Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.46.0-wmf.24 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul Event Event talk 104 50431 150676 2026-04-18T17:21:40Z TiberiuFr25 11409 /* Proofread */ 150676 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="TiberiuFr25" />44</noinclude>respunzatoare la cutare subdiviziune a facultăților sufletului. Acestea sunt detaliuri interesante, dar în cari nu putem și nici nu avem nevoie să intrăm. Pentru subiectul nostru e destul să dovedim deocamdată că sufletul stă în creier și în dependențele sale. Pentru a sprijini această aserțiune nu voiu face alta decât să reamintesc dovezile următoare:<ref>Pentru detailurile acestor dovezi, vezi: ''[[:en:Author:Ludwig Büchner|Büchner]]:'' Force et Matière; chapitre, Cerveau et âme.</ref> 1. Anatomia comparată ne arată că, pe toată scara animalelor, dela punctul cel mai de jos până la om, energia inteligenții este în raport statornicit și ascendent cu dimensiunea și greutatea mai întâiu, și apoi cu constituțiunea și forma creierilor. Animalele ocupă cea mai inferioară schiță a scării, n’au în genere decât ganglioane sau rudimente de creieri. Suind scara găsim că animalele cele mai inteligente sunt tocmai acelea cari au creierii cei mai dezvoltați, precum sunt: elefantul, delfinul, momița, câinele, etc. Insfârșit, vine omul care absolut și relativ are cel mai mare creier. Dacă observăm omul în timpul cursului vieții sale, vedem, că inteligența crește cu dezvoltarea succesivă și materială a creierului; pentru a slăbi și a descrește pe urmă, cu cât acest organ se slăbește și se deformează din cauza bătrânețelor. 2. Patologia ne învață că, dacă acele părți ale creierului cari prezidează la funcțiunile intelectuale sunt atacate de o boală grea, atunci din aceasta se nasc perturbațiuni analoage în spirit. Nu există boală mentală care să nu aibă cauza sa în o perturbațiune a creierului. Și dacă în cazuri excepționale nu s’a putut găsì urmele boalei pe creier, cauza este că mijloacele noastre diagnostice sunt prea imperfecte în comparație cu extrema delicateță, și complicație a părților din cari se compune acest organ. De altă parte se știe că slăbiciunea congenitală a spiritului, precum este imbecilitatea, idiotismul, cretinismul (care se observă la gușații dela munte) este totdeauna unită cu o deformațiune congenitală a creierului. 3. Vivisecțiunile și experimentele făcute de Flourens sunt poate cele mai concludente din toate dovezile. Flourens a supus experimentelor sale, deosebite animale, dela cari el a scos, de vii, creierii, însă pături, pături și succesiv, începând dela părțile superioare. El a constatat că în timpul experimentărilor,<noinclude>{{sep|6em|align=left}}{{Referințe mici}}</noinclude> 48lh0jeppkcoxh843a1qgom0u4gshir