Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.46.0-wmf.26 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul Event Event talk 0 4831 150725 150724 2026-05-02T05:16:40Z Mishuletz 445 Anularea modificării [[Special:Diff/150724|150724]] făcute de [[Special:Contributions/~2026-26465-76|~2026-26465-76]] ([[User talk:~2026-26465-76|Discuție]]) 150725 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Mănăstirea Argeșului | autor = | secțiune = | anterior = | următor = | note = Poezie populară culeasă de [[Vasile Alecsandri]], 1874 }} ==I== :Pe Argeș în gios :Pe un mal frumos, :Negru-vodă trece<ref>După cronicile Țării Românești, Radul Negru voievod domnea dincolo de Carpați, pre Almas și pe Făgăraș, ridicatu-s-au de acolo cu toată casa lui și mult norod și pogorându-se pe apa Dâmboviței început-a a face țară nouă. Întâi a făcut orașul Câmpulung unde a ridicat și o biserică naltă și frumoasă. Apoi a descălecat pe Argeș, unde și-a pus scaunul domniei zidind curți de piatră și case domnești, și o biserică mare și mândru lucrată. În ''Revista română'', publicată la București, se găsește descrierea acestei biserici împreună cu stampe litografiate ce reprezintă frumusețile arhitecturii sale. </ref> :Cu tovarăși zece, :Nouă meșteri mari, :Calfe și zidari, :Și Manole, zece,<ref>Acest meșter Manole a rămas în tradiție un personaj legendar. Poporul atribuie lui Manole zidirea tuturor monumentelor vechi din țară.</ref> :Care-i și întrece. :Merg cu toți pe cale :Să aleagă-n vale :Loc de mănastire :Și de pomenire. :Iată, cum mergeau :Că-n drum ajungeau :Pe-un biet ciobănaș :Din fluier doinaș,<ref>Toți păstorii români poartă în brâu un fluier mic ce se numește fluier ciobănesc, și sună din el deosebite arii, unele vesele, iar cele mai multe melancolice și foarte expresive. Un călător străin, muzician de mare talent, zice „că adeseori, când cineva umblă în munții țărilor române, el aude în depărtare un fluier păstoresc ce sună cu dulceața un cântec de dor. Atunci el se oprește fără voie, dominat de un farmec necunoscut pentru ca să asculte mult timp aceste suspinuri ale muntelui.” În călătoriile mele prin munți după căutarea baladelor poporale, am auzit multe fluiere răsunând prin poienele codrilor și am rămas încântat de frumusețea originală a acelor sunete pătrunzătoare, iar mai cu seamă la Bicaz, pe malul Bistriței, am întâlnit un păstor anume Brândușă, care se înălța la gradul unui adevărat artist prin talentul cu care cânta ''Doina ''din fluierul său. </ref> :Și cum îl vedea :Domnul îi zicea: :„Mândre ciobănaș, :Din fluier doinaș! :Pe Argeș în sus :Cu turma te-ai dus, :Pe Argeș în jos :Cu turma ai fost. :Nu cumva-ai văzut :Pe unde-ai trecut :Un zid părăsit :Și neisprăvit :La loc de grindiș, :La verde-aluniș?” :„Ba, doamne,-am văzut :Pe unde-am trecut :Un zid părăsit :Și neisprăvit. :Câinii cum îl văd, :La el se repăd :Și latră-a pustiu :Și urlă-a morțiu.” :Cât îl auzea, :Domnu-nveselea :Și curând pleca, :Spre zid apuca :Cu nouă zidari, :Nouă meșteri mari :Și Manole zece :Care-i și întrece. :„Iată zidul meu! :Aici aleg eu :Loc de mănastire :Și de pomenire. :Deci voi, meșteri mari, :Calfe și zidari, :Curând vă siliți :Lucrul de-l porniți, :Ca să-mi ridicați, :Aici să-mi durați :Mănastire naltă :Cum n-a mai fost altă, :Că v-oi da averi, :V-oi face boieri, :Iar de nu, apoi :V-oi zidi pe voi, :V-oi zidi de vii :Chiar în temelii!” ==II== :Meșterii grăbea, :Sferile-ntindea, :Locul măsura, :Șanțuri largi săpa, :Și mereu lucra, :Zidul ridica, :Dar orice lucra :Noaptea se surpa!<ref>Superstițiile poporului în privirea zidirilor sunt multe. Așa, el crede că o zidire nu poate avea trăinicie dacă nu se îndeplinesc oarecare datini mistice, precum de pildă îngroparea umbrei unui om în temelie. Pietrarii au obicei a fura umbra cuiva, adică a-i lua măsura umbrei cu o trestie și a zidi apoi acea trestie în talpa zidirii. Omul cu umbra furată moare până la 40 de zile și devine stafie nevăzută și geniul întăritor al casei. Fiind însă că acest obicei a produs adeseori nenorociri, speriind mintea celor cu umbrele furate, și aducându-i astfel la boale grele, zidarii au fost siliți a-și schimba datina. Când dar este a se ridica vreo casă nouă, până a nu se așeza cea întâi piatră a temeliei, se face agheasmă cu care se stropesc șanțurile. Apoi se taie doi miei de se face masă mare pentru zidari, care după ce ospătează și închină în sănătatea stăpânului casei și întru tăria zidurilor, îngroapă cruciș capetele mieilor în două colțuri ale casei, iar în celelalte două unghiuri, ei zidesc două oale roșii pline cu apă ne-ncepută. Iar după ce lucrul se săvârșește, românii nu se mută în casă până ce mai întâi nu duc înăuntru icoanele, zahăr, pâine și sare, și după mutare ei dau masă mare de bună locuință. </ref> :A doua zi iar, :A treia zi iar, :A patra zi iar :Lucrau în zadar! :Domnul se mira :Ș-apoi îi mustra, :Ș-apoi se-ncrunta :Și-i amenința :Să-i puie de vii :Chiar în temelii! :Meșterii cei mari, :Calfe și zidari, :Tremurau lucrând, :Lucrau tremurând :Zi lungă de vară :Ziua pân-în seară, :Iar Manole sta, :Nici că mai lucra, :Ci mi se culca :Și un vis visa, :Apoi se scula :Ș-astfel cuvânta: :„Nouă meșteri mari, :Calfe și zidari! :Știți ce am visat :De când m-am culcat? :O șoapta de sus :Aievea mi-a spus :Că orice-am lucra :Noaptea s-a surpa :Pân-om hotărî :În zid de-a zidi :Cea-ntâi soțioară, :Cea-ntâi surioară :Care s-a ivi :Mâini în zori de zi :Aducând bucate :La soț ori la frate. :Deci dacă vroiți :Ca să isprăviți :Sfânta mănastire :Pentru pomenire, :Noi să ne-apucăm :Cu toți să jurăm :Și să ne legăm :Taina s-o păstrăm: :Ș-orice soțioară, :Orice surioară :Mâini în zori de zi :Întâi s-a ivi, :Pe ea s-o jertfim :În zid s-o zidim!”<ref>Nenorocita este menită a-și pierde viața pentru mântuirea zidirii și a se face stafia bisericii. Vezi nota precedentă. Fiindcă am pomenit mai sus de stafii ce sunt umbre casnice care locuiesc mai cu seamă în beciuri întunecoase, aici credem că e locul să pomenim și de alte crederi superstițioase ale poporului român. Astfel sunt strigoii, moroii, rusaliile etc. ''Strigoii ''sunt morții care se scoală din morminte și merg în noaptea Sfântului Andrei cu sicriile pe cap, de cearcă pe la casele lor. Românii spre a se apară de asemenea vizite supărătoare au obicei a freca ușile și ferestrele cu usturoi în ajunul Șf. Andrei, fiind usturoiul displăcut strigoilor. ''Moroii ''sunt iarăși un soi de strigoi mici ce vin de cer țâță la mamele lor. Ei sunt copii noi-născuți ce mor până a nu fi botezali. Spre a-i împăca, mamele trebuie să care cu gura, șapte ani de-a rândul, în ziua de Bobotează aghiazmă mare și să stropească astfel mormintele copiilor. ''Rusaliile ''sunt trei fete de împărat care au ciudă asupra oamenilor fiindcă nu au fost băgate în seamă de dânșii în cursul vieții lor. Ele nasc furtuni ce descoperă casele românilor, vârtejuri ce ridică pânzele nevestelor în vremea ghilitului și le anină pe copaci. Se crede ca rusaliile fură și copii de lângă mamele lor și îi duc peste ape și peste codri. De acolo vine vorba ''l-au umflat rusaliile!'' Femeile românce păzesc cu sfințenie ziua de Rusalii, și în vreme de nouă săptămâni ele nu culeg nici o buruiană de leac, crezând că în acel timp buruienile sunt pișcate de rusalii și nu au putere de lecuit. Cum vine însă ziua Sânzienelor, toate româncile aleargă pe câmp la culesul de buruiene crezând ca în acea zi toate au darul vindecării. Spre a se apăra de mânia rusaliilor, este obicei în ajunul zilei lor a pune pelin sub căpătâiul patului și a purta a doua zi pelinul la brâu. Subiectul acestei balade este cântat și de poeții poporali ai Sârbiei, însă cu oarecare deosebiri. Balada sârbească se numește ''Fondarea cetății Scadar'' ( Scutari ) ce este ridicată de trei frați Merljawtschewitsch, anume regele Wukaschin, voievodul Ugljescha și tânărul Gojko. Meșterul cel mare se cheamă Rad în loc de Manole. Femeia zidită este nevasta lui Gojko. Din cuprinsul acelei balade se vede însă că aceeași superstiție există pe ambele maluri ale Dunării. </ref> ==III== :Iată-n zori de zi :Manea se trezi, :Ș-apoi se sui :Pe gard de nuiele :Și mai sus, pe schele, :Și-n câmp se uita, :Drumul cerceta. :Când, vai! Ce zărea? :Cine că venea? :Soțioara lui, :Floarea câmpului! :Ea s-apropia :Și îi aducea :Prânz de mâncătură, :Vin de băutură. :Cât el o zărea, :Inima-i sărea, :În genunchi cădea :Și plângând zicea: :„Dă, Doamne, pe lume :O ploaie cu spume, :Să facă pâraie, :Să curgă șiroaie, :Apele să crească, :Mândra să-mi oprească, :S-o oprească-n vale :S-o-ntoarcă din cale!” :Domnul se-ndura, :Ruga-i asculta, :Norii aduna, :Ceru-ntuneca :Și curgea deodată :Ploaie spumegată :Ce face pâraie :Și umflă șiroaie. :Dar oricât cădea :Mândra n-o oprea, :Ci ea tot venea, :Și s-apropia. :Manea mi-o vedea, :Inima-i plângea, :Și iar se-nchina, :Și iar se ruga: :„Suflă, Doamne,-un vânt :Suflă-l pe pământ, :Brazii să-i despoaie, :Paltini să îndoaie, :Munții să răstoarne, :Mândra să-mi întoarne, :Să mi-o-ntoarne-n cale, :S-o ducă de vale!” :Domnul se-ndura, :Ruga-i asculta :Și sufla un vânt :Un vânt pe pământ :Paltini că-ndoia, :Brazi că despoia, :Munții răsturna, :Iară pe Ana :Nici c-o înturna! :Ea mereu venea, :Pe drum șovăia :Și s-apropia :Și amar de ea, :Iată c-ajungea! ==IV== :Meșterii cei mari :Calfe și zidari, :Mult înveselea :Dacă o vedea, :Iar Manea turba, :Mândra-și săruta, :În brațe-o lua, :Pe schele-o urca, :Pe zid o punea :Și, glumind, zicea: :„Stai, mândruța mea, :Nu te speria, :Că vrem să glumim :Și să te zidim!” :Ana se-ncredea :Și vesel râdea. :Iar Manole ofta :Și se apuca :Zidul de zidit, :Visul de-mplinit. :Zidul se suia :Și o cuprindea :Pân' la gleznișoare, :Pân' la pulpișoare. :Iar ea, vai de ea! :Nici că mai râdea, :Ci mereu zicea: :„Manole, Manole, :Meștere Manole! :Ajungă-ți de șagă, :Că nu-i bună, dragă. :Manole, Manole, :Meștere Manole! :Zidul rău mă strânge, :Trupușoru-mi frânge!” :Iar Manea tăcea :Și mereu zidea. :Zidul se suia :Și o cuprindea :Pân' la gleznișoare, :Pân' la pulpișoare, :Pân' la costișoare, :Pân' la țâțișoare. :Dar ea, vai de ea, :Tot mereu plângea :Și mereu zicea: :„Manole, Manole :Meștere Manole! :Zidul rău mă strânge, :Țâțișoara-mi plânge, :Copilașu-mi frânge!” :Manole turba :Și mereu lucra. :Zidul se suia :Și o cuprindea :Pân' la costișoare, :Pân' la țâțișoare, :Pân' la buzișoare, :Pân' la ochișori, :Încât, vai de ea, :Nu se mai vedea, :Ci se auzea :Din zid că zicea: :„Manole, Manole :Meștere Manole! :Zidul rău mă strânge, :Viața mi se stinge!” ==V== :Pe Argeș în gios, :Pe un mal frumos, :Negru-vodă vine :Ca să se închine :La cea mănăstire, :Falnică zidire, :Mănăstire naltă :Cum n-a mai fost altă. :Domnul o privea :Și se-nveselea :Și astfel grăia: :„Voi, meșteri zidari, :Zece meșteri mari! :Spuneți-mi cu drept, :Cu mâna la piept, :De-aveți meșterie :Ca să-mi faceți mie :Altă mănastire :Pentru pomenire :Mult mai luminoasă :Și mult mai frumoasă! :Iar cei meșteri mari, :Calfe și zidari, :Cum sta pe grindiș, :Sus pe coperiș, :Vesel se mândreau :Ș-apoi răspundeau: :„Ca noi, meșteri mari, :Calfe și zidari, :Alții nici că sânt :Pe acest pământ! :Află că noi știm :Oricând să zidim :Altă mănăstire :Pentru pomenire, :Mult mai luminoasă :Și mult mai frumoasă. :Domnu-i asculta :Și pe gânduri sta, :Apoi poruncea :Schelele să strice, :Scări să le ridice. :Iar pe cei zidari, :Zece meșteri mari, :Să mi-i părăsească :Ca să putrezească :Colo pe grindiș, :Sus pe coperiș. :Meșterii gândeau :Și ei își făceau :Aripi zburătoare :De șindrili ușoare, :Apoi le-ntindeau :Și-n văzduh săreau :Dar pe loc cădeau, :Și unde picau :Trupu-și despicau. :Iar bietul Manole, :Meșterul Manole, :Când se încerca :De-a se arunca, :Iată c-auzea :Din zid că ieșea :Un glas nădușit, :Un glas mult iubit :Care greu gemea :Și mereu zicea: :„Manole, Manole, :Meștere Manole! :Zidul rău mă strânge, :Țâțișoara-mi plânge, :Copilașu-mi frânge, :Viața mi se stinge!” :Cum o auzea, :Manea se pierdea, :Ochii-i se-nvelea, :Lumea se-ntorcea, :Norii se-nvârtea, :Și de pe grindiș, :De pe coperiș, :Mort bietul cădea! :Iar unde cădea, :Ce se mai făcea? :O fântâna lină, :Cu apa puțină, :Cu apă sărată :Cu lacrimi udată! ---- <references/> [[Categorie:Vasile Alecsandri]] * [[es:El_monasterio_de_Arge%C5%9F]] rde5w5lkewbtw9mcmhyjskpk6exibpb 150733 150725 2026-05-02T08:25:16Z Mishuletz 445 /* I */ 150733 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Mănăstirea Argeșului | autor = | secțiune = | anterior = | următor = | note = Poezie populară culeasă de [[Vasile Alecsandri]], 1874 }} ==I== :Pe Argeș în jos, :Pe un mal frumos, :Negru-vodă trece<ref>După cronicile Țării Românești, Radul Negru voievod domnea dincolo de Carpați, pre Almas și pe Făgăraș, ridicatu-s-au de acolo cu toată casa lui și mult norod și pogorându-se pe apa Dâmboviței început-a a face țară nouă. Întâi a făcut orașul Câmpulung unde a ridicat și o biserică naltă și frumoasă. Apoi a descălecat pe Argeș, unde și-a pus scaunul domniei zidind curți de piatră și case domnești, și o biserică mare și mândru lucrată. În ''Revista română'', publicată la București, se găsește descrierea acestei biserici împreună cu stampe litografiate ce reprezintă frumusețile arhitecturii sale. </ref> :Cu tovarăși zece, :Nouă meșteri mari, :Calfe și zidari, :Și Manole, zece,<ref>Acest meșter Manole a rămas în tradiție un personaj legendar. Poporul atribuie lui Manole zidirea tuturor monumentelor vechi din țară.</ref> :Care-i și întrece. :Merg cu toți pe cale :Să aleagă-n vale :Loc de mănastire :Și de pomenire. :Iată, cum mergeau :Că-n drum ajungeau :Pe-un biet ciobănaș :Din fluier doinaș,<ref>Toți păstorii români poartă în brâu un fluier mic ce se numește fluier ciobănesc, și sună din el deosebite arii, unele vesele, iar cele mai multe melancolice și foarte expresive. Un călător străin, muzician de mare talent, zice „că adeseori, când cineva umblă în munții țărilor române, el aude în depărtare un fluier păstoresc ce sună cu dulceața un cântec de dor. Atunci el se oprește fără voie, dominat de un farmec necunoscut pentru ca să asculte mult timp aceste suspinuri ale muntelui.” În călătoriile mele prin munți după căutarea baladelor poporale, am auzit multe fluiere răsunând prin poienele codrilor și am rămas încântat de frumusețea originală a acelor sunete pătrunzătoare, iar mai cu seamă la Bicaz, pe malul Bistriței, am întâlnit un păstor anume Brândușă, care se înălța la gradul unui adevărat artist prin talentul cu care cânta ''Doina ''din fluierul său. </ref> :Și cum îl vedea :Domnul îi zicea: :„Mândre ciobănaș, :Din fluier doinaș! :Pe Argeș în sus :Cu turma te-ai dus, :Pe Argeș în jos :Cu turma ai fost. :Nu cumva-ai văzut :Pe unde-ai trecut :Un zid părăsit :Și neisprăvit :La loc de grindiș, :La verde-aluniș?” :„Ba, doamne,-am văzut :Pe unde-am trecut :Un zid părăsit :Și neisprăvit. :Câinii cum îl văd, :La el se repăd :Și latră-a pustiu :Și urlă-a morțiu.” :Cât îl auzea, :Domnu-nveselea :Și curând pleca, :Spre zid apuca :Cu nouă zidari, :Nouă meșteri mari :Și Manole zece :Care-i și întrece. :„Iată zidul meu! :Aici aleg eu :Loc de mănastire :Și de pomenire. :Deci voi, meșteri mari, :Calfe și zidari, :Curând vă siliți :Lucrul de-l porniți, :Ca să-mi ridicați, :Aici să-mi durați :Mănastire naltă :Cum n-a mai fost altă, :Că v-oi da averi, :V-oi face boieri, :Iar de nu, apoi :V-oi zidi pe voi, :V-oi zidi de vii :Chiar în temelii!” ==II== :Meșterii grăbea, :Sferile-ntindea, :Locul măsura, :Șanțuri largi săpa, :Și mereu lucra, :Zidul ridica, :Dar orice lucra :Noaptea se surpa!<ref>Superstițiile poporului în privirea zidirilor sunt multe. Așa, el crede că o zidire nu poate avea trăinicie dacă nu se îndeplinesc oarecare datini mistice, precum de pildă îngroparea umbrei unui om în temelie. Pietrarii au obicei a fura umbra cuiva, adică a-i lua măsura umbrei cu o trestie și a zidi apoi acea trestie în talpa zidirii. Omul cu umbra furată moare până la 40 de zile și devine stafie nevăzută și geniul întăritor al casei. Fiind însă că acest obicei a produs adeseori nenorociri, speriind mintea celor cu umbrele furate, și aducându-i astfel la boale grele, zidarii au fost siliți a-și schimba datina. Când dar este a se ridica vreo casă nouă, până a nu se așeza cea întâi piatră a temeliei, se face agheasmă cu care se stropesc șanțurile. Apoi se taie doi miei de se face masă mare pentru zidari, care după ce ospătează și închină în sănătatea stăpânului casei și întru tăria zidurilor, îngroapă cruciș capetele mieilor în două colțuri ale casei, iar în celelalte două unghiuri, ei zidesc două oale roșii pline cu apă ne-ncepută. Iar după ce lucrul se săvârșește, românii nu se mută în casă până ce mai întâi nu duc înăuntru icoanele, zahăr, pâine și sare, și după mutare ei dau masă mare de bună locuință. </ref> :A doua zi iar, :A treia zi iar, :A patra zi iar :Lucrau în zadar! :Domnul se mira :Ș-apoi îi mustra, :Ș-apoi se-ncrunta :Și-i amenința :Să-i puie de vii :Chiar în temelii! :Meșterii cei mari, :Calfe și zidari, :Tremurau lucrând, :Lucrau tremurând :Zi lungă de vară :Ziua pân-în seară, :Iar Manole sta, :Nici că mai lucra, :Ci mi se culca :Și un vis visa, :Apoi se scula :Ș-astfel cuvânta: :„Nouă meșteri mari, :Calfe și zidari! :Știți ce am visat :De când m-am culcat? :O șoapta de sus :Aievea mi-a spus :Că orice-am lucra :Noaptea s-a surpa :Pân-om hotărî :În zid de-a zidi :Cea-ntâi soțioară, :Cea-ntâi surioară :Care s-a ivi :Mâini în zori de zi :Aducând bucate :La soț ori la frate. :Deci dacă vroiți :Ca să isprăviți :Sfânta mănastire :Pentru pomenire, :Noi să ne-apucăm :Cu toți să jurăm :Și să ne legăm :Taina s-o păstrăm: :Ș-orice soțioară, :Orice surioară :Mâini în zori de zi :Întâi s-a ivi, :Pe ea s-o jertfim :În zid s-o zidim!”<ref>Nenorocita este menită a-și pierde viața pentru mântuirea zidirii și a se face stafia bisericii. Vezi nota precedentă. Fiindcă am pomenit mai sus de stafii ce sunt umbre casnice care locuiesc mai cu seamă în beciuri întunecoase, aici credem că e locul să pomenim și de alte crederi superstițioase ale poporului român. Astfel sunt strigoii, moroii, rusaliile etc. ''Strigoii ''sunt morții care se scoală din morminte și merg în noaptea Sfântului Andrei cu sicriile pe cap, de cearcă pe la casele lor. Românii spre a se apară de asemenea vizite supărătoare au obicei a freca ușile și ferestrele cu usturoi în ajunul Șf. Andrei, fiind usturoiul displăcut strigoilor. ''Moroii ''sunt iarăși un soi de strigoi mici ce vin de cer țâță la mamele lor. Ei sunt copii noi-născuți ce mor până a nu fi botezali. Spre a-i împăca, mamele trebuie să care cu gura, șapte ani de-a rândul, în ziua de Bobotează aghiazmă mare și să stropească astfel mormintele copiilor. ''Rusaliile ''sunt trei fete de împărat care au ciudă asupra oamenilor fiindcă nu au fost băgate în seamă de dânșii în cursul vieții lor. Ele nasc furtuni ce descoperă casele românilor, vârtejuri ce ridică pânzele nevestelor în vremea ghilitului și le anină pe copaci. Se crede ca rusaliile fură și copii de lângă mamele lor și îi duc peste ape și peste codri. De acolo vine vorba ''l-au umflat rusaliile!'' Femeile românce păzesc cu sfințenie ziua de Rusalii, și în vreme de nouă săptămâni ele nu culeg nici o buruiană de leac, crezând că în acel timp buruienile sunt pișcate de rusalii și nu au putere de lecuit. Cum vine însă ziua Sânzienelor, toate româncile aleargă pe câmp la culesul de buruiene crezând ca în acea zi toate au darul vindecării. Spre a se apăra de mânia rusaliilor, este obicei în ajunul zilei lor a pune pelin sub căpătâiul patului și a purta a doua zi pelinul la brâu. Subiectul acestei balade este cântat și de poeții poporali ai Sârbiei, însă cu oarecare deosebiri. Balada sârbească se numește ''Fondarea cetății Scadar'' ( Scutari ) ce este ridicată de trei frați Merljawtschewitsch, anume regele Wukaschin, voievodul Ugljescha și tânărul Gojko. Meșterul cel mare se cheamă Rad în loc de Manole. Femeia zidită este nevasta lui Gojko. Din cuprinsul acelei balade se vede însă că aceeași superstiție există pe ambele maluri ale Dunării. </ref> ==III== :Iată-n zori de zi :Manea se trezi, :Ș-apoi se sui :Pe gard de nuiele :Și mai sus, pe schele, :Și-n câmp se uita, :Drumul cerceta. :Când, vai! Ce zărea? :Cine că venea? :Soțioara lui, :Floarea câmpului! :Ea s-apropia :Și îi aducea :Prânz de mâncătură, :Vin de băutură. :Cât el o zărea, :Inima-i sărea, :În genunchi cădea :Și plângând zicea: :„Dă, Doamne, pe lume :O ploaie cu spume, :Să facă pâraie, :Să curgă șiroaie, :Apele să crească, :Mândra să-mi oprească, :S-o oprească-n vale :S-o-ntoarcă din cale!” :Domnul se-ndura, :Ruga-i asculta, :Norii aduna, :Ceru-ntuneca :Și curgea deodată :Ploaie spumegată :Ce face pâraie :Și umflă șiroaie. :Dar oricât cădea :Mândra n-o oprea, :Ci ea tot venea, :Și s-apropia. :Manea mi-o vedea, :Inima-i plângea, :Și iar se-nchina, :Și iar se ruga: :„Suflă, Doamne,-un vânt :Suflă-l pe pământ, :Brazii să-i despoaie, :Paltini să îndoaie, :Munții să răstoarne, :Mândra să-mi întoarne, :Să mi-o-ntoarne-n cale, :S-o ducă de vale!” :Domnul se-ndura, :Ruga-i asculta :Și sufla un vânt :Un vânt pe pământ :Paltini că-ndoia, :Brazi că despoia, :Munții răsturna, :Iară pe Ana :Nici c-o înturna! :Ea mereu venea, :Pe drum șovăia :Și s-apropia :Și amar de ea, :Iată c-ajungea! ==IV== :Meșterii cei mari :Calfe și zidari, :Mult înveselea :Dacă o vedea, :Iar Manea turba, :Mândra-și săruta, :În brațe-o lua, :Pe schele-o urca, :Pe zid o punea :Și, glumind, zicea: :„Stai, mândruța mea, :Nu te speria, :Că vrem să glumim :Și să te zidim!” :Ana se-ncredea :Și vesel râdea. :Iar Manole ofta :Și se apuca :Zidul de zidit, :Visul de-mplinit. :Zidul se suia :Și o cuprindea :Pân' la gleznișoare, :Pân' la pulpișoare. :Iar ea, vai de ea! :Nici că mai râdea, :Ci mereu zicea: :„Manole, Manole, :Meștere Manole! :Ajungă-ți de șagă, :Că nu-i bună, dragă. :Manole, Manole, :Meștere Manole! :Zidul rău mă strânge, :Trupușoru-mi frânge!” :Iar Manea tăcea :Și mereu zidea. :Zidul se suia :Și o cuprindea :Pân' la gleznișoare, :Pân' la pulpișoare, :Pân' la costișoare, :Pân' la țâțișoare. :Dar ea, vai de ea, :Tot mereu plângea :Și mereu zicea: :„Manole, Manole :Meștere Manole! :Zidul rău mă strânge, :Țâțișoara-mi plânge, :Copilașu-mi frânge!” :Manole turba :Și mereu lucra. :Zidul se suia :Și o cuprindea :Pân' la costișoare, :Pân' la țâțișoare, :Pân' la buzișoare, :Pân' la ochișori, :Încât, vai de ea, :Nu se mai vedea, :Ci se auzea :Din zid că zicea: :„Manole, Manole :Meștere Manole! :Zidul rău mă strânge, :Viața mi se stinge!” ==V== :Pe Argeș în gios, :Pe un mal frumos, :Negru-vodă vine :Ca să se închine :La cea mănăstire, :Falnică zidire, :Mănăstire naltă :Cum n-a mai fost altă. :Domnul o privea :Și se-nveselea :Și astfel grăia: :„Voi, meșteri zidari, :Zece meșteri mari! :Spuneți-mi cu drept, :Cu mâna la piept, :De-aveți meșterie :Ca să-mi faceți mie :Altă mănastire :Pentru pomenire :Mult mai luminoasă :Și mult mai frumoasă! :Iar cei meșteri mari, :Calfe și zidari, :Cum sta pe grindiș, :Sus pe coperiș, :Vesel se mândreau :Ș-apoi răspundeau: :„Ca noi, meșteri mari, :Calfe și zidari, :Alții nici că sânt :Pe acest pământ! :Află că noi știm :Oricând să zidim :Altă mănăstire :Pentru pomenire, :Mult mai luminoasă :Și mult mai frumoasă. :Domnu-i asculta :Și pe gânduri sta, :Apoi poruncea :Schelele să strice, :Scări să le ridice. :Iar pe cei zidari, :Zece meșteri mari, :Să mi-i părăsească :Ca să putrezească :Colo pe grindiș, :Sus pe coperiș. :Meșterii gândeau :Și ei își făceau :Aripi zburătoare :De șindrili ușoare, :Apoi le-ntindeau :Și-n văzduh săreau :Dar pe loc cădeau, :Și unde picau :Trupu-și despicau. :Iar bietul Manole, :Meșterul Manole, :Când se încerca :De-a se arunca, :Iată c-auzea :Din zid că ieșea :Un glas nădușit, :Un glas mult iubit :Care greu gemea :Și mereu zicea: :„Manole, Manole, :Meștere Manole! :Zidul rău mă strânge, :Țâțișoara-mi plânge, :Copilașu-mi frânge, :Viața mi se stinge!” :Cum o auzea, :Manea se pierdea, :Ochii-i se-nvelea, :Lumea se-ntorcea, :Norii se-nvârtea, :Și de pe grindiș, :De pe coperiș, :Mort bietul cădea! :Iar unde cădea, :Ce se mai făcea? :O fântâna lină, :Cu apa puțină, :Cu apă sărată :Cu lacrimi udată! ---- <references/> [[Categorie:Vasile Alecsandri]] * [[es:El_monasterio_de_Arge%C5%9F]] 6u4ugkjgki1ers399haw1lmowf64xnk 150734 150733 2026-05-02T08:28:31Z Mishuletz 445 /* II */ 150734 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Mănăstirea Argeșului | autor = | secțiune = | anterior = | următor = | note = Poezie populară culeasă de [[Vasile Alecsandri]], 1874 }} ==I== :Pe Argeș în jos, :Pe un mal frumos, :Negru-vodă trece<ref>După cronicile Țării Românești, Radul Negru voievod domnea dincolo de Carpați, pre Almas și pe Făgăraș, ridicatu-s-au de acolo cu toată casa lui și mult norod și pogorându-se pe apa Dâmboviței început-a a face țară nouă. Întâi a făcut orașul Câmpulung unde a ridicat și o biserică naltă și frumoasă. Apoi a descălecat pe Argeș, unde și-a pus scaunul domniei zidind curți de piatră și case domnești, și o biserică mare și mândru lucrată. În ''Revista română'', publicată la București, se găsește descrierea acestei biserici împreună cu stampe litografiate ce reprezintă frumusețile arhitecturii sale. </ref> :Cu tovarăși zece, :Nouă meșteri mari, :Calfe și zidari, :Și Manole, zece,<ref>Acest meșter Manole a rămas în tradiție un personaj legendar. Poporul atribuie lui Manole zidirea tuturor monumentelor vechi din țară.</ref> :Care-i și întrece. :Merg cu toți pe cale :Să aleagă-n vale :Loc de mănastire :Și de pomenire. :Iată, cum mergeau :Că-n drum ajungeau :Pe-un biet ciobănaș :Din fluier doinaș,<ref>Toți păstorii români poartă în brâu un fluier mic ce se numește fluier ciobănesc, și sună din el deosebite arii, unele vesele, iar cele mai multe melancolice și foarte expresive. Un călător străin, muzician de mare talent, zice „că adeseori, când cineva umblă în munții țărilor române, el aude în depărtare un fluier păstoresc ce sună cu dulceața un cântec de dor. Atunci el se oprește fără voie, dominat de un farmec necunoscut pentru ca să asculte mult timp aceste suspinuri ale muntelui.” În călătoriile mele prin munți după căutarea baladelor poporale, am auzit multe fluiere răsunând prin poienele codrilor și am rămas încântat de frumusețea originală a acelor sunete pătrunzătoare, iar mai cu seamă la Bicaz, pe malul Bistriței, am întâlnit un păstor anume Brândușă, care se înălța la gradul unui adevărat artist prin talentul cu care cânta ''Doina ''din fluierul său. </ref> :Și cum îl vedea :Domnul îi zicea: :„Mândre ciobănaș, :Din fluier doinaș! :Pe Argeș în sus :Cu turma te-ai dus, :Pe Argeș în jos :Cu turma ai fost. :Nu cumva-ai văzut :Pe unde-ai trecut :Un zid părăsit :Și neisprăvit :La loc de grindiș, :La verde-aluniș?” :„Ba, doamne,-am văzut :Pe unde-am trecut :Un zid părăsit :Și neisprăvit. :Câinii cum îl văd, :La el se repăd :Și latră-a pustiu :Și urlă-a morțiu.” :Cât îl auzea, :Domnu-nveselea :Și curând pleca, :Spre zid apuca :Cu nouă zidari, :Nouă meșteri mari :Și Manole zece :Care-i și întrece. :„Iată zidul meu! :Aici aleg eu :Loc de mănastire :Și de pomenire. :Deci voi, meșteri mari, :Calfe și zidari, :Curând vă siliți :Lucrul de-l porniți, :Ca să-mi ridicați, :Aici să-mi durați :Mănastire naltă :Cum n-a mai fost altă, :Că v-oi da averi, :V-oi face boieri, :Iar de nu, apoi :V-oi zidi pe voi, :V-oi zidi de vii :Chiar în temelii!” ==II== :Meșterii grăbeau, :Sferile-ntindeau, :Locul măsurau, :Șanțuri largi săpau, :Și mereu lucrau, :Zidul ridicau, :Dar orice lucra :Noaptea se surpa!<ref>Superstițiile poporului în privirea zidirilor sunt multe. Așa, el crede că o zidire nu poate avea trăinicie dacă nu se îndeplinesc oarecare datini mistice, precum de pildă îngroparea umbrei unui om în temelie. Pietrarii au obicei a fura umbra cuiva, adică a-i lua măsura umbrei cu o trestie și a zidi apoi acea trestie în talpa zidirii. Omul cu umbra furată moare până la 40 de zile și devine stafie nevăzută și geniul întăritor al casei. Fiind însă că acest obicei a produs adeseori nenorociri, speriind mintea celor cu umbrele furate, și aducându-i astfel la boale grele, zidarii au fost siliți a-și schimba datina. Când dar este a se ridica vreo casă nouă, până a nu se așeza cea întâi piatră a temeliei, se face agheasmă cu care se stropesc șanțurile. Apoi se taie doi miei de se face masă mare pentru zidari, care după ce ospătează și închină în sănătatea stăpânului casei și întru tăria zidurilor, îngroapă cruciș capetele mieilor în două colțuri ale casei, iar în celelalte două unghiuri, ei zidesc două oale roșii pline cu apă ne-ncepută. Iar după ce lucrul se săvârșește, românii nu se mută în casă până ce mai întâi nu duc înăuntru icoanele, zahăr, pâine și sare, și după mutare ei dau masă mare de bună locuință. </ref> :A doua zi iar, :A treia zi iar, :A patra zi iar :Lucrau în zadar! :Domnul se mira :Ș-apoi îi mustra, :Ș-apoi se-ncrunta :Și-i amenința :Să-i puie de vii :Chiar în temelii! :Meșterii cei mari, :Calfe și zidari, :Tremurau lucrând, :Lucrau tremurând :Zi lungă de vară :Ziua pân-în seară, :Iar Manole sta, :Nici că mai lucra, :Ci mi se culca :Și un vis visa, :Apoi se scula :Ș-astfel cuvânta: :„Nouă meșteri mari, :Calfe și zidari! :Știți ce am visat :De când m-am culcat? :O șoapta de sus :Aievea mi-a spus :Că orice-am lucra :Noaptea s-a surpa :Pân-om hotărî :În zid de-a zidi :Cea-ntâi soțioară, :Cea-ntâi surioară :Care s-a ivi :Mâini în zori de zi :Aducând bucate :La soț ori la frate. :Deci dacă vroiți :Ca să isprăviți :Sfânta mănastire :Pentru pomenire, :Noi să ne-apucăm :Cu toți să jurăm :Și să ne legăm :Taina s-o păstrăm: :Ș-orice soțioară, :Orice surioară :Mâini în zori de zi :Întâi s-a ivi, :Pe ea s-o jertfim :În zid s-o zidim!”<ref>Nenorocita este menită a-și pierde viața pentru mântuirea zidirii și a se face stafia bisericii. Vezi nota precedentă. Fiindcă am pomenit mai sus de stafii ce sunt umbre casnice care locuiesc mai cu seamă în beciuri întunecoase, aici credem că e locul să pomenim și de alte crederi superstițioase ale poporului român. Astfel sunt strigoii, moroii, rusaliile etc. ''Strigoii ''sunt morții care se scoală din morminte și merg în noaptea Sfântului Andrei cu sicriile pe cap, de cearcă pe la casele lor. Românii spre a se apară de asemenea vizite supărătoare au obicei a freca ușile și ferestrele cu usturoi în ajunul Șf. Andrei, fiind usturoiul displăcut strigoilor. ''Moroii ''sunt iarăși un soi de strigoi mici ce vin de cer țâță la mamele lor. Ei sunt copii noi-născuți ce mor până a nu fi botezali. Spre a-i împăca, mamele trebuie să care cu gura, șapte ani de-a rândul, în ziua de Bobotează aghiazmă mare și să stropească astfel mormintele copiilor. ''Rusaliile ''sunt trei fete de împărat care au ciudă asupra oamenilor fiindcă nu au fost băgate în seamă de dânșii în cursul vieții lor. Ele nasc furtuni ce descoperă casele românilor, vârtejuri ce ridică pânzele nevestelor în vremea ghilitului și le anină pe copaci. Se crede ca rusaliile fură și copii de lângă mamele lor și îi duc peste ape și peste codri. De acolo vine vorba ''l-au umflat rusaliile!'' Femeile românce păzesc cu sfințenie ziua de Rusalii, și în vreme de nouă săptămâni ele nu culeg nici o buruiană de leac, crezând că în acel timp buruienile sunt pișcate de rusalii și nu au putere de lecuit. Cum vine însă ziua Sânzienelor, toate româncile aleargă pe câmp la culesul de buruiene crezând ca în acea zi toate au darul vindecării. Spre a se apăra de mânia rusaliilor, este obicei în ajunul zilei lor a pune pelin sub căpătâiul patului și a purta a doua zi pelinul la brâu. Subiectul acestei balade este cântat și de poeții poporali ai Sârbiei, însă cu oarecare deosebiri. Balada sârbească se numește ''Fondarea cetății Scadar'' ( Scutari ) ce este ridicată de trei frați Merljawtschewitsch, anume regele Wukaschin, voievodul Ugljescha și tânărul Gojko. Meșterul cel mare se cheamă Rad în loc de Manole. Femeia zidită este nevasta lui Gojko. Din cuprinsul acelei balade se vede însă că aceeași superstiție există pe ambele maluri ale Dunării. </ref> ==III== :Iată-n zori de zi :Manea se trezi, :Ș-apoi se sui :Pe gard de nuiele :Și mai sus, pe schele, :Și-n câmp se uita, :Drumul cerceta. :Când, vai! Ce zărea? :Cine că venea? :Soțioara lui, :Floarea câmpului! :Ea s-apropia :Și îi aducea :Prânz de mâncătură, :Vin de băutură. :Cât el o zărea, :Inima-i sărea, :În genunchi cădea :Și plângând zicea: :„Dă, Doamne, pe lume :O ploaie cu spume, :Să facă pâraie, :Să curgă șiroaie, :Apele să crească, :Mândra să-mi oprească, :S-o oprească-n vale :S-o-ntoarcă din cale!” :Domnul se-ndura, :Ruga-i asculta, :Norii aduna, :Ceru-ntuneca :Și curgea deodată :Ploaie spumegată :Ce face pâraie :Și umflă șiroaie. :Dar oricât cădea :Mândra n-o oprea, :Ci ea tot venea, :Și s-apropia. :Manea mi-o vedea, :Inima-i plângea, :Și iar se-nchina, :Și iar se ruga: :„Suflă, Doamne,-un vânt :Suflă-l pe pământ, :Brazii să-i despoaie, :Paltini să îndoaie, :Munții să răstoarne, :Mândra să-mi întoarne, :Să mi-o-ntoarne-n cale, :S-o ducă de vale!” :Domnul se-ndura, :Ruga-i asculta :Și sufla un vânt :Un vânt pe pământ :Paltini că-ndoia, :Brazi că despoia, :Munții răsturna, :Iară pe Ana :Nici c-o înturna! :Ea mereu venea, :Pe drum șovăia :Și s-apropia :Și amar de ea, :Iată c-ajungea! ==IV== :Meșterii cei mari :Calfe și zidari, :Mult înveselea :Dacă o vedea, :Iar Manea turba, :Mândra-și săruta, :În brațe-o lua, :Pe schele-o urca, :Pe zid o punea :Și, glumind, zicea: :„Stai, mândruța mea, :Nu te speria, :Că vrem să glumim :Și să te zidim!” :Ana se-ncredea :Și vesel râdea. :Iar Manole ofta :Și se apuca :Zidul de zidit, :Visul de-mplinit. :Zidul se suia :Și o cuprindea :Pân' la gleznișoare, :Pân' la pulpișoare. :Iar ea, vai de ea! :Nici că mai râdea, :Ci mereu zicea: :„Manole, Manole, :Meștere Manole! :Ajungă-ți de șagă, :Că nu-i bună, dragă. :Manole, Manole, :Meștere Manole! :Zidul rău mă strânge, :Trupușoru-mi frânge!” :Iar Manea tăcea :Și mereu zidea. :Zidul se suia :Și o cuprindea :Pân' la gleznișoare, :Pân' la pulpișoare, :Pân' la costișoare, :Pân' la țâțișoare. :Dar ea, vai de ea, :Tot mereu plângea :Și mereu zicea: :„Manole, Manole :Meștere Manole! :Zidul rău mă strânge, :Țâțișoara-mi plânge, :Copilașu-mi frânge!” :Manole turba :Și mereu lucra. :Zidul se suia :Și o cuprindea :Pân' la costișoare, :Pân' la țâțișoare, :Pân' la buzișoare, :Pân' la ochișori, :Încât, vai de ea, :Nu se mai vedea, :Ci se auzea :Din zid că zicea: :„Manole, Manole :Meștere Manole! :Zidul rău mă strânge, :Viața mi se stinge!” ==V== :Pe Argeș în gios, :Pe un mal frumos, :Negru-vodă vine :Ca să se închine :La cea mănăstire, :Falnică zidire, :Mănăstire naltă :Cum n-a mai fost altă. :Domnul o privea :Și se-nveselea :Și astfel grăia: :„Voi, meșteri zidari, :Zece meșteri mari! :Spuneți-mi cu drept, :Cu mâna la piept, :De-aveți meșterie :Ca să-mi faceți mie :Altă mănastire :Pentru pomenire :Mult mai luminoasă :Și mult mai frumoasă! :Iar cei meșteri mari, :Calfe și zidari, :Cum sta pe grindiș, :Sus pe coperiș, :Vesel se mândreau :Ș-apoi răspundeau: :„Ca noi, meșteri mari, :Calfe și zidari, :Alții nici că sânt :Pe acest pământ! :Află că noi știm :Oricând să zidim :Altă mănăstire :Pentru pomenire, :Mult mai luminoasă :Și mult mai frumoasă. :Domnu-i asculta :Și pe gânduri sta, :Apoi poruncea :Schelele să strice, :Scări să le ridice. :Iar pe cei zidari, :Zece meșteri mari, :Să mi-i părăsească :Ca să putrezească :Colo pe grindiș, :Sus pe coperiș. :Meșterii gândeau :Și ei își făceau :Aripi zburătoare :De șindrili ușoare, :Apoi le-ntindeau :Și-n văzduh săreau :Dar pe loc cădeau, :Și unde picau :Trupu-și despicau. :Iar bietul Manole, :Meșterul Manole, :Când se încerca :De-a se arunca, :Iată c-auzea :Din zid că ieșea :Un glas nădușit, :Un glas mult iubit :Care greu gemea :Și mereu zicea: :„Manole, Manole, :Meștere Manole! :Zidul rău mă strânge, :Țâțișoara-mi plânge, :Copilașu-mi frânge, :Viața mi se stinge!” :Cum o auzea, :Manea se pierdea, :Ochii-i se-nvelea, :Lumea se-ntorcea, :Norii se-nvârtea, :Și de pe grindiș, :De pe coperiș, :Mort bietul cădea! :Iar unde cădea, :Ce se mai făcea? :O fântâna lină, :Cu apa puțină, :Cu apă sărată :Cu lacrimi udată! ---- <references/> [[Categorie:Vasile Alecsandri]] * [[es:El_monasterio_de_Arge%C5%9F]] ob7epaeac1nugp2wwk2ih031yhgj680 150735 150734 2026-05-02T08:37:57Z Mishuletz 445 /* V */ 150735 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Mănăstirea Argeșului | autor = | secțiune = | anterior = | următor = | note = Poezie populară culeasă de [[Vasile Alecsandri]], 1874 }} ==I== :Pe Argeș în jos, :Pe un mal frumos, :Negru-vodă trece<ref>După cronicile Țării Românești, Radul Negru voievod domnea dincolo de Carpați, pre Almas și pe Făgăraș, ridicatu-s-au de acolo cu toată casa lui și mult norod și pogorându-se pe apa Dâmboviței început-a a face țară nouă. Întâi a făcut orașul Câmpulung unde a ridicat și o biserică naltă și frumoasă. Apoi a descălecat pe Argeș, unde și-a pus scaunul domniei zidind curți de piatră și case domnești, și o biserică mare și mândru lucrată. În ''Revista română'', publicată la București, se găsește descrierea acestei biserici împreună cu stampe litografiate ce reprezintă frumusețile arhitecturii sale. </ref> :Cu tovarăși zece, :Nouă meșteri mari, :Calfe și zidari, :Și Manole, zece,<ref>Acest meșter Manole a rămas în tradiție un personaj legendar. Poporul atribuie lui Manole zidirea tuturor monumentelor vechi din țară.</ref> :Care-i și întrece. :Merg cu toți pe cale :Să aleagă-n vale :Loc de mănastire :Și de pomenire. :Iată, cum mergeau :Că-n drum ajungeau :Pe-un biet ciobănaș :Din fluier doinaș,<ref>Toți păstorii români poartă în brâu un fluier mic ce se numește fluier ciobănesc, și sună din el deosebite arii, unele vesele, iar cele mai multe melancolice și foarte expresive. Un călător străin, muzician de mare talent, zice „că adeseori, când cineva umblă în munții țărilor române, el aude în depărtare un fluier păstoresc ce sună cu dulceața un cântec de dor. Atunci el se oprește fără voie, dominat de un farmec necunoscut pentru ca să asculte mult timp aceste suspinuri ale muntelui.” În călătoriile mele prin munți după căutarea baladelor poporale, am auzit multe fluiere răsunând prin poienele codrilor și am rămas încântat de frumusețea originală a acelor sunete pătrunzătoare, iar mai cu seamă la Bicaz, pe malul Bistriței, am întâlnit un păstor anume Brândușă, care se înălța la gradul unui adevărat artist prin talentul cu care cânta ''Doina ''din fluierul său. </ref> :Și cum îl vedea :Domnul îi zicea: :„Mândre ciobănaș, :Din fluier doinaș! :Pe Argeș în sus :Cu turma te-ai dus, :Pe Argeș în jos :Cu turma ai fost. :Nu cumva-ai văzut :Pe unde-ai trecut :Un zid părăsit :Și neisprăvit :La loc de grindiș, :La verde-aluniș?” :„Ba, doamne,-am văzut :Pe unde-am trecut :Un zid părăsit :Și neisprăvit. :Câinii cum îl văd, :La el se repăd :Și latră-a pustiu :Și urlă-a morțiu.” :Cât îl auzea, :Domnu-nveselea :Și curând pleca, :Spre zid apuca :Cu nouă zidari, :Nouă meșteri mari :Și Manole zece :Care-i și întrece. :„Iată zidul meu! :Aici aleg eu :Loc de mănastire :Și de pomenire. :Deci voi, meșteri mari, :Calfe și zidari, :Curând vă siliți :Lucrul de-l porniți, :Ca să-mi ridicați, :Aici să-mi durați :Mănastire naltă :Cum n-a mai fost altă, :Că v-oi da averi, :V-oi face boieri, :Iar de nu, apoi :V-oi zidi pe voi, :V-oi zidi de vii :Chiar în temelii!” ==II== :Meșterii grăbeau, :Sferile-ntindeau, :Locul măsurau, :Șanțuri largi săpau, :Și mereu lucrau, :Zidul ridicau, :Dar orice lucra :Noaptea se surpa!<ref>Superstițiile poporului în privirea zidirilor sunt multe. Așa, el crede că o zidire nu poate avea trăinicie dacă nu se îndeplinesc oarecare datini mistice, precum de pildă îngroparea umbrei unui om în temelie. Pietrarii au obicei a fura umbra cuiva, adică a-i lua măsura umbrei cu o trestie și a zidi apoi acea trestie în talpa zidirii. Omul cu umbra furată moare până la 40 de zile și devine stafie nevăzută și geniul întăritor al casei. Fiind însă că acest obicei a produs adeseori nenorociri, speriind mintea celor cu umbrele furate, și aducându-i astfel la boale grele, zidarii au fost siliți a-și schimba datina. Când dar este a se ridica vreo casă nouă, până a nu se așeza cea întâi piatră a temeliei, se face agheasmă cu care se stropesc șanțurile. Apoi se taie doi miei de se face masă mare pentru zidari, care după ce ospătează și închină în sănătatea stăpânului casei și întru tăria zidurilor, îngroapă cruciș capetele mieilor în două colțuri ale casei, iar în celelalte două unghiuri, ei zidesc două oale roșii pline cu apă ne-ncepută. Iar după ce lucrul se săvârșește, românii nu se mută în casă până ce mai întâi nu duc înăuntru icoanele, zahăr, pâine și sare, și după mutare ei dau masă mare de bună locuință. </ref> :A doua zi iar, :A treia zi iar, :A patra zi iar :Lucrau în zadar! :Domnul se mira :Ș-apoi îi mustra, :Ș-apoi se-ncrunta :Și-i amenința :Să-i puie de vii :Chiar în temelii! :Meșterii cei mari, :Calfe și zidari, :Tremurau lucrând, :Lucrau tremurând :Zi lungă de vară :Ziua pân-în seară, :Iar Manole sta, :Nici că mai lucra, :Ci mi se culca :Și un vis visa, :Apoi se scula :Ș-astfel cuvânta: :„Nouă meșteri mari, :Calfe și zidari! :Știți ce am visat :De când m-am culcat? :O șoapta de sus :Aievea mi-a spus :Că orice-am lucra :Noaptea s-a surpa :Pân-om hotărî :În zid de-a zidi :Cea-ntâi soțioară, :Cea-ntâi surioară :Care s-a ivi :Mâini în zori de zi :Aducând bucate :La soț ori la frate. :Deci dacă vroiți :Ca să isprăviți :Sfânta mănastire :Pentru pomenire, :Noi să ne-apucăm :Cu toți să jurăm :Și să ne legăm :Taina s-o păstrăm: :Ș-orice soțioară, :Orice surioară :Mâini în zori de zi :Întâi s-a ivi, :Pe ea s-o jertfim :În zid s-o zidim!”<ref>Nenorocita este menită a-și pierde viața pentru mântuirea zidirii și a se face stafia bisericii. Vezi nota precedentă. Fiindcă am pomenit mai sus de stafii ce sunt umbre casnice care locuiesc mai cu seamă în beciuri întunecoase, aici credem că e locul să pomenim și de alte crederi superstițioase ale poporului român. Astfel sunt strigoii, moroii, rusaliile etc. ''Strigoii ''sunt morții care se scoală din morminte și merg în noaptea Sfântului Andrei cu sicriile pe cap, de cearcă pe la casele lor. Românii spre a se apară de asemenea vizite supărătoare au obicei a freca ușile și ferestrele cu usturoi în ajunul Șf. Andrei, fiind usturoiul displăcut strigoilor. ''Moroii ''sunt iarăși un soi de strigoi mici ce vin de cer țâță la mamele lor. Ei sunt copii noi-născuți ce mor până a nu fi botezali. Spre a-i împăca, mamele trebuie să care cu gura, șapte ani de-a rândul, în ziua de Bobotează aghiazmă mare și să stropească astfel mormintele copiilor. ''Rusaliile ''sunt trei fete de împărat care au ciudă asupra oamenilor fiindcă nu au fost băgate în seamă de dânșii în cursul vieții lor. Ele nasc furtuni ce descoperă casele românilor, vârtejuri ce ridică pânzele nevestelor în vremea ghilitului și le anină pe copaci. Se crede ca rusaliile fură și copii de lângă mamele lor și îi duc peste ape și peste codri. De acolo vine vorba ''l-au umflat rusaliile!'' Femeile românce păzesc cu sfințenie ziua de Rusalii, și în vreme de nouă săptămâni ele nu culeg nici o buruiană de leac, crezând că în acel timp buruienile sunt pișcate de rusalii și nu au putere de lecuit. Cum vine însă ziua Sânzienelor, toate româncile aleargă pe câmp la culesul de buruiene crezând ca în acea zi toate au darul vindecării. Spre a se apăra de mânia rusaliilor, este obicei în ajunul zilei lor a pune pelin sub căpătâiul patului și a purta a doua zi pelinul la brâu. Subiectul acestei balade este cântat și de poeții poporali ai Sârbiei, însă cu oarecare deosebiri. Balada sârbească se numește ''Fondarea cetății Scadar'' ( Scutari ) ce este ridicată de trei frați Merljawtschewitsch, anume regele Wukaschin, voievodul Ugljescha și tânărul Gojko. Meșterul cel mare se cheamă Rad în loc de Manole. Femeia zidită este nevasta lui Gojko. Din cuprinsul acelei balade se vede însă că aceeași superstiție există pe ambele maluri ale Dunării. </ref> ==III== :Iată-n zori de zi :Manea se trezi, :Ș-apoi se sui :Pe gard de nuiele :Și mai sus, pe schele, :Și-n câmp se uita, :Drumul cerceta. :Când, vai! Ce zărea? :Cine că venea? :Soțioara lui, :Floarea câmpului! :Ea s-apropia :Și îi aducea :Prânz de mâncătură, :Vin de băutură. :Cât el o zărea, :Inima-i sărea, :În genunchi cădea :Și plângând zicea: :„Dă, Doamne, pe lume :O ploaie cu spume, :Să facă pâraie, :Să curgă șiroaie, :Apele să crească, :Mândra să-mi oprească, :S-o oprească-n vale :S-o-ntoarcă din cale!” :Domnul se-ndura, :Ruga-i asculta, :Norii aduna, :Ceru-ntuneca :Și curgea deodată :Ploaie spumegată :Ce face pâraie :Și umflă șiroaie. :Dar oricât cădea :Mândra n-o oprea, :Ci ea tot venea, :Și s-apropia. :Manea mi-o vedea, :Inima-i plângea, :Și iar se-nchina, :Și iar se ruga: :„Suflă, Doamne,-un vânt :Suflă-l pe pământ, :Brazii să-i despoaie, :Paltini să îndoaie, :Munții să răstoarne, :Mândra să-mi întoarne, :Să mi-o-ntoarne-n cale, :S-o ducă de vale!” :Domnul se-ndura, :Ruga-i asculta :Și sufla un vânt :Un vânt pe pământ :Paltini că-ndoia, :Brazi că despoia, :Munții răsturna, :Iară pe Ana :Nici c-o înturna! :Ea mereu venea, :Pe drum șovăia :Și s-apropia :Și amar de ea, :Iată c-ajungea! ==IV== :Meșterii cei mari :Calfe și zidari, :Mult înveselea :Dacă o vedea, :Iar Manea turba, :Mândra-și săruta, :În brațe-o lua, :Pe schele-o urca, :Pe zid o punea :Și, glumind, zicea: :„Stai, mândruța mea, :Nu te speria, :Că vrem să glumim :Și să te zidim!” :Ana se-ncredea :Și vesel râdea. :Iar Manole ofta :Și se apuca :Zidul de zidit, :Visul de-mplinit. :Zidul se suia :Și o cuprindea :Pân' la gleznișoare, :Pân' la pulpișoare. :Iar ea, vai de ea! :Nici că mai râdea, :Ci mereu zicea: :„Manole, Manole, :Meștere Manole! :Ajungă-ți de șagă, :Că nu-i bună, dragă. :Manole, Manole, :Meștere Manole! :Zidul rău mă strânge, :Trupușoru-mi frânge!” :Iar Manea tăcea :Și mereu zidea. :Zidul se suia :Și o cuprindea :Pân' la gleznișoare, :Pân' la pulpișoare, :Pân' la costișoare, :Pân' la țâțișoare. :Dar ea, vai de ea, :Tot mereu plângea :Și mereu zicea: :„Manole, Manole :Meștere Manole! :Zidul rău mă strânge, :Țâțișoara-mi plânge, :Copilașu-mi frânge!” :Manole turba :Și mereu lucra. :Zidul se suia :Și o cuprindea :Pân' la costișoare, :Pân' la țâțișoare, :Pân' la buzișoare, :Pân' la ochișori, :Încât, vai de ea, :Nu se mai vedea, :Ci se auzea :Din zid că zicea: :„Manole, Manole :Meștere Manole! :Zidul rău mă strânge, :Viața mi se stinge!” ==V== :Pe Argeș în jos, :Pe un mal frumos, :Negru-vodă vine :Ca să se închine :La cea mănăstire, :Falnică zidire, :Mănăstire naltă :Cum n-a mai fost altă. :Domnul o privea :Și se-nveselea :Și astfel grăia: :„Voi, meșteri zidari, :Zece meșteri mari! :Spuneți-mi cu drept, :Cu mâna la piept, :De-aveți meșterie :Ca să-mi faceți mie :Altă mănastire :Pentru pomenire :Mult mai luminoasă :Și mult mai frumoasă! :Iar cei meșteri mari, :Calfe și zidari, :Cum sta pe grindiș, :Sus pe coperiș, :Vesel se mândreau :Ș-apoi răspundeau: :„Ca noi, meșteri mari, :Calfe și zidari, :Alții nici că sânt :Pe acest pământ! :Află că noi știm :Oricând să zidim :Altă mănăstire :Pentru pomenire, :Mult mai luminoasă :Și mult mai frumoasă. :Domnu-i asculta :Și pe gânduri sta, :Apoi poruncea :Schelele să strice, :Scări să le ridice. :Iar pe cei zidari, :Zece meșteri mari, :Să mi-i părăsească :Ca să putrezească :Colo pe grindiș, :Sus pe coperiș. :Meșterii gândeau :Și ei își făceau :Aripi zburătoare :De șindrili ușoare, :Apoi le-ntindeau :Și-n văzduh săreau :Dar pe loc cădeau, :Și unde picau :Trupu-și despicau. :Iar bietul Manole, :Meșterul Manole, :Când se încerca :De-a se arunca, :Iată c-auzea :Din zid că ieșea :Un glas nădușit, :Un glas mult iubit :Care greu gemea :Și mereu zicea: :„Manole, Manole, :Meștere Manole! :Zidul rău mă strânge, :Țâțișoara-mi plânge, :Copilașu-mi frânge, :Viața mi se stinge!” :Cum o auzea, :Manea se pierdea, :Ochii-i se-nvelea, :Lumea se-ntorcea, :Norii se-nvârtea, :Și de pe grindiș, :De pe coperiș, :Mort bietul cădea! :Iar unde cădea, :Ce se mai făcea? :O fântâna lină, :Cu apa puțină, :Cu apă sărată :Cu lacrimi udată! ---- <references/> [[Categorie:Vasile Alecsandri]] * [[es:El_monasterio_de_Arge%C5%9F]] rlzavdg544kwhhhrx196d4drm2h0nmm 0 50098 150726 150686 2026-05-02T07:53:40Z Costy6911 19305 150726 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Caietul verde | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <Center>C U P R I N S U L</Center> <b>I - Lui N. I. Herescu</b> * [[Heladă]] * [[Centaurul bătrân]] * [[Insulă (Ion Pillat)|Insulă]] * [[Păstor ionian]] * [[Norul]] * [[Prinos]] * [[Dansatoarea]] * [[Inscripție votivă]] * [[Sarcofag]] * [[Asfodela]] * [[La un poet (Ion Pillat)|La un poet]] * [[Bust antic]] <b>II - Lui Perpessicius</b> * [[Adormind]] * [[Odaia ei]] * [[Sonet (Ion Pillat)|Sonet]] * [[Stanțe (Ion Pillat)|Stanțe]] * [[Recuerdo]] <b>III - Lui V. Voiculescu</b> * [[Scitul]] * [[Vrăjitorul de șerpi]] * [[Mortul]] <b>IV - Lui Al. Philippide</b> * [[Ornic]] * [[Călătorire]] * [[Oglinda fermecată (Ion Pillat)|Oglinda fermecată]] * [[Cocorii]] <b>V - Lui Ilarie Voronca</b> * [[Țara (Ion Pillat)|Țara]] * [[Primăvară (Ion Pillat)|Primăvară]] * [[Piersicul]] * [[De Paști]] * [[De-o fi să fie raiul...]] <b>VI - Lui Lucian Blaga</b> * [[Octombrie (Ion Pillat)|Octombrie]] * [[Seară pascală]] * [[Icoană pe sticlă]] <b>VII - Lui M. Rosenkranz</b> * [[Assisi]] * [[Toledo]] <b>VIII - Lui Dragoș Protopopescu</b> * [[Cântecul lui Ali]] * [[Balcic de seară]] * [[Balcic biblic]] <b>IX - Mariei Pillat</b> * [[Scrisoare]] <b>X - Lui Ion Barbu</b> * [[Elegie în pădure]] * [[Elegie în toamnă]] 46legerbaqs2v4xj66pkrqahtdkojjx 150727 150726 2026-05-02T07:54:17Z Costy6911 19305 150727 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Caietul verde | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = }} <Center>C U P R I N S U L</Center> <b>I - Lui N. I. Herescu</b> * [[Heladă]] * [[Centaurul bătrân]] * [[Insulă (Ion Pillat)|Insulă]] * [[Păstor ionian]] * [[Norul]] * [[Prinos]] * [[Dansatoarea]] * [[Inscripție votivă]] * [[Sarcofag]] * [[Asfodela]] * [[La un poet (Ion Pillat)|La un poet]] * [[Bust antic]] <b>II - Lui Perpessicius</b> * [[Adormind]] * [[Odaia ei]] * [[Sonet (Ion Pillat)|Sonet]] * [[Stanțe (Ion Pillat)|Stanțe]] * [[Recuerdo]] <b>III - Lui V. Voiculescu</b> * [[Scitul]] * [[Vrăjitorul de șerpi]] * [[Mortul]] <b>IV - Lui Al. Philippide</b> * [[Ornic]] * [[Călătorire]] * [[Oglinda fermecată (Ion Pillat)|Oglinda fermecată]] * [[Cocorii]] <b>V - Lui Ilarie Voronca</b> * [[Țara (Ion Pillat)|Țara]] * [[Primăvară (Ion Pillat)|Primăvară]] * [[Piersicul]] * [[De Paști]] * [[De-o fi să fie raiul...]] <b>VI - Lui Lucian Blaga</b> * [[Octombrie (Ion Pillat)|Octombrie]] * [[Seară pascală]] * [[Icoană pe sticlă]] <b>VII - Lui M. Rosenkranz</b> * [[Assisi]] * [[Toledo]] <b>VIII - Lui Dragoș Protopopescu</b> * [[Cântecul lui Ali]] * [[Balcic de seară]] * [[Balcic biblic]] <b>IX - Mariei Pillat</b> * [[Scrisoare (Ion Pillat)|Scrisoare]] <b>X - Lui Ion Barbu</b> * [[Elegie în pădure]] * [[Elegie în toamnă]] lp0ix7iyx5dmn7kxyfuaylysrbbw0l0 0 50449 150728 2026-05-02T07:55:11Z Costy6911 19305 Pagină nouă: {{titlu | titlu = Elegie în toamnă | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul [[Caietul verde]] | an = 1939 }} <poem> Stă vântul deodată pe iazuri, și stelele toamnei. Vâslind din aripe bătrâne ca ziua și noaptea, Un stol se înșiră de ducă sub zodii, dar nimeni Nu știe să răstălmăcească azi semnele firii. Și fumul rămâne albastru pe sate și frunza Rămâne pe umăr ușor ca o... 150728 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Elegie în toamnă | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul [[Caietul verde]] | an = 1939 }} <poem> Stă vântul deodată pe iazuri, și stelele toamnei. Vâslind din aripe bătrâne ca ziua și noaptea, Un stol se înșiră de ducă sub zodii, dar nimeni Nu știe să răstălmăcească azi semnele firii. Și fumul rămâne albastru pe sate și frunza Rămâne pe umăr ușor ca o mână uitată Și timpul se-adună, cenușă, în ornicul serii. Aleea cotită te-aduce de unde plecase. Bătrânul găsește într-însul flăcăul din vremuri. Păstori au venit dela munte, proptiți în toiege Întreabă luceafărul care lucește pe staul. Dulăii cu botul pe labe le stau la picioare Și turmele lor, împietrite, s-au strâns pentru noapte. O lampă se-aprinde în casă și omul deschide Iar cartea cea sfântă, citește iar slovele sfinte. Femeia întinde pe masă o pânză curată Și frânge iar pâinea și varsă iar vinul. Copilul Privește icoana, icoana privește copilul. În poartă așteaptă ologul și orbul șoptește: „La cină am stat în Emaus și astăzi cu Domnul“. Dar nimeni nu vede minunea, n-aude cuvântul, Și totul rămâne în lume, doar aripa zboară. </poem> 8kq2fkigb651ic0u388nf437kwoxrun 0 50450 150729 2026-05-02T07:55:51Z Costy6911 19305 Pagină nouă: {{titlu | titlu = Elegie în pădure | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul [[Caietul verde]] | an = 1939 }} <poem> În vale iar tălăngile răsună Și pier sunând a vremuri vechi pe drumul De toamnă, ce coboară către țară... Rămâne muntele pustiu și singur. Făgetul e de aur, numai brazii Stau pururi verzi pe cerul mai albastru. În codru ghionoaia bate toaca Grăbit, și toaca schitu... 150729 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Elegie în pădure | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul [[Caietul verde]] | an = 1939 }} <poem> În vale iar tălăngile răsună Și pier sunând a vremuri vechi pe drumul De toamnă, ce coboară către țară... Rămâne muntele pustiu și singur. Făgetul e de aur, numai brazii Stau pururi verzi pe cerul mai albastru. În codru ghionoaia bate toaca Grăbit, și toaca schitului răspunde. Și nu mai știi de-o vreme: e monahul Sau pasărea ce-și spune rugăciunea. Dar au tăcut ca să înceapă vântul. Ca un izvor cu ape șopotite El curge tot mai lin, tot mai departe În liniștea înaltă care-l soarbe. Amurgul a intrat în codru, calcă Pe foi uscate pașii de lumină, Și un ecou deodată se trezește Din somn adânc ca să adoarmă-n vale. De-acuma lasă-mă să sui la munte. Păstor de zile grele și de gânduri, Să mă opresc la stâna părăsită, Să-mi număr turma grijelor în tihnă, Să sun domol din fluier să-mi adoarmă Durerea, o mioară, la picioare. Să-mi pun urechea la pământ s-audă Surd inima pământului cum bate, Și ochii să-i ridic pe culmi să vadă Întâia stea crescând mereu lumina Ce tremură aprinsă la icoana De sticlă și de taină a tăriei. Și mai târziu, rotindu-se, să prindă Sus zodiile cerului în care Stă scris de când e lumea soarta lumii Și soarta pasării și soarta frunzei Și soarta muntelui și soarta mea. </poem> 4txncim7lxivwvodwe21flnc99wcqrb 0 50451 150730 2026-05-02T07:56:46Z Costy6911 19305 Pagină nouă: {{titlu | titlu = Scrisoare | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul [[Caietul verde]] | an = 1939 }} <poem> Se lasă iar amurgul pe parcul din Miorcani Și zgomotul pe care l-am auzit de ani, Cu pulberea luminii ajunge pân' la mine: E mugetul cirezii ce-ncet cu seara vine. Sunt scârțâiri de care pe drumul greu de rod. E tunetul căruții ce trece peste pod. Sunt chiote de oameni... Ce stranie... 150730 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Scrisoare | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul [[Caietul verde]] | an = 1939 }} <poem> Se lasă iar amurgul pe parcul din Miorcani Și zgomotul pe care l-am auzit de ani, Cu pulberea luminii ajunge pân' la mine: E mugetul cirezii ce-ncet cu seara vine. Sunt scârțâiri de care pe drumul greu de rod. E tunetul căruții ce trece peste pod. Sunt chiote de oameni... Ce stranie prelungire Le face să se piardă deodată-n amintire, O toacă bate tainic. Un clopot sună lung. Sântă Măria mică e mâine. Să te-ajung Nu pot decât cu scrisul, cu gândul și cu dorul. Pe chipul tău, pe timpul ce fuge, trag zăvorul Să mi te prind aicea, tu, cea de ieri, de azi, Tu, pururea aceeaș la cuget, la obraz. În parcul vechi și unde nimica nu se schimbă Ci numai anotimpul cu pas pustiu se plimbă, Cum vrei să măsur ziua cu bietul nostru ceas. De ce apuc condeiul să-ți scriu, când mi-ai rămas! Întâia frunză cade, întâia barză pleacă. Vor da alți muguri mâine și păsări noi pe cracă S-or legăna. Tu însă vei sta când s-or fi dus. În juru-mi înserarea pe țarini a apus, Cenușa înnoptării pe mâna mea se lasă. O lampă c-o privire a luminat în casă Ca sufletul tău darnic, deschis și liniștit. În drumul vieții mele Miorcanii m-au oprit. A înnoptat: orașul și-aprinde cafeneaua. Aici la câmp sting lama să se apropie steaua Ce-a licărit stingheră la margine de sat. Pe-aleea nevăzută se-aude apăsat Unitul pas al tatii și-al mamei mele, pasul Ce-l auzeam pe vremuri, copil, când suna ceasul Culcării, așteptându-i să mă sărute-n pat. O rază albă ramul din geam l-a dezgropat: Din umbră mii de ramuri misterios se lasă Cu crengi catifelate pe pajiști de mătasă Și bolți de întuneric se farmă și se frâng. Ce-a fost adânc în noapte se face mai adânc Sub arcuri nesfârșite ce tremură-n lumină, Când se revarsă luna ca o fântână plină. Deschid fereastra: pace, părere și pustiu. Doar inima mi-o roade ceva ca un burghiu Și o fărâmițează cu fiecare clipă. Pe iarbă cade-o poamă, prin frunză o aripă. Și mă gândesc departe, la tine, la copii, La moartea tuturora ce vine când nu știi, La viata care curge cu murmure de apă... </poem> piunj16eoug2vv6woluqr14h2xqv8hd 0 50452 150731 2026-05-02T07:57:30Z Costy6911 19305 Pagină nouă: {{titlu | titlu = Balcic biblic | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul [[Caietul verde]] | an = 1939 }} <poem> Pe piatra asta veche la care vii, cadână, Cu vasul de aramă în seară la cișmea, Ședea Samarineanca tăcută la fântână Așa cum stă de veacuri în Evanghelia mea. Din luntrea asta veche culcată peste plajă, De care-ai prins la soare, pescare, un năvod, Apostolii odată zv... 150731 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Balcic biblic | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul [[Caietul verde]] | an = 1939 }} <poem> Pe piatra asta veche la care vii, cadână, Cu vasul de aramă în seară la cișmea, Ședea Samarineanca tăcută la fântână Așa cum stă de veacuri în Evanghelia mea. Din luntrea asta veche culcată peste plajă, De care-ai prins la soare, pescare, un năvod, Apostolii odată zvârliră largă mreajă Pe apele sfințite în vremea lui Irod. Și sub smochinul ăsta bătrân ca amintirea, Sub care stai de pază, pândar cu cap de sfânt, Grăia Galileanul, cum spune povestirea, Când pilduia Scriptura cea bună pe pământ. Și pe asinul ăsta pe care, grădinare, Ți-aduci la târg harbujii și poama, azi ca ceri, Venea Mântuitorul așa încet, călare, Pe drumuri înverzite cu foi de palmieri. </poem> d934zodb4nvvxzs7ivon1w7v8cb653y 0 50453 150732 2026-05-02T07:58:13Z Costy6911 19305 Pagină nouă: {{titlu | titlu = Balcic de seară | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul [[Caietul verde]] | an = 1939 }} <poem> Când soarele stropește cu jaru-i alb Balcicul Și marea argintie și coasta de argint, Migdalii dorm pe dealuri și pe nisip caicul Și sculptural adoarme cetatea ce-o alint. Dar marea când își trage pe fată vălul serii Țesut în borangicuri albastre-vișinii — Cum biblic l... 150732 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Balcic de seară | autor = Ion Pillat | secțiune = | anterior = | următor = | note = Publicată în volumul [[Caietul verde]] | an = 1939 }} <poem> Când soarele stropește cu jaru-i alb Balcicul Și marea argintie și coasta de argint, Migdalii dorm pe dealuri și pe nisip caicul Și sculptural adoarme cetatea ce-o alint. Dar marea când își trage pe fată vălul serii Țesut în borangicuri albastre-vișinii — Cum biblic la fântână văzui pe drumul verii Cadâne adumbrindu-și privirile pustii — Atunci însomnorata trezindu-se ridică Un umăr alb de stâncă pe ape tremurat. De-acuma pânza fie pe barcă rândunică Și valul să-mi arate obrazul tău curat, Iubire, pentru care va crește minunată Cetatea ce-o zărisem, copil, în Halima, Privește cum se-oglindă, de val cutremurată, Din plaja cu murmure la muntele cu stea. </poem> nfcsj49at6nwguzwoqv6fo3pkd7c9cv