării, una i-o pune lui Ion și alta o pune el pe cap.'')

DRAGOMIR: 
Acu plecăm... Tu să nu vorbești nimic pe drum... 
să mă lași pe mine. ’Aide...

ION: 
’Aide! (''alt fior. Pornesc amân2... Ușa e încuiată.'')

DRAGOMIR: 
Ne-a închis pe dinafară! (''stă un moment, caută cu gândul și aducându-și aminte.'')
A! (''se caută în buzunare... găsește cheia și deschide. Anca le vine în față''; 
''ei se dau înapoi'';'' ea intră și închide ușa.'')

===SCENA V===
:''DRAGOMIR, ION, ANCA''

ANCA: 
Da’ încotro, Dragomire?... Încotro, neică Ioane?

DRAGOMIR: 
Ascultă, Anco...

ANCA (coborând cu Dragomir): 
Nu mai spune, că știu; eram la ușe. (''Ion se-nvelește în zeghe, se trântește pe o laviță și se culcă.'') Vezi, Dragomire, 
când zic eu că tu ești mai nebun decât... (''arată cu ochii pe Ion.'') Să fugi în lume cu el!... Pe unde 
o să umble? Pân pustii? O să vă 
întâlniți cu oameni... O să-l cunoască
cineva... E scăpat de la ocnă... Și chiar 
să nu-l cunoască nimeni, poți tu să-i 
stăpânești mintea? Da’ când l-o apuca iar 
turba ca adineaori?

DRAGOMIR (demoralizat): 
Atunci?...

ANCA: 
Ce copil o să auză asta și n-o să 
priceapă ce legătură e între oamenii 
ăștia 2, de pribegesc în lume, fără 
să poată spune de unde vin, fără să
știe unde se duc?

DRAGOMIR (descurajat de tot): 
Dar ce să fac?

ANCA: 
Să rămâi aici și să-l ținem 
și pe el până ne-om gândi la altceva mai cuminte.

DRAGOMIR: 
Dacă n-o vrea... dacă nu-l putem ține... (''Ion geme și se zbuciumă în somn''; 
''Dragomir se sperie și se îndeasă spre Anca.'')

ANCA: 
Trebuie să putem... Cât o fi aici, îl iau eu pe 
seamă. (''merge la Ion, care se muncește rău în somn și zguduindu-l forte brusc.'') Ioane! Ioane!

ION (sare din somn; e cu totul apucat): 
Da! Eu sunt vinovat... Maica Domnului mi-a zis să spui, ca 
să nu mă loviți... Bateți-l!... Dați-i
la cap!... Se preface că e nebun... (''înduioșat către Dragomir.'') Uite cum îl bate! Uite cum îi 
dă la cap lui Ion! (''țipând de groază.'')
A!... Nu!... Nu!... Nu dați! (''în culmea spaimii.'') 
O să-i spargă oasele, îi turtește 
țeasta capului... O să-l omoare!... (''își acopere ochii.'')

ANCA: 
Ioane!

ION (crescendo): 
De ce-l mai bate pe Ion dacă a murit? (''dă cu piciorul ca cum ar vrea să înlăture ceva.'') 
Să-l ia de aici... e plin de sânge... (''mai dă o dată.'') Nu mai mișcă... (''iar.'') A 
murit... (''pornește spre fund.'')

DRAGOMIR: 
Pleacă! (''amândoi se reped după el și vor să-l apuce.'')

ION (țipând): 
Nu puneți mâna!... Să nu dați... Ion a murit! (''se smucește și le scapă''; 
''se repede la tarabă, ia un cuțit mare și ridicându-l în sus măreț.'') Nu puneți mâna!... 
Ion merge la Maica Domnului. (''se precipită în odaia din stânga.'')

ANCA: 
După el!

DRAGOMIR (oprind-o): 
A luat cuțitul!

ANCA: 
Nu e nimic!... După el, să-l liniștim! Dacă 
răcnește așa, aude cineva de pe drum. (''vrea să meargă spre stânga''; 
''Ion, cu figura radioasă, reapare ținând în sus cuțitul plin de sânge''; ''face 2 pași și se prăbușește'';
''amân2 se reped la el și-l ridică.'')

DRAGOMIR: 
S-a înjunghiat! (''îl așază pe o laviță lângă masă.'')

ANCA: 
Înjunghiat aici!... În casa noastră! (''stă pe gânduri'';'' pe chipul ei strălucește o inspirație.'')

DRAGOMIR (dezolat): 
Ce-ai făcut, Ioane?

ION (deschizând ochii): 
Dă-mi apă... mi-e sete!

ANCA (cu o bărdacă de apă): 
Ține, Ioane.

ION (bea): 
Bodaproste... Maica Domnului mi-a zis: scoate-ți 
măruntaiele când intră Necuratul, și 
aruncă-le câinelui...

ANCA: 
Ascultă, Dragomire.

ION: 
... Că eu, Maica Domnului, o să pui stavilă 
între tine și rele... ș-o să dormi... o 
să dormi... Dă-mi apă... mă arde... (''Anca îi dă.'')

DRAGOMIR: 
Ioane!

ION (dând cu mâna într-o parte bărdaca): 
Scoate-mi măruntaiele și dă-le câinelui 
să nu mai urle!... Caută-mă la picior, din jos 
de genunchi... am un chimir... Să te duci la ocnă 
și să-l dai de la mine ăluia de a omorât pe tată-său...

ANCA (scoate chimirul și-l bagă în 
buzunarul lui Dragomir): 
Ține... (''aparte.'') Nu moare odată... o să 
ne apuce ziua.

ION (iluminat): 
Uite veverița!... colo sus... pe cracă!... Uite-o (''vrea să se închine și-i cade mâna''; - 
''în extazul suprem.'') Maica Domnului!... Tu ești?... Tu mă
chemi?... Stai, că viu... iacătă-mă, 
viu!... (''expiră.'')

ANCA (închinându-se foarte pătrunsă): 
S-a isprăvit!... Dumnezeu să te ierte, omule. (''Dragomir e zdrobit'';'' ea, schimbând tonul d-odată.'') 
Acu-i acu, Dragomire... acu ce ne facem?...

DRAGOMIR: 
Să dăm de știre...

ANCA: 
Vrei să intri, or să mă bagi pe mine în 
fundul ocnii! Să zică că l-am omorât 
noi!... Nu. Până acuma nu știe nimeni c-a venit 
aici: să-l aruncăm în puțul ăl 
părăsit. Mâine om astupa, puțul și 
atât... ’Aide! Nu e vreme de pierdut! Se luminează de 
ziuă; rămânem cu mortu-n casă 
până mâine noaptea... A! Să sting lumina... 
trece cineva pe drum și ne vede ieșind așa... (''stinge lampa.'') Pune mâna... 
(''Amân2 iau pe Ion și pornesc spre fund''; 
''se aud în depărtare clopotele de la biserică... Ei se opresc s-asculte.'') Toacă de 
utrenie... Ai avut încai noroc la moarte, Ioane: îți
trage clopotele ca la toți creștinii!... La alții 
nici măcar atâta!... (''Ies prin fund... Pauză - în timp ce clopotele urmează. Amân2 reintră. Anca aprinde lampa ș-o aduce pe masă. Dragomir foarte deprimat șade''; 
''cămașa îi e mânjită puțin de sânge.'')

===SCENA VI===
:''ANCA, DRAGOMIR''

ANCA: 
Acu, ce stai? Trebuie să te gătești de plecare.

DRAGOMIR: 
De plecare...

ANCA: 
Firește.

DRAGOMIR: 
De ce să mai plec?

ANCA: 
Ca să scapi și tu și să mă scapi 
și pe mine. Dacă se află, și ești tot aici, 
și eu am tăcut, se cheamă că amân2 
l-am omorât... Eu... sunt nevinovată și nu vreau 
să cază vina pe mine. Dacă vrei să stai, eu 
caută să mă duc în sat și să 
spui tot, tot, tot... Dacă pleci, mă fac că 
găsesc pe Ion în puț și dau de știre... 
N-ai grije; îți las eu vreme destul s-ajungi departe... 
Tu ești fugarul, tu vinovatul... ș-am scăpat amân2...

DRAGOMIR: 
Vino și tu.

ANCA: 
Dacă fug și eu, cade vina pe mine; nu poci asta... (''suie''; 
''după o pauză mare, coborând la el cu brațele încrucișate.'')
Nu ți-e rușine! Nu ți-a fost milă și 
păcat de Dumnezeu!... Creștin ești tu?... Om 
ești tu? Vine un biet păcătos în casa ta, 
îți cere o bucățică de pâine la 
masa ta, e obosit și te roagă de adăpost sub 
acoperemântul tău, îți spune taina lui, 
și tu, fiară fără de lege, pui mâna 
pe cuțit și spinteci omul! (''Dragomir face niște ochi foarte mirați.'') Cu ce-ți greșise bietul 
nebun?... Ce piedică ți-era el în lumea asta 
largă, unde e loc pentru toți? (''cu toată energia.'')
De ce ai omorât pe Ion?

DRAGOMIR: 
Eu... pe Ion!...

ANCA: 
Pe Ion.

DRAGOMIR: 
Eu... am omorât... pe Ion! (''râde febril.'')

ANCA: 
Râzi? Nu tu, da’ cine? (''el se uită la ea lung''; ''ea îi înfruntă căutătura''; 
''merge la el și-l apucă de pieptul cămășii.'')
Asta ce e? Sângele ăsta al cui e? Nu-i sângele 
lui Ion?...

DRAGOMIR (își încheie repede minteanul la piept): 
Fugi d-aici!

ANCA: 
Nu te-ncheia, Dragomire; pe cămașe e puțin; în
odaie dincolo e mult; uite, ici e plin... Du-te în curte, e 
stropit peste tot; mergi de scoate o găleată din 
puț, să vezi apa roșie... Tu, ucigașule, tu! O 
să te gunoiești de viu între pereții de sare 
umezi până o socoti Dumnezeu c-a venit ceasul să 
te cheme ca să te judece el mai bine...

DRAGOMIR: 
Pentru ce?

ANCA: 
Pentru că ai ridicat viața altuia...

DRAGOMIR: 
A cui?

ANCA: 
A lui Ion.

DRAGOMIR (stă un moment și se șterge la ochi): 
Femeie! Dacă te-ar întreba cineva pe tine de asta, ce-ai spune?...

ANCA: 
Ce-am văzut.

DRAGOMIR (ciudit din ce în ce): 
Ce?

ANCA (simplu): 
Că Dragomir a răpus pe Ion nu știu de ce!...

DRAGOMIR: 
Tu?

ANCA (ia lampa și o pune la oblon; apoi coboară): 
Măcar că tu ai fost rău cu mine, mie tot mi-e 
milă de tine, Dragomire; am să-ți dau o 
povață... Dacă s-o întâmpla și 
n-ăi avea noroc să scapi până la 
urmă; dacă or pune mâna pe tine, nu fi prost 
și te-apuca să tăgăduiești cum faci cu 
mine, că acolo nu te joci ca aicea: te-or pune la chinuri, vai 
de viața ta!... O să-ți rupă carnea, 
să-ți smulgă dinții și unghiile, 
să-ți descheie țeasta capului... 
Ascultă-mă pe mine, eu îți vorbesc de 
binele tău. (''se uită cu neastâmpăr în fund.'')

DRAGOMIR: 
Care va să zică...

ANCA: 
Faci ce-ți spui eu: mărturisești c-ai ucis pe Ion 
și te alegi numai cu pedeapsa; încai scapi de chinuri.

DRAGOMIR (revoltat, bătând cu pumnul în masă): 
Da’ dacă nu l-am ucis eu?

ANCA: 
Asta e! Începem iar; ba nu, ba da, ba da, ba nu.

DRAGOMIR (fierbând): 
Lasă-mă! (''își vâră capu-n mâini, astupându-și urechile.'')

===SCENA VII===
:''ACEIAȘI - GHEORGHE''

GHEORGHE (intră repede, vede pe Dragomir și vrea 
să se retragă): 
Dragomir!

ANCA (suind la Gheorghe; foarte repede și șoptit): 
Mergi în sat, ia pe primar și oricâți oameni 
găsești, spune că te-am trimes eu pentru un 
omor... și vino cu ei...

GHEORGHE: 
Ce e?

ANCA: 
Mergi, îți spui... o să vezi... Vino iute! (''îl mână afară.'')

===SCENA VIII===
:''ANCA, DRAGOMIR''

ANCA 
(vine cu pasul grav la Dragomir, care stă pe un scaun cu capul 
în mâini):
Scoală, Dragomire, c-a sosit ceasul!

DRAGOMIR (se scoală): 
Ceasul!

ANCA: 
Ceasul socotelii. Stăi drept... adună-ți 
mințile câte le mai ai și răspunde la ce 
te-oi întreba... Pentru ce l-ai omorât?

DRAGOMIR (înecat de ciudă până la lacrimi): 
Nu! Nu l-am omorât eu!... N-ai fost tu aicea? N-ai văzut tu?

ANCA: 
Nu pe Ion... pe Ion lasă-l... De altcineva îți 
vorbesc eu acuma...

DRAGOMIR (pălind, încet): 
De cine?...

ANCA: 
Știi de cine, nu te mai preface... Tu vrei să pleci, tu 
caută să pleci. (''el face trist din cap că da'';
''ea, aspru.'') Ei!... Nu faci un pas de-aici până 
nu-i zici pe nume... (''privindu-l cu toată puterea.'') 
Zi-i odată pe nume!

DRAGOMIR (încet de tot): 
Du...mi...tru!

ANCA (răsuflând din adânc): 
Ai văzut? Așa! Du-mi-tru! (''șade jos''; ''el stă în picioare.'') Pentru ce l-ai ucis...

DRAGOMIR: 
Pentru tine...

ANCA: 
Pentru mine...

DRAGOMIR: 
Ca să te iau eu...

ANCA: 
Cum l-ai ucis? Spune. (''își pune coatele pe masă și bărbia în palma și ascultă nemișcată'';
'' el stă drept, se încheie cu îngrijire în mintean și povestește simplu.'')

DRAGOMIR: 
Mă tot goneai... Odată, când ai ieșit de la 
biserică la Vinerea Mare, seara - ți-aduci aminte - 
m-am dat pe lângă tine și ți-am zis 
încet: „Anco! De ce n-ai vrut să mă iei pe 
mine? Eu tot te iubesc... Lasă-l pe Dumitru și 
vino!...” Ți-aduci aminte?

ANCA: 
Da, mi-aduc.

DRAGOMIR: 
Tu mi-ai răspuns: „Am bărbat, 
lasă-mă-n pace!...”

ANCA: 
Și tu?

DRAGOMIR: 
Eu am plecat acasă, n-am dormit toată noaptea și 
dimineața... m-am hotărât.

ANCA: 
Cum ai făcut?

DRAGOMIR: 
Știam când se-ntoarce de la deal pân pădure...
și l-am așteptat... Venea șuierând... Ne-am 
întâlnit, ne-am dat în vorbă... i-am 
arătat o plută înaltă; el a ridicat ochii 
în sus. Am tras cuțitul, și până 
s-aplece iar ochii... (''se oprește, stingându-i-se glasul.'')

ANCA (își acopere fața - un moment - apoi 
și-o descopere și-l privește așteptând): 
Ei?... Înainte.

DRAGOMIR: 
Ce să-ți mai spui?

ANCA: 
El ce-a făcut?

DRAGOMIR: 
A țipat ș-a căzut în genunchi... a dat 
să scoață cuțitul... da’ m-am repezit 
și l-am lovit peste mână și la 
beregată... când m-am aplecat la el, m-a mușcat de mână.

ANCA: 
De la el era mușcătura! (''îi face semn să urmeze.'')

DRAGOMIR: 
Pe urmă, l-am întors cu fața în jos, am mers 
la fântână de m-am spălat și m-am dus 
acasă să mă culc, că nu mai puteam, 
cădeam d-a-n picioarele de ostenit... Ion l-a găsit 
acolo... Pe urmă... știi...

ANCA (sculându-se): 
Știu... La un an ai venit și mi-ai zis: „Anco, 
nu-ți mai trăiește bărbatul, mă 
iei?” Vorba ta și glasul cum mi-ai spus-o, mi-au dat un 
junghi pân inimă; nici nu te luam altfel, că 
mi-erai urât; de-aia te-am luat ca să te aduc în 
sfârșit aici. De la început te-am bănuit. Tot 
ce-ai făcut pe urmă, I grija de 
sufletul răposatului, apoi spaimele și turba ta când
îți pomeneam de el, vorbele tale fără 
șir tot de omorâtori și de termenele până
când încape pedeapsa, și visurile tale cu capete de 
morți, care te mușca, și câte altele, puneau 
mai mult temei bănuielii mele. Mai I, mă
hotărâsem să te curăț - ba 
era să bag și alt suflet în păcat! - pe 
urmă am stat să mă gândesc mai bine. 
Adineaori credeam că o să te sugrume nebunul; era 
să las să te socotești cu el, dar aveam și eu 
cu tine o răfuială mai mare: nu te puteam lăsa 
să treci dincolo așa nejudecat aicea. (''pauză.'')
Te-am judecat, te-ai mărturisit, trebuie să-ți 
dau acuma pedeapsa ce ți se cade c-ai răpus pe omul ce 
mi-era drag ca lumina ochilor, tu, care mi-ai fost urât 
totdeauna... (''suie și-l lasă-n urmă.'')

DRAGOMIR: 
Eu te-am iubit... și...

ANCA: 
Și?...

DRAGOMIR: 
Și... da’ acu e degeaba... Eu trebuie să plec în 
lume; tu... poate să iei pe Gheorghe... (''înecat și foarte încet'') dar să știi că tot 
te iubesc...

ANCA: 
Da? (''râde.'') Așteaptă să vezi tu acuma 
cum o să-ți plătesc eu ție dragostea. (''pauză.'')

DRAGOMIR: 
Anco, eu plec... să mă ierți!

ANCA: 
Să te iert! D-aia te-am răbdat eu lângă 
mine, d-aia am umblat eu atâta vreme să te aduc aici, ca 
să te iert? (''râde. Se aud pași și glasuri afară.'')

DRAGOMIR: 
Taci!... Anco, vine cineva...

ANCA: 
Da, vine Gheorghe, cu oameni... vin să te ridice că ai 
omorât pe Ion.

DRAGOMIR: 
Pe Ion! (''izbucnind.'') Tu m-ai vândut... cu Gheorghe...

ANCA: 
D-apoi cine?

DRAGOMIR (îngrozit, căutând în toate părțile): 
Femeie! Vreau să scap... Nu vreau să puie mâna pe 
mine!... Mi-e frică!... Vreau să scap!

ANCA: 
Nu se mai poate! (''s-aude glasul lui Gheorghe.'')

GHEORGHE (d-afară): 
Haide toți!

DRAGOMIR (răcnind): 
A! (''țintește pe Anca și se precipită la ea s-o strângă de gât.'')

ANCA (țipând și fugind spre ușe): 
Săriți, fiara! (''ușa se deschide''; ''Gheorghe și alți oameni năvălesc înăuntru'')
mă omoară și pe mine!

===SCENA IX===
:''DRAGOMIR, ANCA, GHEORGHE, mai mulți oameni''

DRAGOMIR (''coboară aiurit și se înțepenește în față; Gheorghe și alți 2 oameni coboară la el și-l apucă de amân2 brațele; el se uită la ei pierdut și tremurând''): Merg... merg eu... să nu mă bateți, merg! (''rugător cătră Gheorghe.'') Nu mă strânge așa tare de-acolo... Ți-am spus că mă doare!

ANCA: 
Oameni buni... a tras aseară la noi în gazdă un 
biet drumeț; nu știu de unde venea, nici unde se ducea... 
L-a ucis bărbatu-meu! În odaie și colea, 
uitați-vă, e lac de sânge!... Căutați 
în puțul ăl părăsit de 
lângă grădină... Avea nenorocitul de el un 
chimir la picior... acu e la Dragomir în buzunar. (''Dragomir pune machinal mâna, scoate chimirul și-l dă râzând prostește 1ia din oameni.'')

UN OM (cu o frânghie în mână): 
De ce omorâși creștinul, mă? (''îl leagă.)''

ALT OM: 
Luați-l!... La primărie...

ANCA: 
Oameni buni... eu v-am descoperit fapta; dar omul ăsta e 
bărbatul meu... O să mi-l luați de tot.. 
rămâi singură. Trebuie să mă 
lăsați să-i spui și eu o vorbă... (''Oamenii se dau cu respect în lături''; 
''ea s-apropie de Dragomir, care stă nemișcat, și răspicat îi șoptește.'') Dragomire, uite-te la mine 
(''el o privește'') pentru faptă răsplată 
și năpastă pentru năpastă! 

'''(Cortina)'''

='''Note'''=

Nicio notă

[[Categorie:Ion Luca Caragiale]]
[[Categorie:Drame]]</text>
      <sha1>3khauh9r0unsqklzkxo4issr0iept9z</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>150598</id>
      <parentid>150597</parentid>
      <timestamp>2026-04-02T08:14:44Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>~2026-20374-02</username>
        <id>22306</id>
      </contributor>
      <comment>/* SCENA I */</comment>
      <origin>150598</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="63528" sha1="dgszzqw3gz01nttsxo92l2spxgbvtx9" xml:space="preserve">{{titlu
 | titlu    = Năpasta - Dramă în 2 acte
 | autor    = Ion Luca Caragiale
 | secțiune = 
 | anterior = 
 | următor  = 
 | note     = 1890
}}
{{Cuprins dreapta}}

='''Personajele'''=
&lt;poem&gt;
'''DRAGOMIR''', cârciumar
'''GHEORGHE''', învățătorul satului
'''ION''', ocnaș
'''ANCA''', soția lui Dragomir
'''CÂȚIVA OAMENI'''

''Într-un sat de munte.''
&lt;/poem&gt;

=='''ACTUL I'''==

: (''Interiorul unei cârciume, clădire cu grinzi de lemn. În fund, la mijloc, ușa de intrare; la stânga, fereastră mare de prăvălie cu blon; lângă fereastră, taraba. La stânga, planul I și al II-lea, 2 uși cari dau în 2 odăi. La dreapta, planul I, chepengul beciului și o ușe care dă în celar. La stânga, în față,o masă de lemn și scaune rustice. Lavițe pe lângă pereți.'')

===SCENA I===	  

:''DRAGOMIR, GHEORGHE și ANCA (Toți 3 stau împrejurul mesii pe care arde o lampă mică cu petrol. Gheorghe ține o  gazetă în mână. Anca lucrează la o cămașe.)''

GHEORGHE:
... E greu să scape, firește... dar 
se-ntâmplă sexu... Așa fac mai toți 
câți scapă: dintru-I s-arată
pocăiți care fac sex, se prefac proști, se dau tot cu 
binișorul, și odată, când le vine bine, p-aici 
ți-e drumul...

DRAGOMIR:
Adică și ăsta era șiret... se 
prefăcea... (''zâmbind.'') Am înțeles!

GHEORGHE:
Știu eu?

DRAGOMIR:
Fugi, mă, d-acolo!

GHEORGHE:
De ce să nu crezi că s-a prefăcut?

ANCA:
Asta e! 9 ani de zile!... Cine se preface atâta vreme 
așa, și să nu fi fost nebun, tot acolo ajunge... 
până la urmă tot nebunește.

DRAGOMIR:
Dac-a fost ticălos, prostul! L-a găsit cu 
cămașa plină de sânge, a văzut la el 
luleaua, tutunul și amnarul mortului... Dacă s-a bucurat 
să fure niște nimicuri de la un mort pe care l-a 
găsit în pădure, eu stric?... Era tâmpit... 
când i-a citit osânda, râdea...

ANCA (cu mult interes):
Cum?... De unde ai văzut tu când i-a citit osânda?

DRAGOMIR:
Am fost la judecată.

GHEORGHE:
Ai fost?

ANCA (din ce în ce mai interesată):
La care judecată?

DRAGOMIR (contrariat):
La jurați, când l-a osândit.

ANCA:
Ai fost tu la jurați!... și mie atâția ani de 
zile să nu-mi spui!

DRAGOMIR:
Ți-am spus...

ANCA:
Ba nu.

DRAGOMIR (supărat):
Ei! Așa e, nu, firește. La ce?... Să-ncepi iar 
să-mi bocești pe răposatul?

ANCA (clătinând din cap):
Dragomire! (''se scoală și trece la tarabă.'')

DRAGOMIR (după ce s-a uitat urât la ea, 
cătră Gheorghe):
Ia citește, mă, înainte, să vedem ce s-a 
făcut nebunul.

GHEORGHE (căutând șirul în ziar, apoi 
urmând citirea):
„... precum și toate cercetările au fost zadarnice. 
Soldatul mărturisește că de multe ori a mers cu 
nebunul la apă, că-l lăsa la 
fântână singur și el se ducea 
să-și vază amanta. Nebunul venea cu donițele 
pline și-l chema să se întoarcă 
împreună la temniță. Tot timpul, nebunul a 
fost ca și liber, în orice caz foarte puțin 
păzit. Era bun și foarte simpatic tutulor - afară 
de accesurile acute în care-l apuca mania persecuției. 
După cum afirmă soldatul, nebunul ar fi căzut 
în ocna a veche, care e părăsit de pe vremuri...”

DRAGOMIR (cu interes):
Care va să zică... a murit...?

GHEORGHE:
Ba bine că nu.

DRAGOMIR (aparte):
A murit!...

GHEORGHE:
Ia spune, Dragomire, ce fel de om era... Eu n-am văzut de 
când sunt o judecată la jurați... Aș vrea 
să văz și eu o dată... Ce face, ce zice, 
omul pe care-l judecă?

DRAGOMIR:
Ce să facă?... Stă și el între 
puști și așteaptă să se 
isprăvească mai degrab’...

ANCA (la tarabă):
Dar tu, Dragomire, ai mers așa din întâmplare ori dinadins?

DRAGOMIR (întorcându-se spre ea):
Dinadins?... Ce nu ți-e bine?... De ce să merg dinadins? (''lui
Gheorghe.'') S-a nemerit să fiu în oraș... 
mă dusesem să vânz niște lână. (''răstit,
cătră Anca, care șade rezemată cu coatele 
pe tarabă.'') Ce faci acolo?

ANCA:
Nimic... Ascult.

DRAGOMIR:
Asculți! (''din ce în ce mai aspru.'') Nu-ncepi iar 
să bocești pe răposatul? Că iar am vorbit 
de el... ’Aide de! Începe... jelește-l!... (''Anca trece 
binișor și iese în stânga''; - ''cătră
Gheorghe.'') Eu zic că nebunul nu era vinovat; degeaba l-a 
băgat 20 de ani la ocnă!

GHEORGHE:
Știi c-ar fi ciudat - că s-a mai întâmplat 
așa lucru... să te pomenești că prinde vreun 
tâlhar și ala spune: tot eu am făcut acu 
câțiva ani omorul din pădurea Corbenilor... Uite 
de ce și uite cum... ’Ai?

DRAGOMIR:
Se prea poate.

GHEORGHE:
Ce te faci atuncea cu nebunul?...

DRAGOMIR:
Care?

GHEORGHE:
Care a fost osândit degeaba.

DRAGOMIR:
Ai zis c-a murit.

GHEORGHE:
Să zicem că trăiește...

DRAGOMIR:
Cum să trăiască?... A căzut în ocna părăsită...

GHEORGHE:
Nu... să zicem că n-a căzut, să zicem c-a 
fugit și pun mâna pe el... Cine-i plătește 
atâția ani la necaz?

DRAGOMIR:
Dumnezeu... (''pauză.'') Mă, Gheorghe, tu cam 
știi legile...

GHEORGHE:
Așa ș-așa... (''Anca intră și se 
oprește în ușe.'')

DRAGOMIR:
Nu-i așa că un om care a făcut o faptă... 
un omor... nu-i așa că dacă vine singur peste 10 
ani și se mărturisește, nu mai are nici o pedeapsă?...

GHEORGHE:
Cât e nu știu sigur, dar știu că e un termen: 
dacă trece ala, s-a isprăvit...

ANCA (care a ascultat din pragul ușii, coboară; 
e plânsă):
Cum adică? La 10 ani un ucigaș poate veni să 
spuie singur ce-a făcut și lumea îl lasă 
în pace.

DRAGOMIR:
Așa e legea...

ANCA:
Bună lege, zău! (''se șterge la ochi.'')

DRAGOMIR:
De ce nu te pui tu să faci alta mai bună? (''fixând-o.'')
Iar ai venit! (''lui Gheorghe.'') Vezi de ce nu i-am spus... 
pentru că de câte ori vine vorba de răposatul, 
ori își aduce aminte de el cât de departe, îmi 
urlă toată ziua. (''cătră ea.'') Mergi 
d-aici, și nu mai mă boci pe cap, cobe!... Știu 
că dacă m-ar omorî pe mine, mi-ai juca hora la 
soroace în loc să-mi faci pomană... (''pauză'';'' 
Anca se retrage.'') Dacă era să bocești 
toată viața pe bărbatu-tău ăl 
I, de ce te-ai măritat a II-a oară?... 
’Aide.. mergi!

ANCA:
De ce nu ești mai blând, Dragomire?

DRAGOMIR:
Pleacă odată...!

ANCA:
Mă duc. (''iese în fund.'')

===SCENA II===

:''DRAGOMIR, GHEORGHE''

DRAGOMIR:
Du-te la păcatele! (''se scoală supărat.'')

GHEORGHE (după o pauză):
Fie, măi vere, prea aspru ești cu muierea.

DRAGOMIR:
Ia lasă-mă-n pace și tu. Știi tu cum 
trăiesc eu?... Știi tu ce am făcut eu pentru 
femeia asta?... Că mai bine îmi frângeam 
gâtul până să n-o fi 
întâlnit!... Dacă nu era femeia asta 
îndărătnică, eu eram astăzi altfel 
de om! Tu nu știi ce s-a petrecut între mine și ea.

GHEORGHE:
Da, da’ văz sex ce se petrece. Vă canoniți unul pe 
altul degeaba: nici tu nu ești de ea, nici ea de tine.

DRAGOMIR:
Ea m-a luat ca să aibă cine să-i ție 
soroacele de sufletul răposatului. Din ziua I 
a cununiei și până astăzi, o dată n-am
văzut-o zâmbind; de atunci și până 
astăzi cu trupul e aicea pe lumea asta și cu gândul 
e la Dumitru pe lumea ailaltă.

GHEORGHE:
O fi fost cu ea mai bun ca tine.

DRAGOMIR:
Mai bun!... De unde știa ea din ziua I că
n-o să fiu și eu poate mai bun decât el. Eu n-o 
iubeam?... Că dacă n-aș fi iubit-o!... Și mai 
în sfârșit, înțeleg să 
plângă o femeie pe bărbat dacă e 
văduvă... da’ dacă s-a măritat o 
dată cu altul... Care-i ala să rabde asta?... Atunci de 
ce s-a mai măritat?

GHEORGHE:
Ei!

DRAGOMIR:
Da; de ce... dacă nu se poate despărți de umbra 
răposatului? Ba zi că e o femeie nebună, care 
mi-a stricat mintea și mie. Eu sunt sănătos, 
crezi, de când am luat-o?... Uf! M-am săturat! De 8 
ani de zile, Dumitru și iar Dumitru; pe îl auz când 
vorbește ea, când mă uit la ea, îl văz 
pe el... Eu trăiesc în casă, mănânc 
la masă, dorm la un loc cu stafia lui... Așa! Asta n-o 
să mai meargă mult! (''Anca intră din fund încetinel, se oprește în ușă și ascultă'';
''Gheorghe o vede și face o mișcare'';'' Dragomir, atras de mișcarea lui Gheorghe, se întoarce și o vede.'')
Uite-o! Uite-l! El e... Dumitru! (''cătră ea.'') 
Ieși! Ieși! Fugi, să nu te văz! (''Anca stă locului cu ochii pironiți asupra lui.'') Te duci? 
Or mă duc eu... Să nu te văz! (''pornește spre ea, ea înaintează spre el''; ''el se repede, o apucă de mână ș-o duce hotărât în față.'') Ce vrei?... Ce te uiți așa
la mine?... Ce gândești?... Eu l-am omorât?... Da? 
Spune! (''o smucește.'')

ANCA (hotărât):
Dragomire, ești nebun? (''își face cruce.'')

DRAGOMIR:
Nebun?... Spune... (''o smucește iar.'')

GHEORGHE:
Dragomire!

ANCA:
O!... Nebun!

DRAGOMIR:
Nu, să spui... Din 2 1: or crezi că l-am 
omorât eu...

ANCA:
Poftim! Asta-i vorbă de vorbit!

DRAGOMIR:
Da... și atunci de ce mai trăiești cu mine... or nu 
crezi și atunci de ce mă chinuiești pe mine?... Ce 
ai cu mine? Lasă-mă în pace pe mine cu Dumitru al 
tău! (''o împinge de mână și suie'';
''ea vrea să facă un pas spre el.'') 
Lasă-mă în pace! (''același joc.'') 
Lasă-mă în pace! (''iese foarte turburat prin fund trântind ușa.'')

===SCENA III===

:''ANCA, GHEORGHE''

GHEORGHE (suie până în fund):
Dragomire! Dragomire!... S-a dus!

ANCA (coborând la stânga, aparte):
Se duce la cârciuma Popii,... acasă n-are ce bea.

GHEORGHE (din fund):
Anco! (''coboară încet.'')

ANCA:
Tot aici ești?... Gheorghe, de ce nu-ți schimbi tu 
gândurile, mă băiete, și vrei să mi 
le schimbi pe ale mele? Îmi pare rău de tine!... Așa
necăjită cum sunt, de ce nu mă lași tu 
necazului meu și mai mă turburi și tu?

GHEORGHE:
Pentru că...

ANCA:
Pentru că mă iubești... Asta o știu...

GHEORGHE:
Da, pentru că te iubesc...

ANCA:
Lasă-mă păcatelor mele, Gheorghe, și du-te. 
Ești tânăr, mergi de-ți caută norocul 
aiurea... Așa cum mă iubești tu pe mine eu nu te 
poci iubi...

GHEORGHE:
Tu nu poți iubi?

ANCA:
Ba... oi fi iubit și eu odată... dar n-am avut parte. Acu 
la mine a trecut vremea iubitului... D-aia Gheorghe, îți 
mai spui o dată, caută-ți norocul în 
altă parte...

GHEORGHE:
În altă parte?... Bine...

ANCA:
... De ce să-ți încurci tu o viață 
tânără cu pățeli trecute, să 
iei o femeie cu gânduri vechi?... Ș-apoi chiar așa... 
cum să mă iei?

GHEORGHE:
Ți-am spus...

ANCA:
Să mă desparț eu acum de Dragomir?... Nu se poate.

GHEORGHE:
Zici că ți-e greu să-l vezi.

ANCA:
Da... da’ mie Dumnezeu mi l-a trimis pe el; și Dumnezeu știe
ce face... eu trebuie să fac voia lui...

GHEORGHE:
Bine, Anco, fă cum vrei, trăiește cum 
îți vine... Eu m-am hotărât să plec 
din satul ăsta...

ANCA (repede):
Să pleci?

GHEORGHE:
Da... Eu te iubesc, tu nu mă poți iubi... ce ar 
semăna să mai stau aici degeaba?

ANCA (tristă):
Pleci!

GHEORGHE:
Da... Lumea a cam simțit... eu să mă 
stăpânesc nu poci... și nu voi să mă 
fac de batjocură, să mă țiu de urmele tale 
ca un nătărău. (''Anca stă pe gânduri.'')
Nu mai merge... să fiu prieten cu bărbatu-tău, 
care nu-i om de felul meu, numai ca să te poci vedea mai 
des!... Ești o femeie... nu știu cum să-ți 
zic... Ți-e drag să trăiești cu un om care 
se poată cu tine ca cu un câine, și mă 
gonești pe mine, care te iubesc... Bine... Atunci mai bine 
să nu te mai văz de loc.

ANCA:
Care va să zică, pleci?... Adevărat?

GHEORGHE:
Da...

ANCA:
Când?

GHEORGHE:
Cât s-ar putea mai curând... peste câteva zile.

ANCA:
Rău îmi pare.

GHEORGHE:
De ce?

ANCA:
De ce, de ne-ce, îmi pare rău...

GHEORGHE:
Dacă nu mă iubești?

ANCA:
Ce copil ești?... Eu nu te iubesc pe tine, dar tu mă 
iubești pe mine: nu înțelegi tu că mai dor o 
să-mi fie mai la urmă mie de tine decât ție 
de mine...

GHEORGHE:
Atuncea...

ANCA:
Ce?

GHEORGHE:
Vino cu mine.

ANCA:
Nu se poate.

GHEORGHE:
Prin urmare, eu ce să fac?

ANCA:
Tu... tu să te duci, Gheorghe, cu Dumnezeu; de dorul meu 
să nu-ți pese... (''plânge.'')

GHEORGHE:
Anco, plângi?

ANCA:
Da.

GHEORGHE:
Pentru ce?

ANCA:
De prisos să-ți spui.

GHEORGHE:
Dacă plângi...

ANCA:
Să-ți vorbesc drept, Gheorghe: eu îți sunt 
cu mult datoare ție... Multă putere mi-a dat 
prieteșugul tău și gândul că un om 
așa de voinic ca tine mă iubește... Gândul 
că tu ai fi în stare să faci odată 
ș-odată o jertfă mare pentru mine era sprijinul 
sufletului meu amărât... Dacă tu te duci, cum 
rămâi eu?

GHEORGHE:
Ce jertfă? S-o fac.

ANCA:
Nu poci acuma... nu știu... n-am ce să-ți spui. (''stă
1 minut la gânduri.'') Gheorghe, dacă mă 
iubești mult... mult... (''schimbând repede tonul'') 
du-te acuma de dormi liniștit și vino mâine 
dimineață aici: Dragomir pleacă la târg, 
putem sta mai mult de vorbă... Du-te... Noapte bună.

GHEORGHE:
Noapte bună, Anco. (''pleacă spre fund.'')

ANCA (aparte):
Pleacă (''el dă să iasă''; ''cu glasul jumătate'') Gheorghe!

GHEORGHE (întorcându-se):
M-ai chemat?

ANCA:
Nu... (''el o privește lung, apoi vrea să plece.'') Ba 
da! (''el se întoarce iar și coboară cu aerul întrebător.'')

GHEORGHE:
De ce?

ANCA:
Nu pricepi?

GHEORGHE:
Nu.

ANCA (cu multă intenție):
...Tu n-ai simțit, n-ai priceput de loc că și eu te iubesc?

GHEORGHE:
Tu... pe mine?... Adevărat?

ANCA:
Adevărat... Trebuie să-ți spui, că nu mai 
poci. (''foarte volubil.'') Gheorghe, Dragomir o să vie 
acum beat... Când se-ntoarce beat, mă-njură 
și se culcă și doarme dus de poți tăia 
lemne pe el... Vino! De la tine din deal se vede fereastra asta... 
oblonul este închis... Pândește: când ăi
vedea lampa la ochiul oblonului, vino degrabă... te aștept!

GHEORGHE:
Mă iubești?

ANCA:
Da, da’ să nu uiți că sunt nevasta lui 
Dragomir... dacă moare el sunt a ta!... Gheorghe, m-am jurat: 
când o cădea a I lopată de 
pământ pe coșciugul lui, eu să fiu în 
brațele tale... Ai priceput?...

GHEORGHE:
S-aștept o viață întreagă...

ANCA (scurt):
Ești un prost! M-ăi fi iubind tu, da’ nu 
mă-nțelegi... Gândește-te mai bine la ce am 
vorbit... Cum vezi lumina, vino, să nu te aștept... Du-te...

GHEORGHE (transportat):
Mă duc... viu... Mă iubești?

ANCA:
Da, da, te iubesc. (''îl strânge în brațe cu putere, apoi îi face vânt prin fund și încuie.'')

===SCENA IV===

ANCA (''singură, privind spre fund''): 
Gheorghe, Gheorghe, ce păcat te mână pe tine!... (''coboară încetinel la masă.'') O fi în stare 
băiatul ăsta ușurel de câte se laudă? 
Să vedem... Unde o fi câinele? La cârciuma 
Popii... joacă cărți și bea... Să vie 
iar beat, să mă înjure și să mă
amenințe!... Aș vrea să știu cât o 
să mai ție asta!... Mult, nu crez!... (''ascultă.'')
Haha! Vine.. el este... (''își ia lucrul și stă la masă. - O bătaie în ușe. - Anca se ridică și stă un moment.'') Am 
încuiat... (''încă o bătaie. Anca merge la ușe.'')
Acuș-acuș! (''descuie.'')

===SCENA V===

:''ANCA, ION''

ION (foarte obosit și cam tremurând):
Bună vremea, nevastă.

ANCA:
Mulțumim dumitale, om bun... Ce poftești?

ION:
Îmi dai de mâncare?

ANCA (aparte):
Ăsta nu-i din sat... e străin. (''tare.'') N-avem de 
mâncare, omule... pleacă.

ION:
Da’... mă lași să dorm?... lasă-mă 
să dorm...

ANCA (aparte):
E un om rău, e beat, or ce? (''tare.'') 
Caută-ți de drum, creștine; (''cam aspru'') ’aide!

ION (sfios și apărându-se ca de o 
lovitură la cap):
Mă duc... să nu mă bați... să nu dai!

ANCA:
Dec! De ce să te bat?... Du-te sănătos.

ION (vrea să plece, își pierde puterile 
și se reazimă de ușe):
Nu mai poci... (rugându-se frumos.) Dă-mi ceva să 
mănânc, fă-ți pomană... mi-e foame. (''se
lasă binișor pe lavița din stânga ușii.'')

ANCA:
Ăi fi bolnav?

ION:
Nu.

ANCA:
Da’ ce ai?

ION:
Mi-e foame... sunt ostenit...

ANCA:
Da’... de unde vii dumneata?

ION:
Hehe, de departe... tocma’ de la munte.

ANCA:
Și ce vânt te-a bătut pe la noi?

ION:
M-am rătăcit.

ANCA:
Da-ncotro mergeai?

ION:
Nu știu...

ANCA:
Cum să nu știi unde mergeai?

ION (''încet și confidențial''):
Vezi că eu... sunt nebun...

ANCA:
Nebun?!

ION:
Hăhă!... Da’ nu m-apucă totdeauna... Și 
când mă chinuiește Necuratul, numa’ vine Maica 
Domnului de mă scapă... Necuratul mi-a poruncit de 
2 ori să-mi fac seama singur... ca să-mi ia sufletul...

ANCA:
Sărmane, cine știe ce păcate!...

ION:
Da’ Maica Domnului nu m-a lăsat. (''se închină.'')

ANCA:
Și din ce ți-a venit?

ION:
Din bătaie... Și când mă speriu 
m-apucă, fie pe pustii locuri! Și, când e să 
m-apuce, îmi vine I cu grije și cu 
scârbă și pe urmă cu spaimă... și
mă arde. (''arată moalele capului.'') Eu am o 
bubă aici înăuntru... Da-mi dai?

ANCA:
Ce?

ION:
De mâncare...

ANCA:
A! Uitasem, uita-te-ar relele! (''merge la tarabă, taie un codru de pâne și i-l dă.'') Na, omule.

ION:
Bodaproste!

ANCA:
Vrei ș-un rachiu?

ION:
Dacă-mi dai...

ANCA (îi dă un țoi de rachiu):
Da’ cum s-a întâmplat să-ți vie?... E de mult?

ION:
Vreo 10 ani...

ANCA:
10 ani... Și cine te-a bătut?... De ce?

ION:
Degeaba... Eu eram pădurar la Corbeni...

ANCA (aparte):
Pădurar la Corbeni!... (''tare.'') Cine te-a bătut?

ION:
La judecată... că nu vream să spui.

ANCA (cu nerăbdare):
Ce?

ION:
Că de ce l-am omorât...

ANCA:
Omorât! (''aparte.'') Doamne Iisuse Hristoase! Cine e omul 
ăsta? (''cu teamă c-a aflat adevărul.'') Te 
cheamă... Ion...

ION (dând din cap):
Ion mă cheamă.

ANCA:
Și zice c-ai omorât pe...

ION:
... Pe Dumitru Cirezarul...

ANCA (aparte):
Cum a ajuns omul ăsta aici?... Tu, Maica Domnului! I-ai fost 
călăuză; tu l-ai purtat pe căi 
necunoscute și mi l-ai trimes aici ca să ridice din calea 
hotărârii mele în2ala...

ION (moțăind):
Acu mi-e somn... (''ascultă ca de departe.'') De ce 
urlă câinele?

ANCA:
Nu urlă nici un câine.

ION:
Ascultă...

ANCA (aparte):
Aiurează. (''tare.'') Ioane, vrei să te culci?

ION:
Da.

ANCA:
Scoală. (''îl ajută să se ridice.'') 
Vino cu mine... ’Aide p-aici. (''îl duce de mâini încetinel spre stânga, planul I.'')

ION:
Când urlă câinele, moare cineva... (''șovăie, ea îl sprijinește.'')

ANCA:
Încetinel...

ION:
Tu știi cine o să moară... O să moară
Ion?... Dacă Ion moare, scapă de dracul?... (''se oprește, face o grimasă de durere și pune mâna la cap.'') Mă doare! (''Amân2 ies încet.'')

===SCENA VI===

:''GHEORGHE, ANCA''

GHEORGHE (intră repede din fund):
Anco! (''venind spre stânga'') Anco!

ANCA (venind din stânga):
Gheorghe! (''repede.'') Ce cauți? Ce vrei? Nu ți-am 
spus să nu vii până nu ți-oi face semn? 
Ți-am făcut semn? Vrei să dea Dragomir peste tine 
aici?... Pleacă, du-te și nu mai veni până 
nu te chem...

GHEORGHE:
Stai să-ți spui... Am venit să-ți aduc o 
veste bună...

ANCA:
Ce veste bună?

GHEORGHE:
Viu de la cârciuma Popii. Dragomir e tot acolo... E 
băut... A jucat cărți, a pierdut și-a 
făcut cinste la toți... E acolo popa, notarul, primarul, 
sunt toți în odaie...

ANCA:
Asta ți-e vestea a bună?

GHEORGHE:
Stai... Dragomir pleacă până-n ziuă.

ANCA:
Ei! Merge la târg.

GHEORGHE:
Nu... pleacă, nu se mai întoarce.

ANCA:
Ce?

GHEORGHE:
Te lasă... se duce în lume!

ANCA:
Cum! (''aparte.'') Nu crez eu asta.

GHEORGHE:
Anco...

ANCA:
’Aida-de! Mai sunt și eu p-aici.

GHEORGHE:
Nu-ți pare bine? N-ai zis că mă iubești?

ANCA:
Ei da! Ș-apoi... dacă te iubesc?

GHEORGHE:
Când bărbatul își părăsește
nevasta, ea are drept, după lege, să se 
desparță de el și să ia pe cine-i place.

ANCA (impacientată):
Ce vorbești prostii. Cum o să plece Dragomir? Unde 
să plece?

GHEORGHE:
N-a spus unde, dar își ia bună ziua de la 
toți... zău! Până în ziuă se pornește...

ANCA:
Om vedea... (''aparte.'') Așa? (''stă pe gânduri.'')

GHEORGHE:
La ce te gândești?

ANCA:
Gheorghe, uite-te la mine bine! Ești tu bărbat în 
toată firea, ori ești un om ușurel?... Mă 
poci eu încrede în tine? Faci ce ți-oi zice eu?

GHEORGHE:
Fac.

ANCA:
Dar dacă nu faci?

GHEORGHE:
Spune ce, să fac!

ANCA:
Bine... Să vedem ce-ți poate dragostea: du-te și 
orice s-ar întâmpla, până nu vezi semnul, nu 
te mișca. (''Gheorghe face o mișcare.'') 
Fără vorbă multă, pleacă. (''îl împinge spre fund.'')

GHEORGHE:
Anco!

ANCA:
Du-te.

GHEORGHE:
Mă iubești?

ANCA (foarte impacientată):
Da, da’ du-te. (''îl împinge afară.'') Să
nu te întâlnești cu el... ia seama. (''închide.'')

===SCENA VII===

ANCA (singură, coboară la ușa din 
stânga și ascultă; o deschide binișor și 
se uită înăuntru; trece apoi și șade la masă):
Vrea să plece... Ce să fac?... Să mă duc 
și să strig în gura mare... să dau pe 
vinovatul adevărat pe mâna judecătorilor și 
să scap pe nevinovat... Dar dovada? Bănuiala mea. Dar 
ce dovadă o să fie asta dacă el o 
tăgădui?... Ia stai... Care va să zică el 
mai are un an să o ducă cu frica în sân... 
anul ăsta o să umble fugar, și peste 1 an 
își poate spune singur fapta, și... s-a 
isprăvit... Să rămâie nepedepsit... 
Așa e legea, bine; dar eu poci să-l las așa?... 
Nu... nu se poate. (''pauză.'') Nebunul ăsta tot e 
osândit odată... Pentru 1 păcat, 2 
ori 10, un om tot cu o viață plătește... 
Și fără altă vină 9, 
nebunul tot are să fie prins până la urmă 
și întors acolo de unde a fugit... (''pauză.'') 
Și dacă e vorba, ce este mai bine pentru un nebun? 
Să-și târască viața pribeag și 
chinuit, fără adăpost, fără o 
zdreanță pe el, fără hrană, ori 
să trăiască la închisoare 
îmbrăcat, hrănit și îngrijit la vreme 
și adăpostit?... Să fie slobod e mai bine? 
Să se bucure de lumina soarelui în bunăvoie?... 
Dar e nebun... Mai are nebunul bunăvoie?... Lumina soarelui 
fără lumina minții... O să-i ție 
lumina soarelui singură iarna de cald, ori de foame vara? O 
să găsească ori nu un suflet de creștin 
să-l miluiască cu o fărâmă de 
pâine.... o să degere, or o să se coacă 
toată ziuca, nemâncat, gonit de lipsa lui de voie, 
și seara o să adoarmă de foame pe 
pământul gol. Așa-așa... locul lui e la 
ocnă... Dumnezeu, cine știe pentru ce păcate, l-a 
aruncat în prăpastie, dar a fost și bun și i-a 
luat mintea cu care să-și judece ticăloșia: 
i-a dat greutatea... dar i-a luat cumpăna! (''stă pe gânduri.'')

===SCENA VIII===

:''ANCA, DRAGOMIR''

DRAGOMIR (''intră și se oprește în prag, e 
palid și cam amețit''):
Anco!... Anco!

ANCA (''tresărind''):
Ai venit? (''se scoală.'')

DRAGOMIR:
Da... îți pare rău? Dacă îți 
pare rău... mă duc iar... (''șovăie.'')

ANCA:
Nu-mi pare rău c-ai venit, îmi pare rău c-ai 
venit iar beat.

DRAGOMIR:
Asta așa e... sunt... ce e drept sunt cam beat... Am 
băut... dar de necaz am băut. (''oftează.'') 
Da, să știi tu... numai de necazul tău!

ANCA:
De ce ai băut nu știu, știu că ești 
beat... culcă-te.

DRAGOMIR:
Nu voi să mă culc... Am de vorbă cu tine...

ANCA:
Las’ că mai vorbim mâine dimineață, acuma 
nu poți vorbi...

DRAGOMIR:
Ba poci... Dă-mi să beau.

ANCA:
Tot mai vrei?

DRAGOMIR:
Tot mai vreau... Adu vin și să stai aici, că am 
să vorbesc cu tine. (''el stă la masă, ea îi aduce o cană cu vin.'')

ANCA:
Na... să-ți treacă necazul.

DRAGOMIR (''ridică la gură cana și se oprește''):
Tu! (''rânjește la ea'') tu, n-auzi?... De ce vrei tu 
să mă otrăvești pe mine?

ANCA:
Ești nebun, vai de capul tău! Da’ de ce să te otrăvesc?

DRAGOMIR:
Ca să scapi de mine, știu eu!... Și să 
trăiești cu altul... Poate că ai pus ochii pe 
Gheorghe, învățătorul... Am cam mirosit eu 
ceva... (''rânjind.'') Vai de voi!... Vă pui capul la 
amândoi! (''aduce cana la gură și iar se oprește.'')

ANCA:
Vorbești aiurea...

DRAGOMIR:
Să mă otrăvești, ’ai? (''îi dă cana și aspru.'') Na ici! Bea tu I... 
să te văz eu că bei.

ANCA (''ia cana, bea și i-o dă înapoi''):
Na.

DRAGOMIR:
Tu, Anco, spune drept, ce gândești tu de mine?

ANCA (''luându-și lucrul''):
Bine gândesc.

DRAGOMIR:
Bine?... Bine să fie... Las-o încurcată... (''pauză.'')

ANCA:
Aba, Dragomire, când pleci tu?

DRAGOMIR:
Unde să plec?

ANCA:
În lume... știu eu unde? Am auzit că vrei să 
mă lași și să te duci încotro ăi 
vedea cu ochii...

DRAGOMIR:
Cine ți-a spus?

ANCA:
Ce-ți pasă... De ce, Dragomire?...

DRAGOMIR:
Pentru că nu trăiesc bine cu tine... nu mă 
iubești... tu nu-mi ești nevastă, îmi ești
vrăjmaș... pentru că tu m-ai nenorocit pe mine...

ANCA:
Eu? Aș vrea să știu și eu cum.

DRAGOMIR:
Da, tu... Dacă nu te cunoșteam pe tine, eu era să 
fiu altfel de om... (''bea și oftează.'') Hehe! Ce om 
era să fiu eu... Dar s-a dus... acu e degeaba... las-o încurcată!

ANCA:
Și vrei să mă lași?

DRAGOMIR:
Da, numai câtăva vreme... să vezi cum 
îți este și fără mine... (''bea.'') 
Ascultă ici la mine... unde ți-e gândul?... Eu am 
o daraveră departe... trebuie să plec mâine 
dimineață... Tu... fii cuminte... stai acasă 
și m-așteaptă. Să nu dea dracul!... Că 
te tai!...

ANCA:
O să zăbovești mult?

DRAGOMIR:
1 lună, 2, 3, mai mult... 1 an, nu știu...

ANCA:
Dar ai să vii înapoi?

DRAGOMIR:
Firește că viu... Tu ai să iei cu înscris de 
la Popa, -să-mi aduci aminte să-ți dau 
înscrisul - cinci sute de lei... Hanul poți să-l 
dai cu chirire; tot Popa vrea să-l ia... Șița de 
sub șură poți s-o vinzi... Scândurile de la 
deal o să le aducă peste câteva zile... mai ai 
să mai plătești vreo 35 de  lei... să le vinzi; 
poți apuca pe ele până la 100 de lei.

ANCA (''după ce l-a ascultat cu răbdare, 
clătinând mereu din cap''):
Aoleu, Dragomire!

DRAGOMIR:
Ce?

ANCA:
Să mai crez eu că ai să te întorci? Eu nu 
văz că-ți faci adiata? (''se scoală.'') 
Dragomire, tu n-ai să pleci... Cum se poate 1 ca asta! 
Să-ți lași tu casa ta și să fugi 
așa în lume... De ce? Ai scăpătat și 
mergi să slugărești unde nu te cunoaște nimeni?

DRAGOMIR:
Aș!

ANCA:
Ori te-a ars focul și mergi să cauți adăpost 
în altă parte?

DRAGOMIR:
Nu!

ANCA:
Atunci ai făcut poate vreo faptă rea și ți-e 
teamă de răspundere, de pleci așa în 
străinătăți de la tine și de la ai tăi...

DRAGOMIR:
Dec!

ANCA:
Că cine fuge așa? Cine își 
părăsește așa casa și locul, tam-nisam 
și-și ia lumea în cap?... Doar oamenii 
deznădăjduiți, or făcătorii de 
rele, or... nebunii.

DRAGOMIR (''bea și rânjește''):
Nebunii...

ANCA:
Deznădăjduit n-ai de ce să fii, că slava 
Domnului, ai după ce bea apă... Fapte rele zici 
că n-ai făcut, că tu știi și Dumnezeu 
ce stă pe cugetul tău... Atunci, Doamne 
iartă-mă, ăi fi nebun!

DRAGOMIR (''același joc''):
Mai știi? Oi fi...

ANCA:
De asta să nu râzi... ești tu nițel cam 
țicnit... adică, ce nițel! Ești bine de tot; 
de mult ți-ai pierdut sărita... (''Dragomir ascultă nervos.'') 
Noaptea visezi urât și sai din 
somn mereu... Ți-e frică să dormi cu lampa 
stinsă... Mai-nainte, unde se întâmpla la tine 
să te îmbeți!... Acuma îți bei 
mințile dintr-un țoi de rachiu... Mai-nainte mă 
sileai tu să fac pomană și să țiu 
soroacele de sufletul lui Dumitru (''Dragomir mișcare'') -ba 
că ți-a fost prieten bun, ba că e păcat 
că s-a prăpădit așa om de omenie! - 
Ajunsesem să mă mir eu de tine, cum tu bărbatul 
meu să nu mă lași o clipă măcar 
să-mi uit de bărbatu-meu ăl I... De 
la o vreme încoace, alta ș-alta: dacă pomenesc cât 
de rar de el, te-apucă alte alea... Tu n-ai băgat de 
seamă ce-ai făcut adineaori?

DRAGOMIR:
Când adineaori?

ANCA:
Adineaori, când citea Gheorghe.

DRAGOMIR:
Ei?

ANCA:
Vorbeștii niște vorbe... de nu te-ar cunoaște omul ar crede...

DRAGOMIR:
Ce vorbe? Ce-am zis?

ANCA:
Ce nu se cade să vorbești... Încai la 
băutură, calea-valea... e omul cu mintea 
împăienjenită... Dar erai treaz...

DRAGOMIR:
Ei! Ce-am vorbit?

ANCA:
Mi-ai zis să-ți spui ce crez eu de tine, că tu ai 
omorât pe Dumitru... și Gheorghe era de față...

DRAGOMIR:
Și tu ce-ai răspuns?

ANCA:
Ți-am răspuns ca totdeauna... că ești nebun.

DRAGOMIR (''încruntat''):
Nebun!...

ANCA:
Uite, vezi... am luat seama că nu-ți place de loc s-auzi 
vorba asta. Ce să fie cu tine, Dragomire? Eu gândesc c-o 
fi vreun păcat... Să te spovedești... să te grijești...

DRAGOMIR:
Ce, am să mor?

ANCA:
Nu se spovedește omul numai când are să moară...

DRAGOMIR (''indispus''):
M-oi spovedi altă dată, n-am vreme acuma.

ANCA:
Când?

DRAGOMIR:
Când m-oi întoarce...

ANCA:
Dacă t-ei mai întoarce...

DRAGOMIR:
Ei, așa! Dacă m-oi mai întoarce... (''se ridică amețit'') m-oi spovedi... Ei, ș-apoi ce? 
Așa e viața omului! Pe toți dracul îi 
încalecă... toți o să moară, 
toți! Și eu o să mor... și tu o să 
mori, și Gheorghe și toți... pe rând, pe 
rând, ca la moară. (''se uită lung unul la altul.'')
Tu, femeie, tu ești ispita... Anco! Anco! (''îi face șovăind semn să vie după el.'') ’Aide!... 
’Aide, tu, n-auzi?... Mâini dimineață plec... Tu! 
De ce nu mă iubești tu pe mine? (''o apucă.'')

ANCA (''vrând să-l depărteze''):
Lasă-mă...

DRAGOMIR:
Nu te las... (''o ține cu d-a sila.'')

ANCA (''fixându-l''):
Aba, Dragomire, ții tu minte alaltăieri la pomană 
- că uitai să te întreb - când a venit 
rezervistul ăla, de ce ai fugit?

DRAGOMIR (''o lasă și o împinge ușor încolo''):
Care rezervist?

ANCA:
Ăla de semăna grozav cu Dumitru...

DRAGOMIR:
Tu știi care e ăla. (''se întoarce spre masă.'')

ANCA (''după o pauză''):
Zici că pleci dis-de-dimineață?

DRAGOMIR (''posomorât''):
Da... plec...

ANCA:
Atunci, culcă-te... ai și băut... e aproape de miezul nopții...

DRAGOMIR (''bea ce a mai rămas în cană''):
Mă duc! (''pleacă spre ușa odăii lui, la stânga, planul al II-lea.'') Sunt beat...

ANCA:
Crez... (''urmându-l încet.'') Du-te de te 
odihnește... (''subliniind'') și...

DRAGOMIR (din pragul ușii):
Și... ce?

ANCA:
Închină-te... să nu mai visezi urât.

DRAGOMIR:
Bine! (''iese în stânga. Anca se uită din ușe în odaie.'')

ANCA:
Așa... Dormi acuma. (''închide ușa și ascultă, trece apoi și ascultă la ușa cealaltă, apoi coboară.'') Închină-te, Dragomire, că se apropie ceasul!

'''(Cortina)'''

=='''ACTUL II'''==
===SCENA I===
ANCA (''singură, la masă''): Să chem pe Gheorghe și să-l pui să-i 
sfărâme capul... să stau să mă 
spovedesc lui Gheorghe cu de-amănuntul... Am eu vreme de asta 
acuma?... Poci să-i arăt lui așa de scurt și 
în pripă cum s-a strecurat și s-a înșirat
îndelung, încet-încet, bănuială cu 
bănuială în sufletul meu, până 
să se înrădăcineze credința asta... 
că Dragomir e vinovat?... Să-mi pierz noapte cu 
vorbe... Dar Gheorghe poate să nu vrea, or să nu fie 
în stare să facă așa faptă... Cum e 
băiatul ușurel, m-oi căi că i-oi fi spus... (''pauză.'')
Nu... N-am nevoie de ajutor... Să mă gândesc mai 
bine... Cine n-o să crează că tot nebunul fugit 
de la ocnă a omorât și pe Dragomir?... (''pauză.'')
Da’ de ce să-mi fac păcat și să mai 
străgănesc pe nevinovat?... Aseară, la 
cârciumă, Dragomir le-a spus la toți că 
pleacă-n lume. Am destul răgaz până la 
ziuă să-l târăsc și să-l arunc 
în puț; a plecat, s-a dus... nu mai vine azi, nu mai vine 
mâine, 1 lună, 1 an, nu mai vine de loc... M-a 
părăsit!... (''pauză.'') S-a 
hotărât... (''se scoală, merge la tarabă și ia o bardă, apoi coboară încet.'') 
Adică să fie greu lucru?... Doarme beat. Un uriaș 
doarme... doarme și cugetul lui și puterea lui și voia 
lui; viața lui arde încet și domol, cum arde 
lumânarea fără să vrea să 
arză... O femeie slabă, un copil fraged, 
hotărâre numai să aibă, poate să 
sufle o dată... ș-o stinge... (''se joacă cu barda, cioplind binișor pe muchia mesii; în stânga s-aud gemetele nebunului; ea se trezește din gânduri și ascultă.'') Nebunul... S-a 
deșteptat... o să-l deștepte și pe el... Ce 
să fac? Să-l trăsnesc în somn!... Să
moară fără să știe că moare, 
fără să vază că eu îl 
lovesc, fără să-și aducă aminte de 
Dumitru... Dacă n-o vezi că vine, aia nu mai e moarte! 
Nu, nu vreau în somn: atunci ar fi parcă ar dormi 
mereu... Da... să-l deștept I: să 
știe că-i vine moartea, de la cine și de ce... (''pune barda pe tarabă și pornește spre ușa lui Dragomir, face câțiva pași și se oprește'';
''ușa de la Dragomir se deschide, el apare foarte turburat.'')

===SCENA II===

:''ANCA, DRAGOMIR''

DRAGOMIR (speriat): 
Anco!

ANCA (aparte): 
El!

DRAGOMIR: 
Anco, am visat urât... mă doare mâna!

ANCA: 
Aiurezi... te doare mâna din vis...

DRAGOMIR: 
Mă înjunghie unde am semnul de mușcătură.

ANCA: 
Șezi jos... tremuri. (''el șade.'') De unde ai tu 
mușcătura aia la mână, Dragomire?

DRAGOMIR: 
De mult.

ANCA: 
Bine, de mult; dar de unde?... N-auzi?

DRAGOMIR: 
M-a bătut când eram copil și m-a mușcat 1 
pe care îl trântisem...

ANCA: 
De ce nu vrei tu să-mi spui ce ai pe suflet? Eu văz 
că tu nu ești în toate ale tale... Tu ai un ghimpe 
în cugetul tău... Destăinuiește-te mie.

DRAGOMIR: 
Ție?

ANCA: 
Da, mie (''Dragomir mișcă din cap negativ'') spune 
și te ușurează; dacă ai duce-o mult așa, 
o să înnebunești...

DRAGOMIR: 
Să înnebunesc!

ANCA: 
Da... Ce ai visat?

DRAGOMIR: 
Un cap de mort... cu dinții mari... vrea să mă 
mușce... mă doare...

ANCA: 
Te doare că nu vrei să spui, te doare că nu te 
hotărăști să spargi buba și s-arunci 
răutatea afară... (''pauză - se apropie binișor de el și-l apucă pe după gât.'')
Ia ascultă, Dragomire... adică ce ar fi, cum 
stăm noi aici amân2, să te pomenești cu 
Dumitru (''el face o mișcare'') că intră 
binișor pe ușe... uite pe colo... (''arată în fund'')
să-l vezi că vine, cum era el înalt și 
voinic, și se așează frumos colea la masă 
în fața ta: „Ei, bună seara, frate 
Dragomire... Ce mai faci? Mai îți aduci tu aminte de 
mine?...” (''Dragomir se zgârcește pe scaun și s-apucă de masă''; 
''ea îi ia repede capul în mâini și cearcă să i-l întoarcă cu d-a sila spre fund.'') Ia uite colo... 
colo... Iacătă-l... iacătă-l!... Vino, 
vino, Dumitre!... (''vrea să-l întoarcă cu toată puterea.'') Ci uite-te!...

DRAGOMIR (smucindu-se): 
Lasă-mă!... (''se scoală''; ''s-aude țipând nebunul'';
'' Dragomir se întoarce spre stânga'';
''alt țipet.'')

ANCA: 
Ascultă... (''Dragomir își întoarce privirile de la stânga, ea se repede aproape de el și, jucând spaima, șoptit.'') Dragomire! (''îl smucește și-l întoarce în loc cu fața spre stânga''; 
''el dă cu ochii de nebun, scoate un strigăt înecat și rămâne încremenit.'')
Uite-l... Știi cine e? E nebunul care a scăpat de la ocnă...

DRAGOMIR: 
Ion! (''cade zdrobit pe scaun.'')

ANCA: 
El!

===SCENA III===
:''DRAGOMIR, ANCA, ION''

ION (coboară tremurând): 
Mi-e foame... Îmi dai să mănânc?

ANCA (lui Dragomir încet): 
Trebuie să-l oprim aici până mâine... (''merge la tarabă, ia pâine, o cană de rachiu și țoiuri și le aduce pe masă.'') Șezi colea, Ioane...

ION: 
Șez. (''șade sfios în fața lui Dragomir, care se dă înapoi cu scaunul.'')

ANCA (dându-i să bea): 
Cum e la ocnă, Ioane?

ION: 
Bodaproste... e bine. (''la întrebările ei, Ion răspunde lui Dragomir.'')

ANCA: 
Și cum ai fugit de acolo?

ION (ca iluminat): 
Vezi că s-a pogorât Maica Domnului la mine și zice: 
pe cum că, Ioane, când ăi ajunge la 
fântână sub deal, o să-ți iasă 
înainte cine să te aducă la mine, și 
să vii negreșit... să vii, că eu te scap de 
toți dușmanii tăi, și o să-ți fie 
bine, că eu, Maica Domnului, o să pui stavilă 
între tine și rele: relele să nu mai poată 
trece la tine, și nici tu să nu mai pot trece la ele... (''simplu.'')
Așa...

ANCA: 
Ei?...

ION: 
Pe urmă, vere, m-am dus la fântâna de sub deal 
și am pus donițele jos... Ei! Era frumos și cald... 
și era pădurea singură... doar într-o 
tufă fluiera de departe o mierlă... Numa’, dinspre 
partea dealului, iacătă că-mi iese înainte 
o veveriță, - vezi, o trimisese Maica Domnului! - Sta 
în fața mea în 2 labe și se uita la 
mine drept cu ochii ei mititei și galbeni. Eu am dat s-o prinz, 
când colo ea... țușt! A sărit p-o cracă
subțire de alun: acu se încovoia craca și s-apleca 
cu ea până la pământ, acu se ridica, acu se 
ridica, acu se apleca. Eu după ea, ea iar înaintea mea, 
în 2 labe, se uita la mine... Îi sclipea ochii, 
vere, de parcă era 2 schintei și mă 
chema iac-așa... (''face gestul.'') Am umblat o zi 
întreagă: la urmă a pierit și am rămas
rătăcit... Da’ acuma o să mă duc 
înapoi acasă.

ANCA: 
Unde acasă?

ION: 
La ocnă.

DRAGOMIR: 
Ai scăpat și vrei să te duci singur înapoi?

ANCA: 
Da’ de ce te-a închis pe tine, Ioane?

ION: 
Pentru că am omorât pe Dumitru.

DRAGOMIR: 
Da’ tu l-ai omorât?

ION: 
Eu.

ANCA: 
Ba nu tu.

ION: 
Ba eu... Luleaua și tutunul și amnarul lui era la mine.

DRAGOMIR: 
Ei, ș-apoi? Dacă s-o găsi luleaua și tutunul 
și amnarul tău la mine, se cheamă că te-am 
omorât, ’ai?

ION (neînțelegând bine): 
E!...

ANCA: 
Ascultă-l pe el, Ioane, tu stai degeaba închis.

ION (dă din cap): 
Hăhă!

DRAGOMIR: 
Și o să scapi curând de acolo... Peste 1 an... (''se oprește privind bănuitor la Anca''; 
''ea face o mișcare de inteligență, trece la tarabă, d-acolo în celar și ascultă prin ușe, pe care a lăsat-o crăpată.'')

ION: 
Mai am 11 ani.

DRAGOMIR: 
Ba 1.

ION: 
Ba 11...

DRAGOMIR (impacientat s-apropie de Ion și 
confidențial, după ce a aruncat o 
căutătură de jur împrejur): 
Dacă mâine, poimâine, o ieși un om ș-o zice: 
dați-i drumul lui Ion, că nu este el vinovat, e altcineva...

ION: 
Altcineva... Ei! Așa a făcut unul de la noi de la 
ocnă... om milos, vere, Dumnezeu să-l miluiască...

DRAGOMIR (urmându-și jocul): 
Lasă-mă să-ți spui... E altcineva: Ion a 
fost un prost, i-a luat din buzunar luleaua și tutunul; dar 
când i le-a luat, Dumitru era mort...

ION: 
Ba nu...

DRAGOMIR: 
Ba era mort... cu fața la pământ...

ION: 
Ba nu, era trântit pe spate (''Anca mișcare'') și 
a deschis ochii la mine...

DRAGOMIR: 
Ce!

ANCA (coboară repede la masă): 
Ș-apoi?

ION: 
Apoi l-a podidit sângele pe nas și pe gură ș-a 
murit... (''mănâncă. Anca își șterge ochii și se uită la Dragomir.'')

DRAGOMIR (răstit la ea): 
Ce te uiți la mine așa? (''ea apleacă privirile'';
''el mai aspru.'') Uite-te la mine! (''bate cu pumnul în masă''; 
''Ion tresare''; ''foarte animat, cătră Ion.'') 
Când l-ai găsit în pădure?

ION (se scoală speriat și începe 
să tremure): 
Spui, să nu mă lovești, să nu mă bați!...

DRAGOMIR: 
Cine te bate?... șezi jos... (''Ion șade înfricoșat.'')
Pentru ce să te bat?

ION: 
Pentru că am omorât pe Dumitru...

ANCA (coborând): 
Creștinul lui Dumnezeu, înțelege că nu tu.

ION (cătră Dragomir): 
Nu eu... da’ cine? (''Dragomir țâfnește.'')

ANCA: 
Spune cine, Dragomire.

DRAGOMIR (fierbând): 
Nu te-amesteca tu în vorbă!... Lasă-ne-n pace!... 
Nu știu... (''bea cu sete.'')

ANCA (foarte simplu): 
Vrei să-ți spui eu, Ioane?... Uite cine. (''arată pe Dragomir'';'' acesta face o mișcare violentă.'') 
Uite, Ioane, vezi tu? Ăsta a omorât pe Dumitru. (''lui Dragomir.'')
Zi tu că nu-i așa!... (''Ion se scoală, începe să râză pe-nfundate și să ochească pe Dragomir.'')

DRAGOMIR (bea până-n fund, trântește pe 
masă cana, care se face țăndări, și 
se scoală): 
Sunt prost eu că stau la vorbă cu 2 nebuni!

ANCA: 
2 nebuni!

DRAGOMIR (amenințător): 
Tu, femeie!... (''încruntat, pornește spre ea, care s-a retras la tarabă.'')

ION (dă un răcnet și se 
năpustește asupra lui Dragomir tăindu-i drumul; 
îl apucă de gât și-l 
învârtește în loc): 
Stai aci!... De ce l-ai ucis, mă, pe creștin? (''Anca din fund urmărește cu tot interesul jocul lor.'')

DRAGOMIR (luptând, înecat): 
Lasă-mă, nebunule!

ION (crescendo): 
Atunci, dacă l-ai omorât tu, pe mine de ce m-a închis, 
mă?... De ce m-a chinuit? De ce m-a lovit în cap? De ce? 
(''îl zguduie și-l împinge departe în față lângă masă''; 
''Dragomir palid cade gâfâind pe un scaun...'') Dacă tu ești 
vinovat (''obidindu-se treptat și arătându-și moalele capului'') De ce mi-a făcut mie bubă aici 
înăuntru? (''se vaită.'') Mă doare!... 
Mă doare!...

DRAGOMIR (se ridică pe furiș de pe scaun și 
face un pas): 
Cum să scap?

ION (oprindu-se din plâns și repezindu-se): 
Stai aci! (''îl apucă de gât.'')

DRAGOMIR: 
Anco, mi-a stins puterile!

ION (crescendo): 
Tu... ești dracul!... Dacă tu ești dracul, de ce nu te duci 
să stai în balta unde te-a gonit Maica Domnului?... Or 
de ce nu mergi pe pustii locuri? Or de ce nu te întorci în
fundul iadului?... De ce? (''îl pune în genunchi.'')

DRAGOMIR: 
M-a răpus!

ION: 
De ce să mă chinuiești tu pe mine? (''îl lasă un moment și-l privește rânjind sălbatic.'')
Măi!... este la noi o ocnă 
părăsită... În fund e o baltă 
neagră... Dacă arunci o piatră-n fund, numa’, de 
departe, din inima pământului, începe să 
aue, și aue tot mereu, și tocm-a II-a zi tace, când 
zice Maica Domnului: destul!... Acolo trebuie să vii tu cu 
mine... să te iau de gât (''îl înhață'')
să te ridic și să te arunc în fundul 
bălții... așa!... Haide. (''urlând.'') 
Haide!... (''îl târăște''; ''Dragomir se zbate.'')

ANCA (aparte): 
Îl omoară... nu trebuie!... (''pune mâna pe bardă.'')

DRAGOMIR: 
Săi, Anco!

ION (îl târăște): 
Haide! Nu urla, câine!

ANCA (alergând în fața lui Ion, cu barda ridicată): 
Nebunule! Îți crăp capul!

ION (tresare, lasă pe Dragomir și se dă 
la o parte sfios): 
Nu el?... N-ai zis tu?... Tu ai zis. (''se retrage spre fund.'')

ANCA (ajutând pe Dragomir să se ridice): 
Scoală!...

ION (depărtându-se): 
Atunci, mă duc. (''iese repede în fund.'')

ANCA (după ce a ridicat pe Dragomir, care se 
așază obosit la masă și uitându-se 
în toate părțile): 
Dragomire, s-a dus!

DRAGOMIR: 
S-a dus?

ANCA: 
Se duce-n sat... Trebuie să-l întoarcem înapoi 
și să-l ținem aci până vedem ce e de 
făcut... ’Aide după el!

DRAGOMIR: 
Nu merg...

ANCA: 
Fuge! N-o să-l mai ajungem...

DRAGOMIR: 
Du-te tu.

ANCA (suie și privind către el, aparte): 
Așteaptă tu! D-abia a început!... (''iese în fugă prin fund.'')

===SCENA IV===
:''DRAGOMIR singur, apoi ION''

DRAGOMIR: 
N-o să-l mai poată ajunge... și chiar să-l 
ajungă, ce folos! Parc-o să aibă ea destul 
putere să se lupte cu nebunul... A putut femeia să 
mă vânză... acu ar vrea să mă 
scape, dar n-o să poată... Ion o să spuie... 
Încă un an... Pentru 1 an, să pierz viața 
întreagă!... Pentru 1 an! A! Când n-are omul 
noroc! (''își apucă cu mâinile capul. - Ion a 
apărut la vorbele din urmă, coboară și pune 
mâna pe umărul lui Dragomir'';'' acesta se scoală și rămâne ca trăsnit.'') Anco!

ION: 
A trecut pe lângă mine acuma... eram pe 
laviță; s-a dus încolo la vale... Mi-e foame, 
dă-mi să mănânc. (''șade.'') 
Șezi și tu. (''bea.'') Bea și tu. (''Dragomir se supune'';
- ''după o pauză lungă.'') E 1 la noi la 
ocnă... Ce om bun, vere! Cum mă miluiește el pe 
mine: mănâncă numai câte o 
fărimiță și tainul lui mi-l dă mie! 
Ăla a fost ucis pe tată-său, și-l 
băgase pe frate-său la ocnă... Pe urmă, 
vezi ce l-a învățat pe el Maica Domnului, să
vie la ocnă și să spuie: eu am răpus pe 
taica, lui neica să-i dați drumul, că nu e 
vinovat... (''simplu.'') Iac-așa.

DRAGOMIR (din ce în ce mai mișcat): 
Și...

ION: 
Și i-a dat drumul lui frățini-său și 
l-a închis pe el.

DRAGOMIR: 
Pe el...

ION: 
D-apăi!... Într-un târziu după aia, a aflat 
el că frățini-său umblă să 
moară, și s-a rugat să-l lase de la ocnă 
să meargă acasă cu soldați numai pentru 
3 zile, că zice că: ce-am avut eu cu taica aia a fost 
altă socoteală; dar nu voi să plece alde 
neica până nu m-o ierta...

DRAGOMIR: 
Și l-a iertat?

ION: 
Da’ de unde!...

DRAGOMIR: 
Nu l-a iertat?

ION: 
Nu, n-a vrut să-l lase de la ocnă să meargă...

DRAGOMIR: 
Și frate-său a murit așa?

ION (dă din cap că da, bea, apoi se 
uită lung la Dragomir): 
Mă Dragomire, tu ești sănătos și cu 
mintea întreagă și o să trăiești 
bine... și eu... (''zâmbind trist'') o să mor 
așa... necăjit, bătut și nebun! (''se ridică.'')

DRAGOMIR (foarte pătruns): 
Ioane!...

ION: 
Vezi... Tu la ce n-ai venit să spui pe cum că Ion nu-i 
vinovat... Pe Ion l-ați bătut în cap degeaba... 
Luați-mă pe mine. Ce-am avut eu cu Dumitru e altă 
socoteală, dar pe Ion lăsați-l săracul! (''cu obidă adâncă'') și Ion s-ar fi rugat la 
Maica Domnului Buna pentru păcatele tale... Vezi!... Vezi. (''plânge liniștit.'')

DRAGOMIR (plânge înfundat): 
Ioane, eu caut să te scap pe tine... Tu să nu mai 
mergi, nu mai trebuie să mergi înapoi la ocnă...

ION: 
Da’ unde o să mă duc eu?

DRAGOMIR (iute): 
Tu o să stai aci cu noi. (''Anca intră prin fund și se oprește în ușe să asculte.'') Or 
nu; mai bine să plecăm... Vino cu mine... 
scăpăm amândoi. Îți cumpăr 
haine nouă, pălărie, cizme nouă... De 
mâncare, de băutură... tot... îți dau 
eu ce-ți trebuie. (''Anca se retrage afară în închide ușa''; 
''Dragomir pleacă amețit spre dreapta și se întoarce înapoi.'') Or nu... 
vino și tu cu mine...

ION: 
Unde?

DRAGOMIR: 
Colea în beci... să scoatem banii (''ia lampa'') 
și să plecăm... ’Aide... (''Dragomir pleacă cu lampa înainte spre chepengul beciului''; 
''Ion îl urmează. Dragomir deschide și pornește să scoboare. Ion se retrage.'') ’Aide!

ION (retrăgându-se cu frică): 
Nu, nu intru...

DRAGOMIR: 
Da’ să nu pleci!

ION: 
Nu.

DRAGOMIR: 
Or nu... stăi (''iese din beci, aleargă la ușa din fund, o încuie și ia cheia''; 
''o pune în buzunar și coboară iar în beci.'') Viu acuș...

ION (trece la masă și bea, fredonează 
un cântec haiducesc, apoi se oprește ascultând): 
A început iar... Când urlă câinele, moare cineva...

DRAGOMIR (iese din beci cu lampa și cu o ulcică 
în mână; închide chepengul la loc; vine la 
masă, scoate o basma din sân și toarnă 
în ea banii din ulcică; înnoadă basmaua 
și o pune în sân): 
Gata, Ioane!

ION (apucat de un fior): 
Mi-e frig! (''Dragomir, mereu pripit, se repede în stânga și vine îndată cu o zeghe, pe care o aruncă pe umerii lui Ion, și cu 2 pălării, una i-o pune lui Ion și alta o pune el pe cap.'')

DRAGOMIR: 
Acu plecăm... Tu să nu vorbești nimic pe drum... 
să mă lași pe mine. ’Aide...

ION: 
’Aide! (''alt fior. Pornesc amân2... Ușa e încuiată.'')

DRAGOMIR: 
Ne-a închis pe dinafară! (''stă un moment, caută cu gândul și aducându-și aminte.'')
A! (''se caută în buzunare... găsește cheia și deschide. Anca le vine în față''; 
''ei se dau înapoi'';'' ea intră și închide ușa.'')

===SCENA V===
:''DRAGOMIR, ION, ANCA''

ANCA: 
Da’ încotro, Dragomire?... Încotro, neică Ioane?

DRAGOMIR: 
Ascultă, Anco...

ANCA (coborând cu Dragomir): 
Nu mai spune, că știu; eram la ușe. (''Ion se-nvelește în zeghe, se trântește pe o laviță și se culcă.'') Vezi, Dragomire, 
când zic eu că tu ești mai nebun decât... (''arată cu ochii pe Ion.'') Să fugi în lume cu el!... Pe unde 
o să umble? Pân pustii? O să vă 
întâlniți cu oameni... O să-l cunoască
cineva... E scăpat de la ocnă... Și chiar 
să nu-l cunoască nimeni, poți tu să-i 
stăpânești mintea? Da’ când l-o apuca iar 
turba ca adineaori?

DRAGOMIR (demoralizat): 
Atunci?...

ANCA: 
Ce copil o să auză asta și n-o să 
priceapă ce legătură e între oamenii 
ăștia 2, de pribegesc în lume, fără 
să poată spune de unde vin, fără să
știe unde se duc?

DRAGOMIR (descurajat de tot): 
Dar ce să fac?

ANCA: 
Să rămâi aici și să-l ținem 
și pe el până ne-om gândi la altceva mai cuminte.

DRAGOMIR: 
Dacă n-o vrea... dacă nu-l putem ține... (''Ion geme și se zbuciumă în somn''; 
''Dragomir se sperie și se îndeasă spre Anca.'')

ANCA: 
Trebuie să putem... Cât o fi aici, îl iau eu pe 
seamă. (''merge la Ion, care se muncește rău în somn și zguduindu-l forte brusc.'') Ioane! Ioane!

ION (sare din somn; e cu totul apucat): 
Da! Eu sunt vinovat... Maica Domnului mi-a zis să spui, ca 
să nu mă loviți... Bateți-l!... Dați-i
la cap!... Se preface că e nebun... (''înduioșat către Dragomir.'') Uite cum îl bate! Uite cum îi 
dă la cap lui Ion! (''țipând de groază.'')
A!... Nu!... Nu!... Nu dați! (''în culmea spaimii.'') 
O să-i spargă oasele, îi turtește 
țeasta capului... O să-l omoare!... (''își acopere ochii.'')

ANCA: 
Ioane!

ION (crescendo): 
De ce-l mai bate pe Ion dacă a murit? (''dă cu piciorul ca cum ar vrea să înlăture ceva.'') 
Să-l ia de aici... e plin de sânge... (''mai dă o dată.'') Nu mai mișcă... (''iar.'') A 
murit... (''pornește spre fund.'')

DRAGOMIR: 
Pleacă! (''amândoi se reped după el și vor să-l apuce.'')

ION (țipând): 
Nu puneți mâna!... Să nu dați... Ion a murit! (''se smucește și le scapă''; 
''se repede la tarabă, ia un cuțit mare și ridicându-l în sus măreț.'') Nu puneți mâna!... 
Ion merge la Maica Domnului. (''se precipită în odaia din stânga.'')

ANCA: 
După el!

DRAGOMIR (oprind-o): 
A luat cuțitul!

ANCA: 
Nu e nimic!... După el, să-l liniștim! Dacă 
răcnește așa, aude cineva de pe drum. (''vrea să meargă spre stânga''; 
''Ion, cu figura radioasă, reapare ținând în sus cuțitul plin de sânge''; ''face 2 pași și se prăbușește'';
''amân2 se reped la el și-l ridică.'')

DRAGOMIR: 
S-a înjunghiat! (''îl așază pe o laviță lângă masă.'')

ANCA: 
Înjunghiat aici!... În casa noastră! (''stă pe gânduri'';'' pe chipul ei strălucește o inspirație.'')

DRAGOMIR (dezolat): 
Ce-ai făcut, Ioane?

ION (deschizând ochii): 
Dă-mi apă... mi-e sete!

ANCA (cu o bărdacă de apă): 
Ține, Ioane.

ION (bea): 
Bodaproste... Maica Domnului mi-a zis: scoate-ți 
măruntaiele când intră Necuratul, și 
aruncă-le câinelui...

ANCA: 
Ascultă, Dragomire.

ION: 
... Că eu, Maica Domnului, o să pui stavilă 
între tine și rele... ș-o să dormi... o 
să dormi... Dă-mi apă... mă arde... (''Anca îi dă.'')

DRAGOMIR: 
Ioane!

ION (dând cu mâna într-o parte bărdaca): 
Scoate-mi măruntaiele și dă-le câinelui 
să nu mai urle!... Caută-mă la picior, din jos 
de genunchi... am un chimir... Să te duci la ocnă 
și să-l dai de la mine ăluia de a omorât pe tată-său...

ANCA (scoate chimirul și-l bagă în 
buzunarul lui Dragomir): 
Ține... (''aparte.'') Nu moare odată... o să 
ne apuce ziua.

ION (iluminat): 
Uite veverița!... colo sus... pe cracă!... Uite-o (''vrea să se închine și-i cade mâna''; - 
''în extazul suprem.'') Maica Domnului!... Tu ești?... Tu mă
chemi?... Stai, că viu... iacătă-mă, 
viu!... (''expiră.'')

ANCA (închinându-se foarte pătrunsă): 
S-a isprăvit!... Dumnezeu să te ierte, omule. (''Dragomir e zdrobit'';'' ea, schimbând tonul d-odată.'') 
Acu-i acu, Dragomire... acu ce ne facem?...

DRAGOMIR: 
Să dăm de știre...

ANCA: 
Vrei să intri, or să mă bagi pe mine în 
fundul ocnii! Să zică că l-am omorât 
noi!... Nu. Până acuma nu știe nimeni c-a venit 
aici: să-l aruncăm în puțul ăl 
părăsit. Mâine om astupa, puțul și 
atât... ’Aide! Nu e vreme de pierdut! Se luminează de 
ziuă; rămânem cu mortu-n casă 
până mâine noaptea... A! Să sting lumina... 
trece cineva pe drum și ne vede ieșind așa... (''stinge lampa.'') Pune mâna... 
(''Amân2 iau pe Ion și pornesc spre fund''; 
''se aud în depărtare clopotele de la biserică... Ei se opresc s-asculte.'') Toacă de 
utrenie... Ai avut încai noroc la moarte, Ioane: îți
trage clopotele ca la toți creștinii!... La alții 
nici măcar atâta!... (''Ies prin fund... Pauză - în timp ce clopotele urmează. Amân2 reintră. Anca aprinde lampa ș-o aduce pe masă. Dragomir foarte deprimat șade''; 
''cămașa îi e mânjită puțin de sânge.'')

===SCENA VI===
:''ANCA, DRAGOMIR''

ANCA: 
Acu, ce stai? Trebuie să te gătești de plecare.

DRAGOMIR: 
De plecare...

ANCA: 
Firește.

DRAGOMIR: 
De ce să mai plec?

ANCA: 
Ca să scapi și tu și să mă scapi 
și pe mine. Dacă se află, și ești tot aici, 
și eu am tăcut, se cheamă că amân2 
l-am omorât... Eu... sunt nevinovată și nu vreau 
să cază vina pe mine. Dacă vrei să stai, eu 
caută să mă duc în sat și să 
spui tot, tot, tot... Dacă pleci, mă fac că 
găsesc pe Ion în puț și dau de știre... 
N-ai grije; îți las eu vreme destul s-ajungi departe... 
Tu ești fugarul, tu vinovatul... ș-am scăpat amân2...

DRAGOMIR: 
Vino și tu.

ANCA: 
Dacă fug și eu, cade vina pe mine; nu poci asta... (''suie''; 
''după o pauză mare, coborând la el cu brațele încrucișate.'')
Nu ți-e rușine! Nu ți-a fost milă și 
păcat de Dumnezeu!... Creștin ești tu?... Om 
ești tu? Vine un biet păcătos în casa ta, 
îți cere o bucățică de pâine la 
masa ta, e obosit și te roagă de adăpost sub 
acoperemântul tău, îți spune taina lui, 
și tu, fiară fără de lege, pui mâna 
pe cuțit și spinteci omul! (''Dragomir face niște ochi foarte mirați.'') Cu ce-ți greșise bietul 
nebun?... Ce piedică ți-era el în lumea asta 
largă, unde e loc pentru toți? (''cu toată energia.'')
De ce ai omorât pe Ion?

DRAGOMIR: 
Eu... pe Ion!...

ANCA: 
Pe Ion.

DRAGOMIR: 
Eu... am omorât... pe Ion! (''râde febril.'')

ANCA: 
Râzi? Nu tu, da’ cine? (''el se uită la ea lung''; ''ea îi înfruntă căutătura''; 
''merge la el și-l apucă de pieptul cămășii.'')
Asta ce e? Sângele ăsta al cui e? Nu-i sângele 
lui Ion?...

DRAGOMIR (își încheie repede minteanul la piept): 
Fugi d-aici!

ANCA: 
Nu te-ncheia, Dragomire; pe cămașe e puțin; în
odaie dincolo e mult; uite, ici e plin... Du-te în curte, e 
stropit peste tot; mergi de scoate o găleată din 
puț, să vezi apa roșie... Tu, ucigașule, tu! O 
să te gunoiești de viu între pereții de sare 
umezi până o socoti Dumnezeu c-a venit ceasul să 
te cheme ca să te judece el mai bine...

DRAGOMIR: 
Pentru ce?

ANCA: 
Pentru că ai ridicat viața altuia...

DRAGOMIR: 
A cui?

ANCA: 
A lui Ion.

DRAGOMIR (stă un moment și se șterge la ochi): 
Femeie! Dacă te-ar întreba cineva pe tine de asta, ce-ai spune?...

ANCA: 
Ce-am văzut.

DRAGOMIR (ciudit din ce în ce): 
Ce?

ANCA (simplu): 
Că Dragomir a răpus pe Ion nu știu de ce!...

DRAGOMIR: 
Tu?

ANCA (ia lampa și o pune la oblon; apoi coboară): 
Măcar că tu ai fost rău cu mine, mie tot mi-e 
milă de tine, Dragomire; am să-ți dau o 
povață... Dacă s-o întâmpla și 
n-ăi avea noroc să scapi până la 
urmă; dacă or pune mâna pe tine, nu fi prost 
și te-apuca să tăgăduiești cum faci cu 
mine, că acolo nu te joci ca aicea: te-or pune la chinuri, vai 
de viața ta!... O să-ți rupă carnea, 
să-ți smulgă dinții și unghiile, 
să-ți descheie țeasta capului... 
Ascultă-mă pe mine, eu îți vorbesc de 
binele tău. (''se uită cu neastâmpăr în fund.'')

DRAGOMIR: 
Care va să zică...

ANCA: 
Faci ce-ți spui eu: mărturisești c-ai ucis pe Ion 
și te alegi numai cu pedeapsa; încai scapi de chinuri.

DRAGOMIR (revoltat, bătând cu pumnul în masă): 
Da’ dacă nu l-am ucis eu?

ANCA: 
Asta e! Începem iar; ba nu, ba da, ba da, ba nu.

DRAGOMIR (fierbând): 
Lasă-mă! (''își vâră capu-n mâini, astupându-și urechile.'')

===SCENA VII===
:''ACEIAȘI - GHEORGHE''

GHEORGHE (intră repede, vede pe Dragomir și vrea 
să se retragă): 
Dragomir!

ANCA (suind la Gheorghe; foarte repede și șoptit): 
Mergi în sat, ia pe primar și oricâți oameni 
găsești, spune că te-am trimes eu pentru un 
omor... și vino cu ei...

GHEORGHE: 
Ce e?

ANCA: 
Mergi, îți spui... o să vezi... Vino iute! (''îl mână afară.'')

===SCENA VIII===
:''ANCA, DRAGOMIR''

ANCA 
(vine cu pasul grav la Dragomir, care stă pe un scaun cu capul 
în mâini):
Scoală, Dragomire, c-a sosit ceasul!

DRAGOMIR (se scoală): 
Ceasul!

ANCA: 
Ceasul socotelii. Stăi drept... adună-ți 
mințile câte le mai ai și răspunde la ce 
te-oi întreba... Pentru ce l-ai omorât?

DRAGOMIR (înecat de ciudă până la lacrimi): 
Nu! Nu l-am omorât eu!... N-ai fost tu aicea? N-ai văzut tu?

ANCA: 
Nu pe Ion... pe Ion lasă-l... De altcineva îți 
vorbesc eu acuma...

DRAGOMIR (pălind, încet): 
De cine?...

ANCA: 
Știi de cine, nu te mai preface... Tu vrei să pleci, tu 
caută să pleci. (''el face trist din cap că da'';
''ea, aspru.'') Ei!... Nu faci un pas de-aici până 
nu-i zici pe nume... (''privindu-l cu toată puterea.'') 
Zi-i odată pe nume!

DRAGOMIR (încet de tot): 
Du...mi...tru!

ANCA (răsuflând din adânc): 
Ai văzut? Așa! Du-mi-tru! (''șade jos''; ''el stă în picioare.'') Pentru ce l-ai ucis...

DRAGOMIR: 
Pentru tine...

ANCA: 
Pentru mine...

DRAGOMIR: 
Ca să te iau eu...

ANCA: 
Cum l-ai ucis? Spune. (''își pune coatele pe masă și bărbia în palma și ascultă nemișcată'';
'' el stă drept, se încheie cu îngrijire în mintean și povestește simplu.'')

DRAGOMIR: 
Mă tot goneai... Odată, când ai ieșit de la 
biserică la Vinerea Mare, seara - ți-aduci aminte - 
m-am dat pe lângă tine și ți-am zis 
încet: „Anco! De ce n-ai vrut să mă iei pe 
mine? Eu tot te iubesc... Lasă-l pe Dumitru și 
vino!...” Ți-aduci aminte?

ANCA: 
Da, mi-aduc.

DRAGOMIR: 
Tu mi-ai răspuns: „Am bărbat, 
lasă-mă-n pace!...”

ANCA: 
Și tu?

DRAGOMIR: 
Eu am plecat acasă, n-am dormit toată noaptea și 
dimineața... m-am hotărât.

ANCA: 
Cum ai făcut?

DRAGOMIR: 
Știam când se-ntoarce de la deal pân pădure...
și l-am așteptat... Venea șuierând... Ne-am 
întâlnit, ne-am dat în vorbă... i-am 
arătat o plută înaltă; el a ridicat ochii 
în sus. Am tras cuțitul, și până 
s-aplece iar ochii... (''se oprește, stingându-i-se glasul.'')

ANCA (își acopere fața - un moment - apoi 
și-o descopere și-l privește așteptând): 
Ei?... Înainte.

DRAGOMIR: 
Ce să-ți mai spui?

ANCA: 
El ce-a făcut?

DRAGOMIR: 
A țipat ș-a căzut în genunchi... a dat 
să scoață cuțitul... da’ m-am repezit 
și l-am lovit peste mână și la 
beregată... când m-am aplecat la el, m-a mușcat de mână.

ANCA: 
De la el era mușcătura! (''îi face semn să urmeze.'')

DRAGOMIR: 
Pe urmă, l-am întors cu fața în jos, am mers 
la fântână de m-am spălat și m-am dus 
acasă să mă culc, că nu mai puteam, 
cădeam d-a-n picioarele de ostenit... Ion l-a găsit 
acolo... Pe urmă... știi...

ANCA (sculându-se): 
Știu... La un an ai venit și mi-ai zis: „Anco, 
nu-ți mai trăiește bărbatul, mă 
iei?” Vorba ta și glasul cum mi-ai spus-o, mi-au dat un 
junghi pân inimă; nici nu te luam altfel, că 
mi-erai urât; de-aia te-am luat ca să te aduc în 
sfârșit aici. De la început te-am bănuit. Tot 
ce-ai făcut pe urmă, I grija de 
sufletul răposatului, apoi spaimele și turba ta când
îți pomeneam de el, vorbele tale fără 
șir tot de omorâtori și de termenele până
când încape pedeapsa, și visurile tale cu capete de 
morți, care te mușca, și câte altele, puneau 
mai mult temei bănuielii mele. Mai I, mă
hotărâsem să te curăț - ba 
era să bag și alt suflet în păcat! - pe 
urmă am stat să mă gândesc mai bine. 
Adineaori credeam că o să te sugrume nebunul; era 
să las să te socotești cu el, dar aveam și eu 
cu tine o răfuială mai mare: nu te puteam lăsa 
să treci dincolo așa nejudecat aicea. (''pauză.'')
Te-am judecat, te-ai mărturisit, trebuie să-ți 
dau acuma pedeapsa ce ți se cade c-ai răpus pe omul ce 
mi-era drag ca lumina ochilor, tu, care mi-ai fost urât 
totdeauna... (''suie și-l lasă-n urmă.'')

DRAGOMIR: 
Eu te-am iubit... și...

ANCA: 
Și?...

DRAGOMIR: 
Și... da’ acu e degeaba... Eu trebuie să plec în 
lume; tu... poate să iei pe Gheorghe... (''înecat și foarte încet'') dar să știi că tot 
te iubesc...

ANCA: 
Da? (''râde.'') Așteaptă să vezi tu acuma 
cum o să-ți plătesc eu ție dragostea. (''pauză.'')

DRAGOMIR: 
Anco, eu plec... să mă ierți!

ANCA: 
Să te iert! D-aia te-am răbdat eu lângă 
mine, d-aia am umblat eu atâta vreme să te aduc aici, ca 
să te iert? (''râde. Se aud pași și glasuri afară.'')

DRAGOMIR: 
Taci!... Anco, vine cineva...

ANCA: 
Da, vine Gheorghe, cu oameni... vin să te ridice că ai 
omorât pe Ion.

DRAGOMIR: 
Pe Ion! (''izbucnind.'') Tu m-ai vândut... cu Gheorghe...

ANCA: 
D-apoi cine?

DRAGOMIR (îngrozit, căutând în toate părțile): 
Femeie! Vreau să scap... Nu vreau să puie mâna pe 
mine!... Mi-e frică!... Vreau să scap!

ANCA: 
Nu se mai poate! (''s-aude glasul lui Gheorghe.'')

GHEORGHE (d-afară): 
Haide toți!

DRAGOMIR (răcnind): 
A! (''țintește pe Anca și se precipită la ea s-o strângă de gât.'')

ANCA (țipând și fugind spre ușe): 
Săriți, fiara! (''ușa se deschide''; ''Gheorghe și alți oameni năvălesc înăuntru'')
mă omoară și pe mine!

===SCENA IX===
:''DRAGOMIR, ANCA, GHEORGHE, mai mulți oameni''

DRAGOMIR (''coboară aiurit și se înțepenește în față; Gheorghe și alți 2 oameni coboară la el și-l apucă de amân2 brațele; el se uită la ei pierdut și tremurând''): Merg... merg eu... să nu mă bateți, merg! (''rugător cătră Gheorghe.'') Nu mă strânge așa tare de-acolo... Ți-am spus că mă doare!

ANCA: 
Oameni buni... a tras aseară la noi în gazdă un 
biet drumeț; nu știu de unde venea, nici unde se ducea... 
L-a ucis bărbatu-meu! În odaie și colea, 
uitați-vă, e lac de sânge!... Căutați 
în puțul ăl părăsit de 
lângă grădină... Avea nenorocitul de el un 
chimir la picior... acu e la Dragomir în buzunar. (''Dragomir pune machinal mâna, scoate chimirul și-l dă râzând prostește 1ia din oameni.'')

UN OM (cu o frânghie în mână): 
De ce omorâși creștinul, mă? (''îl leagă.)''

ALT OM: 
Luați-l!... La primărie...

ANCA: 
Oameni buni... eu v-am descoperit fapta; dar omul ăsta e 
bărbatul meu... O să mi-l luați de tot.. 
rămâi singură. Trebuie să mă 
lăsați să-i spui și eu o vorbă... (''Oamenii se dau cu respect în lături''; 
''ea s-apropie de Dragomir, care stă nemișcat, și răspicat îi șoptește.'') Dragomire, uite-te la mine 
(''el o privește'') pentru faptă răsplată 
și năpastă pentru năpastă! 

'''(Cortina)'''

='''Note'''=

Nicio notă

[[Categorie:Ion Luca Caragiale]]
[[Categorie:Drame]]</text>
      <sha1>dgszzqw3gz01nttsxo92l2spxgbvtx9</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>150599</id>
      <parentid>150598</parentid>
      <timestamp>2026-04-02T08:15:50Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>~2026-20374-02</username>
        <id>22306</id>
      </contributor>
      <comment>/* ACTUL I */</comment>
      <origin>150599</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="63527" sha1="ds8hccl5bnu2to98uzcbrs50u7p431q" xml:space="preserve">{{titlu
 | titlu    = Năpasta - Dramă în 2 acte
 | autor    = Ion Luca Caragiale
 | secțiune = 
 | anterior = 
 | următor  = 
 | note     = 1890
}}
{{Cuprins dreapta}}

='''Personajele'''=
&lt;poem&gt;
'''DRAGOMIR''', cârciumar
'''GHEORGHE''', învățătorul satului
'''ION''', ocnaș
'''ANCA''', soția lui Dragomir
'''CÂȚIVA OAMENI'''

''Într-un sat de munte.''
&lt;/poem&gt;

=='''ACTUL I'''==

: (''Interiorul unei cârciume, clădire cu grinzi de lemn. În fund, la mijloc, ușa de intrare; la stânga, fereastră mare de prăvălie cu blon; lângă fereastră, taraba. La stânga, planul I și al II-lea, 2 uși cari dau în 2 odăi. La dreapta, planul I, chepengul beciului și o ușe care dă în celar. La stânga, în față,o masă de lemn și scaune rustice. Lavițe pe lângă pereți.'')

===SCENA I===	  

:''DRAGOMIR, GHEORGHE și ANCA (Toți 3 stau împrejurul mesii pe care arde o lampă mică cu petrol. Gheorghe ține o  gazetă în mână. Anca lucrează la o cămașe.)''

GHEORGHE:
... E greu să scape, firește... dar 
se-ntâmplă sexu... Așa fac mai toți 
câți scapă: dintru-I s-arată
pocăiți care fac sex, se prefac proști, se dau tot cu 
binișorul, și odată, când le vine bine, p-aici 
ți-e borta...

DRAGOMIR:
Adică și ăsta era șiret... se 
prefăcea... (''zâmbind.'') Am înțeles!

GHEORGHE:
Știu eu?

DRAGOMIR:
Fugi, mă, d-acolo!

GHEORGHE:
De ce să nu crezi că s-a prefăcut?

ANCA:
Asta e! 9 ani de zile!... Cine se preface atâta vreme 
așa, și să nu fi fost nebun, tot acolo ajunge... 
până la urmă tot nebunește.

DRAGOMIR:
Dac-a fost ticălos, prostul! L-a găsit cu 
cămașa plină de sânge, a văzut la el 
luleaua, tutunul și amnarul mortului... Dacă s-a bucurat 
să fure niște nimicuri de la un mort pe care l-a 
găsit în pădure, eu stric?... Era tâmpit... 
când i-a citit osânda, râdea...

ANCA (cu mult interes):
Cum?... De unde ai văzut tu când i-a citit osânda?

DRAGOMIR:
Am fost la judecată.

GHEORGHE:
Ai fost?

ANCA (din ce în ce mai interesată):
La care judecată?

DRAGOMIR (contrariat):
La jurați, când l-a osândit.

ANCA:
Ai fost tu la jurați!... și mie atâția ani de 
zile să nu-mi spui!

DRAGOMIR:
Ți-am spus...

ANCA:
Ba nu.

DRAGOMIR (supărat):
Ei! Așa e, nu, firește. La ce?... Să-ncepi iar 
să-mi bocești pe răposatul?

ANCA (clătinând din cap):
Dragomire! (''se scoală și trece la tarabă.'')

DRAGOMIR (după ce s-a uitat urât la ea, 
cătră Gheorghe):
Ia citește, mă, înainte, să vedem ce s-a 
făcut nebunul.

GHEORGHE (căutând șirul în ziar, apoi 
urmând citirea):
„... precum și toate cercetările au fost zadarnice. 
Soldatul mărturisește că de multe ori a mers cu 
nebunul la apă, că-l lăsa la 
fântână singur și el se ducea 
să-și vază amanta. Nebunul venea cu donițele 
pline și-l chema să se întoarcă 
împreună la temniță. Tot timpul, nebunul a 
fost ca și liber, în orice caz foarte puțin 
păzit. Era bun și foarte simpatic tutulor - afară 
de accesurile acute în care-l apuca mania persecuției. 
După cum afirmă soldatul, nebunul ar fi căzut 
în ocna a veche, care e părăsit de pe vremuri...”

DRAGOMIR (cu interes):
Care va să zică... a murit...?

GHEORGHE:
Ba bine că nu.

DRAGOMIR (aparte):
A murit!...

GHEORGHE:
Ia spune, Dragomire, ce fel de om era... Eu n-am văzut de 
când sunt o judecată la jurați... Aș vrea 
să văz și eu o dată... Ce face, ce zice, 
omul pe care-l judecă?

DRAGOMIR:
Ce să facă?... Stă și el între 
puști și așteaptă să se 
isprăvească mai degrab’...

ANCA (la tarabă):
Dar tu, Dragomire, ai mers așa din întâmplare ori dinadins?

DRAGOMIR (întorcându-se spre ea):
Dinadins?... Ce nu ți-e bine?... De ce să merg dinadins? (''lui
Gheorghe.'') S-a nemerit să fiu în oraș... 
mă dusesem să vânz niște lână. (''răstit,
cătră Anca, care șade rezemată cu coatele 
pe tarabă.'') Ce faci acolo?

ANCA:
Nimic... Ascult.

DRAGOMIR:
Asculți! (''din ce în ce mai aspru.'') Nu-ncepi iar 
să bocești pe răposatul? Că iar am vorbit 
de el... ’Aide de! Începe... jelește-l!... (''Anca trece 
binișor și iese în stânga''; - ''cătră
Gheorghe.'') Eu zic că nebunul nu era vinovat; degeaba l-a 
băgat 20 de ani la ocnă!

GHEORGHE:
Știi c-ar fi ciudat - că s-a mai întâmplat 
așa lucru... să te pomenești că prinde vreun 
tâlhar și ala spune: tot eu am făcut acu 
câțiva ani omorul din pădurea Corbenilor... Uite 
de ce și uite cum... ’Ai?

DRAGOMIR:
Se prea poate.

GHEORGHE:
Ce te faci atuncea cu nebunul?...

DRAGOMIR:
Care?

GHEORGHE:
Care a fost osândit degeaba.

DRAGOMIR:
Ai zis c-a murit.

GHEORGHE:
Să zicem că trăiește...

DRAGOMIR:
Cum să trăiască?... A căzut în ocna părăsită...

GHEORGHE:
Nu... să zicem că n-a căzut, să zicem c-a 
fugit și pun mâna pe el... Cine-i plătește 
atâția ani la necaz?

DRAGOMIR:
Dumnezeu... (''pauză.'') Mă, Gheorghe, tu cam 
știi legile...

GHEORGHE:
Așa ș-așa... (''Anca intră și se 
oprește în ușe.'')

DRAGOMIR:
Nu-i așa că un om care a făcut o faptă... 
un omor... nu-i așa că dacă vine singur peste 10 
ani și se mărturisește, nu mai are nici o pedeapsă?...

GHEORGHE:
Cât e nu știu sigur, dar știu că e un termen: 
dacă trece ala, s-a isprăvit...

ANCA (care a ascultat din pragul ușii, coboară; 
e plânsă):
Cum adică? La 10 ani un ucigaș poate veni să 
spuie singur ce-a făcut și lumea îl lasă 
în pace.

DRAGOMIR:
Așa e legea...

ANCA:
Bună lege, zău! (''se șterge la ochi.'')

DRAGOMIR:
De ce nu te pui tu să faci alta mai bună? (''fixând-o.'')
Iar ai venit! (''lui Gheorghe.'') Vezi de ce nu i-am spus... 
pentru că de câte ori vine vorba de răposatul, 
ori își aduce aminte de el cât de departe, îmi 
urlă toată ziua. (''cătră ea.'') Mergi 
d-aici, și nu mai mă boci pe cap, cobe!... Știu 
că dacă m-ar omorî pe mine, mi-ai juca hora la 
soroace în loc să-mi faci pomană... (''pauză'';'' 
Anca se retrage.'') Dacă era să bocești 
toată viața pe bărbatu-tău ăl 
I, de ce te-ai măritat a II-a oară?... 
’Aide.. mergi!

ANCA:
De ce nu ești mai blând, Dragomire?

DRAGOMIR:
Pleacă odată...!

ANCA:
Mă duc. (''iese în fund.'')

===SCENA II===

:''DRAGOMIR, GHEORGHE''

DRAGOMIR:
Du-te la păcatele! (''se scoală supărat.'')

GHEORGHE (după o pauză):
Fie, măi vere, prea aspru ești cu muierea.

DRAGOMIR:
Ia lasă-mă-n pace și tu. Știi tu cum 
trăiesc eu?... Știi tu ce am făcut eu pentru 
femeia asta?... Că mai bine îmi frângeam 
gâtul până să n-o fi 
întâlnit!... Dacă nu era femeia asta 
îndărătnică, eu eram astăzi altfel 
de om! Tu nu știi ce s-a petrecut între mine și ea.

GHEORGHE:
Da, da’ văz sex ce se petrece. Vă canoniți unul pe 
altul degeaba: nici tu nu ești de ea, nici ea de tine.

DRAGOMIR:
Ea m-a luat ca să aibă cine să-i ție 
soroacele de sufletul răposatului. Din ziua I 
a cununiei și până astăzi, o dată n-am
văzut-o zâmbind; de atunci și până 
astăzi cu trupul e aicea pe lumea asta și cu gândul 
e la Dumitru pe lumea ailaltă.

GHEORGHE:
O fi fost cu ea mai bun ca tine.

DRAGOMIR:
Mai bun!... De unde știa ea din ziua I că
n-o să fiu și eu poate mai bun decât el. Eu n-o 
iubeam?... Că dacă n-aș fi iubit-o!... Și mai 
în sfârșit, înțeleg să 
plângă o femeie pe bărbat dacă e 
văduvă... da’ dacă s-a măritat o 
dată cu altul... Care-i ala să rabde asta?... Atunci de 
ce s-a mai măritat?

GHEORGHE:
Ei!

DRAGOMIR:
Da; de ce... dacă nu se poate despărți de umbra 
răposatului? Ba zi că e o femeie nebună, care 
mi-a stricat mintea și mie. Eu sunt sănătos, 
crezi, de când am luat-o?... Uf! M-am săturat! De 8 
ani de zile, Dumitru și iar Dumitru; pe îl auz când 
vorbește ea, când mă uit la ea, îl văz 
pe el... Eu trăiesc în casă, mănânc 
la masă, dorm la un loc cu stafia lui... Așa! Asta n-o 
să mai meargă mult! (''Anca intră din fund încetinel, se oprește în ușă și ascultă'';
''Gheorghe o vede și face o mișcare'';'' Dragomir, atras de mișcarea lui Gheorghe, se întoarce și o vede.'')
Uite-o! Uite-l! El e... Dumitru! (''cătră ea.'') 
Ieși! Ieși! Fugi, să nu te văz! (''Anca stă locului cu ochii pironiți asupra lui.'') Te duci? 
Or mă duc eu... Să nu te văz! (''pornește spre ea, ea înaintează spre el''; ''el se repede, o apucă de mână ș-o duce hotărât în față.'') Ce vrei?... Ce te uiți așa
la mine?... Ce gândești?... Eu l-am omorât?... Da? 
Spune! (''o smucește.'')

ANCA (hotărât):
Dragomire, ești nebun? (''își face cruce.'')

DRAGOMIR:
Nebun?... Spune... (''o smucește iar.'')

GHEORGHE:
Dragomire!

ANCA:
O!... Nebun!

DRAGOMIR:
Nu, să spui... Din 2 1: or crezi că l-am 
omorât eu...

ANCA:
Poftim! Asta-i vorbă de vorbit!

DRAGOMIR:
Da... și atunci de ce mai trăiești cu mine... or nu 
crezi și atunci de ce mă chinuiești pe mine?... Ce 
ai cu mine? Lasă-mă în pace pe mine cu Dumitru al 
tău! (''o împinge de mână și suie'';
''ea vrea să facă un pas spre el.'') 
Lasă-mă în pace! (''același joc.'') 
Lasă-mă în pace! (''iese foarte turburat prin fund trântind ușa.'')

===SCENA III===

:''ANCA, GHEORGHE''

GHEORGHE (suie până în fund):
Dragomire! Dragomire!... S-a dus!

ANCA (coborând la stânga, aparte):
Se duce la cârciuma Popii,... acasă n-are ce bea.

GHEORGHE (din fund):
Anco! (''coboară încet.'')

ANCA:
Tot aici ești?... Gheorghe, de ce nu-ți schimbi tu 
gândurile, mă băiete, și vrei să mi 
le schimbi pe ale mele? Îmi pare rău de tine!... Așa
necăjită cum sunt, de ce nu mă lași tu 
necazului meu și mai mă turburi și tu?

GHEORGHE:
Pentru că...

ANCA:
Pentru că mă iubești... Asta o știu...

GHEORGHE:
Da, pentru că te iubesc...

ANCA:
Lasă-mă păcatelor mele, Gheorghe, și du-te. 
Ești tânăr, mergi de-ți caută norocul 
aiurea... Așa cum mă iubești tu pe mine eu nu te 
poci iubi...

GHEORGHE:
Tu nu poți iubi?

ANCA:
Ba... oi fi iubit și eu odată... dar n-am avut parte. Acu 
la mine a trecut vremea iubitului... D-aia Gheorghe, îți 
mai spui o dată, caută-ți norocul în 
altă parte...

GHEORGHE:
În altă parte?... Bine...

ANCA:
... De ce să-ți încurci tu o viață 
tânără cu pățeli trecute, să 
iei o femeie cu gânduri vechi?... Ș-apoi chiar așa... 
cum să mă iei?

GHEORGHE:
Ți-am spus...

ANCA:
Să mă desparț eu acum de Dragomir?... Nu se poate.

GHEORGHE:
Zici că ți-e greu să-l vezi.

ANCA:
Da... da’ mie Dumnezeu mi l-a trimis pe el; și Dumnezeu știe
ce face... eu trebuie să fac voia lui...

GHEORGHE:
Bine, Anco, fă cum vrei, trăiește cum 
îți vine... Eu m-am hotărât să plec 
din satul ăsta...

ANCA (repede):
Să pleci?

GHEORGHE:
Da... Eu te iubesc, tu nu mă poți iubi... ce ar 
semăna să mai stau aici degeaba?

ANCA (tristă):
Pleci!

GHEORGHE:
Da... Lumea a cam simțit... eu să mă 
stăpânesc nu poci... și nu voi să mă 
fac de batjocură, să mă țiu de urmele tale 
ca un nătărău. (''Anca stă pe gânduri.'')
Nu mai merge... să fiu prieten cu bărbatu-tău, 
care nu-i om de felul meu, numai ca să te poci vedea mai 
des!... Ești o femeie... nu știu cum să-ți 
zic... Ți-e drag să trăiești cu un om care 
se poată cu tine ca cu un câine, și mă 
gonești pe mine, care te iubesc... Bine... Atunci mai bine 
să nu te mai văz de loc.

ANCA:
Care va să zică, pleci?... Adevărat?

GHEORGHE:
Da...

ANCA:
Când?

GHEORGHE:
Cât s-ar putea mai curând... peste câteva zile.

ANCA:
Rău îmi pare.

GHEORGHE:
De ce?

ANCA:
De ce, de ne-ce, îmi pare rău...

GHEORGHE:
Dacă nu mă iubești?

ANCA:
Ce copil ești?... Eu nu te iubesc pe tine, dar tu mă 
iubești pe mine: nu înțelegi tu că mai dor o 
să-mi fie mai la urmă mie de tine decât ție 
de mine...

GHEORGHE:
Atuncea...

ANCA:
Ce?

GHEORGHE:
Vino cu mine.

ANCA:
Nu se poate.

GHEORGHE:
Prin urmare, eu ce să fac?

ANCA:
Tu... tu să te duci, Gheorghe, cu Dumnezeu; de dorul meu 
să nu-ți pese... (''plânge.'')

GHEORGHE:
Anco, plângi?

ANCA:
Da.

GHEORGHE:
Pentru ce?

ANCA:
De prisos să-ți spui.

GHEORGHE:
Dacă plângi...

ANCA:
Să-ți vorbesc drept, Gheorghe: eu îți sunt 
cu mult datoare ție... Multă putere mi-a dat 
prieteșugul tău și gândul că un om 
așa de voinic ca tine mă iubește... Gândul 
că tu ai fi în stare să faci odată 
ș-odată o jertfă mare pentru mine era sprijinul 
sufletului meu amărât... Dacă tu te duci, cum 
rămâi eu?

GHEORGHE:
Ce jertfă? S-o fac.

ANCA:
Nu poci acuma... nu știu... n-am ce să-ți spui. (''stă
1 minut la gânduri.'') Gheorghe, dacă mă 
iubești mult... mult... (''schimbând repede tonul'') 
du-te acuma de dormi liniștit și vino mâine 
dimineață aici: Dragomir pleacă la târg, 
putem sta mai mult de vorbă... Du-te... Noapte bună.

GHEORGHE:
Noapte bună, Anco. (''pleacă spre fund.'')

ANCA (aparte):
Pleacă (''el dă să iasă''; ''cu glasul jumătate'') Gheorghe!

GHEORGHE (întorcându-se):
M-ai chemat?

ANCA:
Nu... (''el o privește lung, apoi vrea să plece.'') Ba 
da! (''el se întoarce iar și coboară cu aerul întrebător.'')

GHEORGHE:
De ce?

ANCA:
Nu pricepi?

GHEORGHE:
Nu.

ANCA (cu multă intenție):
...Tu n-ai simțit, n-ai priceput de loc că și eu te iubesc?

GHEORGHE:
Tu... pe mine?... Adevărat?

ANCA:
Adevărat... Trebuie să-ți spui, că nu mai 
poci. (''foarte volubil.'') Gheorghe, Dragomir o să vie 
acum beat... Când se-ntoarce beat, mă-njură 
și se culcă și doarme dus de poți tăia 
lemne pe el... Vino! De la tine din deal se vede fereastra asta... 
oblonul este închis... Pândește: când ăi
vedea lampa la ochiul oblonului, vino degrabă... te aștept!

GHEORGHE:
Mă iubești?

ANCA:
Da, da’ să nu uiți că sunt nevasta lui 
Dragomir... dacă moare el sunt a ta!... Gheorghe, m-am jurat: 
când o cădea a I lopată de 
pământ pe coșciugul lui, eu să fiu în 
brațele tale... Ai priceput?...

GHEORGHE:
S-aștept o viață întreagă...

ANCA (scurt):
Ești un prost! M-ăi fi iubind tu, da’ nu 
mă-nțelegi... Gândește-te mai bine la ce am 
vorbit... Cum vezi lumina, vino, să nu te aștept... Du-te...

GHEORGHE (transportat):
Mă duc... viu... Mă iubești?

ANCA:
Da, da, te iubesc. (''îl strânge în brațe cu putere, apoi îi face vânt prin fund și încuie.'')

===SCENA IV===

ANCA (''singură, privind spre fund''): 
Gheorghe, Gheorghe, ce păcat te mână pe tine!... (''coboară încetinel la masă.'') O fi în stare 
băiatul ăsta ușurel de câte se laudă? 
Să vedem... Unde o fi câinele? La cârciuma 
Popii... joacă cărți și bea... Să vie 
iar beat, să mă înjure și să mă
amenințe!... Aș vrea să știu cât o 
să mai ție asta!... Mult, nu crez!... (''ascultă.'')
Haha! Vine.. el este... (''își ia lucrul și stă la masă. - O bătaie în ușe. - Anca se ridică și stă un moment.'') Am 
încuiat... (''încă o bătaie. Anca merge la ușe.'')
Acuș-acuș! (''descuie.'')

===SCENA V===

:''ANCA, ION''

ION (foarte obosit și cam tremurând):
Bună vremea, nevastă.

ANCA:
Mulțumim dumitale, om bun... Ce poftești?

ION:
Îmi dai de mâncare?

ANCA (aparte):
Ăsta nu-i din sat... e străin. (''tare.'') N-avem de 
mâncare, omule... pleacă.

ION:
Da’... mă lași să dorm?... lasă-mă 
să dorm...

ANCA (aparte):
E un om rău, e beat, or ce? (''tare.'') 
Caută-ți de drum, creștine; (''cam aspru'') ’aide!

ION (sfios și apărându-se ca de o 
lovitură la cap):
Mă duc... să nu mă bați... să nu dai!

ANCA:
Dec! De ce să te bat?... Du-te sănătos.

ION (vrea să plece, își pierde puterile 
și se reazimă de ușe):
Nu mai poci... (rugându-se frumos.) Dă-mi ceva să 
mănânc, fă-ți pomană... mi-e foame. (''se
lasă binișor pe lavița din stânga ușii.'')

ANCA:
Ăi fi bolnav?

ION:
Nu.

ANCA:
Da’ ce ai?

ION:
Mi-e foame... sunt ostenit...

ANCA:
Da’... de unde vii dumneata?

ION:
Hehe, de departe... tocma’ de la munte.

ANCA:
Și ce vânt te-a bătut pe la noi?

ION:
M-am rătăcit.

ANCA:
Da-ncotro mergeai?

ION:
Nu știu...

ANCA:
Cum să nu știi unde mergeai?

ION (''încet și confidențial''):
Vezi că eu... sunt nebun...

ANCA:
Nebun?!

ION:
Hăhă!... Da’ nu m-apucă totdeauna... Și 
când mă chinuiește Necuratul, numa’ vine Maica 
Domnului de mă scapă... Necuratul mi-a poruncit de 
2 ori să-mi fac seama singur... ca să-mi ia sufletul...

ANCA:
Sărmane, cine știe ce păcate!...

ION:
Da’ Maica Domnului nu m-a lăsat. (''se închină.'')

ANCA:
Și din ce ți-a venit?

ION:
Din bătaie... Și când mă speriu 
m-apucă, fie pe pustii locuri! Și, când e să 
m-apuce, îmi vine I cu grije și cu 
scârbă și pe urmă cu spaimă... și
mă arde. (''arată moalele capului.'') Eu am o 
bubă aici înăuntru... Da-mi dai?

ANCA:
Ce?

ION:
De mâncare...

ANCA:
A! Uitasem, uita-te-ar relele! (''merge la tarabă, taie un codru de pâne și i-l dă.'') Na, omule.

ION:
Bodaproste!

ANCA:
Vrei ș-un rachiu?

ION:
Dacă-mi dai...

ANCA (îi dă un țoi de rachiu):
Da’ cum s-a întâmplat să-ți vie?... E de mult?

ION:
Vreo 10 ani...

ANCA:
10 ani... Și cine te-a bătut?... De ce?

ION:
Degeaba... Eu eram pădurar la Corbeni...

ANCA (aparte):
Pădurar la Corbeni!... (''tare.'') Cine te-a bătut?

ION:
La judecată... că nu vream să spui.

ANCA (cu nerăbdare):
Ce?

ION:
Că de ce l-am omorât...

ANCA:
Omorât! (''aparte.'') Doamne Iisuse Hristoase! Cine e omul 
ăsta? (''cu teamă c-a aflat adevărul.'') Te 
cheamă... Ion...

ION (dând din cap):
Ion mă cheamă.

ANCA:
Și zice c-ai omorât pe...

ION:
... Pe Dumitru Cirezarul...

ANCA (aparte):
Cum a ajuns omul ăsta aici?... Tu, Maica Domnului! I-ai fost 
călăuză; tu l-ai purtat pe căi 
necunoscute și mi l-ai trimes aici ca să ridice din calea 
hotărârii mele în2ala...

ION (moțăind):
Acu mi-e somn... (''ascultă ca de departe.'') De ce 
urlă câinele?

ANCA:
Nu urlă nici un câine.

ION:
Ascultă...

ANCA (aparte):
Aiurează. (''tare.'') Ioane, vrei să te culci?

ION:
Da.

ANCA:
Scoală. (''îl ajută să se ridice.'') 
Vino cu mine... ’Aide p-aici. (''îl duce de mâini încetinel spre stânga, planul I.'')

ION:
Când urlă câinele, moare cineva... (''șovăie, ea îl sprijinește.'')

ANCA:
Încetinel...

ION:
Tu știi cine o să moară... O să moară
Ion?... Dacă Ion moare, scapă de dracul?... (''se oprește, face o grimasă de durere și pune mâna la cap.'') Mă doare! (''Amân2 ies încet.'')

===SCENA VI===

:''GHEORGHE, ANCA''

GHEORGHE (intră repede din fund):
Anco! (''venind spre stânga'') Anco!

ANCA (venind din stânga):
Gheorghe! (''repede.'') Ce cauți? Ce vrei? Nu ți-am 
spus să nu vii până nu ți-oi face semn? 
Ți-am făcut semn? Vrei să dea Dragomir peste tine 
aici?... Pleacă, du-te și nu mai veni până 
nu te chem...

GHEORGHE:
Stai să-ți spui... Am venit să-ți aduc o 
veste bună...

ANCA:
Ce veste bună?

GHEORGHE:
Viu de la cârciuma Popii. Dragomir e tot acolo... E 
băut... A jucat cărți, a pierdut și-a 
făcut cinste la toți... E acolo popa, notarul, primarul, 
sunt toți în odaie...

ANCA:
Asta ți-e vestea a bună?

GHEORGHE:
Stai... Dragomir pleacă până-n ziuă.

ANCA:
Ei! Merge la târg.

GHEORGHE:
Nu... pleacă, nu se mai întoarce.

ANCA:
Ce?

GHEORGHE:
Te lasă... se duce în lume!

ANCA:
Cum! (''aparte.'') Nu crez eu asta.

GHEORGHE:
Anco...

ANCA:
’Aida-de! Mai sunt și eu p-aici.

GHEORGHE:
Nu-ți pare bine? N-ai zis că mă iubești?

ANCA:
Ei da! Ș-apoi... dacă te iubesc?

GHEORGHE:
Când bărbatul își părăsește
nevasta, ea are drept, după lege, să se 
desparță de el și să ia pe cine-i place.

ANCA (impacientată):
Ce vorbești prostii. Cum o să plece Dragomir? Unde 
să plece?

GHEORGHE:
N-a spus unde, dar își ia bună ziua de la 
toți... zău! Până în ziuă se pornește...

ANCA:
Om vedea... (''aparte.'') Așa? (''stă pe gânduri.'')

GHEORGHE:
La ce te gândești?

ANCA:
Gheorghe, uite-te la mine bine! Ești tu bărbat în 
toată firea, ori ești un om ușurel?... Mă 
poci eu încrede în tine? Faci ce ți-oi zice eu?

GHEORGHE:
Fac.

ANCA:
Dar dacă nu faci?

GHEORGHE:
Spune ce, să fac!

ANCA:
Bine... Să vedem ce-ți poate dragostea: du-te și 
orice s-ar întâmpla, până nu vezi semnul, nu 
te mișca. (''Gheorghe face o mișcare.'') 
Fără vorbă multă, pleacă. (''îl împinge spre fund.'')

GHEORGHE:
Anco!

ANCA:
Du-te.

GHEORGHE:
Mă iubești?

ANCA (foarte impacientată):
Da, da’ du-te. (''îl împinge afară.'') Să
nu te întâlnești cu el... ia seama. (''închide.'')

===SCENA VII===

ANCA (singură, coboară la ușa din 
stânga și ascultă; o deschide binișor și 
se uită înăuntru; trece apoi și șade la masă):
Vrea să plece... Ce să fac?... Să mă duc 
și să strig în gura mare... să dau pe 
vinovatul adevărat pe mâna judecătorilor și 
să scap pe nevinovat... Dar dovada? Bănuiala mea. Dar 
ce dovadă o să fie asta dacă el o 
tăgădui?... Ia stai... Care va să zică el 
mai are un an să o ducă cu frica în sân... 
anul ăsta o să umble fugar, și peste 1 an 
își poate spune singur fapta, și... s-a 
isprăvit... Să rămâie nepedepsit... 
Așa e legea, bine; dar eu poci să-l las așa?... 
Nu... nu se poate. (''pauză.'') Nebunul ăsta tot e 
osândit odată... Pentru 1 păcat, 2 
ori 10, un om tot cu o viață plătește... 
Și fără altă vină 9, 
nebunul tot are să fie prins până la urmă 
și întors acolo de unde a fugit... (''pauză.'') 
Și dacă e vorba, ce este mai bine pentru un nebun? 
Să-și târască viața pribeag și 
chinuit, fără adăpost, fără o 
zdreanță pe el, fără hrană, ori 
să trăiască la închisoare 
îmbrăcat, hrănit și îngrijit la vreme 
și adăpostit?... Să fie slobod e mai bine? 
Să se bucure de lumina soarelui în bunăvoie?... 
Dar e nebun... Mai are nebunul bunăvoie?... Lumina soarelui 
fără lumina minții... O să-i ție 
lumina soarelui singură iarna de cald, ori de foame vara? O 
să găsească ori nu un suflet de creștin 
să-l miluiască cu o fărâmă de 
pâine.... o să degere, or o să se coacă 
toată ziuca, nemâncat, gonit de lipsa lui de voie, 
și seara o să adoarmă de foame pe 
pământul gol. Așa-așa... locul lui e la 
ocnă... Dumnezeu, cine știe pentru ce păcate, l-a 
aruncat în prăpastie, dar a fost și bun și i-a 
luat mintea cu care să-și judece ticăloșia: 
i-a dat greutatea... dar i-a luat cumpăna! (''stă pe gânduri.'')

===SCENA VIII===

:''ANCA, DRAGOMIR''

DRAGOMIR (''intră și se oprește în prag, e 
palid și cam amețit''):
Anco!... Anco!

ANCA (''tresărind''):
Ai venit? (''se scoală.'')

DRAGOMIR:
Da... îți pare rău? Dacă îți 
pare rău... mă duc iar... (''șovăie.'')

ANCA:
Nu-mi pare rău c-ai venit, îmi pare rău c-ai 
venit iar beat.

DRAGOMIR:
Asta așa e... sunt... ce e drept sunt cam beat... Am 
băut... dar de necaz am băut. (''oftează.'') 
Da, să știi tu... numai de necazul tău!

ANCA:
De ce ai băut nu știu, știu că ești 
beat... culcă-te.

DRAGOMIR:
Nu voi să mă culc... Am de vorbă cu tine...

ANCA:
Las’ că mai vorbim mâine dimineață, acuma 
nu poți vorbi...

DRAGOMIR:
Ba poci... Dă-mi să beau.

ANCA:
Tot mai vrei?

DRAGOMIR:
Tot mai vreau... Adu vin și să stai aici, că am 
să vorbesc cu tine. (''el stă la masă, ea îi aduce o cană cu vin.'')

ANCA:
Na... să-ți treacă necazul.

DRAGOMIR (''ridică la gură cana și se oprește''):
Tu! (''rânjește la ea'') tu, n-auzi?... De ce vrei tu 
să mă otrăvești pe mine?

ANCA:
Ești nebun, vai de capul tău! Da’ de ce să te otrăvesc?

DRAGOMIR:
Ca să scapi de mine, știu eu!... Și să 
trăiești cu altul... Poate că ai pus ochii pe 
Gheorghe, învățătorul... Am cam mirosit eu 
ceva... (''rânjind.'') Vai de voi!... Vă pui capul la 
amândoi! (''aduce cana la gură și iar se oprește.'')

ANCA:
Vorbești aiurea...

DRAGOMIR:
Să mă otrăvești, ’ai? (''îi dă cana și aspru.'') Na ici! Bea tu I... 
să te văz eu că bei.

ANCA (''ia cana, bea și i-o dă înapoi''):
Na.

DRAGOMIR:
Tu, Anco, spune drept, ce gândești tu de mine?

ANCA (''luându-și lucrul''):
Bine gândesc.

DRAGOMIR:
Bine?... Bine să fie... Las-o încurcată... (''pauză.'')

ANCA:
Aba, Dragomire, când pleci tu?

DRAGOMIR:
Unde să plec?

ANCA:
În lume... știu eu unde? Am auzit că vrei să 
mă lași și să te duci încotro ăi 
vedea cu ochii...

DRAGOMIR:
Cine ți-a spus?

ANCA:
Ce-ți pasă... De ce, Dragomire?...

DRAGOMIR:
Pentru că nu trăiesc bine cu tine... nu mă 
iubești... tu nu-mi ești nevastă, îmi ești
vrăjmaș... pentru că tu m-ai nenorocit pe mine...

ANCA:
Eu? Aș vrea să știu și eu cum.

DRAGOMIR:
Da, tu... Dacă nu te cunoșteam pe tine, eu era să 
fiu altfel de om... (''bea și oftează.'') Hehe! Ce om 
era să fiu eu... Dar s-a dus... acu e degeaba... las-o încurcată!

ANCA:
Și vrei să mă lași?

DRAGOMIR:
Da, numai câtăva vreme... să vezi cum 
îți este și fără mine... (''bea.'') 
Ascultă ici la mine... unde ți-e gândul?... Eu am 
o daraveră departe... trebuie să plec mâine 
dimineață... Tu... fii cuminte... stai acasă 
și m-așteaptă. Să nu dea dracul!... Că 
te tai!...

ANCA:
O să zăbovești mult?

DRAGOMIR:
1 lună, 2, 3, mai mult... 1 an, nu știu...

ANCA:
Dar ai să vii înapoi?

DRAGOMIR:
Firește că viu... Tu ai să iei cu înscris de 
la Popa, -să-mi aduci aminte să-ți dau 
înscrisul - cinci sute de lei... Hanul poți să-l 
dai cu chirire; tot Popa vrea să-l ia... Șița de 
sub șură poți s-o vinzi... Scândurile de la 
deal o să le aducă peste câteva zile... mai ai 
să mai plătești vreo 35 de  lei... să le vinzi; 
poți apuca pe ele până la 100 de lei.

ANCA (''după ce l-a ascultat cu răbdare, 
clătinând mereu din cap''):
Aoleu, Dragomire!

DRAGOMIR:
Ce?

ANCA:
Să mai crez eu că ai să te întorci? Eu nu 
văz că-ți faci adiata? (''se scoală.'') 
Dragomire, tu n-ai să pleci... Cum se poate 1 ca asta! 
Să-ți lași tu casa ta și să fugi 
așa în lume... De ce? Ai scăpătat și 
mergi să slugărești unde nu te cunoaște nimeni?

DRAGOMIR:
Aș!

ANCA:
Ori te-a ars focul și mergi să cauți adăpost 
în altă parte?

DRAGOMIR:
Nu!

ANCA:
Atunci ai făcut poate vreo faptă rea și ți-e 
teamă de răspundere, de pleci așa în 
străinătăți de la tine și de la ai tăi...

DRAGOMIR:
Dec!

ANCA:
Că cine fuge așa? Cine își 
părăsește așa casa și locul, tam-nisam 
și-și ia lumea în cap?... Doar oamenii 
deznădăjduiți, or făcătorii de 
rele, or... nebunii.

DRAGOMIR (''bea și rânjește''):
Nebunii...

ANCA:
Deznădăjduit n-ai de ce să fii, că slava 
Domnului, ai după ce bea apă... Fapte rele zici 
că n-ai făcut, că tu știi și Dumnezeu 
ce stă pe cugetul tău... Atunci, Doamne 
iartă-mă, ăi fi nebun!

DRAGOMIR (''același joc''):
Mai știi? Oi fi...

ANCA:
De asta să nu râzi... ești tu nițel cam 
țicnit... adică, ce nițel! Ești bine de tot; 
de mult ți-ai pierdut sărita... (''Dragomir ascultă nervos.'') 
Noaptea visezi urât și sai din 
somn mereu... Ți-e frică să dormi cu lampa 
stinsă... Mai-nainte, unde se întâmpla la tine 
să te îmbeți!... Acuma îți bei 
mințile dintr-un țoi de rachiu... Mai-nainte mă 
sileai tu să fac pomană și să țiu 
soroacele de sufletul lui Dumitru (''Dragomir mișcare'') -ba 
că ți-a fost prieten bun, ba că e păcat 
că s-a prăpădit așa om de omenie! - 
Ajunsesem să mă mir eu de tine, cum tu bărbatul 
meu să nu mă lași o clipă măcar 
să-mi uit de bărbatu-meu ăl I... De 
la o vreme încoace, alta ș-alta: dacă pomenesc cât 
de rar de el, te-apucă alte alea... Tu n-ai băgat de 
seamă ce-ai făcut adineaori?

DRAGOMIR:
Când adineaori?

ANCA:
Adineaori, când citea Gheorghe.

DRAGOMIR:
Ei?

ANCA:
Vorbeștii niște vorbe... de nu te-ar cunoaște omul ar crede...

DRAGOMIR:
Ce vorbe? Ce-am zis?

ANCA:
Ce nu se cade să vorbești... Încai la 
băutură, calea-valea... e omul cu mintea 
împăienjenită... Dar erai treaz...

DRAGOMIR:
Ei! Ce-am vorbit?

ANCA:
Mi-ai zis să-ți spui ce crez eu de tine, că tu ai 
omorât pe Dumitru... și Gheorghe era de față...

DRAGOMIR:
Și tu ce-ai răspuns?

ANCA:
Ți-am răspuns ca totdeauna... că ești nebun.

DRAGOMIR (''încruntat''):
Nebun!...

ANCA:
Uite, vezi... am luat seama că nu-ți place de loc s-auzi 
vorba asta. Ce să fie cu tine, Dragomire? Eu gândesc c-o 
fi vreun păcat... Să te spovedești... să te grijești...

DRAGOMIR:
Ce, am să mor?

ANCA:
Nu se spovedește omul numai când are să moară...

DRAGOMIR (''indispus''):
M-oi spovedi altă dată, n-am vreme acuma.

ANCA:
Când?

DRAGOMIR:
Când m-oi întoarce...

ANCA:
Dacă t-ei mai întoarce...

DRAGOMIR:
Ei, așa! Dacă m-oi mai întoarce... (''se ridică amețit'') m-oi spovedi... Ei, ș-apoi ce? 
Așa e viața omului! Pe toți dracul îi 
încalecă... toți o să moară, 
toți! Și eu o să mor... și tu o să 
mori, și Gheorghe și toți... pe rând, pe 
rând, ca la moară. (''se uită lung unul la altul.'')
Tu, femeie, tu ești ispita... Anco! Anco! (''îi face șovăind semn să vie după el.'') ’Aide!... 
’Aide, tu, n-auzi?... Mâini dimineață plec... Tu! 
De ce nu mă iubești tu pe mine? (''o apucă.'')

ANCA (''vrând să-l depărteze''):
Lasă-mă...

DRAGOMIR:
Nu te las... (''o ține cu d-a sila.'')

ANCA (''fixându-l''):
Aba, Dragomire, ții tu minte alaltăieri la pomană 
- că uitai să te întreb - când a venit 
rezervistul ăla, de ce ai fugit?

DRAGOMIR (''o lasă și o împinge ușor încolo''):
Care rezervist?

ANCA:
Ăla de semăna grozav cu Dumitru...

DRAGOMIR:
Tu știi care e ăla. (''se întoarce spre masă.'')

ANCA (''după o pauză''):
Zici că pleci dis-de-dimineață?

DRAGOMIR (''posomorât''):
Da... plec...

ANCA:
Atunci, culcă-te... ai și băut... e aproape de miezul nopții...

DRAGOMIR (''bea ce a mai rămas în cană''):
Mă duc! (''pleacă spre ușa odăii lui, la stânga, planul al II-lea.'') Sunt beat...

ANCA:
Crez... (''urmându-l încet.'') Du-te de te 
odihnește... (''subliniind'') și...

DRAGOMIR (din pragul ușii):
Și... ce?

ANCA:
Închină-te... să nu mai visezi urât.

DRAGOMIR:
Bine! (''iese în stânga. Anca se uită din ușe în odaie.'')

ANCA:
Așa... Dormi acuma. (''închide ușa și ascultă, trece apoi și ascultă la ușa cealaltă, apoi coboară.'') Închină-te, Dragomire, că se apropie ceasul!

'''(Cortina)'''

=='''ACTUL II'''==
===SCENA I===
ANCA (''singură, la masă''): Să chem pe Gheorghe și să-l pui să-i 
sfărâme capul... să stau să mă 
spovedesc lui Gheorghe cu de-amănuntul... Am eu vreme de asta 
acuma?... Poci să-i arăt lui așa de scurt și 
în pripă cum s-a strecurat și s-a înșirat
îndelung, încet-încet, bănuială cu 
bănuială în sufletul meu, până 
să se înrădăcineze credința asta... 
că Dragomir e vinovat?... Să-mi pierz noapte cu 
vorbe... Dar Gheorghe poate să nu vrea, or să nu fie 
în stare să facă așa faptă... Cum e 
băiatul ușurel, m-oi căi că i-oi fi spus... (''pauză.'')
Nu... N-am nevoie de ajutor... Să mă gândesc mai 
bine... Cine n-o să crează că tot nebunul fugit 
de la ocnă a omorât și pe Dragomir?... (''pauză.'')
Da’ de ce să-mi fac păcat și să mai 
străgănesc pe nevinovat?... Aseară, la 
cârciumă, Dragomir le-a spus la toți că 
pleacă-n lume. Am destul răgaz până la 
ziuă să-l târăsc și să-l arunc 
în puț; a plecat, s-a dus... nu mai vine azi, nu mai vine 
mâine, 1 lună, 1 an, nu mai vine de loc... M-a 
părăsit!... (''pauză.'') S-a 
hotărât... (''se scoală, merge la tarabă și ia o bardă, apoi coboară încet.'') 
Adică să fie greu lucru?... Doarme beat. Un uriaș 
doarme... doarme și cugetul lui și puterea lui și voia 
lui; viața lui arde încet și domol, cum arde 
lumânarea fără să vrea să 
arză... O femeie slabă, un copil fraged, 
hotărâre numai să aibă, poate să 
sufle o dată... ș-o stinge... (''se joacă cu barda, cioplind binișor pe muchia mesii; în stânga s-aud gemetele nebunului; ea se trezește din gânduri și ascultă.'') Nebunul... S-a 
deșteptat... o să-l deștepte și pe el... Ce 
să fac? Să-l trăsnesc în somn!... Să
moară fără să știe că moare, 
fără să vază că eu îl 
lovesc, fără să-și aducă aminte de 
Dumitru... Dacă n-o vezi că vine, aia nu mai e moarte! 
Nu, nu vreau în somn: atunci ar fi parcă ar dormi 
mereu... Da... să-l deștept I: să 
știe că-i vine moartea, de la cine și de ce... (''pune barda pe tarabă și pornește spre ușa lui Dragomir, face câțiva pași și se oprește'';
''ușa de la Dragomir se deschide, el apare foarte turburat.'')

===SCENA II===

:''ANCA, DRAGOMIR''

DRAGOMIR (speriat): 
Anco!

ANCA (aparte): 
El!

DRAGOMIR: 
Anco, am visat urât... mă doare mâna!

ANCA: 
Aiurezi... te doare mâna din vis...

DRAGOMIR: 
Mă înjunghie unde am semnul de mușcătură.

ANCA: 
Șezi jos... tremuri. (''el șade.'') De unde ai tu 
mușcătura aia la mână, Dragomire?

DRAGOMIR: 
De mult.

ANCA: 
Bine, de mult; dar de unde?... N-auzi?

DRAGOMIR: 
M-a bătut când eram copil și m-a mușcat 1 
pe care îl trântisem...

ANCA: 
De ce nu vrei tu să-mi spui ce ai pe suflet? Eu văz 
că tu nu ești în toate ale tale... Tu ai un ghimpe 
în cugetul tău... Destăinuiește-te mie.

DRAGOMIR: 
Ție?

ANCA: 
Da, mie (''Dragomir mișcă din cap negativ'') spune 
și te ușurează; dacă ai duce-o mult așa, 
o să înnebunești...

DRAGOMIR: 
Să înnebunesc!

ANCA: 
Da... Ce ai visat?

DRAGOMIR: 
Un cap de mort... cu dinții mari... vrea să mă 
mușce... mă doare...

ANCA: 
Te doare că nu vrei să spui, te doare că nu te 
hotărăști să spargi buba și s-arunci 
răutatea afară... (''pauză - se apropie binișor de el și-l apucă pe după gât.'')
Ia ascultă, Dragomire... adică ce ar fi, cum 
stăm noi aici amân2, să te pomenești cu 
Dumitru (''el face o mișcare'') că intră 
binișor pe ușe... uite pe colo... (''arată în fund'')
să-l vezi că vine, cum era el înalt și 
voinic, și se așează frumos colea la masă 
în fața ta: „Ei, bună seara, frate 
Dragomire... Ce mai faci? Mai îți aduci tu aminte de 
mine?...” (''Dragomir se zgârcește pe scaun și s-apucă de masă''; 
''ea îi ia repede capul în mâini și cearcă să i-l întoarcă cu d-a sila spre fund.'') Ia uite colo... 
colo... Iacătă-l... iacătă-l!... Vino, 
vino, Dumitre!... (''vrea să-l întoarcă cu toată puterea.'') Ci uite-te!...

DRAGOMIR (smucindu-se): 
Lasă-mă!... (''se scoală''; ''s-aude țipând nebunul'';
'' Dragomir se întoarce spre stânga'';
''alt țipet.'')

ANCA: 
Ascultă... (''Dragomir își întoarce privirile de la stânga, ea se repede aproape de el și, jucând spaima, șoptit.'') Dragomire! (''îl smucește și-l întoarce în loc cu fața spre stânga''; 
''el dă cu ochii de nebun, scoate un strigăt înecat și rămâne încremenit.'')
Uite-l... Știi cine e? E nebunul care a scăpat de la ocnă...

DRAGOMIR: 
Ion! (''cade zdrobit pe scaun.'')

ANCA: 
El!

===SCENA III===
:''DRAGOMIR, ANCA, ION''

ION (coboară tremurând): 
Mi-e foame... Îmi dai să mănânc?

ANCA (lui Dragomir încet): 
Trebuie să-l oprim aici până mâine... (''merge la tarabă, ia pâine, o cană de rachiu și țoiuri și le aduce pe masă.'') Șezi colea, Ioane...

ION: 
Șez. (''șade sfios în fața lui Dragomir, care se dă înapoi cu scaunul.'')

ANCA (dându-i să bea): 
Cum e la ocnă, Ioane?

ION: 
Bodaproste... e bine. (''la întrebările ei, Ion răspunde lui Dragomir.'')

ANCA: 
Și cum ai fugit de acolo?

ION (ca iluminat): 
Vezi că s-a pogorât Maica Domnului la mine și zice: 
pe cum că, Ioane, când ăi ajunge la 
fântână sub deal, o să-ți iasă 
înainte cine să te aducă la mine, și 
să vii negreșit... să vii, că eu te scap de 
toți dușmanii tăi, și o să-ți fie 
bine, că eu, Maica Domnului, o să pui stavilă 
între tine și rele: relele să nu mai poată 
trece la tine, și nici tu să nu mai pot trece la ele... (''simplu.'')
Așa...

ANCA: 
Ei?...

ION: 
Pe urmă, vere, m-am dus la fântâna de sub deal 
și am pus donițele jos... Ei! Era frumos și cald... 
și era pădurea singură... doar într-o 
tufă fluiera de departe o mierlă... Numa’, dinspre 
partea dealului, iacătă că-mi iese înainte 
o veveriță, - vezi, o trimisese Maica Domnului! - Sta 
în fața mea în 2 labe și se uita la 
mine drept cu ochii ei mititei și galbeni. Eu am dat s-o prinz, 
când colo ea... țușt! A sărit p-o cracă
subțire de alun: acu se încovoia craca și s-apleca 
cu ea până la pământ, acu se ridica, acu se 
ridica, acu se apleca. Eu după ea, ea iar înaintea mea, 
în 2 labe, se uita la mine... Îi sclipea ochii, 
vere, de parcă era 2 schintei și mă 
chema iac-așa... (''face gestul.'') Am umblat o zi 
întreagă: la urmă a pierit și am rămas
rătăcit... Da’ acuma o să mă duc 
înapoi acasă.

ANCA: 
Unde acasă?

ION: 
La ocnă.

DRAGOMIR: 
Ai scăpat și vrei să te duci singur înapoi?

ANCA: 
Da’ de ce te-a închis pe tine, Ioane?

ION: 
Pentru că am omorât pe Dumitru.

DRAGOMIR: 
Da’ tu l-ai omorât?

ION: 
Eu.

ANCA: 
Ba nu tu.

ION: 
Ba eu... Luleaua și tutunul și amnarul lui era la mine.

DRAGOMIR: 
Ei, ș-apoi? Dacă s-o găsi luleaua și tutunul 
și amnarul tău la mine, se cheamă că te-am 
omorât, ’ai?

ION (neînțelegând bine): 
E!...

ANCA: 
Ascultă-l pe el, Ioane, tu stai degeaba închis.

ION (dă din cap): 
Hăhă!

DRAGOMIR: 
Și o să scapi curând de acolo... Peste 1 an... (''se oprește privind bănuitor la Anca''; 
''ea face o mișcare de inteligență, trece la tarabă, d-acolo în celar și ascultă prin ușe, pe care a lăsat-o crăpată.'')

ION: 
Mai am 11 ani.

DRAGOMIR: 
Ba 1.

ION: 
Ba 11...

DRAGOMIR (impacientat s-apropie de Ion și 
confidențial, după ce a aruncat o 
căutătură de jur împrejur): 
Dacă mâine, poimâine, o ieși un om ș-o zice: 
dați-i drumul lui Ion, că nu este el vinovat, e altcineva...

ION: 
Altcineva... Ei! Așa a făcut unul de la noi de la 
ocnă... om milos, vere, Dumnezeu să-l miluiască...

DRAGOMIR (urmându-și jocul): 
Lasă-mă să-ți spui... E altcineva: Ion a 
fost un prost, i-a luat din buzunar luleaua și tutunul; dar 
când i le-a luat, Dumitru era mort...

ION: 
Ba nu...

DRAGOMIR: 
Ba era mort... cu fața la pământ...

ION: 
Ba nu, era trântit pe spate (''Anca mișcare'') și 
a deschis ochii la mine...

DRAGOMIR: 
Ce!

ANCA (coboară repede la masă): 
Ș-apoi?

ION: 
Apoi l-a podidit sângele pe nas și pe gură ș-a 
murit... (''mănâncă. Anca își șterge ochii și se uită la Dragomir.'')

DRAGOMIR (răstit la ea): 
Ce te uiți la mine așa? (''ea apleacă privirile'';
''el mai aspru.'') Uite-te la mine! (''bate cu pumnul în masă''; 
''Ion tresare''; ''foarte animat, cătră Ion.'') 
Când l-ai găsit în pădure?

ION (se scoală speriat și începe 
să tremure): 
Spui, să nu mă lovești, să nu mă bați!...

DRAGOMIR: 
Cine te bate?... șezi jos... (''Ion șade înfricoșat.'')
Pentru ce să te bat?

ION: 
Pentru că am omorât pe Dumitru...

ANCA (coborând): 
Creștinul lui Dumnezeu, înțelege că nu tu.

ION (cătră Dragomir): 
Nu eu... da’ cine? (''Dragomir țâfnește.'')

ANCA: 
Spune cine, Dragomire.

DRAGOMIR (fierbând): 
Nu te-amesteca tu în vorbă!... Lasă-ne-n pace!... 
Nu știu... (''bea cu sete.'')

ANCA (foarte simplu): 
Vrei să-ți spui eu, Ioane?... Uite cine. (''arată pe Dragomir'';'' acesta face o mișcare violentă.'') 
Uite, Ioane, vezi tu? Ăsta a omorât pe Dumitru. (''lui Dragomir.'')
Zi tu că nu-i așa!... (''Ion se scoală, începe să râză pe-nfundate și să ochească pe Dragomir.'')

DRAGOMIR (bea până-n fund, trântește pe 
masă cana, care se face țăndări, și 
se scoală): 
Sunt prost eu că stau la vorbă cu 2 nebuni!

ANCA: 
2 nebuni!

DRAGOMIR (amenințător): 
Tu, femeie!... (''încruntat, pornește spre ea, care s-a retras la tarabă.'')

ION (dă un răcnet și se 
năpustește asupra lui Dragomir tăindu-i drumul; 
îl apucă de gât și-l 
învârtește în loc): 
Stai aci!... De ce l-ai ucis, mă, pe creștin? (''Anca din fund urmărește cu tot interesul jocul lor.'')

DRAGOMIR (luptând, înecat): 
Lasă-mă, nebunule!

ION (crescendo): 
Atunci, dacă l-ai omorât tu, pe mine de ce m-a închis, 
mă?... De ce m-a chinuit? De ce m-a lovit în cap? De ce? 
(''îl zguduie și-l împinge departe în față lângă masă''; 
''Dragomir palid cade gâfâind pe un scaun...'') Dacă tu ești 
vinovat (''obidindu-se treptat și arătându-și moalele capului'') De ce mi-a făcut mie bubă aici 
înăuntru? (''se vaită.'') Mă doare!... 
Mă doare!...

DRAGOMIR (se ridică pe furiș de pe scaun și 
face un pas): 
Cum să scap?

ION (oprindu-se din plâns și repezindu-se): 
Stai aci! (''îl apucă de gât.'')

DRAGOMIR: 
Anco, mi-a stins puterile!

ION (crescendo): 
Tu... ești dracul!... Dacă tu ești dracul, de ce nu te duci 
să stai în balta unde te-a gonit Maica Domnului?... Or 
de ce nu mergi pe pustii locuri? Or de ce nu te întorci în
fundul iadului?... De ce? (''îl pune în genunchi.'')

DRAGOMIR: 
M-a răpus!

ION: 
De ce să mă chinuiești tu pe mine? (''îl lasă un moment și-l privește rânjind sălbatic.'')
Măi!... este la noi o ocnă 
părăsită... În fund e o baltă 
neagră... Dacă arunci o piatră-n fund, numa’, de 
departe, din inima pământului, începe să 
aue, și aue tot mereu, și tocm-a II-a zi tace, când 
zice Maica Domnului: destul!... Acolo trebuie să vii tu cu 
mine... să te iau de gât (''îl înhață'')
să te ridic și să te arunc în fundul 
bălții... așa!... Haide. (''urlând.'') 
Haide!... (''îl târăște''; ''Dragomir se zbate.'')

ANCA (aparte): 
Îl omoară... nu trebuie!... (''pune mâna pe bardă.'')

DRAGOMIR: 
Săi, Anco!

ION (îl târăște): 
Haide! Nu urla, câine!

ANCA (alergând în fața lui Ion, cu barda ridicată): 
Nebunule! Îți crăp capul!

ION (tresare, lasă pe Dragomir și se dă 
la o parte sfios): 
Nu el?... N-ai zis tu?... Tu ai zis. (''se retrage spre fund.'')

ANCA (ajutând pe Dragomir să se ridice): 
Scoală!...

ION (depărtându-se): 
Atunci, mă duc. (''iese repede în fund.'')

ANCA (după ce a ridicat pe Dragomir, care se 
așază obosit la masă și uitându-se 
în toate părțile): 
Dragomire, s-a dus!

DRAGOMIR: 
S-a dus?

ANCA: 
Se duce-n sat... Trebuie să-l întoarcem înapoi 
și să-l ținem aci până vedem ce e de 
făcut... ’Aide după el!

DRAGOMIR: 
Nu merg...

ANCA: 
Fuge! N-o să-l mai ajungem...

DRAGOMIR: 
Du-te tu.

ANCA (suie și privind către el, aparte): 
Așteaptă tu! D-abia a început!... (''iese în fugă prin fund.'')

===SCENA IV===
:''DRAGOMIR singur, apoi ION''

DRAGOMIR: 
N-o să-l mai poată ajunge... și chiar să-l 
ajungă, ce folos! Parc-o să aibă ea destul 
putere să se lupte cu nebunul... A putut femeia să 
mă vânză... acu ar vrea să mă 
scape, dar n-o să poată... Ion o să spuie... 
Încă un an... Pentru 1 an, să pierz viața 
întreagă!... Pentru 1 an! A! Când n-are omul 
noroc! (''își apucă cu mâinile capul. - Ion a 
apărut la vorbele din urmă, coboară și pune 
mâna pe umărul lui Dragomir'';'' acesta se scoală și rămâne ca trăsnit.'') Anco!

ION: 
A trecut pe lângă mine acuma... eram pe 
laviță; s-a dus încolo la vale... Mi-e foame, 
dă-mi să mănânc. (''șade.'') 
Șezi și tu. (''bea.'') Bea și tu. (''Dragomir se supune'';
- ''după o pauză lungă.'') E 1 la noi la 
ocnă... Ce om bun, vere! Cum mă miluiește el pe 
mine: mănâncă numai câte o 
fărimiță și tainul lui mi-l dă mie! 
Ăla a fost ucis pe tată-său, și-l 
băgase pe frate-său la ocnă... Pe urmă, 
vezi ce l-a învățat pe el Maica Domnului, să
vie la ocnă și să spuie: eu am răpus pe 
taica, lui neica să-i dați drumul, că nu e 
vinovat... (''simplu.'') Iac-așa.

DRAGOMIR (din ce în ce mai mișcat): 
Și...

ION: 
Și i-a dat drumul lui frățini-său și 
l-a închis pe el.

DRAGOMIR: 
Pe el...

ION: 
D-apăi!... Într-un târziu după aia, a aflat 
el că frățini-său umblă să 
moară, și s-a rugat să-l lase de la ocnă 
să meargă acasă cu soldați numai pentru 
3 zile, că zice că: ce-am avut eu cu taica aia a fost 
altă socoteală; dar nu voi să plece alde 
neica până nu m-o ierta...

DRAGOMIR: 
Și l-a iertat?

ION: 
Da’ de unde!...

DRAGOMIR: 
Nu l-a iertat?

ION: 
Nu, n-a vrut să-l lase de la ocnă să meargă...

DRAGOMIR: 
Și frate-său a murit așa?

ION (dă din cap că da, bea, apoi se 
uită lung la Dragomir): 
Mă Dragomire, tu ești sănătos și cu 
mintea întreagă și o să trăiești 
bine... și eu... (''zâmbind trist'') o să mor 
așa... necăjit, bătut și nebun! (''se ridică.'')

DRAGOMIR (foarte pătruns): 
Ioane!...

ION: 
Vezi... Tu la ce n-ai venit să spui pe cum că Ion nu-i 
vinovat... Pe Ion l-ați bătut în cap degeaba... 
Luați-mă pe mine. Ce-am avut eu cu Dumitru e altă 
socoteală, dar pe Ion lăsați-l săracul! (''cu obidă adâncă'') și Ion s-ar fi rugat la 
Maica Domnului Buna pentru păcatele tale... Vezi!... Vezi. (''plânge liniștit.'')

DRAGOMIR (plânge înfundat): 
Ioane, eu caut să te scap pe tine... Tu să nu mai 
mergi, nu mai trebuie să mergi înapoi la ocnă...

ION: 
Da’ unde o să mă duc eu?

DRAGOMIR (iute): 
Tu o să stai aci cu noi. (''Anca intră prin fund și se oprește în ușe să asculte.'') Or 
nu; mai bine să plecăm... Vino cu mine... 
scăpăm amândoi. Îți cumpăr 
haine nouă, pălărie, cizme nouă... De 
mâncare, de băutură... tot... îți dau 
eu ce-ți trebuie. (''Anca se retrage afară în închide ușa''; 
''Dragomir pleacă amețit spre dreapta și se întoarce înapoi.'') Or nu... 
vino și tu cu mine...

ION: 
Unde?

DRAGOMIR: 
Colea în beci... să scoatem banii (''ia lampa'') 
și să plecăm... ’Aide... (''Dragomir pleacă cu lampa înainte spre chepengul beciului''; 
''Ion îl urmează. Dragomir deschide și pornește să scoboare. Ion se retrage.'') ’Aide!

ION (retrăgându-se cu frică): 
Nu, nu intru...

DRAGOMIR: 
Da’ să nu pleci!

ION: 
Nu.

DRAGOMIR: 
Or nu... stăi (''iese din beci, aleargă la ușa din fund, o încuie și ia cheia''; 
''o pune în buzunar și coboară iar în beci.'') Viu acuș...

ION (trece la masă și bea, fredonează 
un cântec haiducesc, apoi se oprește ascultând): 
A început iar... Când urlă câinele, moare cineva...

DRAGOMIR (iese din beci cu lampa și cu o ulcică 
în mână; închide chepengul la loc; vine la 
masă, scoate o basma din sân și toarnă 
în ea banii din ulcică; înnoadă basmaua 
și o pune în sân): 
Gata, Ioane!

ION (apucat de un fior): 
Mi-e frig! (''Dragomir, mereu pripit, se repede în stânga și vine îndată cu o zeghe, pe care o aruncă pe umerii lui Ion, și cu 2 pălării, una i-o pune lui Ion și alta o pune el pe cap.'')

DRAGOMIR: 
Acu plecăm... Tu să nu vorbești nimic pe drum... 
să mă lași pe mine. ’Aide...

ION: 
’Aide! (''alt fior. Pornesc amân2... Ușa e încuiată.'')

DRAGOMIR: 
Ne-a închis pe dinafară! (''stă un moment, caută cu gândul și aducându-și aminte.'')
A! (''se caută în buzunare... găsește cheia și deschide. Anca le vine în față''; 
''ei se dau înapoi'';'' ea intră și închide ușa.'')

===SCENA V===
:''DRAGOMIR, ION, ANCA''

ANCA: 
Da’ încotro, Dragomire?... Încotro, neică Ioane?

DRAGOMIR: 
Ascultă, Anco...

ANCA (coborând cu Dragomir): 
Nu mai spune, că știu; eram la ușe. (''Ion se-nvelește în zeghe, se trântește pe o laviță și se culcă.'') Vezi, Dragomire, 
când zic eu că tu ești mai nebun decât... (''arată cu ochii pe Ion.'') Să fugi în lume cu el!... Pe unde 
o să umble? Pân pustii? O să vă 
întâlniți cu oameni... O să-l cunoască
cineva... E scăpat de la ocnă... Și chiar 
să nu-l cunoască nimeni, poți tu să-i 
stăpânești mintea? Da’ când l-o apuca iar 
turba ca adineaori?

DRAGOMIR (demoralizat): 
Atunci?...

ANCA: 
Ce copil o să auză asta și n-o să 
priceapă ce legătură e între oamenii 
ăștia 2, de pribegesc în lume, fără 
să poată spune de unde vin, fără să
știe unde se duc?

DRAGOMIR (descurajat de tot): 
Dar ce să fac?

ANCA: 
Să rămâi aici și să-l ținem 
și pe el până ne-om gândi la altceva mai cuminte.

DRAGOMIR: 
Dacă n-o vrea... dacă nu-l putem ține... (''Ion geme și se zbuciumă în somn''; 
''Dragomir se sperie și se îndeasă spre Anca.'')

ANCA: 
Trebuie să putem... Cât o fi aici, îl iau eu pe 
seamă. (''merge la Ion, care se muncește rău în somn și zguduindu-l forte brusc.'') Ioane! Ioane!

ION (sare din somn; e cu totul apucat): 
Da! Eu sunt vinovat... Maica Domnului mi-a zis să spui, ca 
să nu mă loviți... Bateți-l!... Dați-i
la cap!... Se preface că e nebun... (''înduioșat către Dragomir.'') Uite cum îl bate! Uite cum îi 
dă la cap lui Ion! (''țipând de groază.'')
A!... Nu!... Nu!... Nu dați! (''în culmea spaimii.'') 
O să-i spargă oasele, îi turtește 
țeasta capului... O să-l omoare!... (''își acopere ochii.'')

ANCA: 
Ioane!

ION (crescendo): 
De ce-l mai bate pe Ion dacă a murit? (''dă cu piciorul ca cum ar vrea să înlăture ceva.'') 
Să-l ia de aici... e plin de sânge... (''mai dă o dată.'') Nu mai mișcă... (''iar.'') A 
murit... (''pornește spre fund.'')

DRAGOMIR: 
Pleacă! (''amândoi se reped după el și vor să-l apuce.'')

ION (țipând): 
Nu puneți mâna!... Să nu dați... Ion a murit! (''se smucește și le scapă''; 
''se repede la tarabă, ia un cuțit mare și ridicându-l în sus măreț.'') Nu puneți mâna!... 
Ion merge la Maica Domnului. (''se precipită în odaia din stânga.'')

ANCA: 
După el!

DRAGOMIR (oprind-o): 
A luat cuțitul!

ANCA: 
Nu e nimic!... După el, să-l liniștim! Dacă 
răcnește așa, aude cineva de pe drum. (''vrea să meargă spre stânga''; 
''Ion, cu figura radioasă, reapare ținând în sus cuțitul plin de sânge''; ''face 2 pași și se prăbușește'';
''amân2 se reped la el și-l ridică.'')

DRAGOMIR: 
S-a înjunghiat! (''îl așază pe o laviță lângă masă.'')

ANCA: 
Înjunghiat aici!... În casa noastră! (''stă pe gânduri'';'' pe chipul ei strălucește o inspirație.'')

DRAGOMIR (dezolat): 
Ce-ai făcut, Ioane?

ION (deschizând ochii): 
Dă-mi apă... mi-e sete!

ANCA (cu o bărdacă de apă): 
Ține, Ioane.

ION (bea): 
Bodaproste... Maica Domnului mi-a zis: scoate-ți 
măruntaiele când intră Necuratul, și 
aruncă-le câinelui...

ANCA: 
Ascultă, Dragomire.

ION: 
... Că eu, Maica Domnului, o să pui stavilă 
între tine și rele... ș-o să dormi... o 
să dormi... Dă-mi apă... mă arde... (''Anca îi dă.'')

DRAGOMIR: 
Ioane!

ION (dând cu mâna într-o parte bărdaca): 
Scoate-mi măruntaiele și dă-le câinelui 
să nu mai urle!... Caută-mă la picior, din jos 
de genunchi... am un chimir... Să te duci la ocnă 
și să-l dai de la mine ăluia de a omorât pe tată-său...

ANCA (scoate chimirul și-l bagă în 
buzunarul lui Dragomir): 
Ține... (''aparte.'') Nu moare odată... o să 
ne apuce ziua.

ION (iluminat): 
Uite veverița!... colo sus... pe cracă!... Uite-o (''vrea să se închine și-i cade mâna''; - 
''în extazul suprem.'') Maica Domnului!... Tu ești?... Tu mă
chemi?... Stai, că viu... iacătă-mă, 
viu!... (''expiră.'')

ANCA (închinându-se foarte pătrunsă): 
S-a isprăvit!... Dumnezeu să te ierte, omule. (''Dragomir e zdrobit'';'' ea, schimbând tonul d-odată.'') 
Acu-i acu, Dragomire... acu ce ne facem?...

DRAGOMIR: 
Să dăm de știre...

ANCA: 
Vrei să intri, or să mă bagi pe mine în 
fundul ocnii! Să zică că l-am omorât 
noi!... Nu. Până acuma nu știe nimeni c-a venit 
aici: să-l aruncăm în puțul ăl 
părăsit. Mâine om astupa, puțul și 
atât... ’Aide! Nu e vreme de pierdut! Se luminează de 
ziuă; rămânem cu mortu-n casă 
până mâine noaptea... A! Să sting lumina... 
trece cineva pe drum și ne vede ieșind așa... (''stinge lampa.'') Pune mâna... 
(''Amân2 iau pe Ion și pornesc spre fund''; 
''se aud în depărtare clopotele de la biserică... Ei se opresc s-asculte.'') Toacă de 
utrenie... Ai avut încai noroc la moarte, Ioane: îți
trage clopotele ca la toți creștinii!... La alții 
nici măcar atâta!... (''Ies prin fund... Pauză - în timp ce clopotele urmează. Amân2 reintră. Anca aprinde lampa ș-o aduce pe masă. Dragomir foarte deprimat șade''; 
''cămașa îi e mânjită puțin de sânge.'')

===SCENA VI===
:''ANCA, DRAGOMIR''

ANCA: 
Acu, ce stai? Trebuie să te gătești de plecare.

DRAGOMIR: 
De plecare...

ANCA: 
Firește.

DRAGOMIR: 
De ce să mai plec?

ANCA: 
Ca să scapi și tu și să mă scapi 
și pe mine. Dacă se află, și ești tot aici, 
și eu am tăcut, se cheamă că amân2 
l-am omorât... Eu... sunt nevinovată și nu vreau 
să cază vina pe mine. Dacă vrei să stai, eu 
caută să mă duc în sat și să 
spui tot, tot, tot... Dacă pleci, mă fac că 
găsesc pe Ion în puț și dau de știre... 
N-ai grije; îți las eu vreme destul s-ajungi departe... 
Tu ești fugarul, tu vinovatul... ș-am scăpat amân2...

DRAGOMIR: 
Vino și tu.

ANCA: 
Dacă fug și eu, cade vina pe mine; nu poci asta... (''suie''; 
''după o pauză mare, coborând la el cu brațele încrucișate.'')
Nu ți-e rușine! Nu ți-a fost milă și 
păcat de Dumnezeu!... Creștin ești tu?... Om 
ești tu? Vine un biet păcătos în casa ta, 
îți cere o bucățică de pâine la 
masa ta, e obosit și te roagă de adăpost sub 
acoperemântul tău, îți spune taina lui, 
și tu, fiară fără de lege, pui mâna 
pe cuțit și spinteci omul! (''Dragomir face niște ochi foarte mirați.'') Cu ce-ți greșise bietul 
nebun?... Ce piedică ți-era el în lumea asta 
largă, unde e loc pentru toți? (''cu toată energia.'')
De ce ai omorât pe Ion?

DRAGOMIR: 
Eu... pe Ion!...

ANCA: 
Pe Ion.

DRAGOMIR: 
Eu... am omorât... pe Ion! (''râde febril.'')

ANCA: 
Râzi? Nu tu, da’ cine? (''el se uită la ea lung''; ''ea îi înfruntă căutătura''; 
''merge la el și-l apucă de pieptul cămășii.'')
Asta ce e? Sângele ăsta al cui e? Nu-i sângele 
lui Ion?...

DRAGOMIR (își încheie repede minteanul la piept): 
Fugi d-aici!

ANCA: 
Nu te-ncheia, Dragomire; pe cămașe e puțin; în
odaie dincolo e mult; uite, ici e plin... Du-te în curte, e 
stropit peste tot; mergi de scoate o găleată din 
puț, să vezi apa roșie... Tu, ucigașule, tu! O 
să te gunoiești de viu între pereții de sare 
umezi până o socoti Dumnezeu c-a venit ceasul să 
te cheme ca să te judece el mai bine...

DRAGOMIR: 
Pentru ce?

ANCA: 
Pentru că ai ridicat viața altuia...

DRAGOMIR: 
A cui?

ANCA: 
A lui Ion.

DRAGOMIR (stă un moment și se șterge la ochi): 
Femeie! Dacă te-ar întreba cineva pe tine de asta, ce-ai spune?...

ANCA: 
Ce-am văzut.

DRAGOMIR (ciudit din ce în ce): 
Ce?

ANCA (simplu): 
Că Dragomir a răpus pe Ion nu știu de ce!...

DRAGOMIR: 
Tu?

ANCA (ia lampa și o pune la oblon; apoi coboară): 
Măcar că tu ai fost rău cu mine, mie tot mi-e 
milă de tine, Dragomire; am să-ți dau o 
povață... Dacă s-o întâmpla și 
n-ăi avea noroc să scapi până la 
urmă; dacă or pune mâna pe tine, nu fi prost 
și te-apuca să tăgăduiești cum faci cu 
mine, că acolo nu te joci ca aicea: te-or pune la chinuri, vai 
de viața ta!... O să-ți rupă carnea, 
să-ți smulgă dinții și unghiile, 
să-ți descheie țeasta capului... 
Ascultă-mă pe mine, eu îți vorbesc de 
binele tău. (''se uită cu neastâmpăr în fund.'')

DRAGOMIR: 
Care va să zică...

ANCA: 
Faci ce-ți spui eu: mărturisești c-ai ucis pe Ion 
și te alegi numai cu pedeapsa; încai scapi de chinuri.

DRAGOMIR (revoltat, bătând cu pumnul în masă): 
Da’ dacă nu l-am ucis eu?

ANCA: 
Asta e! Începem iar; ba nu, ba da, ba da, ba nu.

DRAGOMIR (fierbând): 
Lasă-mă! (''își vâră capu-n mâini, astupându-și urechile.'')

===SCENA VII===
:''ACEIAȘI - GHEORGHE''

GHEORGHE (intră repede, vede pe Dragomir și vrea 
să se retragă): 
Dragomir!

ANCA (suind la Gheorghe; foarte repede și șoptit): 
Mergi în sat, ia pe primar și oricâți oameni 
găsești, spune că te-am trimes eu pentru un 
omor... și vino cu ei...

GHEORGHE: 
Ce e?

ANCA: 
Mergi, îți spui... o să vezi... Vino iute! (''îl mână afară.'')

===SCENA VIII===
:''ANCA, DRAGOMIR''

ANCA 
(vine cu pasul grav la Dragomir, care stă pe un scaun cu capul 
în mâini):
Scoală, Dragomire, c-a sosit ceasul!

DRAGOMIR (se scoală): 
Ceasul!

ANCA: 
Ceasul socotelii. Stăi drept... adună-ți 
mințile câte le mai ai și răspunde la ce 
te-oi întreba... Pentru ce l-ai omorât?

DRAGOMIR (înecat de ciudă până la lacrimi): 
Nu! Nu l-am omorât eu!... N-ai fost tu aicea? N-ai văzut tu?

ANCA: 
Nu pe Ion... pe Ion lasă-l... De altcineva îți 
vorbesc eu acuma...

DRAGOMIR (pălind, încet): 
De cine?...

ANCA: 
Știi de cine, nu te mai preface... Tu vrei să pleci, tu 
caută să pleci. (''el face trist din cap că da'';
''ea, aspru.'') Ei!... Nu faci un pas de-aici până 
nu-i zici pe nume... (''privindu-l cu toată puterea.'') 
Zi-i odată pe nume!

DRAGOMIR (încet de tot): 
Du...mi...tru!

ANCA (răsuflând din adânc): 
Ai văzut? Așa! Du-mi-tru! (''șade jos''; ''el stă în picioare.'') Pentru ce l-ai ucis...

DRAGOMIR: 
Pentru tine...

ANCA: 
Pentru mine...

DRAGOMIR: 
Ca să te iau eu...

ANCA: 
Cum l-ai ucis? Spune. (''își pune coatele pe masă și bărbia în palma și ascultă nemișcată'';
'' el stă drept, se încheie cu îngrijire în mintean și povestește simplu.'')

DRAGOMIR: 
Mă tot goneai... Odată, când ai ieșit de la 
biserică la Vinerea Mare, seara - ți-aduci aminte - 
m-am dat pe lângă tine și ți-am zis 
încet: „Anco! De ce n-ai vrut să mă iei pe 
mine? Eu tot te iubesc... Lasă-l pe Dumitru și 
vino!...” Ți-aduci aminte?

ANCA: 
Da, mi-aduc.

DRAGOMIR: 
Tu mi-ai răspuns: „Am bărbat, 
lasă-mă-n pace!...”

ANCA: 
Și tu?

DRAGOMIR: 
Eu am plecat acasă, n-am dormit toată noaptea și 
dimineața... m-am hotărât.

ANCA: 
Cum ai făcut?

DRAGOMIR: 
Știam când se-ntoarce de la deal pân pădure...
și l-am așteptat... Venea șuierând... Ne-am 
întâlnit, ne-am dat în vorbă... i-am 
arătat o plută înaltă; el a ridicat ochii 
în sus. Am tras cuțitul, și până 
s-aplece iar ochii... (''se oprește, stingându-i-se glasul.'')

ANCA (își acopere fața - un moment - apoi 
și-o descopere și-l privește așteptând): 
Ei?... Înainte.

DRAGOMIR: 
Ce să-ți mai spui?

ANCA: 
El ce-a făcut?

DRAGOMIR: 
A țipat ș-a căzut în genunchi... a dat 
să scoață cuțitul... da’ m-am repezit 
și l-am lovit peste mână și la 
beregată... când m-am aplecat la el, m-a mușcat de mână.

ANCA: 
De la el era mușcătura! (''îi face semn să urmeze.'')

DRAGOMIR: 
Pe urmă, l-am întors cu fața în jos, am mers 
la fântână de m-am spălat și m-am dus 
acasă să mă culc, că nu mai puteam, 
cădeam d-a-n picioarele de ostenit... Ion l-a găsit 
acolo... Pe urmă... știi...

ANCA (sculându-se): 
Știu... La un an ai venit și mi-ai zis: „Anco, 
nu-ți mai trăiește bărbatul, mă 
iei?” Vorba ta și glasul cum mi-ai spus-o, mi-au dat un 
junghi pân inimă; nici nu te luam altfel, că 
mi-erai urât; de-aia te-am luat ca să te aduc în 
sfârșit aici. De la început te-am bănuit. Tot 
ce-ai făcut pe urmă, I grija de 
sufletul răposatului, apoi spaimele și turba ta când
îți pomeneam de el, vorbele tale fără 
șir tot de omorâtori și de termenele până
când încape pedeapsa, și visurile tale cu capete de 
morți, care te mușca, și câte altele, puneau 
mai mult temei bănuielii mele. Mai I, mă
hotărâsem să te curăț - ba 
era să bag și alt suflet în păcat! - pe 
urmă am stat să mă gândesc mai bine. 
Adineaori credeam că o să te sugrume nebunul; era 
să las să te socotești cu el, dar aveam și eu 
cu tine o răfuială mai mare: nu te puteam lăsa 
să treci dincolo așa nejudecat aicea. (''pauză.'')
Te-am judecat, te-ai mărturisit, trebuie să-ți 
dau acuma pedeapsa ce ți se cade c-ai răpus pe omul ce 
mi-era drag ca lumina ochilor, tu, care mi-ai fost urât 
totdeauna... (''suie și-l lasă-n urmă.'')

DRAGOMIR: 
Eu te-am iubit... și...

ANCA: 
Și?...

DRAGOMIR: 
Și... da’ acu e degeaba... Eu trebuie să plec în 
lume; tu... poate să iei pe Gheorghe... (''înecat și foarte încet'') dar să știi că tot 
te iubesc...

ANCA: 
Da? (''râde.'') Așteaptă să vezi tu acuma 
cum o să-ți plătesc eu ție dragostea. (''pauză.'')

DRAGOMIR: 
Anco, eu plec... să mă ierți!

ANCA: 
Să te iert! D-aia te-am răbdat eu lângă 
mine, d-aia am umblat eu atâta vreme să te aduc aici, ca 
să te iert? (''râde. Se aud pași și glasuri afară.'')

DRAGOMIR: 
Taci!... Anco, vine cineva...

ANCA: 
Da, vine Gheorghe, cu oameni... vin să te ridice că ai 
omorât pe Ion.

DRAGOMIR: 
Pe Ion! (''izbucnind.'') Tu m-ai vândut... cu Gheorghe...

ANCA: 
D-apoi cine?

DRAGOMIR (îngrozit, căutând în toate părțile): 
Femeie! Vreau să scap... Nu vreau să puie mâna pe 
mine!... Mi-e frică!... Vreau să scap!

ANCA: 
Nu se mai poate! (''s-aude glasul lui Gheorghe.'')

GHEORGHE (d-afară): 
Haide toți!

DRAGOMIR (răcnind): 
A! (''țintește pe Anca și se precipită la ea s-o strângă de gât.'')

ANCA (țipând și fugind spre ușe): 
Săriți, fiara! (''ușa se deschide''; ''Gheorghe și alți oameni năvălesc înăuntru'')
mă omoară și pe mine!

===SCENA IX===
:''DRAGOMIR, ANCA, GHEORGHE, mai mulți oameni''

DRAGOMIR (''coboară aiurit și se înțepenește în față; Gheorghe și alți 2 oameni coboară la el și-l apucă de amân2 brațele; el se uită la ei pierdut și tremurând''): Merg... merg eu... să nu mă bateți, merg! (''rugător cătră Gheorghe.'') Nu mă strânge așa tare de-acolo... Ți-am spus că mă doare!

ANCA: 
Oameni buni... a tras aseară la noi în gazdă un 
biet drumeț; nu știu de unde venea, nici unde se ducea... 
L-a ucis bărbatu-meu! În odaie și colea, 
uitați-vă, e lac de sânge!... Căutați 
în puțul ăl părăsit de 
lângă grădină... Avea nenorocitul de el un 
chimir la picior... acu e la Dragomir în buzunar. (''Dragomir pune machinal mâna, scoate chimirul și-l dă râzând prostește 1ia din oameni.'')

UN OM (cu o frânghie în mână): 
De ce omorâși creștinul, mă? (''îl leagă.)''

ALT OM: 
Luați-l!... La primărie...

ANCA: 
Oameni buni... eu v-am descoperit fapta; dar omul ăsta e 
bărbatul meu... O să mi-l luați de tot.. 
rămâi singură. Trebuie să mă 
lăsați să-i spui și eu o vorbă... (''Oamenii se dau cu respect în lături''; 
''ea s-apropie de Dragomir, care stă nemișcat, și răspicat îi șoptește.'') Dragomire, uite-te la mine 
(''el o privește'') pentru faptă răsplată 
și năpastă pentru năpastă! 

'''(Cortina)'''

='''Note'''=

Nicio notă

[[Categorie:Ion Luca Caragiale]]
[[Categorie:Drame]]</text>
      <sha1>ds8hccl5bnu2to98uzcbrs50u7p431q</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>150602</id>
      <parentid>150599</parentid>
      <timestamp>2026-04-02T10:43:12Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <minor />
      <comment>S-a revenit asupra editărilor făcute de [[Special:Contributions/~2026-20374-02|~2026-20374-02]] ([[User talk:~2026-20374-02|discuție]]) la ultima versiune de [[User:TiberiuFr25|TiberiuFr25]]</comment>
      <origin>140645</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="63506" sha1="o133317mdwf40pqv4pvprfgn9fvwn32" xml:space="preserve">{{titlu
 | titlu    = Năpasta - Dramă în 2 acte
 | autor    = Ion Luca Caragiale
 | secțiune = 
 | anterior = 
 | următor  = 
 | note     = 1890
}}
{{Cuprins dreapta}}

='''Personajele'''=
&lt;poem&gt;
'''DRAGOMIR''', cârciumar
'''GHEORGHE''', învățătorul satului
'''ION''', ocnaș
'''ANCA''', soția lui Dragomir
'''CÂȚIVA OAMENI'''

''Într-un sat de munte.''
&lt;/poem&gt;

=='''ACTUL I'''==

: (''Interiorul unei cârciume, clădire cu grinzi de lemn. În fund, la mijloc, ușa de intrare; la stânga, fereastră mare de prăvălie cu blon; lângă fereastră, taraba. La stânga, planul I și al II-lea, 2 uși cari dau în 2 odăi. La dreapta, planul I, chepengul beciului și o ușe care dă în celar. La stânga, în față,o masă de lemn și scaune rustice. Lavițe pe lângă pereți.'')

===SCENA I===	  

:''DRAGOMIR, GHEORGHE și ANCA (Toți 3 stau împrejurul mesii pe care arde o lampă mică cu petrol. Gheorghe ține o  gazetă în mână. Anca lucrează la o cămașe.)''

GHEORGHE:
... E greu să scape, firește... dar 
se-ntâmplă... Așa fac mai toți 
câți scapă: dintru-I s-arată
pocăiți, se prefac proști, se dau tot cu 
binișorul, și odată, când le vine bine, p-aici 
ți-e drumul...

DRAGOMIR:
Adică și ăsta era șiret... se 
prefăcea... (''zâmbind.'') Am înțeles!

GHEORGHE:
Știu eu?

DRAGOMIR:
Fugi, mă, d-acolo!

GHEORGHE:
De ce să nu crezi că s-a prefăcut?

ANCA:
Asta e! 9 ani de zile!... Cine se preface atâta vreme 
așa, și să nu fi fost nebun, tot acolo ajunge... 
până la urmă tot nebunește.

DRAGOMIR:
Dac-a fost ticălos, prostul! L-a găsit cu 
cămașa plină de sânge, a văzut la el 
luleaua, tutunul și amnarul mortului... Dacă s-a bucurat 
să fure niște nimicuri de la un mort pe care l-a 
găsit în pădure, eu stric?... Era tâmpit... 
când i-a citit osânda, râdea...

ANCA (cu mult interes):
Cum?... De unde ai văzut tu când i-a citit osânda?

DRAGOMIR:
Am fost la judecată.

GHEORGHE:
Ai fost?

ANCA (din ce în ce mai interesată):
La care judecată?

DRAGOMIR (contrariat):
La jurați, când l-a osândit.

ANCA:
Ai fost tu la jurați!... și mie atâția ani de 
zile să nu-mi spui!

DRAGOMIR:
Ți-am spus...

ANCA:
Ba nu.

DRAGOMIR (supărat):
Ei! Așa e, nu, firește. La ce?... Să-ncepi iar 
să-mi bocești pe răposatul?

ANCA (clătinând din cap):
Dragomire! (''se scoală și trece la tarabă.'')

DRAGOMIR (după ce s-a uitat urât la ea, 
cătră Gheorghe):
Ia citește, mă, înainte, să vedem ce s-a 
făcut nebunul.

GHEORGHE (căutând șirul în ziar, apoi 
urmând citirea):
„... precum și toate cercetările au fost zadarnice. 
Soldatul mărturisește că de multe ori a mers cu 
nebunul la apă, că-l lăsa la 
fântână singur și el se ducea 
să-și vază amanta. Nebunul venea cu donițele 
pline și-l chema să se întoarcă 
împreună la temniță. Tot timpul, nebunul a 
fost ca și liber, în orice caz foarte puțin 
păzit. Era bun și foarte simpatic tutulor - afară 
de accesurile acute în care-l apuca mania persecuției. 
După cum afirmă soldatul, nebunul ar fi căzut 
în ocna a veche, care e părăsit de pe vremuri...”

DRAGOMIR (cu interes):
Care va să zică... a murit...?

GHEORGHE:
Ba bine că nu.

DRAGOMIR (aparte):
A murit!...

GHEORGHE:
Ia spune, Dragomire, ce fel de om era... Eu n-am văzut de 
când sunt o judecată la jurați... Aș vrea 
să văz și eu o dată... Ce face, ce zice, 
omul pe care-l judecă?

DRAGOMIR:
Ce să facă?... Stă și el între 
puști și așteaptă să se 
isprăvească mai degrab’...

ANCA (la tarabă):
Dar tu, Dragomire, ai mers așa din întâmplare ori dinadins?

DRAGOMIR (întorcându-se spre ea):
Dinadins?... Ce nu ți-e bine?... De ce să merg dinadins? (''lui
Gheorghe.'') S-a nemerit să fiu în oraș... 
mă dusesem să vânz niște lână. (''răstit,
cătră Anca, care șade rezemată cu coatele 
pe tarabă.'') Ce faci acolo?

ANCA:
Nimic... Ascult.

DRAGOMIR:
Asculți! (''din ce în ce mai aspru.'') Nu-ncepi iar 
să bocești pe răposatul? Că iar am vorbit 
de el... ’Aide de! Începe... jelește-l!... (''Anca trece 
binișor și iese în stânga''; - ''cătră
Gheorghe.'') Eu zic că nebunul nu era vinovat; degeaba l-a 
băgat 20 de ani la ocnă!

GHEORGHE:
Știi c-ar fi ciudat - că s-a mai întâmplat 
așa lucru... să te pomenești că prinde vreun 
tâlhar și ala spune: tot eu am făcut acu 
câțiva ani omorul din pădurea Corbenilor... Uite 
de ce și uite cum... ’Ai?

DRAGOMIR:
Se prea poate.

GHEORGHE:
Ce te faci atuncea cu nebunul?...

DRAGOMIR:
Care?

GHEORGHE:
Care a fost osândit degeaba.

DRAGOMIR:
Ai zis c-a murit.

GHEORGHE:
Să zicem că trăiește...

DRAGOMIR:
Cum să trăiască?... A căzut în ocna părăsită...

GHEORGHE:
Nu... să zicem că n-a căzut, să zicem c-a 
fugit și pun mâna pe el... Cine-i plătește 
atâția ani la necaz?

DRAGOMIR:
Dumnezeu... (''pauză.'') Mă, Gheorghe, tu cam 
știi legile...

GHEORGHE:
Așa ș-așa... (''Anca intră și se 
oprește în ușe.'')

DRAGOMIR:
Nu-i așa că un om care a făcut o faptă... 
un omor... nu-i așa că dacă vine singur peste 10 
ani și se mărturisește, nu mai are nici o pedeapsă?...

GHEORGHE:
Cât e nu știu sigur, dar știu că e un termen: 
dacă trece ala, s-a isprăvit...

ANCA (care a ascultat din pragul ușii, coboară; 
e plânsă):
Cum adică? La 10 ani un ucigaș poate veni să 
spuie singur ce-a făcut și lumea îl lasă 
în pace.

DRAGOMIR:
Așa e legea...

ANCA:
Bună lege, zău! (''se șterge la ochi.'')

DRAGOMIR:
De ce nu te pui tu să faci alta mai bună? (''fixând-o.'')
Iar ai venit! (''lui Gheorghe.'') Vezi de ce nu i-am spus... 
pentru că de câte ori vine vorba de răposatul, 
ori își aduce aminte de el cât de departe, îmi 
urlă toată ziua. (''cătră ea.'') Mergi 
d-aici, și nu mai mă boci pe cap, cobe!... Știu 
că dacă m-ar omorî pe mine, mi-ai juca hora la 
soroace în loc să-mi faci pomană... (''pauză'';'' 
Anca se retrage.'') Dacă era să bocești 
toată viața pe bărbatu-tău ăl 
I, de ce te-ai măritat a II-a oară?... 
’Aide.. mergi!

ANCA:
De ce nu ești mai blând, Dragomire?

DRAGOMIR:
Pleacă odată...!

ANCA:
Mă duc. (''iese în fund.'')

===SCENA II===

:''DRAGOMIR, GHEORGHE''

DRAGOMIR:
Du-te la păcatele! (''se scoală supărat.'')

GHEORGHE (după o pauză):
Fie, măi vere, prea aspru ești cu muierea.

DRAGOMIR:
Ia lasă-mă-n pace și tu. Știi tu cum 
trăiesc eu?... Știi tu ce am făcut eu pentru 
femeia asta?... Că mai bine îmi frângeam 
gâtul până să n-o fi 
întâlnit!... Dacă nu era femeia asta 
îndărătnică, eu eram astăzi altfel 
de om! Tu nu știi ce s-a petrecut între mine și ea.

GHEORGHE:
Da, da’ văz ce se petrece. Vă canoniți unul pe 
altul degeaba: nici tu nu ești de ea, nici ea de tine.

DRAGOMIR:
Ea m-a luat ca să aibă cine să-i ție 
soroacele de sufletul răposatului. Din ziua I 
a cununiei și până astăzi, o dată n-am
văzut-o zâmbind; de atunci și până 
astăzi cu trupul e aicea pe lumea asta și cu gândul 
e la Dumitru pe lumea ailaltă.

GHEORGHE:
O fi fost cu ea mai bun ca tine.

DRAGOMIR:
Mai bun!... De unde știa ea din ziua I că
n-o să fiu și eu poate mai bun decât el. Eu n-o 
iubeam?... Că dacă n-aș fi iubit-o!... Și mai 
în sfârșit, înțeleg să 
plângă o femeie pe bărbat dacă e 
văduvă... da’ dacă s-a măritat o 
dată cu altul... Care-i ala să rabde asta?... Atunci de 
ce s-a mai măritat?

GHEORGHE:
Ei!

DRAGOMIR:
Da; de ce... dacă nu se poate despărți de umbra 
răposatului? Ba zi că e o femeie nebună, care 
mi-a stricat mintea și mie. Eu sunt sănătos, 
crezi, de când am luat-o?... Uf! M-am săturat! De 8 
ani de zile, Dumitru și iar Dumitru; pe îl auz când 
vorbește ea, când mă uit la ea, îl văz 
pe el... Eu trăiesc în casă, mănânc 
la masă, dorm la un loc cu stafia lui... Așa! Asta n-o 
să mai meargă mult! (''Anca intră din fund încetinel, se oprește în ușă și ascultă'';
''Gheorghe o vede și face o mișcare'';'' Dragomir, atras de mișcarea lui Gheorghe, se întoarce și o vede.'')
Uite-o! Uite-l! El e... Dumitru! (''cătră ea.'') 
Ieși! Ieși! Fugi, să nu te văz! (''Anca stă locului cu ochii pironiți asupra lui.'') Te duci? 
Or mă duc eu... Să nu te văz! (''pornește spre ea, ea înaintează spre el''; ''el se repede, o apucă de mână ș-o duce hotărât în față.'') Ce vrei?... Ce te uiți așa
la mine?... Ce gândești?... Eu l-am omorât?... Da? 
Spune! (''o smucește.'')

ANCA (hotărât):
Dragomire, ești nebun? (''își face cruce.'')

DRAGOMIR:
Nebun?... Spune... (''o smucește iar.'')

GHEORGHE:
Dragomire!

ANCA:
O!... Nebun!

DRAGOMIR:
Nu, să spui... Din 2 1: or crezi că l-am 
omorât eu...

ANCA:
Poftim! Asta-i vorbă de vorbit!

DRAGOMIR:
Da... și atunci de ce mai trăiești cu mine... or nu 
crezi și atunci de ce mă chinuiești pe mine?... Ce 
ai cu mine? Lasă-mă în pace pe mine cu Dumitru al 
tău! (''o împinge de mână și suie'';
''ea vrea să facă un pas spre el.'') 
Lasă-mă în pace! (''același joc.'') 
Lasă-mă în pace! (''iese foarte turburat prin fund trântind ușa.'')

===SCENA III===

:''ANCA, GHEORGHE''

GHEORGHE (suie până în fund):
Dragomire! Dragomire!... S-a dus!

ANCA (coborând la stânga, aparte):
Se duce la cârciuma Popii,... acasă n-are ce bea.

GHEORGHE (din fund):
Anco! (''coboară încet.'')

ANCA:
Tot aici ești?... Gheorghe, de ce nu-ți schimbi tu 
gândurile, mă băiete, și vrei să mi 
le schimbi pe ale mele? Îmi pare rău de tine!... Așa
necăjită cum sunt, de ce nu mă lași tu 
necazului meu și mai mă turburi și tu?

GHEORGHE:
Pentru că...

ANCA:
Pentru că mă iubești... Asta o știu...

GHEORGHE:
Da, pentru că te iubesc...

ANCA:
Lasă-mă păcatelor mele, Gheorghe, și du-te. 
Ești tânăr, mergi de-ți caută norocul 
aiurea... Așa cum mă iubești tu pe mine eu nu te 
poci iubi...

GHEORGHE:
Tu nu poți iubi?

ANCA:
Ba... oi fi iubit și eu odată... dar n-am avut parte. Acu 
la mine a trecut vremea iubitului... D-aia Gheorghe, îți 
mai spui o dată, caută-ți norocul în 
altă parte...

GHEORGHE:
În altă parte?... Bine...

ANCA:
... De ce să-ți încurci tu o viață 
tânără cu pățeli trecute, să 
iei o femeie cu gânduri vechi?... Ș-apoi chiar așa... 
cum să mă iei?

GHEORGHE:
Ți-am spus...

ANCA:
Să mă desparț eu acum de Dragomir?... Nu se poate.

GHEORGHE:
Zici că ți-e greu să-l vezi.

ANCA:
Da... da’ mie Dumnezeu mi l-a trimis pe el; și Dumnezeu știe
ce face... eu trebuie să fac voia lui...

GHEORGHE:
Bine, Anco, fă cum vrei, trăiește cum 
îți vine... Eu m-am hotărât să plec 
din satul ăsta...

ANCA (repede):
Să pleci?

GHEORGHE:
Da... Eu te iubesc, tu nu mă poți iubi... ce ar 
semăna să mai stau aici degeaba?

ANCA (tristă):
Pleci!

GHEORGHE:
Da... Lumea a cam simțit... eu să mă 
stăpânesc nu poci... și nu voi să mă 
fac de batjocură, să mă țiu de urmele tale 
ca un nătărău. (''Anca stă pe gânduri.'')
Nu mai merge... să fiu prieten cu bărbatu-tău, 
care nu-i om de felul meu, numai ca să te poci vedea mai 
des!... Ești o femeie... nu știu cum să-ți 
zic... Ți-e drag să trăiești cu un om care 
se poată cu tine ca cu un câine, și mă 
gonești pe mine, care te iubesc... Bine... Atunci mai bine 
să nu te mai văz de loc.

ANCA:
Care va să zică, pleci?... Adevărat?

GHEORGHE:
Da...

ANCA:
Când?

GHEORGHE:
Cât s-ar putea mai curând... peste câteva zile.

ANCA:
Rău îmi pare.

GHEORGHE:
De ce?

ANCA:
De ce, de ne-ce, îmi pare rău...

GHEORGHE:
Dacă nu mă iubești?

ANCA:
Ce copil ești?... Eu nu te iubesc pe tine, dar tu mă 
iubești pe mine: nu înțelegi tu că mai dor o 
să-mi fie mai la urmă mie de tine decât ție 
de mine...

GHEORGHE:
Atuncea...

ANCA:
Ce?

GHEORGHE:
Vino cu mine.

ANCA:
Nu se poate.

GHEORGHE:
Prin urmare, eu ce să fac?

ANCA:
Tu... tu să te duci, Gheorghe, cu Dumnezeu; de dorul meu 
să nu-ți pese... (''plânge.'')

GHEORGHE:
Anco, plângi?

ANCA:
Da.

GHEORGHE:
Pentru ce?

ANCA:
De prisos să-ți spui.

GHEORGHE:
Dacă plângi...

ANCA:
Să-ți vorbesc drept, Gheorghe: eu îți sunt 
cu mult datoare ție... Multă putere mi-a dat 
prieteșugul tău și gândul că un om 
așa de voinic ca tine mă iubește... Gândul 
că tu ai fi în stare să faci odată 
ș-odată o jertfă mare pentru mine era sprijinul 
sufletului meu amărât... Dacă tu te duci, cum 
rămâi eu?

GHEORGHE:
Ce jertfă? S-o fac.

ANCA:
Nu poci acuma... nu știu... n-am ce să-ți spui. (''stă
1 minut la gânduri.'') Gheorghe, dacă mă 
iubești mult... mult... (''schimbând repede tonul'') 
du-te acuma de dormi liniștit și vino mâine 
dimineață aici: Dragomir pleacă la târg, 
putem sta mai mult de vorbă... Du-te... Noapte bună.

GHEORGHE:
Noapte bună, Anco. (''pleacă spre fund.'')

ANCA (aparte):
Pleacă (''el dă să iasă''; ''cu glasul jumătate'') Gheorghe!

GHEORGHE (întorcându-se):
M-ai chemat?

ANCA:
Nu... (''el o privește lung, apoi vrea să plece.'') Ba 
da! (''el se întoarce iar și coboară cu aerul întrebător.'')

GHEORGHE:
De ce?

ANCA:
Nu pricepi?

GHEORGHE:
Nu.

ANCA (cu multă intenție):
...Tu n-ai simțit, n-ai priceput de loc că și eu te iubesc?

GHEORGHE:
Tu... pe mine?... Adevărat?

ANCA:
Adevărat... Trebuie să-ți spui, că nu mai 
poci. (''foarte volubil.'') Gheorghe, Dragomir o să vie 
acum beat... Când se-ntoarce beat, mă-njură 
și se culcă și doarme dus de poți tăia 
lemne pe el... Vino! De la tine din deal se vede fereastra asta... 
oblonul este închis... Pândește: când ăi
vedea lampa la ochiul oblonului, vino degrabă... te aștept!

GHEORGHE:
Mă iubești?

ANCA:
Da, da’ să nu uiți că sunt nevasta lui 
Dragomir... dacă moare el sunt a ta!... Gheorghe, m-am jurat: 
când o cădea a I lopată de 
pământ pe coșciugul lui, eu să fiu în 
brațele tale... Ai priceput?...

GHEORGHE:
S-aștept o viață întreagă...

ANCA (scurt):
Ești un prost! M-ăi fi iubind tu, da’ nu 
mă-nțelegi... Gândește-te mai bine la ce am 
vorbit... Cum vezi lumina, vino, să nu te aștept... Du-te...

GHEORGHE (transportat):
Mă duc... viu... Mă iubești?

ANCA:
Da, da, te iubesc. (''îl strânge în brațe cu putere, apoi îi face vânt prin fund și încuie.'')

===SCENA IV===

ANCA (''singură, privind spre fund''): 
Gheorghe, Gheorghe, ce păcat te mână pe tine!... (''coboară încetinel la masă.'') O fi în stare 
băiatul ăsta ușurel de câte se laudă? 
Să vedem... Unde o fi câinele? La cârciuma 
Popii... joacă cărți și bea... Să vie 
iar beat, să mă înjure și să mă
amenințe!... Aș vrea să știu cât o 
să mai ție asta!... Mult, nu crez!... (''ascultă.'')
Haha! Vine.. el este... (''își ia lucrul și stă la masă. - O bătaie în ușe. - Anca se ridică și stă un moment.'') Am 
încuiat... (''încă o bătaie. Anca merge la ușe.'')
Acuș-acuș! (''descuie.'')

===SCENA V===

:''ANCA, ION''

ION (foarte obosit și cam tremurând):
Bună vremea, nevastă.

ANCA:
Mulțumim dumitale, om bun... Ce poftești?

ION:
Îmi dai de mâncare?

ANCA (aparte):
Ăsta nu-i din sat... e străin. (''tare.'') N-avem de 
mâncare, omule... pleacă.

ION:
Da’... mă lași să dorm?... lasă-mă 
să dorm...

ANCA (aparte):
E un om rău, e beat, or ce? (''tare.'') 
Caută-ți de drum, creștine; (''cam aspru'') ’aide!

ION (sfios și apărându-se ca de o 
lovitură la cap):
Mă duc... să nu mă bați... să nu dai!

ANCA:
Dec! De ce să te bat?... Du-te sănătos.

ION (vrea să plece, își pierde puterile 
și se reazimă de ușe):
Nu mai poci... (rugându-se frumos.) Dă-mi ceva să 
mănânc, fă-ți pomană... mi-e foame. (''se
lasă binișor pe lavița din stânga ușii.'')

ANCA:
Ăi fi bolnav?

ION:
Nu.

ANCA:
Da’ ce ai?

ION:
Mi-e foame... sunt ostenit...

ANCA:
Da’... de unde vii dumneata?

ION:
Hehe, de departe... tocma’ de la munte.

ANCA:
Și ce vânt te-a bătut pe la noi?

ION:
M-am rătăcit.

ANCA:
Da-ncotro mergeai?

ION:
Nu știu...

ANCA:
Cum să nu știi unde mergeai?

ION (''încet și confidențial''):
Vezi că eu... sunt nebun...

ANCA:
Nebun?!

ION:
Hăhă!... Da’ nu m-apucă totdeauna... Și 
când mă chinuiește Necuratul, numa’ vine Maica 
Domnului de mă scapă... Necuratul mi-a poruncit de 
2 ori să-mi fac seama singur... ca să-mi ia sufletul...

ANCA:
Sărmane, cine știe ce păcate!...

ION:
Da’ Maica Domnului nu m-a lăsat. (''se închină.'')

ANCA:
Și din ce ți-a venit?

ION:
Din bătaie... Și când mă speriu 
m-apucă, fie pe pustii locuri! Și, când e să 
m-apuce, îmi vine I cu grije și cu 
scârbă și pe urmă cu spaimă... și
mă arde. (''arată moalele capului.'') Eu am o 
bubă aici înăuntru... Da-mi dai?

ANCA:
Ce?

ION:
De mâncare...

ANCA:
A! Uitasem, uita-te-ar relele! (''merge la tarabă, taie un codru de pâne și i-l dă.'') Na, omule.

ION:
Bodaproste!

ANCA:
Vrei ș-un rachiu?

ION:
Dacă-mi dai...

ANCA (îi dă un țoi de rachiu):
Da’ cum s-a întâmplat să-ți vie?... E de mult?

ION:
Vreo 10 ani...

ANCA:
10 ani... Și cine te-a bătut?... De ce?

ION:
Degeaba... Eu eram pădurar la Corbeni...

ANCA (aparte):
Pădurar la Corbeni!... (''tare.'') Cine te-a bătut?

ION:
La judecată... că nu vream să spui.

ANCA (cu nerăbdare):
Ce?

ION:
Că de ce l-am omorât...

ANCA:
Omorât! (''aparte.'') Doamne Iisuse Hristoase! Cine e omul 
ăsta? (''cu teamă c-a aflat adevărul.'') Te 
cheamă... Ion...

ION (dând din cap):
Ion mă cheamă.

ANCA:
Și zice c-ai omorât pe...

ION:
... Pe Dumitru Cirezarul...

ANCA (aparte):
Cum a ajuns omul ăsta aici?... Tu, Maica Domnului! I-ai fost 
călăuză; tu l-ai purtat pe căi 
necunoscute și mi l-ai trimes aici ca să ridice din calea 
hotărârii mele în2ala...

ION (moțăind):
Acu mi-e somn... (''ascultă ca de departe.'') De ce 
urlă câinele?

ANCA:
Nu urlă nici un câine.

ION:
Ascultă...

ANCA (aparte):
Aiurează. (''tare.'') Ioane, vrei să te culci?

ION:
Da.

ANCA:
Scoală. (''îl ajută să se ridice.'') 
Vino cu mine... ’Aide p-aici. (''îl duce de mâini încetinel spre stânga, planul I.'')

ION:
Când urlă câinele, moare cineva... (''șovăie, ea îl sprijinește.'')

ANCA:
Încetinel...

ION:
Tu știi cine o să moară... O să moară
Ion?... Dacă Ion moare, scapă de dracul?... (''se oprește, face o grimasă de durere și pune mâna la cap.'') Mă doare! (''Amân2 ies încet.'')

===SCENA VI===

:''GHEORGHE, ANCA''

GHEORGHE (intră repede din fund):
Anco! (''venind spre stânga'') Anco!

ANCA (venind din stânga):
Gheorghe! (''repede.'') Ce cauți? Ce vrei? Nu ți-am 
spus să nu vii până nu ți-oi face semn? 
Ți-am făcut semn? Vrei să dea Dragomir peste tine 
aici?... Pleacă, du-te și nu mai veni până 
nu te chem...

GHEORGHE:
Stai să-ți spui... Am venit să-ți aduc o 
veste bună...

ANCA:
Ce veste bună?

GHEORGHE:
Viu de la cârciuma Popii. Dragomir e tot acolo... E 
băut... A jucat cărți, a pierdut și-a 
făcut cinste la toți... E acolo popa, notarul, primarul, 
sunt toți în odaie...

ANCA:
Asta ți-e vestea a bună?

GHEORGHE:
Stai... Dragomir pleacă până-n ziuă.

ANCA:
Ei! Merge la târg.

GHEORGHE:
Nu... pleacă, nu se mai întoarce.

ANCA:
Ce?

GHEORGHE:
Te lasă... se duce în lume!

ANCA:
Cum! (''aparte.'') Nu crez eu asta.

GHEORGHE:
Anco...

ANCA:
’Aida-de! Mai sunt și eu p-aici.

GHEORGHE:
Nu-ți pare bine? N-ai zis că mă iubești?

ANCA:
Ei da! Ș-apoi... dacă te iubesc?

GHEORGHE:
Când bărbatul își părăsește
nevasta, ea are drept, după lege, să se 
desparță de el și să ia pe cine-i place.

ANCA (impacientată):
Ce vorbești prostii. Cum o să plece Dragomir? Unde 
să plece?

GHEORGHE:
N-a spus unde, dar își ia bună ziua de la 
toți... zău! Până în ziuă se pornește...

ANCA:
Om vedea... (''aparte.'') Așa? (''stă pe gânduri.'')

GHEORGHE:
La ce te gândești?

ANCA:
Gheorghe, uite-te la mine bine! Ești tu bărbat în 
toată firea, ori ești un om ușurel?... Mă 
poci eu încrede în tine? Faci ce ți-oi zice eu?

GHEORGHE:
Fac.

ANCA:
Dar dacă nu faci?

GHEORGHE:
Spune ce, să fac!

ANCA:
Bine... Să vedem ce-ți poate dragostea: du-te și 
orice s-ar întâmpla, până nu vezi semnul, nu 
te mișca. (''Gheorghe face o mișcare.'') 
Fără vorbă multă, pleacă. (''îl împinge spre fund.'')

GHEORGHE:
Anco!

ANCA:
Du-te.

GHEORGHE:
Mă iubești?

ANCA (foarte impacientată):
Da, da’ du-te. (''îl împinge afară.'') Să
nu te întâlnești cu el... ia seama. (''închide.'')

===SCENA VII===

ANCA (singură, coboară la ușa din 
stânga și ascultă; o deschide binișor și 
se uită înăuntru; trece apoi și șade la masă):
Vrea să plece... Ce să fac?... Să mă duc 
și să strig în gura mare... să dau pe 
vinovatul adevărat pe mâna judecătorilor și 
să scap pe nevinovat... Dar dovada? Bănuiala mea. Dar 
ce dovadă o să fie asta dacă el o 
tăgădui?... Ia stai... Care va să zică el 
mai are un an să o ducă cu frica în sân... 
anul ăsta o să umble fugar, și peste 1 an 
își poate spune singur fapta, și... s-a 
isprăvit... Să rămâie nepedepsit... 
Așa e legea, bine; dar eu poci să-l las așa?... 
Nu... nu se poate. (''pauză.'') Nebunul ăsta tot e 
osândit odată... Pentru 1 păcat, 2 
ori 10, un om tot cu o viață plătește... 
Și fără altă vină 9, 
nebunul tot are să fie prins până la urmă 
și întors acolo de unde a fugit... (''pauză.'') 
Și dacă e vorba, ce este mai bine pentru un nebun? 
Să-și târască viața pribeag și 
chinuit, fără adăpost, fără o 
zdreanță pe el, fără hrană, ori 
să trăiască la închisoare 
îmbrăcat, hrănit și îngrijit la vreme 
și adăpostit?... Să fie slobod e mai bine? 
Să se bucure de lumina soarelui în bunăvoie?... 
Dar e nebun... Mai are nebunul bunăvoie?... Lumina soarelui 
fără lumina minții... O să-i ție 
lumina soarelui singură iarna de cald, ori de foame vara? O 
să găsească ori nu un suflet de creștin 
să-l miluiască cu o fărâmă de 
pâine.... o să degere, or o să se coacă 
toată ziuca, nemâncat, gonit de lipsa lui de voie, 
și seara o să adoarmă de foame pe 
pământul gol. Așa-așa... locul lui e la 
ocnă... Dumnezeu, cine știe pentru ce păcate, l-a 
aruncat în prăpastie, dar a fost și bun și i-a 
luat mintea cu care să-și judece ticăloșia: 
i-a dat greutatea... dar i-a luat cumpăna! (''stă pe gânduri.'')

===SCENA VIII===

:''ANCA, DRAGOMIR''

DRAGOMIR (''intră și se oprește în prag, e 
palid și cam amețit''):
Anco!... Anco!

ANCA (''tresărind''):
Ai venit? (''se scoală.'')

DRAGOMIR:
Da... îți pare rău? Dacă îți 
pare rău... mă duc iar... (''șovăie.'')

ANCA:
Nu-mi pare rău c-ai venit, îmi pare rău c-ai 
venit iar beat.

DRAGOMIR:
Asta așa e... sunt... ce e drept sunt cam beat... Am 
băut... dar de necaz am băut. (''oftează.'') 
Da, să știi tu... numai de necazul tău!

ANCA:
De ce ai băut nu știu, știu că ești 
beat... culcă-te.

DRAGOMIR:
Nu voi să mă culc... Am de vorbă cu tine...

ANCA:
Las’ că mai vorbim mâine dimineață, acuma 
nu poți vorbi...

DRAGOMIR:
Ba poci... Dă-mi să beau.

ANCA:
Tot mai vrei?

DRAGOMIR:
Tot mai vreau... Adu vin și să stai aici, că am 
să vorbesc cu tine. (''el stă la masă, ea îi aduce o cană cu vin.'')

ANCA:
Na... să-ți treacă necazul.

DRAGOMIR (''ridică la gură cana și se oprește''):
Tu! (''rânjește la ea'') tu, n-auzi?... De ce vrei tu 
să mă otrăvești pe mine?

ANCA:
Ești nebun, vai de capul tău! Da’ de ce să te otrăvesc?

DRAGOMIR:
Ca să scapi de mine, știu eu!... Și să 
trăiești cu altul... Poate că ai pus ochii pe 
Gheorghe, învățătorul... Am cam mirosit eu 
ceva... (''rânjind.'') Vai de voi!... Vă pui capul la 
amândoi! (''aduce cana la gură și iar se oprește.'')

ANCA:
Vorbești aiurea...

DRAGOMIR:
Să mă otrăvești, ’ai? (''îi dă cana și aspru.'') Na ici! Bea tu I... 
să te văz eu că bei.

ANCA (''ia cana, bea și i-o dă înapoi''):
Na.

DRAGOMIR:
Tu, Anco, spune drept, ce gândești tu de mine?

ANCA (''luându-și lucrul''):
Bine gândesc.

DRAGOMIR:
Bine?... Bine să fie... Las-o încurcată... (''pauză.'')

ANCA:
Aba, Dragomire, când pleci tu?

DRAGOMIR:
Unde să plec?

ANCA:
În lume... știu eu unde? Am auzit că vrei să 
mă lași și să te duci încotro ăi 
vedea cu ochii...

DRAGOMIR:
Cine ți-a spus?

ANCA:
Ce-ți pasă... De ce, Dragomire?...

DRAGOMIR:
Pentru că nu trăiesc bine cu tine... nu mă 
iubești... tu nu-mi ești nevastă, îmi ești
vrăjmaș... pentru că tu m-ai nenorocit pe mine...

ANCA:
Eu? Aș vrea să știu și eu cum.

DRAGOMIR:
Da, tu... Dacă nu te cunoșteam pe tine, eu era să 
fiu altfel de om... (''bea și oftează.'') Hehe! Ce om 
era să fiu eu... Dar s-a dus... acu e degeaba... las-o încurcată!

ANCA:
Și vrei să mă lași?

DRAGOMIR:
Da, numai câtăva vreme... să vezi cum 
îți este și fără mine... (''bea.'') 
Ascultă ici la mine... unde ți-e gândul?... Eu am 
o daraveră departe... trebuie să plec mâine 
dimineață... Tu... fii cuminte... stai acasă 
și m-așteaptă. Să nu dea dracul!... Că 
te tai!...

ANCA:
O să zăbovești mult?

DRAGOMIR:
1 lună, 2, 3, mai mult... 1 an, nu știu...

ANCA:
Dar ai să vii înapoi?

DRAGOMIR:
Firește că viu... Tu ai să iei cu înscris de 
la Popa, -să-mi aduci aminte să-ți dau 
înscrisul - cinci sute de lei... Hanul poți să-l 
dai cu chirire; tot Popa vrea să-l ia... Șița de 
sub șură poți s-o vinzi... Scândurile de la 
deal o să le aducă peste câteva zile... mai ai 
să mai plătești vreo 35 de  lei... să le vinzi; 
poți apuca pe ele până la 100 de lei.

ANCA (''după ce l-a ascultat cu răbdare, 
clătinând mereu din cap''):
Aoleu, Dragomire!

DRAGOMIR:
Ce?

ANCA:
Să mai crez eu că ai să te întorci? Eu nu 
văz că-ți faci adiata? (''se scoală.'') 
Dragomire, tu n-ai să pleci... Cum se poate 1 ca asta! 
Să-ți lași tu casa ta și să fugi 
așa în lume... De ce? Ai scăpătat și 
mergi să slugărești unde nu te cunoaște nimeni?

DRAGOMIR:
Aș!

ANCA:
Ori te-a ars focul și mergi să cauți adăpost 
în altă parte?

DRAGOMIR:
Nu!

ANCA:
Atunci ai făcut poate vreo faptă rea și ți-e 
teamă de răspundere, de pleci așa în 
străinătăți de la tine și de la ai tăi...

DRAGOMIR:
Dec!

ANCA:
Că cine fuge așa? Cine își 
părăsește așa casa și locul, tam-nisam 
și-și ia lumea în cap?... Doar oamenii 
deznădăjduiți, or făcătorii de 
rele, or... nebunii.

DRAGOMIR (''bea și rânjește''):
Nebunii...

ANCA:
Deznădăjduit n-ai de ce să fii, că slava 
Domnului, ai după ce bea apă... Fapte rele zici 
că n-ai făcut, că tu știi și Dumnezeu 
ce stă pe cugetul tău... Atunci, Doamne 
iartă-mă, ăi fi nebun!

DRAGOMIR (''același joc''):
Mai știi? Oi fi...

ANCA:
De asta să nu râzi... ești tu nițel cam 
țicnit... adică, ce nițel! Ești bine de tot; 
de mult ți-ai pierdut sărita... (''Dragomir ascultă nervos.'') 
Noaptea visezi urât și sai din 
somn mereu... Ți-e frică să dormi cu lampa 
stinsă... Mai-nainte, unde se întâmpla la tine 
să te îmbeți!... Acuma îți bei 
mințile dintr-un țoi de rachiu... Mai-nainte mă 
sileai tu să fac pomană și să țiu 
soroacele de sufletul lui Dumitru (''Dragomir mișcare'') -ba 
că ți-a fost prieten bun, ba că e păcat 
că s-a prăpădit așa om de omenie! - 
Ajunsesem să mă mir eu de tine, cum tu bărbatul 
meu să nu mă lași o clipă măcar 
să-mi uit de bărbatu-meu ăl I... De 
la o vreme încoace, alta ș-alta: dacă pomenesc cât 
de rar de el, te-apucă alte alea... Tu n-ai băgat de 
seamă ce-ai făcut adineaori?

DRAGOMIR:
Când adineaori?

ANCA:
Adineaori, când citea Gheorghe.

DRAGOMIR:
Ei?

ANCA:
Vorbeștii niște vorbe... de nu te-ar cunoaște omul ar crede...

DRAGOMIR:
Ce vorbe? Ce-am zis?

ANCA:
Ce nu se cade să vorbești... Încai la 
băutură, calea-valea... e omul cu mintea 
împăienjenită... Dar erai treaz...

DRAGOMIR:
Ei! Ce-am vorbit?

ANCA:
Mi-ai zis să-ți spui ce crez eu de tine, că tu ai 
omorât pe Dumitru... și Gheorghe era de față...

DRAGOMIR:
Și tu ce-ai răspuns?

ANCA:
Ți-am răspuns ca totdeauna... că ești nebun.

DRAGOMIR (''încruntat''):
Nebun!...

ANCA:
Uite, vezi... am luat seama că nu-ți place de loc s-auzi 
vorba asta. Ce să fie cu tine, Dragomire? Eu gândesc c-o 
fi vreun păcat... Să te spovedești... să te grijești...

DRAGOMIR:
Ce, am să mor?

ANCA:
Nu se spovedește omul numai când are să moară...

DRAGOMIR (''indispus''):
M-oi spovedi altă dată, n-am vreme acuma.

ANCA:
Când?

DRAGOMIR:
Când m-oi întoarce...

ANCA:
Dacă t-ei mai întoarce...

DRAGOMIR:
Ei, așa! Dacă m-oi mai întoarce... (''se ridică amețit'') m-oi spovedi... Ei, ș-apoi ce? 
Așa e viața omului! Pe toți dracul îi 
încalecă... toți o să moară, 
toți! Și eu o să mor... și tu o să 
mori, și Gheorghe și toți... pe rând, pe 
rând, ca la moară. (''se uită lung unul la altul.'')
Tu, femeie, tu ești ispita... Anco! Anco! (''îi face șovăind semn să vie după el.'') ’Aide!... 
’Aide, tu, n-auzi?... Mâini dimineață plec... Tu! 
De ce nu mă iubești tu pe mine? (''o apucă.'')

ANCA (''vrând să-l depărteze''):
Lasă-mă...

DRAGOMIR:
Nu te las... (''o ține cu d-a sila.'')

ANCA (''fixându-l''):
Aba, Dragomire, ții tu minte alaltăieri la pomană 
- că uitai să te întreb - când a venit 
rezervistul ăla, de ce ai fugit?

DRAGOMIR (''o lasă și o împinge ușor încolo''):
Care rezervist?

ANCA:
Ăla de semăna grozav cu Dumitru...

DRAGOMIR:
Tu știi care e ăla. (''se întoarce spre masă.'')

ANCA (''după o pauză''):
Zici că pleci dis-de-dimineață?

DRAGOMIR (''posomorât''):
Da... plec...

ANCA:
Atunci, culcă-te... ai și băut... e aproape de miezul nopții...

DRAGOMIR (''bea ce a mai rămas în cană''):
Mă duc! (''pleacă spre ușa odăii lui, la stânga, planul al II-lea.'') Sunt beat...

ANCA:
Crez... (''urmându-l încet.'') Du-te de te 
odihnește... (''subliniind'') și...

DRAGOMIR (din pragul ușii):
Și... ce?

ANCA:
Închină-te... să nu mai visezi urât.

DRAGOMIR:
Bine! (''iese în stânga. Anca se uită din ușe în odaie.'')

ANCA:
Așa... Dormi acuma. (''închide ușa și ascultă, trece apoi și ascultă la ușa cealaltă, apoi coboară.'') Închină-te, Dragomire, că se apropie ceasul!

'''(Cortina)'''

=='''ACTUL II'''==
===SCENA I===
ANCA (''singură, la masă''): Să chem pe Gheorghe și să-l pui să-i 
sfărâme capul... să stau să mă 
spovedesc lui Gheorghe cu de-amănuntul... Am eu vreme de asta 
acuma?... Poci să-i arăt lui așa de scurt și 
în pripă cum s-a strecurat și s-a înșirat
îndelung, încet-încet, bănuială cu 
bănuială în sufletul meu, până 
să se înrădăcineze credința asta... 
că Dragomir e vinovat?... Să-mi pierz noapte cu 
vorbe... Dar Gheorghe poate să nu vrea, or să nu fie 
în stare să facă așa faptă... Cum e 
băiatul ușurel, m-oi căi că i-oi fi spus... (''pauză.'')
Nu... N-am nevoie de ajutor... Să mă gândesc mai 
bine... Cine n-o să crează că tot nebunul fugit 
de la ocnă a omorât și pe Dragomir?... (''pauză.'')
Da’ de ce să-mi fac păcat și să mai 
străgănesc pe nevinovat?... Aseară, la 
cârciumă, Dragomir le-a spus la toți că 
pleacă-n lume. Am destul răgaz până la 
ziuă să-l târăsc și să-l arunc 
în puț; a plecat, s-a dus... nu mai vine azi, nu mai vine 
mâine, 1 lună, 1 an, nu mai vine de loc... M-a 
părăsit!... (''pauză.'') S-a 
hotărât... (''se scoală, merge la tarabă și ia o bardă, apoi coboară încet.'') 
Adică să fie greu lucru?... Doarme beat. Un uriaș 
doarme... doarme și cugetul lui și puterea lui și voia 
lui; viața lui arde încet și domol, cum arde 
lumânarea fără să vrea să 
arză... O femeie slabă, un copil fraged, 
hotărâre numai să aibă, poate să 
sufle o dată... ș-o stinge... (''se joacă cu barda, cioplind binișor pe muchia mesii; în stânga s-aud gemetele nebunului; ea se trezește din gânduri și ascultă.'') Nebunul... S-a 
deșteptat... o să-l deștepte și pe el... Ce 
să fac? Să-l trăsnesc în somn!... Să
moară fără să știe că moare, 
fără să vază că eu îl 
lovesc, fără să-și aducă aminte de 
Dumitru... Dacă n-o vezi că vine, aia nu mai e moarte! 
Nu, nu vreau în somn: atunci ar fi parcă ar dormi 
mereu... Da... să-l deștept I: să 
știe că-i vine moartea, de la cine și de ce... (''pune barda pe tarabă și pornește spre ușa lui Dragomir, face câțiva pași și se oprește'';
''ușa de la Dragomir se deschide, el apare foarte turburat.'')

===SCENA II===

:''ANCA, DRAGOMIR''

DRAGOMIR (speriat): 
Anco!

ANCA (aparte): 
El!

DRAGOMIR: 
Anco, am visat urât... mă doare mâna!

ANCA: 
Aiurezi... te doare mâna din vis...

DRAGOMIR: 
Mă înjunghie unde am semnul de mușcătură.

ANCA: 
Șezi jos... tremuri. (''el șade.'') De unde ai tu 
mușcătura aia la mână, Dragomire?

DRAGOMIR: 
De mult.

ANCA: 
Bine, de mult; dar de unde?... N-auzi?

DRAGOMIR: 
M-a bătut când eram copil și m-a mușcat 1 
pe care îl trântisem...

ANCA: 
De ce nu vrei tu să-mi spui ce ai pe suflet? Eu văz 
că tu nu ești în toate ale tale... Tu ai un ghimpe 
în cugetul tău... Destăinuiește-te mie.

DRAGOMIR: 
Ție?

ANCA: 
Da, mie (''Dragomir mișcă din cap negativ'') spune 
și te ușurează; dacă ai duce-o mult așa, 
o să înnebunești...

DRAGOMIR: 
Să înnebunesc!

ANCA: 
Da... Ce ai visat?

DRAGOMIR: 
Un cap de mort... cu dinții mari... vrea să mă 
mușce... mă doare...

ANCA: 
Te doare că nu vrei să spui, te doare că nu te 
hotărăști să spargi buba și s-arunci 
răutatea afară... (''pauză - se apropie binișor de el și-l apucă pe după gât.'')
Ia ascultă, Dragomire... adică ce ar fi, cum 
stăm noi aici amân2, să te pomenești cu 
Dumitru (''el face o mișcare'') că intră 
binișor pe ușe... uite pe colo... (''arată în fund'')
să-l vezi că vine, cum era el înalt și 
voinic, și se așează frumos colea la masă 
în fața ta: „Ei, bună seara, frate 
Dragomire... Ce mai faci? Mai îți aduci tu aminte de 
mine?...” (''Dragomir se zgârcește pe scaun și s-apucă de masă''; 
''ea îi ia repede capul în mâini și cearcă să i-l întoarcă cu d-a sila spre fund.'') Ia uite colo... 
colo... Iacătă-l... iacătă-l!... Vino, 
vino, Dumitre!... (''vrea să-l întoarcă cu toată puterea.'') Ci uite-te!...

DRAGOMIR (smucindu-se): 
Lasă-mă!... (''se scoală''; ''s-aude țipând nebunul'';
'' Dragomir se întoarce spre stânga'';
''alt țipet.'')

ANCA: 
Ascultă... (''Dragomir își întoarce privirile de la stânga, ea se repede aproape de el și, jucând spaima, șoptit.'') Dragomire! (''îl smucește și-l întoarce în loc cu fața spre stânga''; 
''el dă cu ochii de nebun, scoate un strigăt înecat și rămâne încremenit.'')
Uite-l... Știi cine e? E nebunul care a scăpat de la ocnă...

DRAGOMIR: 
Ion! (''cade zdrobit pe scaun.'')

ANCA: 
El!

===SCENA III===
:''DRAGOMIR, ANCA, ION''

ION (coboară tremurând): 
Mi-e foame... Îmi dai să mănânc?

ANCA (lui Dragomir încet): 
Trebuie să-l oprim aici până mâine... (''merge la tarabă, ia pâine, o cană de rachiu și țoiuri și le aduce pe masă.'') Șezi colea, Ioane...

ION: 
Șez. (''șade sfios în fața lui Dragomir, care se dă înapoi cu scaunul.'')

ANCA (dându-i să bea): 
Cum e la ocnă, Ioane?

ION: 
Bodaproste... e bine. (''la întrebările ei, Ion răspunde lui Dragomir.'')

ANCA: 
Și cum ai fugit de acolo?

ION (ca iluminat): 
Vezi că s-a pogorât Maica Domnului la mine și zice: 
pe cum că, Ioane, când ăi ajunge la 
fântână sub deal, o să-ți iasă 
înainte cine să te aducă la mine, și 
să vii negreșit... să vii, că eu te scap de 
toți dușmanii tăi, și o să-ți fie 
bine, că eu, Maica Domnului, o să pui stavilă 
între tine și rele: relele să nu mai poată 
trece la tine, și nici tu să nu mai pot trece la ele... (''simplu.'')
Așa...

ANCA: 
Ei?...

ION: 
Pe urmă, vere, m-am dus la fântâna de sub deal 
și am pus donițele jos... Ei! Era frumos și cald... 
și era pădurea singură... doar într-o 
tufă fluiera de departe o mierlă... Numa’, dinspre 
partea dealului, iacătă că-mi iese înainte 
o veveriță, - vezi, o trimisese Maica Domnului! - Sta 
în fața mea în 2 labe și se uita la 
mine drept cu ochii ei mititei și galbeni. Eu am dat s-o prinz, 
când colo ea... țușt! A sărit p-o cracă
subțire de alun: acu se încovoia craca și s-apleca 
cu ea până la pământ, acu se ridica, acu se 
ridica, acu se apleca. Eu după ea, ea iar înaintea mea, 
în 2 labe, se uita la mine... Îi sclipea ochii, 
vere, de parcă era 2 schintei și mă 
chema iac-așa... (''face gestul.'') Am umblat o zi 
întreagă: la urmă a pierit și am rămas
rătăcit... Da’ acuma o să mă duc 
înapoi acasă.

ANCA: 
Unde acasă?

ION: 
La ocnă.

DRAGOMIR: 
Ai scăpat și vrei să te duci singur înapoi?

ANCA: 
Da’ de ce te-a închis pe tine, Ioane?

ION: 
Pentru că am omorât pe Dumitru.

DRAGOMIR: 
Da’ tu l-ai omorât?

ION: 
Eu.

ANCA: 
Ba nu tu.

ION: 
Ba eu... Luleaua și tutunul și amnarul lui era la mine.

DRAGOMIR: 
Ei, ș-apoi? Dacă s-o găsi luleaua și tutunul 
și amnarul tău la mine, se cheamă că te-am 
omorât, ’ai?

ION (neînțelegând bine): 
E!...

ANCA: 
Ascultă-l pe el, Ioane, tu stai degeaba închis.

ION (dă din cap): 
Hăhă!

DRAGOMIR: 
Și o să scapi curând de acolo... Peste 1 an... (''se oprește privind bănuitor la Anca''; 
''ea face o mișcare de inteligență, trece la tarabă, d-acolo în celar și ascultă prin ușe, pe care a lăsat-o crăpată.'')

ION: 
Mai am 11 ani.

DRAGOMIR: 
Ba 1.

ION: 
Ba 11...

DRAGOMIR (impacientat s-apropie de Ion și 
confidențial, după ce a aruncat o 
căutătură de jur împrejur): 
Dacă mâine, poimâine, o ieși un om ș-o zice: 
dați-i drumul lui Ion, că nu este el vinovat, e altcineva...

ION: 
Altcineva... Ei! Așa a făcut unul de la noi de la 
ocnă... om milos, vere, Dumnezeu să-l miluiască...

DRAGOMIR (urmându-și jocul): 
Lasă-mă să-ți spui... E altcineva: Ion a 
fost un prost, i-a luat din buzunar luleaua și tutunul; dar 
când i le-a luat, Dumitru era mort...

ION: 
Ba nu...

DRAGOMIR: 
Ba era mort... cu fața la pământ...

ION: 
Ba nu, era trântit pe spate (''Anca mișcare'') și 
a deschis ochii la mine...

DRAGOMIR: 
Ce!

ANCA (coboară repede la masă): 
Ș-apoi?

ION: 
Apoi l-a podidit sângele pe nas și pe gură ș-a 
murit... (''mănâncă. Anca își șterge ochii și se uită la Dragomir.'')

DRAGOMIR (răstit la ea): 
Ce te uiți la mine așa? (''ea apleacă privirile'';
''el mai aspru.'') Uite-te la mine! (''bate cu pumnul în masă''; 
''Ion tresare''; ''foarte animat, cătră Ion.'') 
Când l-ai găsit în pădure?

ION (se scoală speriat și începe 
să tremure): 
Spui, să nu mă lovești, să nu mă bați!...

DRAGOMIR: 
Cine te bate?... șezi jos... (''Ion șade înfricoșat.'')
Pentru ce să te bat?

ION: 
Pentru că am omorât pe Dumitru...

ANCA (coborând): 
Creștinul lui Dumnezeu, înțelege că nu tu.

ION (cătră Dragomir): 
Nu eu... da’ cine? (''Dragomir țâfnește.'')

ANCA: 
Spune cine, Dragomire.

DRAGOMIR (fierbând): 
Nu te-amesteca tu în vorbă!... Lasă-ne-n pace!... 
Nu știu... (''bea cu sete.'')

ANCA (foarte simplu): 
Vrei să-ți spui eu, Ioane?... Uite cine. (''arată pe Dragomir'';'' acesta face o mișcare violentă.'') 
Uite, Ioane, vezi tu? Ăsta a omorât pe Dumitru. (''lui Dragomir.'')
Zi tu că nu-i așa!... (''Ion se scoală, începe să râză pe-nfundate și să ochească pe Dragomir.'')

DRAGOMIR (bea până-n fund, trântește pe 
masă cana, care se face țăndări, și 
se scoală): 
Sunt prost eu că stau la vorbă cu 2 nebuni!

ANCA: 
2 nebuni!

DRAGOMIR (amenințător): 
Tu, femeie!... (''încruntat, pornește spre ea, care s-a retras la tarabă.'')

ION (dă un răcnet și se 
năpustește asupra lui Dragomir tăindu-i drumul; 
îl apucă de gât și-l 
învârtește în loc): 
Stai aci!... De ce l-ai ucis, mă, pe creștin? (''Anca din fund urmărește cu tot interesul jocul lor.'')

DRAGOMIR (luptând, înecat): 
Lasă-mă, nebunule!

ION (crescendo): 
Atunci, dacă l-ai omorât tu, pe mine de ce m-a închis, 
mă?... De ce m-a chinuit? De ce m-a lovit în cap? De ce? 
(''îl zguduie și-l împinge departe în față lângă masă''; 
''Dragomir palid cade gâfâind pe un scaun...'') Dacă tu ești 
vinovat (''obidindu-se treptat și arătându-și moalele capului'') De ce mi-a făcut mie bubă aici 
înăuntru? (''se vaită.'') Mă doare!... 
Mă doare!...

DRAGOMIR (se ridică pe furiș de pe scaun și 
face un pas): 
Cum să scap?

ION (oprindu-se din plâns și repezindu-se): 
Stai aci! (''îl apucă de gât.'')

DRAGOMIR: 
Anco, mi-a stins puterile!

ION (crescendo): 
Tu... ești dracul!... Dacă tu ești dracul, de ce nu te duci 
să stai în balta unde te-a gonit Maica Domnului?... Or 
de ce nu mergi pe pustii locuri? Or de ce nu te întorci în
fundul iadului?... De ce? (''îl pune în genunchi.'')

DRAGOMIR: 
M-a răpus!

ION: 
De ce să mă chinuiești tu pe mine? (''îl lasă un moment și-l privește rânjind sălbatic.'')
Măi!... este la noi o ocnă 
părăsită... În fund e o baltă 
neagră... Dacă arunci o piatră-n fund, numa’, de 
departe, din inima pământului, începe să 
aue, și aue tot mereu, și tocm-a II-a zi tace, când 
zice Maica Domnului: destul!... Acolo trebuie să vii tu cu 
mine... să te iau de gât (''îl înhață'')
să te ridic și să te arunc în fundul 
bălții... așa!... Haide. (''urlând.'') 
Haide!... (''îl târăște''; ''Dragomir se zbate.'')

ANCA (aparte): 
Îl omoară... nu trebuie!... (''pune mâna pe bardă.'')

DRAGOMIR: 
Săi, Anco!

ION (îl târăște): 
Haide! Nu urla, câine!

ANCA (alergând în fața lui Ion, cu barda ridicată): 
Nebunule! Îți crăp capul!

ION (tresare, lasă pe Dragomir și se dă 
la o parte sfios): 
Nu el?... N-ai zis tu?... Tu ai zis. (''se retrage spre fund.'')

ANCA (ajutând pe Dragomir să se ridice): 
Scoală!...

ION (depărtându-se): 
Atunci, mă duc. (''iese repede în fund.'')

ANCA (după ce a ridicat pe Dragomir, care se 
așază obosit la masă și uitându-se 
în toate părțile): 
Dragomire, s-a dus!

DRAGOMIR: 
S-a dus?

ANCA: 
Se duce-n sat... Trebuie să-l întoarcem înapoi 
și să-l ținem aci până vedem ce e de 
făcut... ’Aide după el!

DRAGOMIR: 
Nu merg...

ANCA: 
Fuge! N-o să-l mai ajungem...

DRAGOMIR: 
Du-te tu.

ANCA (suie și privind către el, aparte): 
Așteaptă tu! D-abia a început!... (''iese în fugă prin fund.'')

===SCENA IV===
:''DRAGOMIR singur, apoi ION''

DRAGOMIR: 
N-o să-l mai poată ajunge... și chiar să-l 
ajungă, ce folos! Parc-o să aibă ea destul 
putere să se lupte cu nebunul... A putut femeia să 
mă vânză... acu ar vrea să mă 
scape, dar n-o să poată... Ion o să spuie... 
Încă un an... Pentru 1 an, să pierz viața 
întreagă!... Pentru 1 an! A! Când n-are omul 
noroc! (''își apucă cu mâinile capul. - Ion a 
apărut la vorbele din urmă, coboară și pune 
mâna pe umărul lui Dragomir'';'' acesta se scoală și rămâne ca trăsnit.'') Anco!

ION: 
A trecut pe lângă mine acuma... eram pe 
laviță; s-a dus încolo la vale... Mi-e foame, 
dă-mi să mănânc. (''șade.'') 
Șezi și tu. (''bea.'') Bea și tu. (''Dragomir se supune'';
- ''după o pauză lungă.'') E 1 la noi la 
ocnă... Ce om bun, vere! Cum mă miluiește el pe 
mine: mănâncă numai câte o 
fărimiță și tainul lui mi-l dă mie! 
Ăla a fost ucis pe tată-său, și-l 
băgase pe frate-său la ocnă... Pe urmă, 
vezi ce l-a învățat pe el Maica Domnului, să
vie la ocnă și să spuie: eu am răpus pe 
taica, lui neica să-i dați drumul, că nu e 
vinovat... (''simplu.'') Iac-așa.

DRAGOMIR (din ce în ce mai mișcat): 
Și...

ION: 
Și i-a dat drumul lui frățini-său și 
l-a închis pe el.

DRAGOMIR: 
Pe el...

ION: 
D-apăi!... Într-un târziu după aia, a aflat 
el că frățini-său umblă să 
moară, și s-a rugat să-l lase de la ocnă 
să meargă acasă cu soldați numai pentru 
3 zile, că zice că: ce-am avut eu cu taica aia a fost 
altă socoteală; dar nu voi să plece alde 
neica până nu m-o ierta...

DRAGOMIR: 
Și l-a iertat?

ION: 
Da’ de unde!...

DRAGOMIR: 
Nu l-a iertat?

ION: 
Nu, n-a vrut să-l lase de la ocnă să meargă...

DRAGOMIR: 
Și frate-său a murit așa?

ION (dă din cap că da, bea, apoi se 
uită lung la Dragomir): 
Mă Dragomire, tu ești sănătos și cu 
mintea întreagă și o să trăiești 
bine... și eu... (''zâmbind trist'') o să mor 
așa... necăjit, bătut și nebun! (''se ridică.'')

DRAGOMIR (foarte pătruns): 
Ioane!...

ION: 
Vezi... Tu la ce n-ai venit să spui pe cum că Ion nu-i 
vinovat... Pe Ion l-ați bătut în cap degeaba... 
Luați-mă pe mine. Ce-am avut eu cu Dumitru e altă 
socoteală, dar pe Ion lăsați-l săracul! (''cu obidă adâncă'') și Ion s-ar fi rugat la 
Maica Domnului Buna pentru păcatele tale... Vezi!... Vezi. (''plânge liniștit.'')

DRAGOMIR (plânge înfundat): 
Ioane, eu caut să te scap pe tine... Tu să nu mai 
mergi, nu mai trebuie să mergi înapoi la ocnă...

ION: 
Da’ unde o să mă duc eu?

DRAGOMIR (iute): 
Tu o să stai aci cu noi. (''Anca intră prin fund și se oprește în ușe să asculte.'') Or 
nu; mai bine să plecăm... Vino cu mine... 
scăpăm amândoi. Îți cumpăr 
haine nouă, pălărie, cizme nouă... De 
mâncare, de băutură... tot... îți dau 
eu ce-ți trebuie. (''Anca se retrage afară în închide ușa''; 
''Dragomir pleacă amețit spre dreapta și se întoarce înapoi.'') Or nu... 
vino și tu cu mine...

ION: 
Unde?

DRAGOMIR: 
Colea în beci... să scoatem banii (''ia lampa'') 
și să plecăm... ’Aide... (''Dragomir pleacă cu lampa înainte spre chepengul beciului''; 
''Ion îl urmează. Dragomir deschide și pornește să scoboare. Ion se retrage.'') ’Aide!

ION (retrăgându-se cu frică): 
Nu, nu intru...

DRAGOMIR: 
Da’ să nu pleci!

ION: 
Nu.

DRAGOMIR: 
Or nu... stăi (''iese din beci, aleargă la ușa din fund, o încuie și ia cheia''; 
''o pune în buzunar și coboară iar în beci.'') Viu acuș...

ION (trece la masă și bea, fredonează 
un cântec haiducesc, apoi se oprește ascultând): 
A început iar... Când urlă câinele, moare cineva...

DRAGOMIR (iese din beci cu lampa și cu o ulcică 
în mână; închide chepengul la loc; vine la 
masă, scoate o basma din sân și toarnă 
în ea banii din ulcică; înnoadă basmaua 
și o pune în sân): 
Gata, Ioane!

ION (apucat de un fior): 
Mi-e frig! (''Dragomir, mereu pripit, se repede în stânga și vine îndată cu o zeghe, pe care o aruncă pe umerii lui Ion, și cu 2 pălării, una i-o pune lui Ion și alta o pune el pe cap.'')

DRAGOMIR: 
Acu plecăm... Tu să nu vorbești nimic pe drum... 
să mă lași pe mine. ’Aide...

ION: 
’Aide! (''alt fior. Pornesc amân2... Ușa e încuiată.'')

DRAGOMIR: 
Ne-a închis pe dinafară! (''stă un moment, caută cu gândul și aducându-și aminte.'')
A! (''se caută în buzunare... găsește cheia și deschide. Anca le vine în față''; 
''ei se dau înapoi'';'' ea intră și închide ușa.'')

===SCENA V===
:''DRAGOMIR, ION, ANCA''

ANCA: 
Da’ încotro, Dragomire?... Încotro, neică Ioane?

DRAGOMIR: 
Ascultă, Anco...

ANCA (coborând cu Dragomir): 
Nu mai spune, că știu; eram la ușe. (''Ion se-nvelește în zeghe, se trântește pe o laviță și se culcă.'') Vezi, Dragomire, 
când zic eu că tu ești mai nebun decât... (''arată cu ochii pe Ion.'') Să fugi în lume cu el!... Pe unde 
o să umble? Pân pustii? O să vă 
întâlniți cu oameni... O să-l cunoască
cineva... E scăpat de la ocnă... Și chiar 
să nu-l cunoască nimeni, poți tu să-i 
stăpânești mintea? Da’ când l-o apuca iar 
turba ca adineaori?

DRAGOMIR (demoralizat): 
Atunci?...

ANCA: 
Ce copil o să auză asta și n-o să 
priceapă ce legătură e între oamenii 
ăștia 2, de pribegesc în lume, fără 
să poată spune de unde vin, fără să
știe unde se duc?

DRAGOMIR (descurajat de tot): 
Dar ce să fac?

ANCA: 
Să rămâi aici și să-l ținem 
și pe el până ne-om gândi la altceva mai cuminte.

DRAGOMIR: 
Dacă n-o vrea... dacă nu-l putem ține... (''Ion geme și se zbuciumă în somn''; 
''Dragomir se sperie și se îndeasă spre Anca.'')

ANCA: 
Trebuie să putem... Cât o fi aici, îl iau eu pe 
seamă. (''merge la Ion, care se muncește rău în somn și zguduindu-l forte brusc.'') Ioane! Ioane!

ION (sare din somn; e cu totul apucat): 
Da! Eu sunt vinovat... Maica Domnului mi-a zis să spui, ca 
să nu mă loviți... Bateți-l!... Dați-i
la cap!... Se preface că e nebun... (''înduioșat către Dragomir.'') Uite cum îl bate! Uite cum îi 
dă la cap lui Ion! (''țipând de groază.'')
A!... Nu!... Nu!... Nu dați! (''în culmea spaimii.'') 
O să-i spargă oasele, îi turtește 
țeasta capului... O să-l omoare!... (''își acopere ochii.'')

ANCA: 
Ioane!

ION (crescendo): 
De ce-l mai bate pe Ion dacă a murit? (''dă cu piciorul ca cum ar vrea să înlăture ceva.'') 
Să-l ia de aici... e plin de sânge... (''mai dă o dată.'') Nu mai mișcă... (''iar.'') A 
murit... (''pornește spre fund.'')

DRAGOMIR: 
Pleacă! (''amândoi se reped după el și vor să-l apuce.'')

ION (țipând): 
Nu puneți mâna!... Să nu dați... Ion a murit! (''se smucește și le scapă''; 
''se repede la tarabă, ia un cuțit mare și ridicându-l în sus măreț.'') Nu puneți mâna!... 
Ion merge la Maica Domnului. (''se precipită în odaia din stânga.'')

ANCA: 
După el!

DRAGOMIR (oprind-o): 
A luat cuțitul!

ANCA: 
Nu e nimic!... După el, să-l liniștim! Dacă 
răcnește așa, aude cineva de pe drum. (''vrea să meargă spre stânga''; 
''Ion, cu figura radioasă, reapare ținând în sus cuțitul plin de sânge''; ''face 2 pași și se prăbușește'';
''amân2 se reped la el și-l ridică.'')

DRAGOMIR: 
S-a înjunghiat! (''îl așază pe o laviță lângă masă.'')

ANCA: 
Înjunghiat aici!... În casa noastră! (''stă pe gânduri'';'' pe chipul ei strălucește o inspirație.'')

DRAGOMIR (dezolat): 
Ce-ai făcut, Ioane?

ION (deschizând ochii): 
Dă-mi apă... mi-e sete!

ANCA (cu o bărdacă de apă): 
Ține, Ioane.

ION (bea): 
Bodaproste... Maica Domnului mi-a zis: scoate-ți 
măruntaiele când intră Necuratul, și 
aruncă-le câinelui...

ANCA: 
Ascultă, Dragomire.

ION: 
... Că eu, Maica Domnului, o să pui stavilă 
între tine și rele... ș-o să dormi... o 
să dormi... Dă-mi apă... mă arde... (''Anca îi dă.'')

DRAGOMIR: 
Ioane!

ION (dând cu mâna într-o parte bărdaca): 
Scoate-mi măruntaiele și dă-le câinelui 
să nu mai urle!... Caută-mă la picior, din jos 
de genunchi... am un chimir... Să te duci la ocnă 
și să-l dai de la mine ăluia de a omorât pe tată-său...

ANCA (scoate chimirul și-l bagă în 
buzunarul lui Dragomir): 
Ține... (''aparte.'') Nu moare odată... o să 
ne apuce ziua.

ION (iluminat): 
Uite veverița!... colo sus... pe cracă!... Uite-o (''vrea să se închine și-i cade mâna''; - 
''în extazul suprem.'') Maica Domnului!... Tu ești?... Tu mă
chemi?... Stai, că viu... iacătă-mă, 
viu!... (''expiră.'')

ANCA (închinându-se foarte pătrunsă): 
S-a isprăvit!... Dumnezeu să te ierte, omule. (''Dragomir e zdrobit'';'' ea, schimbând tonul d-odată.'') 
Acu-i acu, Dragomire... acu ce ne facem?...

DRAGOMIR: 
Să dăm de știre...

ANCA: 
Vrei să intri, or să mă bagi pe mine în 
fundul ocnii! Să zică că l-am omorât 
noi!... Nu. Până acuma nu știe nimeni c-a venit 
aici: să-l aruncăm în puțul ăl 
părăsit. Mâine om astupa, puțul și 
atât... ’Aide! Nu e vreme de pierdut! Se luminează de 
ziuă; rămânem cu mortu-n casă 
până mâine noaptea... A! Să sting lumina... 
trece cineva pe drum și ne vede ieșind așa... (''stinge lampa.'') Pune mâna... 
(''Amân2 iau pe Ion și pornesc spre fund''; 
''se aud în depărtare clopotele de la biserică... Ei se opresc s-asculte.'') Toacă de 
utrenie... Ai avut încai noroc la moarte, Ioane: îți
trage clopotele ca la toți creștinii!... La alții 
nici măcar atâta!... (''Ies prin fund... Pauză - în timp ce clopotele urmează. Amân2 reintră. Anca aprinde lampa ș-o aduce pe masă. Dragomir foarte deprimat șade''; 
''cămașa îi e mânjită puțin de sânge.'')

===SCENA VI===
:''ANCA, DRAGOMIR''

ANCA: 
Acu, ce stai? Trebuie să te gătești de plecare.

DRAGOMIR: 
De plecare...

ANCA: 
Firește.

DRAGOMIR: 
De ce să mai plec?

ANCA: 
Ca să scapi și tu și să mă scapi 
și pe mine. Dacă se află, și ești tot aici, 
și eu am tăcut, se cheamă că amân2 
l-am omorât... Eu... sunt nevinovată și nu vreau 
să cază vina pe mine. Dacă vrei să stai, eu 
caută să mă duc în sat și să 
spui tot, tot, tot... Dacă pleci, mă fac că 
găsesc pe Ion în puț și dau de știre... 
N-ai grije; îți las eu vreme destul s-ajungi departe... 
Tu ești fugarul, tu vinovatul... ș-am scăpat amân2...

DRAGOMIR: 
Vino și tu.

ANCA: 
Dacă fug și eu, cade vina pe mine; nu poci asta... (''suie''; 
''după o pauză mare, coborând la el cu brațele încrucișate.'')
Nu ți-e rușine! Nu ți-a fost milă și 
păcat de Dumnezeu!... Creștin ești tu?... Om 
ești tu? Vine un biet păcătos în casa ta, 
îți cere o bucățică de pâine la 
masa ta, e obosit și te roagă de adăpost sub 
acoperemântul tău, îți spune taina lui, 
și tu, fiară fără de lege, pui mâna 
pe cuțit și spinteci omul! (''Dragomir face niște ochi foarte mirați.'') Cu ce-ți greșise bietul 
nebun?... Ce piedică ți-era el în lumea asta 
largă, unde e loc pentru toți? (''cu toată energia.'')
De ce ai omorât pe Ion?

DRAGOMIR: 
Eu... pe Ion!...

ANCA: 
Pe Ion.

DRAGOMIR: 
Eu... am omorât... pe Ion! (''râde febril.'')

ANCA: 
Râzi? Nu tu, da’ cine? (''el se uită la ea lung''; ''ea îi înfruntă căutătura''; 
''merge la el și-l apucă de pieptul cămășii.'')
Asta ce e? Sângele ăsta al cui e? Nu-i sângele 
lui Ion?...

DRAGOMIR (își încheie repede minteanul la piept): 
Fugi d-aici!

ANCA: 
Nu te-ncheia, Dragomire; pe cămașe e puțin; în
odaie dincolo e mult; uite, ici e plin... Du-te în curte, e 
stropit peste tot; mergi de scoate o găleată din 
puț, să vezi apa roșie... Tu, ucigașule, tu! O 
să te gunoiești de viu între pereții de sare 
umezi până o socoti Dumnezeu c-a venit ceasul să 
te cheme ca să te judece el mai bine...

DRAGOMIR: 
Pentru ce?

ANCA: 
Pentru că ai ridicat viața altuia...

DRAGOMIR: 
A cui?

ANCA: 
A lui Ion.

DRAGOMIR (stă un moment și se șterge la ochi): 
Femeie! Dacă te-ar întreba cineva pe tine de asta, ce-ai spune?...

ANCA: 
Ce-am văzut.

DRAGOMIR (ciudit din ce în ce): 
Ce?

ANCA (simplu): 
Că Dragomir a răpus pe Ion nu știu de ce!...

DRAGOMIR: 
Tu?

ANCA (ia lampa și o pune la oblon; apoi coboară): 
Măcar că tu ai fost rău cu mine, mie tot mi-e 
milă de tine, Dragomire; am să-ți dau o 
povață... Dacă s-o întâmpla și 
n-ăi avea noroc să scapi până la 
urmă; dacă or pune mâna pe tine, nu fi prost 
și te-apuca să tăgăduiești cum faci cu 
mine, că acolo nu te joci ca aicea: te-or pune la chinuri, vai 
de viața ta!... O să-ți rupă carnea, 
să-ți smulgă dinții și unghiile, 
să-ți descheie țeasta capului... 
Ascultă-mă pe mine, eu îți vorbesc de 
binele tău. (''se uită cu neastâmpăr în fund.'')

DRAGOMIR: 
Care va să zică...

ANCA: 
Faci ce-ți spui eu: mărturisești c-ai ucis pe Ion 
și te alegi numai cu pedeapsa; încai scapi de chinuri.

DRAGOMIR (revoltat, bătând cu pumnul în masă): 
Da’ dacă nu l-am ucis eu?

ANCA: 
Asta e! Începem iar; ba nu, ba da, ba da, ba nu.

DRAGOMIR (fierbând): 
Lasă-mă! (''își vâră capu-n mâini, astupându-și urechile.'')

===SCENA VII===
:''ACEIAȘI - GHEORGHE''

GHEORGHE (intră repede, vede pe Dragomir și vrea 
să se retragă): 
Dragomir!

ANCA (suind la Gheorghe; foarte repede și șoptit): 
Mergi în sat, ia pe primar și oricâți oameni 
găsești, spune că te-am trimes eu pentru un 
omor... și vino cu ei...

GHEORGHE: 
Ce e?

ANCA: 
Mergi, îți spui... o să vezi... Vino iute! (''îl mână afară.'')

===SCENA VIII===
:''ANCA, DRAGOMIR''

ANCA 
(vine cu pasul grav la Dragomir, care stă pe un scaun cu capul 
în mâini):
Scoală, Dragomire, c-a sosit ceasul!

DRAGOMIR (se scoală): 
Ceasul!

ANCA: 
Ceasul socotelii. Stăi drept... adună-ți 
mințile câte le mai ai și răspunde la ce 
te-oi întreba... Pentru ce l-ai omorât?

DRAGOMIR (înecat de ciudă până la lacrimi): 
Nu! Nu l-am omorât eu!... N-ai fost tu aicea? N-ai văzut tu?

ANCA: 
Nu pe Ion... pe Ion lasă-l... De altcineva îți 
vorbesc eu acuma...

DRAGOMIR (pălind, încet): 
De cine?...

ANCA: 
Știi de cine, nu te mai preface... Tu vrei să pleci, tu 
caută să pleci. (''el face trist din cap că da'';
''ea, aspru.'') Ei!... Nu faci un pas de-aici până 
nu-i zici pe nume... (''privindu-l cu toată puterea.'') 
Zi-i odată pe nume!

DRAGOMIR (încet de tot): 
Du...mi...tru!

ANCA (răsuflând din adânc): 
Ai văzut? Așa! Du-mi-tru! (''șade jos''; ''el stă în picioare.'') Pentru ce l-ai ucis...

DRAGOMIR: 
Pentru tine...

ANCA: 
Pentru mine...

DRAGOMIR: 
Ca să te iau eu...

ANCA: 
Cum l-ai ucis? Spune. (''își pune coatele pe masă și bărbia în palma și ascultă nemișcată'';
'' el stă drept, se încheie cu îngrijire în mintean și povestește simplu.'')

DRAGOMIR: 
Mă tot goneai... Odată, când ai ieșit de la 
biserică la Vinerea Mare, seara - ți-aduci aminte - 
m-am dat pe lângă tine și ți-am zis 
încet: „Anco! De ce n-ai vrut să mă iei pe 
mine? Eu tot te iubesc... Lasă-l pe Dumitru și 
vino!...” Ți-aduci aminte?

ANCA: 
Da, mi-aduc.

DRAGOMIR: 
Tu mi-ai răspuns: „Am bărbat, 
lasă-mă-n pace!...”

ANCA: 
Și tu?

DRAGOMIR: 
Eu am plecat acasă, n-am dormit toată noaptea și 
dimineața... m-am hotărât.

ANCA: 
Cum ai făcut?

DRAGOMIR: 
Știam când se-ntoarce de la deal pân pădure...
și l-am așteptat... Venea șuierând... Ne-am 
întâlnit, ne-am dat în vorbă... i-am 
arătat o plută înaltă; el a ridicat ochii 
în sus. Am tras cuțitul, și până 
s-aplece iar ochii... (''se oprește, stingându-i-se glasul.'')

ANCA (își acopere fața - un moment - apoi 
și-o descopere și-l privește așteptând): 
Ei?... Înainte.

DRAGOMIR: 
Ce să-ți mai spui?

ANCA: 
El ce-a făcut?

DRAGOMIR: 
A țipat ș-a căzut în genunchi... a dat 
să scoață cuțitul... da’ m-am repezit 
și l-am lovit peste mână și la 
beregată... când m-am aplecat la el, m-a mușcat de mână.

ANCA: 
De la el era mușcătura! (''îi face semn să urmeze.'')

DRAGOMIR: 
Pe urmă, l-am întors cu fața în jos, am mers 
la fântână de m-am spălat și m-am dus 
acasă să mă culc, că nu mai puteam, 
cădeam d-a-n picioarele de ostenit... Ion l-a găsit 
acolo... Pe urmă... știi...

ANCA (sculându-se): 
Știu... La un an ai venit și mi-ai zis: „Anco, 
nu-ți mai trăiește bărbatul, mă 
iei?” Vorba ta și glasul cum mi-ai spus-o, mi-au dat un 
junghi pân inimă; nici nu te luam altfel, că 
mi-erai urât; de-aia te-am luat ca să te aduc în 
sfârșit aici. De la început te-am bănuit. Tot 
ce-ai făcut pe urmă, I grija de 
sufletul răposatului, apoi spaimele și turba ta când
îți pomeneam de el, vorbele tale fără 
șir tot de omorâtori și de termenele până
când încape pedeapsa, și visurile tale cu capete de 
morți, care te mușca, și câte altele, puneau 
mai mult temei bănuielii mele. Mai I, mă
hotărâsem să te curăț - ba 
era să bag și alt suflet în păcat! - pe 
urmă am stat să mă gândesc mai bine. 
Adineaori credeam că o să te sugrume nebunul; era 
să las să te socotești cu el, dar aveam și eu 
cu tine o răfuială mai mare: nu te puteam lăsa 
să treci dincolo așa nejudecat aicea. (''pauză.'')
Te-am judecat, te-ai mărturisit, trebuie să-ți 
dau acuma pedeapsa ce ți se cade c-ai răpus pe omul ce 
mi-era drag ca lumina ochilor, tu, care mi-ai fost urât 
totdeauna... (''suie și-l lasă-n urmă.'')

DRAGOMIR: 
Eu te-am iubit... și...

ANCA: 
Și?...

DRAGOMIR: 
Și... da’ acu e degeaba... Eu trebuie să plec în 
lume; tu... poate să iei pe Gheorghe... (''înecat și foarte încet'') dar să știi că tot 
te iubesc...

ANCA: 
Da? (''râde.'') Așteaptă să vezi tu acuma 
cum o să-ți plătesc eu ție dragostea. (''pauză.'')

DRAGOMIR: 
Anco, eu plec... să mă ierți!

ANCA: 
Să te iert! D-aia te-am răbdat eu lângă 
mine, d-aia am umblat eu atâta vreme să te aduc aici, ca 
să te iert? (''râde. Se aud pași și glasuri afară.'')

DRAGOMIR: 
Taci!... Anco, vine cineva...

ANCA: 
Da, vine Gheorghe, cu oameni... vin să te ridice că ai 
omorât pe Ion.

DRAGOMIR: 
Pe Ion! (''izbucnind.'') Tu m-ai vândut... cu Gheorghe...

ANCA: 
D-apoi cine?

DRAGOMIR (îngrozit, căutând în toate părțile): 
Femeie! Vreau să scap... Nu vreau să puie mâna pe 
mine!... Mi-e frică!... Vreau să scap!

ANCA: 
Nu se mai poate! (''s-aude glasul lui Gheorghe.'')

GHEORGHE (d-afară): 
Haide toți!

DRAGOMIR (răcnind): 
A! (''țintește pe Anca și se precipită la ea s-o strângă de gât.'')

ANCA (țipând și fugind spre ușe): 
Săriți, fiara! (''ușa se deschide''; ''Gheorghe și alți oameni năvălesc înăuntru'')
mă omoară și pe mine!

===SCENA IX===
:''DRAGOMIR, ANCA, GHEORGHE, mai mulți oameni''

DRAGOMIR (''coboară aiurit și se înțepenește în față; Gheorghe și alți 2 oameni coboară la el și-l apucă de amân2 brațele; el se uită la ei pierdut și tremurând''): Merg... merg eu... să nu mă bateți, merg! (''rugător cătră Gheorghe.'') Nu mă strânge așa tare de-acolo... Ți-am spus că mă doare!

ANCA: 
Oameni buni... a tras aseară la noi în gazdă un 
biet drumeț; nu știu de unde venea, nici unde se ducea... 
L-a ucis bărbatu-meu! În odaie și colea, 
uitați-vă, e lac de sânge!... Căutați 
în puțul ăl părăsit de 
lângă grădină... Avea nenorocitul de el un 
chimir la picior... acu e la Dragomir în buzunar. (''Dragomir pune machinal mâna, scoate chimirul și-l dă râzând prostește 1ia din oameni.'')

UN OM (cu o frânghie în mână): 
De ce omorâși creștinul, mă? (''îl leagă.)''

ALT OM: 
Luați-l!... La primărie...

ANCA: 
Oameni buni... eu v-am descoperit fapta; dar omul ăsta e 
bărbatul meu... O să mi-l luați de tot.. 
rămâi singură. Trebuie să mă 
lăsați să-i spui și eu o vorbă... (''Oamenii se dau cu respect în lături''; 
''ea s-apropie de Dragomir, care stă nemișcat, și răspicat îi șoptește.'') Dragomire, uite-te la mine 
(''el o privește'') pentru faptă răsplată 
și năpastă pentru năpastă! 

'''(Cortina)'''

='''Note'''=

Nicio notă

[[Categorie:Ion Luca Caragiale]]
[[Categorie:Drame]]</text>
      <sha1>o133317mdwf40pqv4pvprfgn9fvwn32</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Wikisource:Administratori</title>
    <ns>4</ns>
    <id>3385</id>
    <revision>
      <id>150596</id>
      <parentid>150426</parentid>
      <timestamp>2026-04-02T07:30:58Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>Paloi Sciurala</username>
        <id>15836</id>
      </contributor>
      <origin>150596</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2741" sha1="aq8vtqe59r69cls1gj58zmkq6ds0iyk" xml:space="preserve">{{Titlu de proces
 | titlu      = Administratori
 | secțiune   =
 | precedent  = [[WS:I/C|Pagina comunităţii]]
 | următor    = [[/Arhivă|Arhivă]]
 | scurtătură = [[WS:ADMINI]]
 | note       = Această pagină oferă informații legate administratorii actuali ai Wikisource în limba română (vedeți și [[Special:Listadmins|lista administratorilor generată de software]]).

Vedeți și:
: [[Wikisource:Administrație|Despre administrație]]
: [[WS:PA|Politica administratorilor]]
}}__NEWSECTIONLINK__

==Administratori actuali==
*[[Utilizator:Paloi Sciurala|Paloi Sciurala]]
*[[Utilizator:TiberiuFr25|TiberiuFr25]]

==Nominalizări==

''Nominalizările ale căror procese de votare au luat sfârșit sunt [[Wikisource:Administratori/Arhivă|arhivate]].''

== Pentru permisiunile de administrator ==

===TiberiuFr25===
====Motiv====
Reînnoirea permisiunilor pentru administrator de interfață.--[[Utilizator:Mishuletz|Mishuletz]] ([[Discuție Utilizator:Mishuletz|discuție]]) 25 martie 2026 10:26 (EET)
====Pro====
# --[[Utilizator:Mishuletz|Mishuletz]] ([[Discuție Utilizator:Mishuletz|discuție]]) 25 martie 2026 10:26 (EET)
# --'''[[Utilizator:Paloi Sciurala|&lt;span style=&quot;color: #137c1a;&quot;&gt;Paloi Sciurala&lt;/span&gt;]]''' ([[Discuție Utilizator:Paloi Sciurala|&lt;span style=&quot;color: #021c0f;&quot;&gt;discuție&lt;/span&gt;]]&lt;small&gt;｜&lt;/small&gt;[[Special:Contribuții/Paloi Sciurala|&lt;span style=&quot;color: #021c0f;&quot;&gt;contribuții&lt;/span&gt;]]) 25 martie 2026 11:15 (EET)
====Contra====
====Comentarii====

===[[Utilizator:Paloi Sciurala|Paloi Sciurala]]===

====Motiv====
* Autonominalizare. Drepturile îmi vor expira în curând. --'''[[Utilizator:Paloi Sciurala|&lt;span style=&quot;color: #137c1a;&quot;&gt;Paloi Sciurala&lt;/span&gt;]]''' ([[Discuție Utilizator:Paloi Sciurala|&lt;span style=&quot;color: #021c0f;&quot;&gt;discuție&lt;/span&gt;]]&lt;small&gt;｜&lt;/small&gt;[[Special:Contribuții/Paloi Sciurala|&lt;span style=&quot;color: #021c0f;&quot;&gt;contribuții&lt;/span&gt;]]) 2 aprilie 2026 10:30 (EEST)

====Pro====

====Contra====

====Comentarii====

== Pentru permisiunile de administrator de interfață (''interface-admin'') ==

===TiberiuFr25===
====Motiv====
Reînnoirea permisiunilor pentru administrator de interfață. --[[Utilizator:Mishuletz|Mishuletz]] ([[Discuție Utilizator:Mishuletz|discuție]]) 25 martie 2026 10:26 (EET)
====Pro====
# --[[Utilizator:Mishuletz|Mishuletz]] ([[Discuție Utilizator:Mishuletz|discuție]]) 25 martie 2026 10:26 (EET)
# --'''[[Utilizator:Paloi Sciurala|&lt;span style=&quot;color: #137c1a;&quot;&gt;Paloi Sciurala&lt;/span&gt;]]''' ([[Discuție Utilizator:Paloi Sciurala|&lt;span style=&quot;color: #021c0f;&quot;&gt;discuție&lt;/span&gt;]]&lt;small&gt;｜&lt;/small&gt;[[Special:Contribuții/Paloi Sciurala|&lt;span style=&quot;color: #021c0f;&quot;&gt;contribuții&lt;/span&gt;]]) 25 martie 2026 11:15 (EET)
====Contra====
====Comentarii====</text>
      <sha1>aq8vtqe59r69cls1gj58zmkq6ds0iyk</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>150601</id>
      <parentid>150596</parentid>
      <timestamp>2026-04-02T10:42:56Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>150601</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2859" sha1="34w41dqjttoqjirvs9yr13c9wejy77t" xml:space="preserve">{{Titlu de proces
 | titlu      = Administratori
 | secțiune   =
 | precedent  = [[WS:I/C|Pagina comunităţii]]
 | următor    = [[/Arhivă|Arhivă]]
 | scurtătură = [[WS:ADMINI]]
 | note       = Această pagină oferă informații legate administratorii actuali ai Wikisource în limba română (vedeți și [[Special:Listadmins|lista administratorilor generată de software]]).

Vedeți și:
: [[Wikisource:Administrație|Despre administrație]]
: [[WS:PA|Politica administratorilor]]
}}__NEWSECTIONLINK__

==Administratori actuali==
*[[Utilizator:Paloi Sciurala|Paloi Sciurala]]
*[[Utilizator:TiberiuFr25|TiberiuFr25]]

==Nominalizări==

''Nominalizările ale căror procese de votare au luat sfârșit sunt [[Wikisource:Administratori/Arhivă|arhivate]].''

== Pentru permisiunile de administrator ==

===TiberiuFr25===
====Motiv====
Reînnoirea permisiunilor pentru administrator de interfață.--[[Utilizator:Mishuletz|Mishuletz]] ([[Discuție Utilizator:Mishuletz|discuție]]) 25 martie 2026 10:26 (EET)
====Pro====
# --[[Utilizator:Mishuletz|Mishuletz]] ([[Discuție Utilizator:Mishuletz|discuție]]) 25 martie 2026 10:26 (EET)
# --'''[[Utilizator:Paloi Sciurala|&lt;span style=&quot;color: #137c1a;&quot;&gt;Paloi Sciurala&lt;/span&gt;]]''' ([[Discuție Utilizator:Paloi Sciurala|&lt;span style=&quot;color: #021c0f;&quot;&gt;discuție&lt;/span&gt;]]&lt;small&gt;｜&lt;/small&gt;[[Special:Contribuții/Paloi Sciurala|&lt;span style=&quot;color: #021c0f;&quot;&gt;contribuții&lt;/span&gt;]]) 25 martie 2026 11:15 (EET)
====Contra====
====Comentarii====

===[[Utilizator:Paloi Sciurala|Paloi Sciurala]]===

====Motiv====
* Autonominalizare. Drepturile îmi vor expira în curând. --'''[[Utilizator:Paloi Sciurala|&lt;span style=&quot;color: #137c1a;&quot;&gt;Paloi Sciurala&lt;/span&gt;]]''' ([[Discuție Utilizator:Paloi Sciurala|&lt;span style=&quot;color: #021c0f;&quot;&gt;discuție&lt;/span&gt;]]&lt;small&gt;｜&lt;/small&gt;[[Special:Contribuții/Paloi Sciurala|&lt;span style=&quot;color: #021c0f;&quot;&gt;contribuții&lt;/span&gt;]]) 2 aprilie 2026 10:30 (EEST)

====Pro====
# [[Utilizator:TiberiuFr25|TiberiuFr25]] ([[Discuție Utilizator:TiberiuFr25|discuție]]) 2 aprilie 2026 13:42 (EEST)

====Contra====

====Comentarii====

== Pentru permisiunile de administrator de interfață (''interface-admin'') ==

===TiberiuFr25===
====Motiv====
Reînnoirea permisiunilor pentru administrator de interfață. --[[Utilizator:Mishuletz|Mishuletz]] ([[Discuție Utilizator:Mishuletz|discuție]]) 25 martie 2026 10:26 (EET)
====Pro====
# --[[Utilizator:Mishuletz|Mishuletz]] ([[Discuție Utilizator:Mishuletz|discuție]]) 25 martie 2026 10:26 (EET)
# --'''[[Utilizator:Paloi Sciurala|&lt;span style=&quot;color: #137c1a;&quot;&gt;Paloi Sciurala&lt;/span&gt;]]''' ([[Discuție Utilizator:Paloi Sciurala|&lt;span style=&quot;color: #021c0f;&quot;&gt;discuție&lt;/span&gt;]]&lt;small&gt;｜&lt;/small&gt;[[Special:Contribuții/Paloi Sciurala|&lt;span style=&quot;color: #021c0f;&quot;&gt;contribuții&lt;/span&gt;]]) 25 martie 2026 11:15 (EET)
====Contra====
====Comentarii====</text>
      <sha1>34w41dqjttoqjirvs9yr13c9wejy77t</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Autor:Bujor Voinea</title>
    <ns>102</ns>
    <id>38972</id>
    <revision>
      <id>150600</id>
      <parentid>134129</parentid>
      <timestamp>2026-04-02T09:24:19Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>~2026-20352-96</username>
        <id>22307</id>
      </contributor>
      <comment>/* Matematică */</comment>
      <origin>150600</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="7490" sha1="kzqxz0ssddymocm3z7bq4hd9xozi7uj" xml:space="preserve">{{copyvio}}
{{AutorWikidata
   |index-alfabetic = V
}}

'''Bujor Voinea''' (n. 24 iunie 1945, București) este un [[poet]] român, membru al [https://uniuneascriitorilor.ro/ Uniunii Scriitorilor din România].

{{Babel|ro}} 

== Note biografice ==
'''Bujor Voinea''' (n. 24 iunie 1945, București) este un poet și inginer  hidrotehnist  român, fiul
Elenei (n. Săndulescu), funcționară, și al lui Constantin Octavian Voinea, tehnician. Numele său
complet este Constantin-Bujor Voinea, dar semnează Bujor Voinea. Este membru al Uniunii
Scriitorilor din 1981. Ratificarea primirii s-a făcut în ședința de Consiliu din 19-20 martie 1981,
iar ședința oficială de înmânare a carnetelor, în prezența președintelui [https://uniuneascriitorilor.ro/ Uniunii Scriitorilor], George Macovescu, a avut loc marți 5 mai 1981.
A urmat la București Liceul [https://www.laicuza.ro/ „Al. I. Cuza&amp;#x22;,] apoi [https://hidrotehnica.utcb.ro/ Facultatea de Hidrotehnică din cadrul Institutului de Construcții] (1966-1971).  A lucrat ca inginer proiectant și cercetător în construcții
hidrotehnice. 	
Debutul său literar a avut loc în revista „Luceafărul”, 4 decembrie 1965, la Poșta redacției, și
în „Amfiteatru”, nr. 16, 1967. Publică versuri în revistele
literare: Amfiteatru, Ramuri, Luceafărul, Viața Românească.
L-a preocupat „teoria numerelor” și a încercat să demonstreze „Marea teoremă a lui Fermat”.
Rezultatele obținute se regăsesc în cele două ediții – 1980 și 2016 – a doua ediție diferind de
prima printr-un alt mod de abordare, cu păstrarea ideii inițiale.

== Cărți publicate ==

=== Volume de poezie ===

 
* ''Elementele'' (Editura Eminescu, 1970)    
   [[Șah]]
   [[Fluturii]]
   [[Pulbere, Pulbere]]
*  ''Hidrargir'' (Editura Cartea Românească, 1971)
  [[O linie de frig]] 
*  ''Ultimele scrisori'' (Editura Cartea Românească, 1976)
*  ''Cogitatum'' (Editura Eminescu, 1984)
*  ''Transparențe'' (Editura Eminescu, 1997)
*  ''Poezii'' ([http://www.semneartemis.ro/ Editura Semne], 2009) (Reeditarea volumelor de mai sus)
*  ''Visul'' ([http://www.semneartemis.ro/ Editura Semne], 2010)
*  ''Sensibilități'' ([http://www.semneartemis.ro/ Editura Semne], 2011)
*  ''Iluzii'' ([http://www.semneartemis.ro/ Editura Semne], 2012) 
*  ''Paradoxuri'' ([http://www.semneartemis.ro/ Editura Semne], 2014)
*  ''Artefacte'' ([http://www.semneartemis.ro/ Editura Semne], 2015)
*  ''Paradigme'' ([http://www.semneartemis.ro/ Editura Semne], 2016)
* ''Diatonice'' ([http://www.semneartemis.ro/ Editura Semne], 2018)
 
=== Matematică ===

* În 1980 a publicat ''Marea teoremă a lui Fermat'' (Editura Litera), o încercare de demonstrație a teoremei, cu mijloacele algebrei elementare.
* ''Marea teoremă a lui Fermat'' ([http://www.semneartemis.ro/ Editura Semne]). Demonstrație. Ediție complet revizuită în 2016.
ECUAȚIA DIOFANTICĂ BUJOR VOINEA Model: z³ - x³ - y³ = Mzxy
I. CAZUL GENERAL (TRIVIAL) Dacă z = x + y, atunci M = 3. Aceasta este forma de bază ce derivă din identitatea cuburilor.
II. PRIMA FAMILIE DE SOLUȚII Parametrizare în funcție de p₀ (număr natural):
•	x = 2p₀² + 3p₀ + 1
•	y = p₀(2p₀ + 1)
•	z = 4p₀⁴ + 8p₀³ + 9p₀² + 5p₀ + 1
•	M = 4p₀⁴ + 8p₀³ + 13p₀² + 9p₀ + 6
Raporturi auxiliare:
•	(z - y) / x = 2p₀² + p₀ + 1
•	(z - x) / y = 2p₀² + 3p₀ + 2
•	(x + y) / z = 1 / (p₀² + p₀ + 1)
III. A DOUA FAMILIE DE SOLUȚII Parametrizare simetrică:
•	x = 2p₀ - 1
•	y = 2p₀ + 1
•	z = (4p₀² + 3)p₀
•	M = 4p₀⁴ + 7p₀² + 4
Raporturi auxiliare:
•	(z - y) / x = 2p₀² + p₀ + 1
•	(z - x) / y = 2p₀² - p₀ + 1
•	(x + y) / z = 4 / (4p₀² + 3)
Notă tehnică: În toate cazurile unde p₀ este număr natural, parametrul M este diferit de zero (M ≠ 0).

== Bibliografie ==

* Academia Română – Dicționarul General al Literaturii Române&lt;ref&gt;„De la prima carte, Elementele, V. se dovedește un poet aplecat spre calofilie, iubitor al sonorităților ce imprimă versurilor o eleganță care tinde spre prețiozitate. Rima și ritmul derivă dintr-o cantabilitate căutată, poetul demonstrând o plăcere artizanală în cizelarea imaginilor, cu predilecție spre regia metaforică. Sentimentul îmbracă adesea forma versului tradițional, cu aspect de cântec, de incantație.” – Dicționarul General al Literaturii Române - ȚZ – pag. 392.&lt;/ref&gt;, (Ț/Z), Editura Univers Enciclopedic, București, 2009.
* Marian Popa, Dicționar de literatură română contemporană, Editura albatros, 1977
* Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine&lt;ref&gt;„Bujor Voinea este retoric melodios, grațios și gratuit în Elementele (1970), Hidrargir (1971), Ultimele scrisori (1976) și Cogitatum (1984), emfaza ermetică fiind remarcabilă într-un poem al revenirii, cu elan programatic, amintind de primii romantici ai Europei.” – Marian Popa, Istoria Literaturii Române de Azi pe Mâine, Vol.  II pag. 543.&lt;/ref&gt;, [http://www.semneartemis.ro/ Editura Semne], 2009
* Eugen Barbu, O istorie polemică și antologică a literaturii române de la origini și până în prezent&lt;ref&gt;„Bujor Voinea, intrând în lumea bună a literelor, nu putea să vină oricum, trebuia să intrige, să simuleze ceea ce la alții a devenit un obiect de consacrare. Altfel, poet cantabil, cu oarecare respect pentru ceea ce ar însemna la urma urmelor adevărata poezie, tânărul luat în discuție începe uneori prost , dar o termină binișor, ca în Sclav pe lave […].
În schimb, volumul Hidrargir vădește o prospețime pe care mulți au pierdut-o mânați de imitări sterile, de gânduri, vai, atât de interesante încât nu mai aveau nimic din cerințele liricii.[…]
În Bujor Voinea, dacă tentațiile modernismului nu-l vor distruge, avem o bună promisiune. Eugen Barbu – O Istorie Polemică și Antologică a Literaturii Române de la Origini până în Prezent, pag. 371.&lt;/ref&gt;. Poezia română contemporană, Editura Eminescu, 1975
* Ilie Constantin, A doua carte despre poeți&lt;ref&gt;„Bujor Voinea – un bun debut – își mărturisește în Elementele plăcerea cântecului aproape carnală […]
Cele mai bune piese din plachetă se rețin tocmai prin simbioza fericită a sensurilor cu melodioasa intonare, cuvintele se supun destinse, ritmul bate neîmpiedicat, versul trece prin poarta rimei fără sfială.

Pulbere, pulbere, din Elementele, produce cu adevărat încântare: te bucuri văzând că se poate, că forma tradițional armonioasă transmite simțire modernă.” – Ilie Constantin, A doua carte despre poeți, pag. 262.&lt;/ref&gt;,  Editura Cartea Românească, 1973
* Daniel Dimitriu, Singurătatea lecturii&lt;ref&gt;„Un Dinescu avant Dinescu este Bujor Voinea, cu deosebirea că primele sale volume, Elementele (1970) și Hidrargir (1971), n-au stârnit emoții greu de suportat și aplauze frenetice așa cum i-a fost hărăzit Invocației nimănui. Dinescu a fost mai insolent și, poate, era nevoie de neobrăzarea lui pentru ca o manieră să fie impusă gustului general, prin care azi îl citim, cu mai multă înțelegere decât până acum, pe atât de discretul Bujor Voinea.” – Daniel Dimitriu, Singurătatea lecturii, pag. 156.&lt;/ref&gt;, Editura Cartea Românească, 1980
* Dan Cristea – Un an de poezie, Editura Cartea Românească, 1974

[[Categorie:Bujor Voinea| ]]
[[Categorie:Biografii]]
[[Category:Autori români]]
[[Categorie:Poeți]]</text>
      <sha1>kzqxz0ssddymocm3z7bq4hd9xozi7uj</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>150604</id>
      <parentid>150600</parentid>
      <timestamp>2026-04-02T10:44:40Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <minor />
      <comment>S-a revenit asupra editării făcute de [[Special:Contributions/~2026-20352-96|~2026-20352-96]] ([[User talk:~2026-20352-96|discuție]]) la ultima versiune de [[User:Rapiteanu|Rapiteanu]]</comment>
      <origin>134129</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="6537" sha1="3x7es52oxa6qn2tvsr8vn203ixofli6" xml:space="preserve">{{copyvio}}
{{AutorWikidata
   |index-alfabetic = V
}}

'''Bujor Voinea''' (n. 24 iunie 1945, București) este un [[poet]] român, membru al [https://uniuneascriitorilor.ro/ Uniunii Scriitorilor din România].

{{Babel|ro}} 

== Note biografice ==
'''Bujor Voinea''' (n. 24 iunie 1945, București) este un poet și inginer  hidrotehnist  român, fiul
Elenei (n. Săndulescu), funcționară, și al lui Constantin Octavian Voinea, tehnician. Numele său
complet este Constantin-Bujor Voinea, dar semnează Bujor Voinea. Este membru al Uniunii
Scriitorilor din 1981. Ratificarea primirii s-a făcut în ședința de Consiliu din 19-20 martie 1981,
iar ședința oficială de înmânare a carnetelor, în prezența președintelui [https://uniuneascriitorilor.ro/ Uniunii Scriitorilor], George Macovescu, a avut loc marți 5 mai 1981.
A urmat la București Liceul [https://www.laicuza.ro/ „Al. I. Cuza&amp;#x22;,] apoi [https://hidrotehnica.utcb.ro/ Facultatea de Hidrotehnică din cadrul Institutului de Construcții] (1966-1971).  A lucrat ca inginer proiectant și cercetător în construcții
hidrotehnice. 	
Debutul său literar a avut loc în revista „Luceafărul”, 4 decembrie 1965, la Poșta redacției, și
în „Amfiteatru”, nr. 16, 1967. Publică versuri în revistele
literare: Amfiteatru, Ramuri, Luceafărul, Viața Românească.
L-a preocupat „teoria numerelor” și a încercat să demonstreze „Marea teoremă a lui Fermat”.
Rezultatele obținute se regăsesc în cele două ediții – 1980 și 2016 – a doua ediție diferind de
prima printr-un alt mod de abordare, cu păstrarea ideii inițiale.

== Cărți publicate ==

=== Volume de poezie ===

 
* ''Elementele'' (Editura Eminescu, 1970)    
   [[Șah]]
   [[Fluturii]]
   [[Pulbere, Pulbere]]
*  ''Hidrargir'' (Editura Cartea Românească, 1971)
  [[O linie de frig]] 
*  ''Ultimele scrisori'' (Editura Cartea Românească, 1976)
*  ''Cogitatum'' (Editura Eminescu, 1984)
*  ''Transparențe'' (Editura Eminescu, 1997)
*  ''Poezii'' ([http://www.semneartemis.ro/ Editura Semne], 2009) (Reeditarea volumelor de mai sus)
*  ''Visul'' ([http://www.semneartemis.ro/ Editura Semne], 2010)
*  ''Sensibilități'' ([http://www.semneartemis.ro/ Editura Semne], 2011)
*  ''Iluzii'' ([http://www.semneartemis.ro/ Editura Semne], 2012) 
*  ''Paradoxuri'' ([http://www.semneartemis.ro/ Editura Semne], 2014)
*  ''Artefacte'' ([http://www.semneartemis.ro/ Editura Semne], 2015)
*  ''Paradigme'' ([http://www.semneartemis.ro/ Editura Semne], 2016)
* ''Diatonice'' ([http://www.semneartemis.ro/ Editura Semne], 2018)
 
=== Matematică ===

* În 1980 a publicat ''Marea teoremă a lui Fermat'' (Editura Litera), o încercare de demonstrație a teoremei, cu mijloacele algebrei elementare.
* ''Marea teoremă a lui Fermat'' ([http://www.semneartemis.ro/ Editura Semne]). Demonstrație. Ediție complet revizuită în 2016.

== Bibliografie ==

* Academia Română – Dicționarul General al Literaturii Române&lt;ref&gt;„De la prima carte, Elementele, V. se dovedește un poet aplecat spre calofilie, iubitor al sonorităților ce imprimă versurilor o eleganță care tinde spre prețiozitate. Rima și ritmul derivă dintr-o cantabilitate căutată, poetul demonstrând o plăcere artizanală în cizelarea imaginilor, cu predilecție spre regia metaforică. Sentimentul îmbracă adesea forma versului tradițional, cu aspect de cântec, de incantație.” – Dicționarul General al Literaturii Române - ȚZ – pag. 392.&lt;/ref&gt;, (Ț/Z), Editura Univers Enciclopedic, București, 2009.
* Marian Popa, Dicționar de literatură română contemporană, Editura albatros, 1977
* Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine&lt;ref&gt;„Bujor Voinea este retoric melodios, grațios și gratuit în Elementele (1970), Hidrargir (1971), Ultimele scrisori (1976) și Cogitatum (1984), emfaza ermetică fiind remarcabilă într-un poem al revenirii, cu elan programatic, amintind de primii romantici ai Europei.” – Marian Popa, Istoria Literaturii Române de Azi pe Mâine, Vol.  II pag. 543.&lt;/ref&gt;, [http://www.semneartemis.ro/ Editura Semne], 2009
* Eugen Barbu, O istorie polemică și antologică a literaturii române de la origini și până în prezent&lt;ref&gt;„Bujor Voinea, intrând în lumea bună a literelor, nu putea să vină oricum, trebuia să intrige, să simuleze ceea ce la alții a devenit un obiect de consacrare. Altfel, poet cantabil, cu oarecare respect pentru ceea ce ar însemna la urma urmelor adevărata poezie, tânărul luat în discuție începe uneori prost , dar o termină binișor, ca în Sclav pe lave […].
În schimb, volumul Hidrargir vădește o prospețime pe care mulți au pierdut-o mânați de imitări sterile, de gânduri, vai, atât de interesante încât nu mai aveau nimic din cerințele liricii.[…]
În Bujor Voinea, dacă tentațiile modernismului nu-l vor distruge, avem o bună promisiune. Eugen Barbu – O Istorie Polemică și Antologică a Literaturii Române de la Origini până în Prezent, pag. 371.&lt;/ref&gt;. Poezia română contemporană, Editura Eminescu, 1975
* Ilie Constantin, A doua carte despre poeți&lt;ref&gt;„Bujor Voinea – un bun debut – își mărturisește în Elementele plăcerea cântecului aproape carnală […]
Cele mai bune piese din plachetă se rețin tocmai prin simbioza fericită a sensurilor cu melodioasa intonare, cuvintele se supun destinse, ritmul bate neîmpiedicat, versul trece prin poarta rimei fără sfială.

Pulbere, pulbere, din Elementele, produce cu adevărat încântare: te bucuri văzând că se poate, că forma tradițional armonioasă transmite simțire modernă.” – Ilie Constantin, A doua carte despre poeți, pag. 262.&lt;/ref&gt;,  Editura Cartea Românească, 1973
* Daniel Dimitriu, Singurătatea lecturii&lt;ref&gt;„Un Dinescu avant Dinescu este Bujor Voinea, cu deosebirea că primele sale volume, Elementele (1970) și Hidrargir (1971), n-au stârnit emoții greu de suportat și aplauze frenetice așa cum i-a fost hărăzit Invocației nimănui. Dinescu a fost mai insolent și, poate, era nevoie de neobrăzarea lui pentru ca o manieră să fie impusă gustului general, prin care azi îl citim, cu mai multă înțelegere decât până acum, pe atât de discretul Bujor Voinea.” – Daniel Dimitriu, Singurătatea lecturii, pag. 156.&lt;/ref&gt;, Editura Cartea Românească, 1980
* Dan Cristea – Un an de poezie, Editura Cartea Românească, 1974

[[Categorie:Bujor Voinea| ]]
[[Categorie:Biografii]]
[[Category:Autori români]]
[[Categorie:Poeți]]</text>
      <sha1>3x7es52oxa6qn2tvsr8vn203ixofli6</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Format:Politonic/doc</title>
    <ns>10</ns>
    <id>44001</id>
    <revision>
      <id>150586</id>
      <parentid>137126</parentid>
      <timestamp>2026-04-01T23:45:49Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>150586</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="750" sha1="jm4rd1rqhxiknxwzdzn5v6g0srqfdci" xml:space="preserve">{{Scurtătură|grc}}
{{Lua|Modul:Greek}}
{{#switch:{{ROOTPAGENAME}}
|Politonic bloc={{format tip div|clasă=wst-lang-grc|classcount=1}}
|#default={{format tip span|clasă=wst-lang-grc|classcount=1}}
}}
{{TemplateStyles|Format:Politonic/styles.css}}
&lt;templatedata&gt;
{
	&quot;params&quot;: {
		&quot;1&quot;: {
			&quot;label&quot;: &quot;Text&quot;,
			&quot;type&quot;: &quot;string&quot;,
			&quot;required&quot;: true,
			&quot;description&quot;: &quot;Text în greaca veche&quot;,
			&quot;example&quot;: &quot;ἀγακλυτός&quot;
		},
		&quot;2&quot;: {
			&quot;label&quot;: &quot;Legătură către Wikționar&quot;,
			&quot;type&quot;: &quot;string&quot;,
			&quot;aliases&quot;: [
				&quot;wikt&quot;
			],
			&quot;description&quot;: &quot;Cuvânt către care să se facă legătura la Wikționar&quot;
		}
	},
	&quot;paramOrder&quot;: [
		&quot;1&quot;,
		&quot;2&quot;
	],
	&quot;format&quot;: &quot;inline&quot;,
	&quot;description&quot;: &quot;Denotă un text în greaca veche.&quot;
}
&lt;/templatedata&gt;</text>
      <sha1>jm4rd1rqhxiknxwzdzn5v6g0srqfdci</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Modul:Greek</title>
    <ns>828</ns>
    <id>44002</id>
    <revision>
      <id>150589</id>
      <parentid>137120</parentid>
      <timestamp>2026-04-01T23:54:37Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>150589</origin>
      <model>Scribunto</model>
      <format>text/plain</format>
      <text bytes="610" sha1="tbx600tjiwj4tltygthq2d75zj157fg" xml:space="preserve">require('strict')

local p = {} --p stands for package

local getArgs = require('Module:Arguments').getArgs
local lang = require('Module:Lang')._lang
local wikt_link = require('Module:Wikt')._wikt

function p._greek(args)
	local text = args[1]
	local wikt = args.wikt or args[2]
	
	local content = text
	if wikt then
		content = wikt_link({
			['link'] = wikt,
			['text'] = text,
			['anchor'] = 'Ancient Greek',
			['lang'] = 'en',
		})
	end

	return lang({
		['lang'] = 'grc',
		['class'] = 'wst-lang-grc',
		['text'] = content
	})
end

function p.greek(frame)
	return p._greek(getArgs(frame))
end

return p</text>
      <sha1>tbx600tjiwj4tltygthq2d75zj157fg</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Format:Politonic/styles.css</title>
    <ns>10</ns>
    <id>44003</id>
    <revision>
      <id>150587</id>
      <parentid>137137</parentid>
      <timestamp>2026-04-01T23:49:30Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>150587</origin>
      <model>sanitized-css</model>
      <format>text/css</format>
      <text bytes="375" sha1="6s9k5pzc6e7wr79ou4lsqan3iuqb7j8" xml:space="preserve">/*
 * This applies to all _Ancient_ Greek via the &quot;Greek&quot; template.
 * Until [[T289777]] is done, there is no obvious way
 * (there is a very non-obvious way) to set a webfont for a lang code,
 * so apply something that we hope will get a decent result on most user agents.
 */
.wst-lang-grc {
	font-family: GentiumPlus, serif;
	font-feature-settings: 'cv78' on, 'cv83' on;
}</text>
      <sha1>6s9k5pzc6e7wr79ou4lsqan3iuqb7j8</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Modul:Wikt</title>
    <ns>828</ns>
    <id>44004</id>
    <revision>
      <id>150588</id>
      <parentid>137123</parentid>
      <timestamp>2026-04-01T23:53:43Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>150588</origin>
      <model>Scribunto</model>
      <format>text/plain</format>
      <text bytes="706" sha1="5z9zjp61si9hgcyeupz1h0v5iazfyhk" xml:space="preserve">local p = {} --p stands for package

local getArgs = require('Module:Arguments').getArgs
local yesno = require('Module:Yesno')

function p._wikt(args)
	local link = args.link or args[1] or &quot;&quot;
	local text = args.text or args[2] or link
	local anchor = args.anchor or args[3] or &quot;&quot;
	local gray = yesno(args.gray or false)
	local lang = args.lang or false
	
	if gray then
		text = '&lt;span style=&quot;color:dimgray;&quot;&gt;' .. text .. '&lt;/span&gt;'
	end
	
	if anchor then
		anchor = '&amp;#35;' .. mw.uri.anchorEncode(anchor)
	end
	
	if lang then
		lang = ':' .. lang .. ':'
	end
	
	return '[[' .. lang .. 'wikt:' .. link .. anchor .. '|' .. text .. ']]'
end

function p.wikt(frame)
	return p._wikt(getArgs(frame))
end

return p</text>
      <sha1>5z9zjp61si9hgcyeupz1h0v5iazfyhk</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Pagină:Vasile Conta - Opere filosofice.pdf/28</title>
    <ns>104</ns>
    <id>50389</id>
    <revision>
      <id>150579</id>
      <timestamp>2026-04-01T23:11:56Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>/* Proofread */</comment>
      <origin>150579</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="768" sha1="orebslz3xq57difp03wf6fb4xcbkfop" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;{{rh|||31}}&lt;/noinclude&gt;inte de a ajunge unitatea pură a unui sistem pe deplin cristalizat. Dar în râvna sa de a cuprinde lumea, de a o explica și de a o interpreta, Conta a fost întotdeauna pătruns de pasiunea unitară a ''totului,'' fără de care filosofia nu poate fi. Și mai presus de ceeace el a realizat stă caracterul inteligenței care se reflectă clar în scrierile sale. In fața științei, a faptelor și a judecăților, mintea lui era deschisă, fiind întotdeauna gata să primească impresiuni noui, să-și modifice teoriile și să se desăvârșească. De aceea impresia care se desprinde din opera sa filosofică este aceea a ''mișcărei continue și libere,'' care de fapt este cea mai sublimă însușire a spiritului omenesc.&lt;noinclude&gt;{{dhr|4em}}{{sep|6em}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>orebslz3xq57difp03wf6fb4xcbkfop</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Pagină:Vasile Conta - Opere filosofice.pdf/29</title>
    <ns>104</ns>
    <id>50390</id>
    <revision>
      <id>150580</id>
      <timestamp>2026-04-01T23:12:48Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>/* Proofread */</comment>
      <origin>150580</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="67" sha1="d74r1c8tpxe4conqhvm2vtzo70w7hm0" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;&lt;/noinclude&gt;{{C|{{Xx-mai mare|'''{{uc|Teoria fatalismului}}'''}}}}&lt;noinclude&gt;&lt;references/&gt;&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>d74r1c8tpxe4conqhvm2vtzo70w7hm0</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Pagină:Vasile Conta - Opere filosofice.pdf/19</title>
    <ns>104</ns>
    <id>50391</id>
    <revision>
      <id>150581</id>
      <timestamp>2026-04-01T23:18:35Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>/* Proofread */</comment>
      <origin>150581</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2272" sha1="ekxa5u1arkpktx7yus8rinfksdlz8e3" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;22&lt;/noinclude&gt;subtile fenomene ale conștiinței trebue să aibe o explicare în cadrul Teoriei Fatalismului.

Mijloacele de cari se folosește Conta pentru a dovedi această interdependență a fenomenelor sunt deduse din conceptul unitar al Materiei, ca la toți filozofii materialiști. Legile fatale cari guvernează lumea nu sunt decât atributele necesare ale materiei, căci „nu este în această lume decât Materie stăpânită de legi fatale”, iar „modul universal de constituire și disparițiune a formelor Materiei este ''evoluțiunea onduliformă''”.&lt;ref&gt;''Teor. Ondul. Univ.,'' Cap. I, sec. 1 și 2&lt;/ref&gt; Astfel „Teoria Ondulațiunii Universale” este de fapt o întregire a „Teoriei Fatalismului”, pentru a întemeia determinismul prin stabilirea legilor pe cari le asumă materia în manifestările ei infinit de variate.
{{dhr}}
{{C|
{{A+|S8|§ 8. '''Explicarea Fenomenelor'''}}
}}
Puterea de analiză a lui Conta se reflectă cu deosebire în cercetarea minuțioasă pe care el o dedică fenomenelor în genere și fenomenelor sufletești în debsebi. Punctul său de vedere este implicat în concepțiile materialismului și pozitivismului, care pleacă dela o interpretare cantitativă a fenomenelor. A explica, înseamnă pentru știința pozitivă materialistă a reduce variațiunile la puncte elementare, iar a cunoaște înseamnă a stabili relații între astfel de puncte.

Dar pentru a găsi elementele componente ale fenomenelor și prin urmare și ale cunoștinței, e nevoe de a decide asupra chestiunei originei experienței. Dualitatea între materie și spirit se impune oricărui gânditor, fie el cât de monist în teorie. Chestiunea este de a putea susține cu convingere care din cele două aspecte veșnic în alternație ale substratului formează sursa experienței noastre. Conta se decide, bine înțeles, pentru materie. După el „nu există în univers altă ''substanță'' decât materia”.&lt;ref&gt;''Teor. Fat,'' Cap., sec 1, și ''Teor. Ondul Univ.,'' Cap. 1, sec. 1.&lt;/ref&gt;

Dacă admitem că nu spiritul, ci materia este substanța eternă a fenomenelor, atunci urmează, că origina experienței și a cunoștinței se găsește nu în ceva abstract și spiritual, ci în ceva&lt;noinclude&gt;{{sep|6em|align=left}}{{Referințe mici}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>ekxa5u1arkpktx7yus8rinfksdlz8e3</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>150582</id>
      <parentid>150581</parentid>
      <timestamp>2026-04-01T23:18:55Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>150582</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2277" sha1="kkq5zytp4s2j1h0ohsfhsow79x8gygd" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;22&lt;/noinclude&gt;subtile fenomene ale conștiinței trebue să aibe o explicare în cadrul Teoriei Fatalismului.

Mijloacele de cari se folosește Conta pentru a dovedi această interdependență a fenomenelor sunt deduse din conceptul unitar al Materiei, ca la toți filozofii materialiști. Legile fatale cari guvernează lumea nu sunt decât atributele necesare ale materiei, căci „nu este în această lume decât Materie stăpânită de legi fatale”, iar „modul universal de constituire și disparițiune a formelor Materiei este ''evoluțiunea onduliformă''”.&lt;ref&gt;''Teor. Ondul. Univ.,'' Cap. I, sec. 1 și 2&lt;/ref&gt; Astfel „Teoria Ondulațiunii Universale” este de fapt o întregire a „Teoriei Fatalismului”, pentru a întemeia determinismul prin stabilirea legilor pe cari le asumă materia în manifestările ei infinit de variate.
{{dhr}}
{{C|
{{A+|S8|§ 8.&amp;ensp;'''Explicarea Fenomenelor'''}}
}}
Puterea de analiză a lui Conta se reflectă cu deosebire în cercetarea minuțioasă pe care el o dedică fenomenelor în genere și fenomenelor sufletești în debsebi. Punctul său de vedere este implicat în concepțiile materialismului și pozitivismului, care pleacă dela o interpretare cantitativă a fenomenelor. A explica, înseamnă pentru știința pozitivă materialistă a reduce variațiunile la puncte elementare, iar a cunoaște înseamnă a stabili relații între astfel de puncte.

Dar pentru a găsi elementele componente ale fenomenelor și prin urmare și ale cunoștinței, e nevoe de a decide asupra chestiunei originei experienței. Dualitatea între materie și spirit se impune oricărui gânditor, fie el cât de monist în teorie. Chestiunea este de a putea susține cu convingere care din cele două aspecte veșnic în alternație ale substratului formează sursa experienței noastre. Conta se decide, bine înțeles, pentru materie. După el „nu există în univers altă ''substanță'' decât materia”.&lt;ref&gt;''Teor. Fat,'' Cap., sec 1, și ''Teor. Ondul Univ.,'' Cap. 1, sec. 1.&lt;/ref&gt;

Dacă admitem că nu spiritul, ci materia este substanța eternă a fenomenelor, atunci urmează, că origina experienței și a cunoștinței se găsește nu în ceva abstract și spiritual, ci în ceva&lt;noinclude&gt;{{sep|6em|align=left}}{{Referințe mici}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>kkq5zytp4s2j1h0ohsfhsow79x8gygd</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Pagină:Vasile Conta - Opere filosofice.pdf/20</title>
    <ns>104</ns>
    <id>50392</id>
    <revision>
      <id>150583</id>
      <timestamp>2026-04-01T23:23:35Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>/* Proofread */</comment>
      <origin>150583</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2536" sha1="qeztly9d91oxyag4k9o06snwuwm96qv" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;{{rh|||23}}&lt;/noinclude&gt;concret și material. Căci ar fi o contrazicere să admiți materia ca principiu fundamental în lume și să consideri în acelaș timp că experiența începe cu ceva spiritual. Conta este în această privință categoric și consequent. El declară că „origina tuturor cunoștințelor noastre este în simțuri”,&lt;ref&gt;''Teor. Fat.,'' Cap. III, sec 2.&lt;/ref&gt; că rostul teoriei sale este „a explica materialicește facultățile intelectuale”&lt;ref&gt;''Ibid.''&lt;/ref&gt;, și că „orice idee are o bază materială pe creier”&lt;ref&gt;''Teor. Ondul. Univ.,'' Cap. II, sec. 1.&lt;/ref&gt;.

Astfel Conta cercetează fenomenele sufletești din punctul de vedere al unei teorii materialiste. Pentru el există, ca și pentru sensualiștii francezi din secolul al XVIII-lea, și materialiștii germani din secolul al XIX-lea o relațiune cauzală bine definită între manifestările materiei și ale inteligenței. Dependența fiziologică a fenomenelor sufletești este un fapt pe care Conta îl consideră în afară de orice îndoială. In aceasta privință gândirea lui Conta se mișcă în cadrul argumentelor cunoscute ale lui ''La Mettrie, Helvetius, Condillac'' și ''Holback'' în Franța, și ale lui ''Vogt, Moleschott'' și ''Büchner'' în Germania.

Ceeace trebue însă relevat în explicarea fenomenelor sufletești la Conta este faptul că clasificarea elementelor sau datelor de conștiință urmează împărțirea dualistă a empiriștilor englezi din secolul al XVII-lea și al XVIII-lea. Acest punct mi se pare esențial pentru înțelegerea teoriei cunoștinței a lui Conta. Voiu insista asupra lui cu atât mai mult cu cât influența empirismului englez asupra lui Conta nu apare atât de evidentă ca celelalte influențe streine.

Pentru Conta există ca și pentru empiriștii englezi, două produse ale contactului pe care-l avem cu fenomenele, și care contact se reflectă în conștiința noastră în două moduri. Aceste produse Conta le numește foarte nimerit „întipărituri”, înțelegând în primul rând „o modificare materială în massa creierilor”&lt;ref&gt; ''Teor. Fat.,'' Cap. III, sec. 2.&lt;/ref&gt;. Mai departe, „întipăririle” sunt de două categorii, după gradul de intensitate pe care-l au: „întipăriri de întâiul grad” sau „ceeace numim ''percepțiunea de întâiul grad”,'' cari sunt „imaginile lucrurilor din lumea externă săpate pe creier”; și „întipăriri de al doilea grad”, cari sunt produsul abstrac-&lt;noinclude&gt;{{sep|6em|align=left}}{{Referințe mici}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>qeztly9d91oxyag4k9o06snwuwm96qv</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>150584</id>
      <parentid>150583</parentid>
      <timestamp>2026-04-01T23:24:02Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>150584</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2536" sha1="hf9emmm8xdjq0m5izfev1tlqrtw1t44" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;{{rh|||23}}&lt;/noinclude&gt;concret și material. Căci ar fi o contrazicere să admiți materia ca principiu fundamental în lume și să consideri în acelaș timp că experiența începe cu ceva spiritual. Conta este în această privință categoric și consequent. El declară că „origina tuturor cunoștințelor noastre este în simțuri”,&lt;ref&gt;''Teor. Fat.,'' Cap. III, sec 2.&lt;/ref&gt; că rostul teoriei sale este „a explica materialicește facultățile intelectuale”&lt;ref&gt;''Ibid.''&lt;/ref&gt;, și că „orice idee are o bază materială pe creier”&lt;ref&gt;''Teor. Ondul. Univ.,'' Cap. II, sec. 1.&lt;/ref&gt;.

Astfel Conta cercetează fenomenele sufletești din punctul de vedere al unei teorii materialiste. Pentru el există, ca și pentru sensualiștii francezi din secolul al XVIII-lea, și materialiștii germani din secolul al XIX-lea o relațiune cauzală bine definită între manifestările materiei și ale inteligenței. Dependența fiziologică a fenomenelor sufletești este un fapt pe care Conta îl consideră în afară de orice îndoială. In aceasta privință gândirea lui Conta se mișcă în cadrul argumentelor cunoscute ale lui ''La Mettrie, Helvetius, Condillac'' și ''Holbach'' în Franța, și ale lui ''Vogt, Moleschott'' și ''Büchner'' în Germania.

Ceeace trebue însă relevat în explicarea fenomenelor sufletești la Conta este faptul că clasificarea elementelor sau datelor de conștiință urmează împărțirea dualistă a empiriștilor englezi din secolul al XVII-lea și al XVIII-lea. Acest punct mi se pare esențial pentru înțelegerea teoriei cunoștinței a lui Conta. Voiu insista asupra lui cu atât mai mult cu cât influența empirismului englez asupra lui Conta nu apare atât de evidentă ca celelalte influențe streine.

Pentru Conta există ca și pentru empiriștii englezi, două produse ale contactului pe care-l avem cu fenomenele, și care contact se reflectă în conștiința noastră în două moduri. Aceste produse Conta le numește foarte nimerit „întipărituri”, înțelegând în primul rând „o modificare materială în massa creierilor”&lt;ref&gt; ''Teor. Fat.,'' Cap. III, sec. 2.&lt;/ref&gt;. Mai departe, „întipăririle” sunt de două categorii, după gradul de intensitate pe care-l au: „întipăriri de întâiul grad” sau „ceeace numim ''percepțiunea de întâiul grad”,'' cari sunt „imaginile lucrurilor din lumea externă săpate pe creier”; și „întipăriri de al doilea grad”, cari sunt produsul abstrac-&lt;noinclude&gt;{{sep|6em|align=left}}{{Referințe mici}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>hf9emmm8xdjq0m5izfev1tlqrtw1t44</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Pagină:Vasile Conta - Opere filosofice.pdf/21</title>
    <ns>104</ns>
    <id>50393</id>
    <revision>
      <id>150585</id>
      <timestamp>2026-04-01T23:31:34Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>/* Proofread */</comment>
      <origin>150585</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2750" sha1="s12zahg8lxem9uujxasqpg2gpjiwdy6" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;24&lt;/noinclude&gt;țiunei din întipăririle de întâiul grad. Căci „întipăririle de întâiul grad servesc la rândul lor de ''obiecte de perceput'' pentru organul percepțiunii de al doilea grad; întocmai precum lucrurile din lumea exterioară au servit pentru organul percepțiunii de întâiul grad spre a forma acele întipăriri”&lt;ref&gt;''Ibid.'' In acelaș pasagiu Conta însuși leagă cele două concepte cu terminologia filozofică obișnuită. „Intipăririle de întâiul grad corespund la aceea ce se numește în limba filozofiei ordinare ''senzațiuni”,'' iar întipăririle de al doilea grad corespund la ceea ce se numesc ''„percepțiuni”.''&lt;/ref&gt;.

Dualitatea întipăririlor ne face să ne gândim la ''Locke'' și ''Hume.'' Clasificarea este aproape identică. Ceeace numește Locke „idei” corespunde „întipăririlor” lui Conta, numai că filozoful englez nu admitea o dependență atât de riguroasă între reprezentări și orginale (lucruri în sine, ''things in themselves,'' sau chiar substanță, care pentru filozoful român înseamnă materia, creierii, etc.). La Hume această dependență dispare cu desăvârșire în fața criticei radicale a conceptului de substanță, rămânând numai impresiuni ''(impressions)'' și reprezentări ''(ideas),'' ca date ale conștiinței.

Dar asemănarea constă și în ceeace privește dualitatea elementelor cu cari inteligența are de a face. Locke admite două feluri de idei:&lt;ref&gt;Trebuie amintit că conceptul de idee la mai toți filozofii englezi din sec. XVII-lea și al XVIII-lea, înseamnă representare ''(Vorstellung),'' iar nici de cum un architip al rațiunei creatoare în sensul clasic al lui ''Platon,'' sau în sensul reînviat de ''Kant.''&lt;/ref&gt; idei de senzație și idei de reflecție, unele corespunzând „întipăririlor de întâiul grad”, altele „întipăririlor de al doilea grad” a lui Conta. Tot așa la Hume: impresiunile sunt întipăriri de gradul întâi, iar ideile sunt întipăriri de gradu al doilea. Deosebirea între unele și altele este numai graduală la ambii filozofi.

Influența empirismului englez se găsește pretutindeni în opera lui Conta. Expunerea ideei de cauzalitate este caracteristică în această privință. Conta consideră cauzalitatea din acelaș punct de vedere ca și Hume și alți empiriști, ca un produs al experienței, obținut pe cale inductivă. Tot așa el susține cu Locke, Hume și alți empiriști englezi că nu există „idei înăscute”, cu toate că aceasta o susține mai mult în sensul evoluționist al lui ''Spencer.'' Influența lui Hume apare și mai evidentă în următorul pasagiu: „Orice cunoștință are de origină o impre-&lt;noinclude&gt;{{sep|6em|align=left}}{{Referințe mici}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>s12zahg8lxem9uujxasqpg2gpjiwdy6</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Pagină:Vasile Conta - Opere filosofice.pdf/22</title>
    <ns>104</ns>
    <id>50394</id>
    <revision>
      <id>150590</id>
      <timestamp>2026-04-01T23:55:04Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>/* Proofread */</comment>
      <origin>150590</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2391" sha1="gurxt2s6fo53f3ne4omsn2lszfz7uxy" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;{{rh|||25}}&lt;/noinclude&gt;siune produsă în noi de către lumea exterioară prin mijlocirea simțurilor. Nu există idei, nici sentimente, fără această impresiune”&lt;ref&gt;''Teor. Fat.,'' Cap. III, sec. 2.&lt;/ref&gt;.

Dualitatea datelor de conștiință, adică celor două feluri de întipăriri corespunde unei dualități de organe perceptive, unul numit „organul percepțiunii de întâiul grad”, altul numit „organul percepțiunii de al doilea grad” sau „organul conștiinței”&lt;ref&gt;''Ibid.''&lt;/ref&gt;. Și aici găsim aceiași asemănare cu Locke și Hume, cari, după cum știm, admiteau ca sursă a experienței, un simț extern sau organ al senzațiilor ''(sensation)'' și un simț intern sau organ al reflecțiilor ''(reflection).''

{{dhr}}
{{C|
{{A+|S9|§ 9.&amp;ensp;'''{{lsp||Evoluționismu|l}}'''}}
}}

Ideea evoluțiunei era marea chestiune la ordinea zilei pe timpul când Conta își făcea studiile. Toată lumea occidentală se frământa a ști dacă această idee este principiul unic ({{grc|ἀρχή|ἀρχή}} al lui ''Anaximander)'' care se află la baza tuturor fenomenelor. Pentru o natură metafiziciană ca a lui Conta se înțelege dela sine că evoluționismul avea o mare atracție. Cu toate acestea, atitudinea lui Conta față de evoluționism și transformism nu e lipsită de critică, cum vom vedea îndată.

Evoluția este pentru Conta un adevăr fundamental care se reflectă în toate manifestările materiei. Pentru a dovedi aceasta, el se referă cu deosebire la lucrările lui ''Darwin, Wallace, Spencer'' și ''Haeckel,'' pe cari autori i-a studiat cu pasiune.

Chestiunea care-l preocupă pe Conta este îmbunătățirea speciilor. Aici el are o rezervă de făcut, mai ales în contra lui Darwin, care punea prea multă bază pe selecțiunea naturală sau artificială ca factor în desvoltarea și perfecționarea speciilor. După Conta motivul determinant ar fi mai mult emigrarea și încrucișarea.&lt;ref&gt;''Teor. Ondul. Univ.,'' Cap. II, sec. 3.&lt;/ref&gt; Opinia lui Darwin că speciile pot progresa chiar atunci când ele se află în aceleași condițiuni de viață, Conta o consideră ca greșită. Selecțiunea naturală, prin definițiune, nu este suficientă pentru menținerea speciei, căci ea reduce în mod progresiv numărul indivizilor acelei specii&lt;ref&gt;''Orig. Spec.,'' § 1.&lt;/ref&gt;. Emigrarea și în-&lt;noinclude&gt;{{sep|6em|align=left}}{{Referințe mici}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>gurxt2s6fo53f3ne4omsn2lszfz7uxy</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Pagină:Vasile Conta - Opere filosofice.pdf/23</title>
    <ns>104</ns>
    <id>50395</id>
    <revision>
      <id>150591</id>
      <timestamp>2026-04-01T23:59:39Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>/* Proofread */</comment>
      <origin>150591</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2329" sha1="pa8db8dsyrpzxcj0c2jg73rxh75jkyf" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;26&lt;/noinclude&gt;crucișarea sunt de fapt factorii cari contribue la menținerea speciei. Acești factori sunt esențiali și în producerea de noi specii. „Tot încrucișarea și mai cu seamă emigrațiunea este cauza că doi sau mai mulți indivizi identici, născuți din aceiași părinți și în acelaș habitat, pot da naștere la specii cu totul deosebite între dânsele”.&lt;ref&gt;''Ibid.,'' § 2.&lt;/ref&gt;

Cum vedem, Conta ia „selecțiunea naturală” într’un sens cam strâmt. Darwin nu înțelege acest factor în desvoltarea speciilor organice ca un motiv care lucrează independent în fiecare specie, ci în acelaș timp în toate speciile. Chiar speciile între ele sunt supuse selecțiunei naturale, așa că nu e pericol ca ele să dispară prin reducerea indivizilor incapabili în lupta pentru existență. Dar ceeace face pe Conta să considere selecțiunea naturală ca insuficientă, este faptul că el vede în ea un progres la infinit, ceeace contrazice, cum vom vedea îndată, ideea fundamentală a sistemului său de gândire, legea ondulațiunii universale.

{{dhr}}
{{C|
{{A+|S10|§ 10.&amp;ensp;'''Legea Ondulațiunii Universale'''}}
}}

Ideea Ondulațiunei Universale nu este, bine înțeles, o concepție cu desăvârșire nouă. In filosofia popoarelor din Indii ideea unei continue alternări se găsește nu numai ca principiu teoretic de gândire, ci și ca regulă practică a mișcărilor la cari e supusă viața sufletească a omului. La vechii Greci aceiași idee se reflectă în concepția unei teorii a cunoștinței. Metoda dialectică a Eleaților și Sofiștilor și a lui ''Socrate'' reprezintă de fapt acea continuă mișcare a spiritului, fără de care filosofia și știința nu sunt posibile. In sfârșit, în timpurile moderne, evoluționismul accentuează de asemenea aceiași mișcare continuă care se află la baza tuturor fenomenelor.

Ceeace este însă esențial în ideea unei ondulațiuni universale este tocmai mișcarea eternă a vieței și a lumei, o idee pe care evoluționismul o desvoltă mai mult decât oricare altă doctrină. Adevărul este că această idee, ca și evoluționismul, nu reprezintă o concepție teoretică, și individuală, ci un produs al întregei lumi interne și externe. Ea se desfășoară pretutindeni&lt;noinclude&gt;{{sep|6em|align=left}}{{Referințe mici}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>pa8db8dsyrpzxcj0c2jg73rxh75jkyf</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Pagină:Vasile Conta - Opere filosofice.pdf/24</title>
    <ns>104</ns>
    <id>50396</id>
    <revision>
      <id>150592</id>
      <timestamp>2026-04-02T00:04:39Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>/* Proofread */</comment>
      <origin>150592</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2502" sha1="5sq0ugdg5976a4j3wvb2dcu17kej4jg" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;{{rh|||27}}&lt;/noinclude&gt;și se desvăluie oricui ca ceva evident. In acest sens ''Bergson'' a numit ideea evoluțiunei o idee ''populară,'' ceeace se poate aplica și la ideea unei ondulațiuni universale.

Cu toate acestea, concepția lui Conta despre o lege a ondulațiunei universale nu pierde din originalitate. Faptul că a desvoltat-o sistematic și a extins-o la toate fenomenele lumei, constitue în sine o contribuție la mișcarea ideilor din secolul al XIX-lea. Fără îndoială că teoria ondulațiunii universale ar fi avut o influență asupra lumei culturale din Apus dacă ar fi fost formulată în alte condițiuni și în alte timpuri decât acelea când ''Spencer'' stăpânea filosofia evoluționismului.

Evident că ondulațiunea universală nu este decât o variantă a legei evoluțiunei, sau mai bine zis o formă mai precisă a evoluțiunei. Ea explică însă evoluțiunea într’un mod mai intuitiv. Meritul lui Conta e și filosofic și didactic. In teoria aceasta găsim cea mai simplă expunere a evoluționismului, pe lângă o formulare a condițiunilor de transformare a fenomenelor.

Conta vede în legea ondulațiunii universale forma eternă pe care o asumă materia. Această formă este de fapt o ''undă.'' In acest sens el declară că „modul universal de constituire și disparițiune a formelor Materiei este ''evoluțiunea onduliformă”.''&lt;ref&gt;''Teor. Ondul. Univ.,'' Cap. I, sec. 2.&lt;/ref&gt;

In adevăr, „una din cele mai generale” legi ale materiei este mișcarea pe care o asumă fenomenele în formă de „curbă suitoare” și curbă „scoborâtoare”. Oriunde ne uităm, constatăm o „undă”, atât în lumea organică cât și în lumea anorganică. „Orice formă evolutivă este o undă”, iar „Materia în metamorfozarea sa veșnică face o adevărată mișcare ondulatoare”.&lt;ref&gt;''Op. cit.,'' sec. 1.&lt;/ref&gt;

In lumea organică, legea ondulațiunii e lesne de observat. Pretutindeni descoperim unde sau modificări de suire și coborâre în desvoltare. Intreaga viață organică „trece prin o serie de ondulațiuni perfecte ale varietăților organice”. Toate varietățile fac parte din unde mai mari, numite specii, acestea la rândul lor din unde și mai mari, numite genuri, și așa mai departe până la un punct culminant de desvoltare, când unda începe să scadă. „In decursul transformărei organice se observă că un organ, o funcțiune, în sfârșit un caracter dat se des-&lt;noinclude&gt;{{sep|6em|align=left}}{{Referințe mici}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>5sq0ugdg5976a4j3wvb2dcu17kej4jg</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Pagină:Vasile Conta - Opere filosofice.pdf/25</title>
    <ns>104</ns>
    <id>50397</id>
    <revision>
      <id>150593</id>
      <timestamp>2026-04-02T00:11:25Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>/* Proofread */</comment>
      <origin>150593</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2602" sha1="lxc7ca28wc230ixnrmt1obaw0pl3axl" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;28&lt;/noinclude&gt;voltă și predominează câtva timp; pentru a da loc apoi la o scădere treptată a acestui caracter și la desvoltarea pe nesimțite a unui altuia care va predomina în un alt timp în paguba celui dintâi. Această succesiune de predominațiuni funcționale se face iarăși conform cu legile ondulațiunii”.&lt;ref&gt;''Teor. Ondul. Univ.,'' Cap. I, sec. 1.&lt;/ref&gt;

Legea ondulațiunii universale operează și în domeniul fenomenelor sufletești. Nu există „ordine de idei care să nu aibă unda sa” și „chiar adevărurile științifice nu scapă de legea ondulațiuni universale”.&lt;ref&gt;''Ibid.''&lt;/ref&gt; In epocile de desvoltare ale omenirei observăm aceiași lege. Așa „ideile ce caracterizează o singură perioadă, se nasc din ideile perioadelor precedente, cresc și se desvoltă pe nesimțite în paguba acelor idei, și apoi la rândul lor descresc pe nesimțite și dispar după ce au dat naștere ideilor din perioada următoare”.&lt;ref&gt;''Incercări de Meta.,'' Sec. 7. Legea se aplică, după Conta, și la sistemul solar, care „va trebui și el să parcurgă curba sa coborâtoare și să se sfârșească, pentru a da loc apoi la o altă lume cu altă formă.” ''Teor. Ondul. Univ.,'' Cap. I, sec. 1.&lt;/ref&gt;

Legea ondulațiunii universale implică o deducție necesară, anume imposibilitatea unui progres la infinit. Dacă toate în lumea fenomenelor sunt supuse unei desvoltări limitate printr’un punct culminant, atunci progresul nu poate fi nesfârșit. „Nu există pe lume și nici nu poate exista un individ, o familie de indivizi, un popor, o rasă etc., care să nu aibă o curbă scoborîtoare tot așa de necesară ca și curba suitoare”.&lt;ref&gt;''Teor. Ondul. Univ.,'' Cap. II, sec. 3.&lt;/ref&gt;

In acelaș timp un scepticism se desprinde din legea ondulațiunii universale. Dacă toate fenomenele sunt supuse unei desvoltări limitate pentru ca apoi să fie supuse unei degenerări fatale, atunci urmează că refrenul unei astfel de legi nu poate fi decât acela din cartea [[Biblia/Vechiul Testament/Ecclesiastul|Eclesiastului]]. Această impresie se desprinde însă din orice știință și din orice filosofie dusă până la metafizică. Conta simțea aceasta mai bine decât un sceptic dogmatic, dar nu putea renunța la absolut în fața unei consecințe, pe care Scolasticii ar fi numit-o ''„imediată”.'' Adevărul este că legea ondulațiunii universale, așa cum ne-o expune Conta, reprezintă o teorie a absolutului mai mult în sensul metafizic decât în sensul științific al cuvântului.
{{nop}}&lt;noinclude&gt;{{sep|6em|align=left}}{{Referințe mici}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>lxc7ca28wc230ixnrmt1obaw0pl3axl</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Pagină:Vasile Conta - Opere filosofice.pdf/26</title>
    <ns>104</ns>
    <id>50398</id>
    <revision>
      <id>150594</id>
      <timestamp>2026-04-02T00:15:49Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>/* Proofread */</comment>
      <origin>150594</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2530" sha1="flni4qbxy2oyqog0lwrgfimi89w92z1" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;{{rh|||29}}&lt;/noinclude&gt;{{dhr}}
{{C|
{{A+|S11|§ 11.&amp;ensp;'''{{lsp||Conclusiun|e}}'''}}
}}

Filosofia lui Conta cuprinde cea dintâi încercare în limba română de a interpreta sistematic fenomenele lumei. Deși neisprăvită în ceeace privește rotunzimea sistemului pe care-l urmărea, ea reprezintă totuși o contribuție originală în istoria culturei românești.

In adevăr, Conta rămâne mai întâi o personalitate culturală prin faptul că într’un mediu cu totul potrivnic speculațiunilor abstracte, a încercat să gândească sistematic, și să construiască o filosofie. Incercarea este cu atât mai originală cu cât ea cuprinde, cum am văzut, și puncte noi de vedere față de problemele eterne ale gândirei. Meritul omului nu este mai puțin vrednic de menționat. Conta a fost pătruns de conștiința totului, el a rămas un filosof în mijlocul unei societăți care se pierdea în lupte meschine sau în preocupări de ordin secundar. Cu toate compromisurile făcute față de o astfel de societate, Conta a știut să-și îndrepte atenția asupra celor mai înalte probleme.

Metafizica este cea mai viguroasă parte din opera filosofică a lui Conta. Dar ca toate construcțiile de categoria aceasta, metafizica lui Conta are soarta de a rămâne, cum se spune de obicei, „un roman al gândirei”. Conta își dă seama de caracterul relativ al sistemelor metafizice, dar nu poate renunța la metafizică pentru bunul motiv că ea corespunde unei „necesități intelectuale”. Punctul său de vedere este analog cu al lui ''Kant.'' Prin aceasta el se desparte atât de materialiști cât și de positiviști. Inconsequența este evidentă. Dar Conta întrevede posibilitatea unei metafizici științifice și critice, o concepție în sensul lui ''Lange.'' Ceeace el ne-a lăsat în această privință nu corespunde însă concepției adevărate pe care o avea despre metafizică, și nici încercarea de a reconcilia materialismul și pozitivismul cu metafizica nu pare să fie suficient întemeiată.&lt;ref&gt;Afirmația că Teoria Fatalismului „este poate singurul sistem filozofic care explică totul” ''(Teor. Fatal.,'' Conclusiune) — trebue luată ca o vorbă de tânăr entusiast.&lt;/ref&gt; Pe de altă parte Conta ne vorbește de „influența amăgirei de sine”, la care sunt supuse toate sistemele metafizice și mărturisește că și sistemul său nu va scăpa de această influență.&lt;ref&gt;''Bazele Meta.,'' Cap. II.&lt;/ref&gt; Ultima sa lucrare ră-&lt;noinclude&gt;{{sep|6em|align=left}}{{Referințe mici}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>flni4qbxy2oyqog0lwrgfimi89w92z1</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Pagină:Vasile Conta - Opere filosofice.pdf/27</title>
    <ns>104</ns>
    <id>50399</id>
    <revision>
      <id>150595</id>
      <timestamp>2026-04-02T00:19:56Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>/* Proofread */</comment>
      <origin>150595</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="2515" sha1="8wvuv4vi6fr6z19qwlctvbzu15kga4o" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;30&lt;/noinclude&gt;masă neterminată, ne arată preocuparea lui Conta de a reconstrui sistemul conform concepției științifice pe care o avea despre metafizică.

In sistemul său de cugetare Conta a fost stăpânit de ideia unui determinism crud, pe care-l accepta nu numai în domeniul naturei, ci și în domeniul fenomenelor sufletești. Dacă relațiunea cauzală nu poate fi stabilită întotdeauna cu preciziune în acest domeniu, aceasta se datorește numai stărei înapoiate a științei. „Azi putem face afirmația că o lege psihologică sau sociologică este neprecisă sau falsă, însă nu cu certitudinea hotărîtă că niciodată nu se vor mai descoperi legi complecte și statornice în acest domeniu”.&lt;ref&gt;''Intâile Principii cari alcătuesc lumea,'' Cap. I, sec. 5&lt;/ref&gt; Societatea și individul sunt supuse acelorași legi ca și fenomenele naturei. Dacă legile sociale sunt ca și legile fizice, atunci analogia organismului în societate se impune. Conta avea intenția de a aplica principiile teoretice ale filosofiei sale la fenomenele sociale și să arate interdependența individului și a societății.&lt;ref&gt;Vezi în această privință și schița sa ''L’Art de se conduire dans la Société”,'' după un manuscris inedit, tradus și comentat de D. Gusti în ''Arhiva pentru Știință și Reforma Socială,'' Anul 1, No. 4, p. 619—624.&lt;/ref&gt;

Concepția unei teorii a ondulațiunii universale, dedusă din evoluționism, întărea și mai mult convingerea lui Conta că omul, ca și natura, e determinat de anumite legi, mai mult sau mai puțin cunoscute. Știința va lărgi sfera cunoștințelor pozitive, dar pe de altă parte imaginația va deschide noui orizonturi cunoștințelor cari urmează să se stabilească în viitor. De fapt există o continuă înaintare în sfera cugetării, pe care Conta o admite în contrazicere aparentă cu punctul culminant al undei, dar în armonie cu credința sa intimă că omenirea se află încă pe panta suitoare a evoluției.

Dacă ar fi să caracterizăm filosofia lui Conta, ar trebui să ținem seamă în primul rând de elementele eterogene pe cari le conține. Reconcilierea pozitivismului, materialismului și al idealismului cu metafizica nu a fost realizată de Conta. Sistemul său, deși unitar în principiu, suferă de diviziune în ceeace privește forma. Nici timpul și nici cunoștințele nu i-au fost suficiente să învingă greutățile cu cari un filosof are de luptat îna-&lt;noinclude&gt;{{sep|6em|align=left}}{{Referințe mici}}&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>8wvuv4vi6fr6z19qwlctvbzu15kga4o</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Discuție Utilizator:~2026-20374-02</title>
    <ns>3</ns>
    <id>50400</id>
    <revision>
      <id>150603</id>
      <timestamp>2026-04-02T10:43:37Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>/* ■ Modificarea v-a fost anulată */ secțiune nouă</comment>
      <origin>150603</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="740" sha1="kjgkf0tt60rwbkb58k3wh6kah4pgibq" xml:space="preserve">==■ Modificarea v-a fost anulată==

[[Image:Information.svg|25px]]  Bun venit pe Wikisource. Deși toată lumea este binevenită să modifice constructiv articolele de pe Wikisource, cel puțin una din modificările dumneavoastră recente{{#if:Năpasta|, ca aceea de la pagina [[:Năpasta]],}} nu pare să fie constructivă și a fost anulată. Pentru teste vă rugăm să folosiți [[Wikisource:Cutia cu nisip|cutia cu nisip]]. Vă invităm să citiți și [[Wikisource:Bun venit|pagina de bun venit]] pentru a afla cum puteți contribui la proiectul nostru. {{#if:|{{{2}}}|Vă mulțumim!}} &lt;!-- Format:au-vandalism1 --&gt; [[Utilizator:TiberiuFr25|TiberiuFr25]] ([[Discuție Utilizator:TiberiuFr25|discuție]]) 2 aprilie 2026 13:43 (EEST)</text>
      <sha1>kjgkf0tt60rwbkb58k3wh6kah4pgibq</sha1>
    </revision>
  </page>
  <page>
    <title>Pagină:Vasile Conta - Opere filosofice.pdf/30</title>
    <ns>104</ns>
    <id>50401</id>
    <revision>
      <id>150605</id>
      <timestamp>2026-04-02T10:59:15Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <comment>/* Proofread */</comment>
      <origin>150605</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="1902" sha1="2mahfan76lbq92q31l8twb3tgg04sor" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;&lt;/noinclude&gt;Erà un timp când în genere se credea că toate lucrurile, fără deosebire, și toate mișcările lor sunt îndreptate de către voința, arbitrul, bunul plac al unei sau al mai multor ''ființe supra-omenești,'' ba câteodată ele sunt îndreptate chiar de către voința, arbitrul, bunul plac al omului. ''Intâmplarea'' asemenea nu erà cu totul izgonită dela stăpânirea lumii aceștia.

Aceste credințe începură a slăbi îndată ce apărură științele pozitive. Fiecare pas înnainte făcut de aceste din urmă constituie un pas înnapoi pentru cele dintâiu. In adevăr, fiecare știință pozitivă, la rândul său, după ce a explorat domeniul său, într’un mod mai mult sau mai puțin complet, ne-a lăsat siguranța că toate fenomenele de cari ea se ocupă sunt regulate de către legi inflexibile. Insă fiindcă sunt câteva domenii neexplorate sau măcar puțin cunoscute, deaceea le vine la îndemână partizanilor vechilor credinți de a găsì în ele loc măcar pentru ''liberal arbitru'' al omului, dacă nu și pentru zeitatea ''„Intâmplare”.''

Eu mă voiu silì prin această scriere a dovedì că toate fenomenele din lume, fie ele fizice, morale sau intelectuale, sunt regulate după legi fixe și naturale; că, prin urmare, nu există nimic din tot aceeace s’a numit ''voință liberă'' omenească sau dumnezeiască, nici din aceeace s’a numit ''întâmplare;'' și că în lume nu există decât Materie care se mișcă și se metamorfozează până la infinit în spațiu și în timp, ascultând în toate mișcările și metamorfozele sale legi fatale.

Pentru acest scop, voiu trece în revistă deosebitele grupuri de fenomene.
{{dhr}}
{{C|
CAPITOLUL I.

'''Fenomenele fizice și fiziologice.'''
}}
Comte, a statornicit șirul în care științele au trebuit cu necesitate să ia naștere și să se desvolteze. Astfel, astronomia&lt;noinclude&gt;&lt;references/&gt;&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>2mahfan76lbq92q31l8twb3tgg04sor</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>150606</id>
      <parentid>150605</parentid>
      <timestamp>2026-04-02T11:04:15Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>TiberiuFr25</username>
        <id>11409</id>
      </contributor>
      <origin>150606</origin>
      <model>proofread-page</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="1920" sha1="8icir441d3258q9qarhb5wjaeefwc2p" xml:space="preserve">&lt;noinclude&gt;&lt;pagequality level=&quot;3&quot; user=&quot;TiberiuFr25&quot; /&gt;&lt;/noinclude&gt;Erà un timp când în genere se credea că toate lucrurile, fără deosebire, și toate mișcările lor sunt îndreptate de către voința, arbitrul, bunul plac al unei sau al mai multor ''ființe supra-omenești,'' ba câteodată ele sunt îndreptate chiar de către voința, arbitrul, bunul plac al omului. ''Intâmplarea'' asemenea nu erà cu totul izgonită dela stăpânirea lumii aceștia.

Aceste credințe începură a slăbi îndată ce apărură științele pozitive. Fiecare pas înnainte făcut de aceste din urmă constituie un pas înnapoi pentru cele dintâiu. In adevăr, fiecare știință pozitivă, la rândul său, după ce a explorat domeniul său, într’un mod mai mult sau mai puțin complet, ne-a lăsat siguranța că toate fenomenele de cari ea se ocupă sunt regulate de către legi inflexibile. Insă fiindcă sunt câteva domenii neexplorate sau măcar puțin cunoscute, deaceea le vine la îndemână partizanilor vechilor credinți de a găsì în ele loc măcar pentru ''liberal arbitru'' al omului, dacă nu și pentru zeitatea ''„Intâmplare”.''

Eu mă voiu silì prin această scriere a dovedì că toate fenomenele din lume, fie ele fizice, morale sau intelectuale, sunt regulate după legi fixe și naturale; că, prin urmare, nu există nimic din tot aceeace s’a numit ''voință liberă'' omenească sau dumnezeiască, nici din aceeace s’a numit ''întâmplare;'' și că în lume nu există decât Materie care se mișcă și se metamorfozează până la infinit în spațiu și în timp, ascultând în toate mișcările și metamorfozele sale legi fatale.

Pentru acest scop, voiu trece în revistă deosebitele grupuri de fenomene.
{{dhr}}
{{C|
{{uc|{{A+|Capitolul I}}}}.&lt;br/&gt;
'''Fenomenele fizice și fiziologice.'''
}}
Comte, a statornicit șirul în care științele au trebuit cu necesitate să ia naștere și să se desvolteze. Astfel, astronomia&lt;noinclude&gt;&lt;references/&gt;&lt;/noinclude&gt;</text>
      <sha1>8icir441d3258q9qarhb5wjaeefwc2p</sha1>
    </revision>
  </page>
</mediawiki>