Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.46.0-wmf.24 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul Event Event talk 104 50129 150695 150022 2026-04-26T21:32:27Z SZC 03 18229 /* Validated */ 150695 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="4" user="SZC 03" />{{antetPagină||{{asc|La Medeleni}}|285}}</noinclude>primitoare speteze, căptușite cu mătasă albastră — înadins adusă din Franța — cărunțiseră decănd tăcerea moțăia in ele. Taburetele, ca niște broaște țestoase cu albastră carapace, înțepeniseră subt apăsarea vremii. Și toate cărțile, bucoavnele, gromolnicele și ceasloavele răsfoite de uscatul deget al Fiței și colindate de ochii ei verzi, zăceau în lăzi sau grămădite pe jos. Intr’un ungher, stranii instrumente de muzică — născociri ale unui strămoș meloman și șui — așteptau pe strănepotul în care avea poate să învie sufletul străbunului, — să le deslege melodiile amuțite. Vioare de lemn blond cu gâtul curb; vioare brune ca zahărul ars, cu gât șerpuitor de lebede; viole cu pântecele bombat ca al voluptății; cobze, mandoline și ghitare, care de care mai sucite, mai întortochiate. Și toate înnecate în tăcere! Teancuri de portrete cu rame negre, castanii sau aurii, ovale sau pătrate, de lemn sau catifea, mari și mici, — desprinse treptat de pe zidurile odăilor de jos, se rezemau laolaltă pe umărul aceleiași uitări; și chipurile lor păreau icoane ale colbului și ale paianjenilor, nu ale unor fețe omenești. Mirosea a lemnărie încinsă de căldură, a putregaiu uscat și a colb de arhivă. Așa că aroma de proaspete piersici, în pod, era îngrozitor de veselă… „…Mâncam ca un rege în fața Curții. Nu avea<noinclude><references/></noinclude> 8yhrnnm8nbmesunkbf6esazuzg6fv82 3 50443 150694 2026-04-26T18:25:36Z New user message 6487 [[Template:Welcome|Mesaj de bun-venit]] 150694 wikitext text/x-wiki {{Template:Welcome|realName=|name=Corina Mella}} -- [[Utilizator:New user message|New user message]] ([[Discuție Utilizator:New user message|discuție]]) 26 aprilie 2026 21:25 (EEST) 9s391uuzge70vxdzsq7tbyvio26uzbx 104 50444 150696 2026-04-26T21:36:43Z SZC 03 18229 /* Proofread */ 150696 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="SZC 03" />{{antetPagină|286|{{asc|Ionel Teodoreanu}}|}}</noinclude>voe să-mi vorbească decât papagalul, ca un favorit. Cânele meu care îmbătrânise, ședea totdeauna la dreapta mea; cele două pisici, la fiecare capăt al mesei, așteptând să le arunc câte o bucățică de carne“… Ajungând la acest pasaj, Dănuț întoarse cartea pe dos, așezând-o pe podea, luă o persică fardată și mușcă din ea zgomotos. Cel mai fericit om din lume eră Robinson Crusoe, așa cum îl arătă lucioasă cromolitografie de pe copertă: Intre coliba — mai mult peșteră - și palmierul de trunchiul căruia atârnă o nucă de cocos, se vedeă marea, dincolo de gărduț, inofensivă și drăguță ca o grădiniță de albăstrele. La intrarea colibei, în gaura neagră-verzue, un păianjen alegoric își țesuse o pânză neglijent poligonală. Din colibă, pornea iarba tânără cu reflexe verzi de aquarelă udă. Trebue să fi fost tare cald când se fotografiase Robinson, fiindcă deasupra căciulei țuguete — care-i acoperea și urechile și ceafa, ca o glugă — radia o umbrelă făcută din frunze de palmier cu marginele roze de soare subt cerul albastru prin care literele titlului defilau roșii: Robinson Crusoe. Da’ așa-i plăcea lui Robinson: să umble gros îmbrăcat pe orice vreme! Sarica de blană bărboasă eră croită pe talie. Robinson avea o față foarte simpatică — aducea pu Moș Crăciun, numai că barba și mustețile-i erau castanii. Mustățile spiritual răsucite; obrajii rumeori; barba<noinclude><references/></noinclude> k7avrpzhhfw1bcz9m50okqu3akzmvah 150697 150696 2026-04-26T21:38:21Z SZC 03 18229 150697 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="SZC 03" />{{antetPagină|286|{{asc|Ionel Teodoreanu}}|}}</noinclude>voe să-mi vorbească decât papagalul, ca un favorit. Cânele meu care îmbătrânise, ședea totdeauna la dreapta mea; cele două pisici, la fiecare capăt al mesei, așteptând să le arunc câte o bucățică de carne“… Ajungând la acest pasaj, Dănuț întoarse cartea pe dos, așezând-o pe podea, luă o persică fardată și mușcă din ea zgomotos. Cel mai fericit om din lume eră Robinson Crusoe, așa cum îl arătă lucioasă cromolitografie de pe copertă: Intre coliba — mai mult peșteră — și palmierul de trunchiul căruia atârnă o nucă de cocos, se vedeă marea, dincolo de gărduț, inofensivă și drăguță ca o grădiniță de albăstrele. La intrarea colibei, în gaura neagră-verzue, un păianjen alegoric își țesuse o pânză neglijent poligonală. Din colibă, pornea iarba tânără cu reflexe verzi de aquarelă udă. Trebue să fi fost tare cald când se fotografiase Robinson, fiindcă deasupra căciulei țuguete — care-i acoperea și urechile și ceafa, ca o glugă — radia o umbrelă făcută din frunze de palmier cu marginele roze de soare subt cerul albastru prin care literele titlului defilau roșii: Robinson Crusoe. Da’ așa-i plăcea lui Robinson: să umble gros îmbrăcat pe orice vreme! Sarica de blană bărboasă eră croită pe talie. Robinson avea o față foarte simpatică — aducea pu Moș Crăciun, numai că barba și mustețile-i erau castanii. Mustățile spiritual răsucite; obrajii rumeori; barba<noinclude><references/></noinclude> dhczysm7umugkxx4fqaxke7qrjascit