GÂRDANI 600 de ani de atestare documentară

<mediawiki xmlns="http://www.mediawiki.org/xml/export-0.11/" xmlns:xsi="http://www.w3.org/2001/XMLSchema-instance" xsi:schemaLocation="http://www.mediawiki.org/xml/export-0.11/ http://www.mediawiki.org/xml/export-0.11.xsd" version="0.11" xml:lang="ro">
  <siteinfo>
    <sitename>Wikisource</sitename>
    <dbname>rowikisource</dbname>
    <base>https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83</base>
    <generator>MediaWiki 1.47.0-wmf.6</generator>
    <case>first-letter</case>
    <namespaces>
      <namespace key="-2" case="first-letter">Media</namespace>
      <namespace key="-1" case="first-letter">Special</namespace>
      <namespace key="0" case="first-letter" />
      <namespace key="1" case="first-letter">Discuție</namespace>
      <namespace key="2" case="first-letter">Utilizator</namespace>
      <namespace key="3" case="first-letter">Discuție Utilizator</namespace>
      <namespace key="4" case="first-letter">Wikisource</namespace>
      <namespace key="5" case="first-letter">Discuție Wikisource</namespace>
      <namespace key="6" case="first-letter">Fișier</namespace>
      <namespace key="7" case="first-letter">Discuție Fișier</namespace>
      <namespace key="8" case="first-letter">MediaWiki</namespace>
      <namespace key="9" case="first-letter">Discuție MediaWiki</namespace>
      <namespace key="10" case="first-letter">Format</namespace>
      <namespace key="11" case="first-letter">Discuție Format</namespace>
      <namespace key="12" case="first-letter">Ajutor</namespace>
      <namespace key="13" case="first-letter">Discuție Ajutor</namespace>
      <namespace key="14" case="first-letter">Categorie</namespace>
      <namespace key="15" case="first-letter">Discuție Categorie</namespace>
      <namespace key="102" case="first-letter">Autor</namespace>
      <namespace key="103" case="first-letter">Discuție Autor</namespace>
      <namespace key="104" case="first-letter">Pagină</namespace>
      <namespace key="105" case="first-letter">Discuție Pagină</namespace>
      <namespace key="106" case="first-letter">Index</namespace>
      <namespace key="107" case="first-letter">Discuție Index</namespace>
      <namespace key="710" case="first-letter">TimedText</namespace>
      <namespace key="711" case="first-letter">TimedText talk</namespace>
      <namespace key="828" case="first-letter">Modul</namespace>
      <namespace key="829" case="first-letter">Discuție Modul</namespace>
      <namespace key="1728" case="first-letter">Event</namespace>
      <namespace key="1729" case="first-letter">Event talk</namespace>
    </namespaces>
  </siteinfo>
  <page>
    <title>GÂRDANI 600 de ani de atestare documentară</title>
    <ns>0</ns>
    <id>50510</id>
    <revision>
      <id>150888</id>
      <timestamp>2026-06-12T18:39:49Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>Stephdor</username>
        <id>22443</id>
      </contributor>
      <comment>Titlu și Prefață ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]])</comment>
      <origin>150888</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="5112" sha1="0gdozrqjj7eaxeszgeaer4ktgxkgrxx" xml:space="preserve">{{titlu
 | titlu    = GÂRDANI 600 de ani de atestare documentară
 | autor    = Dorin Ștef
 | secțiune = 
 | anterior = 
 | următor  = 
 | note     = Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș (2024), ISBN 978-630-337-072-9. 
}}

== Prefață ==

O manifestare precum aniversarea a șase secole de la prima atestare documentară a localității Gârdani (jud. Maramureș) trebuia marcată și din punct de vedere editorial, indiferent de numărul intervențiilor anterioare dedicate istoriei și devenirii acestei așezări.

Pe de altă parte, volumul Gârdani - file de cronică, din 2007, necesita o revizie în multe segmente ale structurii și asta, deoarece, în ultimii 20 de ani, au ieșit la iveală o serie de documente despre istoria acestui ținut, au fost mai multe abordări în presă și în plan editorial. 

Menirea declarată a lucrării de față este de a aduce contribuții cât mai valoroase la o viitoare monografie a localității Gârdani, pe care, tragem nădej-dea că, la un moment dat, cineva se va încumeta să o redacteze cu mult profe-sionalism, după canoanele academice ale vremii.

Câteva observații bibliografice. La Direcția Județeană a Arhivelor Națio-nale Sălaj s-au păstrat mai multe documente privind situația localităților care erau cuprinse în județul Sălaj, în perioada interbelică, printre care se număra și comuna Gârdani. Ele au fost publicate în lucrarea Documente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric (2017), autori Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag și au fost grupate în trei categorii: 1. Monografii sanitare, întocmite de către medicii de circumscripție, în conformitate cu formularul tipizat elaborat de Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale, în perioada iulie-august 1938; 2. Monografiile cuprinse în „Cartea de Aur” (o „Carte Albă” a guvernării liberale din perioada 1933-1937); 3. Monografii școlare, întocmite de către învățători, pe baza instrucțiunilor primite din partea Inspectoratului Școlar Județean Sălaj (1927-1929) sau a Inspectorului general al învățământului primar din Ardeal, Traian Gherman (1932-1933). 

Alte lucrări reprezentative (și totodată valoroase) despre Gârdani sunt: Schiță monografică a Sălagiului (1908), de Dionisie Stoica și Ioan P. Lazăr, respectiv Monografia comitatului Sălaj (Szilágy vármegye monographiája) (1902), de Petri Mór. 
În Arhiva Primăriei comunei Gârdani s-a păstrat un manuscris intitulat Satul de sub dealul Ursoiului. Monografie, în format A4, 53 de pagini, dacti-lografiat în anul 1969, la mașina de scris, de către Gheorghe Dulfu, fost funcționar al Sfatului Popular din Sălsig. Lucrarea se referă la localitatea Gârdani și este structurată în șapte capitole: Descrierea satului, Istoricul satului, Regimul agrar, Antropologia satului, Etnografia și folclorul satului, Documente (tradiția istorică, tradiția folclorică, izvoare scrise), Glosar. Deși nu conține listă bibliografică, sursele informațiilor sunt precizate în notele de subsol. Lucrarea poartă amprenta spiritului epocii și a ideologiei comuniste, revanșardă, prin excelență, față de regimul anterior (capitalist). 
Cât despre volumul Gârdani, file de cronică, realizat de un colectiv de cadre didactice de la Școala Gimnazială din Gârdani (Livia Beșe, Maria Blidar, Eleonora Dumitraș, Ioan Dumitraș, Mariana Pintilie, Victoria Pop, Loredana Tînc, Ioan Sava), și publicat în 2007, putem spune că este cea mai cuprinzătoare lucrare dedicată în întregime acestei localități (242 de pagini, bogat ilustrate). 

În preambulul lucrării de față s-a încercat o reconstituire a contextului în care s-a înființat satul Gârdani, precum și o descriere a cadrului general. 

Volumul este structurat pe trei capitole. În primul capitol s-au trecut în revistă câteva din evenimentele petrecute în anul 1424, precum și discuțiile pe tema originii toponimului Gârdani. În al doilea capitol, s-au tratat principalele repere istorice ale perioadei 1424-2024, cu referire exclusivă la satul Gârdani. Capitolul trei reprezintă o “capsulă a timpului”, în care am încercat să închidem anul 2024, cu evenimente din țară, din lume, dar și de pe plan local.

În anexa lucrării, se regăsește o istorie aproape romanțată a localității Gârdani (despre vetrele satului, despre vechea biserică de lemn din Gârdani; despre stilul de viață de la începutul secolului al XX-lea, dar și din perioada interbelică; medalioanele unor personalități locale: Ilie Călăuz, Adrian Cirțiu, Traian Marina; o relatare de presă despre taberele școlare de la Castel; despre cum s-a înființat comuna Gârdani, în anul 2004; un interviu cu Agafia Andreicuț, la împlinirea vârstei de 100 de ani; precum și o serie de povești și povestiri despre baronul și castelul Blomberg din Gârdani). Tot aici avem o listă a toponimelor, un glosar cu regionalisme care circulă în zonă și un index ce cuprinde cifre și nume esențiale din istoria satului. (Dorin Ștef)</text>
      <sha1>0gdozrqjj7eaxeszgeaer4ktgxkgrxx</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>150889</id>
      <parentid>150888</parentid>
      <timestamp>2026-06-13T09:08:40Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>Stephdor</username>
        <id>22443</id>
      </contributor>
      <minor />
      <comment>Capitolul Despre momentul... ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]])</comment>
      <origin>150889</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="13735" sha1="b2f22geanzcwvfxs7vpvjlg4fnobodu" xml:space="preserve">{{titlu
 | titlu    = GÂRDANI 600 de ani de atestare documentară
 | autor    = Dorin Ștef
 | secțiune = 
 | anterior = 
 | următor  = 
 | note     = Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș (2024), ISBN 978-630-337-072-9. 
}}

== Prefață ==

O manifestare precum aniversarea a șase secole de la prima atestare documentară a localității Gârdani (jud. Maramureș) trebuia marcată și din punct de vedere editorial, indiferent de numărul intervențiilor anterioare dedicate istoriei și devenirii acestei așezări.

Pe de altă parte, volumul Gârdani - file de cronică, din 2007, necesita o revizie în multe segmente ale structurii și asta, deoarece, în ultimii 20 de ani, au ieșit la iveală o serie de documente despre istoria acestui ținut, au fost mai multe abordări în presă și în plan editorial. 

Menirea declarată a lucrării de față este de a aduce contribuții cât mai valoroase la o viitoare monografie a localității Gârdani, pe care, tragem nădejdea că, la un moment dat, cineva se va încumeta să o redacteze cu mult profe-sionalism, după canoanele academice ale vremii.

Câteva observații bibliografice. La Direcția Județeană a Arhivelor Națio-nale Sălaj s-au păstrat mai multe documente privind situația localităților care erau cuprinse în județul Sălaj, în perioada interbelică, printre care se număra și comuna Gârdani. Ele au fost publicate în lucrarea Documente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric (2017), autori Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag și au fost grupate în trei categorii: 1. Monografii sanitare, întocmite de către medicii de circumscripție, în conformitate cu formularul tipizat elaborat de Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale, în perioada iulie-august 1938; 2. Monografiile cuprinse în „Cartea de Aur” (o „Carte Albă” a guvernării liberale din perioada 1933-1937); 3. Monografii școlare, întocmite de către învățători, pe baza instrucțiunilor primite din partea Inspectoratului Școlar Județean Sălaj (1927-1929) sau a Inspectorului general al învățământului primar din Ardeal, Traian Gherman (1932-1933). 

Alte lucrări reprezentative (și totodată valoroase) despre Gârdani sunt: Schiță monografică a Sălagiului (1908), de Dionisie Stoica și Ioan P. Lazăr, respectiv Monografia comitatului Sălaj (Szilágy vármegye monographiája) (1902), de Petri Mór. 
În Arhiva Primăriei comunei Gârdani s-a păstrat un manuscris intitulat Satul de sub dealul Ursoiului. Monografie, în format A4, 53 de pagini, dacti-lografiat în anul 1969, la mașina de scris, de către Gheorghe Dulfu, fost funcționar al Sfatului Popular din Sălsig. Lucrarea se referă la localitatea Gârdani și este structurată în șapte capitole: Descrierea satului, Istoricul satului, Regimul agrar, Antropologia satului, Etnografia și folclorul satului, Documente (tradiția istorică, tradiția folclorică, izvoare scrise), Glosar. Deși nu conține listă bibliografică, sursele informațiilor sunt precizate în notele de subsol. Lucrarea poartă amprenta spiritului epocii și a ideologiei comuniste, revanșardă, prin excelență, față de regimul anterior (capitalist). 
Cât despre volumul Gârdani, file de cronică, realizat de un colectiv de cadre didactice de la Școala Gimnazială din Gârdani (Livia Beșe, Maria Blidar, Eleonora Dumitraș, Ioan Dumitraș, Mariana Pintilie, Victoria Pop, Loredana Tînc, Ioan Sava), și publicat în 2007, putem spune că este cea mai cuprinzătoare lucrare dedicată în întregime acestei localități (242 de pagini, bogat ilustrate). 

În preambulul lucrării de față s-a încercat o reconstituire a contextului în care s-a înființat satul Gârdani, precum și o descriere a cadrului general. 

Volumul este structurat pe trei capitole. În primul capitol s-au trecut în revistă câteva din evenimentele petrecute în anul 1424, precum și discuțiile pe tema originii toponimului Gârdani. În al doilea capitol, s-au tratat principalele repere istorice ale perioadei 1424-2024, cu referire exclusivă la satul Gârdani. Capitolul trei reprezintă o “capsulă a timpului”, în care am încercat să închidem anul 2024, cu evenimente din țară, din lume, dar și de pe plan local.

În anexa lucrării, se regăsește o istorie aproape romanțată a localității Gârdani (despre vetrele satului, despre vechea biserică de lemn din Gârdani; despre stilul de viață de la începutul secolului al XX-lea, dar și din perioada interbelică; medalioanele unor personalități locale: Ilie Călăuz, Adrian Cirțiu, Traian Marina; o relatare de presă despre taberele școlare de la Castel; despre cum s-a înființat comuna Gârdani, în anul 2004; un interviu cu Agafia Andreicuț, la împlinirea vârstei de 100 de ani; precum și o serie de povești și povestiri despre baronul și castelul Blomberg din Gârdani). Tot aici avem o listă a toponimelor, un glosar cu regionalisme care circulă în zonă și un index ce cuprinde cifre și nume esențiale din istoria satului. (Dorin Ștef)

== Despre momentul și contextul înființării satului Gârdani ==

Dacă ținem cont exclusiv de documentele, informațiile și izvoarele oficiale pe care le avem la dispoziție până în prezent, și lăsăm deoparte le-gendele, precum și unele scenarii care s-au rostogolit prin diverse publicații, despre momentul înființării satului Gârdani nu se poate afirma nimic cu certitudine. 
Avem o singură informație din surse sigure: atestarea documentară din 1424, pomenită de Petri Mór, în celebra monografie a județului Sălaj, de la începutul secolului al XX-lea[ Petri Mór, Szilágy vármegye monographiája, vol. III (A-K), 1902, Budapesta, p. 427.]. Despre documentul în care se menționează pentru prima dată numele localității Gârdani, autorul monografiei nu oferă prea multe detalii. Se știe doar că atestările din 1423-1424, a satelor din Ținutul Codrului “se datorează în special împărțirii moșiilor între urmașii lui Sandrin și ai lui Drag (Tămășești, Bicaz, Gârdani, Socond, Fărcașa)”[ Monica Chita, Ținutul Codrului, Cluj-Napoca, 2018. p. 180.]. În mod cert este un act oficial în care sunt pomenite mai multe localități, din moment ce anul 1424 este anul primei atestări documentare pentru mai multe sate din zonă: Bicaz, Cuța, Fărcașa, Gârdani, Gerăușa, Hurezu Mare, Măriuș, Odești, Săliște, Sâi, Sârbi, Socond, Soconzel, Tămășeșeti, Tohat[ Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, București, 1967-1968.].
Sandrin este fiul voievodului Balc, comite al Maramureșului și Săt-marului, iar Drag este fratele lui Balc, amândoi aflându-se în grațiile regelui Ludovic I al Ungariei (1326-1382). Urmașii lor au stăpânit satele din lunca Someșului, aflate în comitatul Sătmar, până în anul 1470.

E inutil să precizăm că atestarea documentară nu coincide cu anul înființării localității, eveniment care, cu certitudine, s-a petrecut cu mult înainte.

Al doilea element cert este numele localității: Gârdani. Cel mai probabil, numele oiconimului provine de la un antroponim Garda, Gârda sau Gârdan (-i final este desinența care indică pluralul, în loc de suf. -ești, precum în cazul localităților maramureșene Blidari, Corni, Moisei, Remeți, Sârbi, Seini). Iar antroponimul Gârda(n) provine din adjectivul slav gŭrdŭ, cu sensul de “mândru”[ Vezi discuția pe larg: Despre originea toponimului Gârdani.]. La fel stă situația și în cazul localităților Gârda, Gârda-Bărbulești, Gârda de Sus, Gârda Seacă, Gârde (toate în jud. Alba), respectiv Gârdești (jud. Vaslui și jud. Teleorman). Cu alte cuvinte, sunt localități din toate provinciile istorice româ-nești: Transilvania, Moldova și Muntenia, ceea ce înseamnă că avem de-a face cu un fond lexical comun și destul de vechi, probabil de la sfârșitul mileniului I (când s-a consemnat primul val migraționist al unei populații slave), adică cu cinci secole anterior primei atestări documentare ale localității Gârdani.

Un oarecare Gârda putea să fie întemeietorul sau un cneaz local al satului Gârdani. Dat fiind faptul că, dintotdeauna populația satului a fost alcă-tuită din etnici români (sporadic s-au alăturat maghiari sau evrei), e de presupus că acest Gârda era un voievod român, chiar dacă strămoșii lui au fost de origine slavă. Se știe că populația daco-romană a intrat pentru prima dată în contact cu un grup de slavi încă în secolul al VI-lea, iar după o primă etapă de bilingvism, procesul de conviețuire s-a încheiat cu asimilarea slavilor[ Vezi Istoria României, București, Editura Corint, 2007, p. 101.].

Motivul pentru care, la un moment dat, s-au stabilit în această locație mai multe familii și au alcătuit o așezare stabilă, ține de rațiuni economice și de resursele naturale existente: în primul rând cursul râului Someș (și acvifauna aferentă), terenurile fertile din lunca Someșului, izvoarele de apă potabilă de pe dealurile din apropiere, colinele acoperite cu păduri (refugiu, în cazul unor invazii), ciupercile comestibile din flora spontană și vânatul din belșug. De altfel, nu departe de Gârdani, în imediata apropiere a șoselei Baia Mare - Ulmeni, în punctul Sub Pădure (pe teritoriul UAT Ardusat) s-a descoperit o așezare din epoca bronzului[ Carol Kacsó, Repertoriul arheologic al județului Maramureș, vol. I, 2015, p.102.], care s-a înființat probabil din aceleași rațiuni. La Arduzel s-au descoperit vestigii paleolitice, la Tămaia și Ulmeni - tezaure monetare, iar la Fărcașa - urme de locuire din perioada medievală[ Idem,  p. 620-623.].

Secole de-a rândul, de la înființare și pe toată perioada medievală, în această locație a funcționat mai degrabă un cătun, alcătuit din cel mult 20-30 de familii, din moment ce, la începutul secolului al XVIII-lea, populația nu depășea 100 de persoane[ În anul 1715, populația satului Gârdani număra 90 de suflete, din care 72 erau români (Petri Mór, op. cit, p. 431).]. Acesta este și motivul pentru care localitatea nu este ates-tată în documente mai devreme de sec. al XV-lea.

Denumirea oficială în timpul administrației maghiare: Gardánfalva

Denumirea germană; Garendorf

Denumirea oficială sub administrație românească:Gârdani

Prima atestare documentară a localității: 1424

Rang (în prezent): comună.

Localități componente ale comunei: satul Gârdani.

Zonare. Gârdani este o comună din județul Maramureș, zona Codru, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest, România.
 
Locație. Localitatea Gârdani este situată (la răspântie de drumuri) între Fărcașa, Sălsig și Rodina. La vest se învecinează cu com. Bârsăul de Sus (jud. Satu Mare), dar nu există legătură rutieră directă. La est, râul Someș o desparte de satele Pribilești, Dănești și Lucăcești (zona Chioar). Este situată în depre-siunea Baia Mare, la 33 de kilometri de Baia Mare, municipiul reședință de județ.
Coordonatele geografice. Coordonate GPS (în sistem WGS84): Latitudine, Longitudine: 47.5519055, 23.3005705 (47° 33' 6.8616&quot;; 23° 18' 2.0556&quot;). Coordonate GPS (centrul localității): N 47 33 6 E 23 18 27,3.

DJ. Comuna Gârdani este străbătută de Drumul Județean 108 (Jibou - Benesat - Ulmeni - Sălsig - Gârdani - Fărcașa - Buzești).
Codul poștal: 437301

Pagina web (oficială) a comunei: www.primariagardani.ro

Fus orar: UTC +2:00 (Europe/Bucharest); Ora de vară UTC +3:00. Ora de iarnă UTC +2:00.

Stema comunei Gârdani (2016) se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat în bară de un brâu undat de argint. În partea dreaptă, în câmp albastru, se află o ramură de ginkgo-biloba de argint. În partea stângă, în câmp roșu, se află un turn de cetate de argint. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificații: Ramura de ginkgo-biloba face referire la arborele cu același nume, aflat pe teritoriul localității, declarat monument al naturii. Brâul undat reprezintă râul Someș, care traversează loca-litatea. Turnul de cetate simbolizează castelul Blomberg. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună. 

Dialect (al populației majoritare): limba română, dialect dacoromân, subdialect crișean, grai someșean. În mod evident, generația celor născuți în anii 40-50, folosește elemente care definesc subdialectul moldovenesc, fără să se știe cu exactitate din ce pricină: “Când un gârdelean începea să comunice oral, erai sigur de originea sa. Vorbea utilizând în exces vocala a, în loc de ă și vocalele i sau î terminale, în loc de e. Ei spuneau: Gardani, paduri, sacuri, gaini ...un grai asemănător cu cel moldovenesc, ce se deosebea de graiul locuitorilor din satele învecinate”[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 138. În aceeași lucrare, se precizează, în alt context: “În timpul secetei din anii 1946-1948, gârdălenii au înfiat copii din Moldova” (p.139).]. 
Numele comun al locuitorilor: gârdălean, -ă, gârdăleni, -e / gârdăleancă, gârdălence. 

Nume de familie derivate din numele localității: Gârdălean, Gărdălean, Gârdelean (65 de persoane, în județul Maramureș).

Nume de familie frecvente în localitate: Ardelean, Andreicuț, Băbaș, Călăuz, Chira, Cirț(iu), Crișan, Coțiu, Cupșa, Dumitraș, Dragoș, Gîț, Marchiș, Moldovan, Mureșan, Maxim, Pop,  Piron, Tătăran, Tînc, Vălean.</text>
      <sha1>b2f22geanzcwvfxs7vpvjlg4fnobodu</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>150890</id>
      <parentid>150889</parentid>
      <timestamp>2026-06-13T11:09:11Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>Stephdor</username>
        <id>22443</id>
      </contributor>
      <minor />
      <comment>Cap. Cadrul general ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]])</comment>
      <origin>150890</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="20286" sha1="23q5mqlxwk7xiribftvu8v6frqbmuny" xml:space="preserve">{{titlu
 | titlu    = GÂRDANI 600 de ani de atestare documentară
 | autor    = Dorin Ștef
 | secțiune = 
 | anterior = 
 | următor  = 
 | note     = Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș (2024), ISBN 978-630-337-072-9. 
}}

== Prefață ==

O manifestare precum aniversarea a șase secole de la prima atestare documentară a localității Gârdani (jud. Maramureș) trebuia marcată și din punct de vedere editorial, indiferent de numărul intervențiilor anterioare dedicate istoriei și devenirii acestei așezări.

Pe de altă parte, volumul Gârdani - file de cronică, din 2007, necesita o revizie în multe segmente ale structurii și asta, deoarece, în ultimii 20 de ani, au ieșit la iveală o serie de documente despre istoria acestui ținut, au fost mai multe abordări în presă și în plan editorial. 

Menirea declarată a lucrării de față este de a aduce contribuții cât mai valoroase la o viitoare monografie a localității Gârdani, pe care, tragem nădejdea că, la un moment dat, cineva se va încumeta să o redacteze cu mult profe-sionalism, după canoanele academice ale vremii.

Câteva observații bibliografice. La Direcția Județeană a Arhivelor Națio-nale Sălaj s-au păstrat mai multe documente privind situația localităților care erau cuprinse în județul Sălaj, în perioada interbelică, printre care se număra și comuna Gârdani. Ele au fost publicate în lucrarea Documente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric (2017), autori Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag și au fost grupate în trei categorii: 1. Monografii sanitare, întocmite de către medicii de circumscripție, în conformitate cu formularul tipizat elaborat de Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale, în perioada iulie-august 1938; 2. Monografiile cuprinse în „Cartea de Aur” (o „Carte Albă” a guvernării liberale din perioada 1933-1937); 3. Monografii școlare, întocmite de către învățători, pe baza instrucțiunilor primite din partea Inspectoratului Școlar Județean Sălaj (1927-1929) sau a Inspectorului general al învățământului primar din Ardeal, Traian Gherman (1932-1933). 

Alte lucrări reprezentative (și totodată valoroase) despre Gârdani sunt: Schiță monografică a Sălagiului (1908), de Dionisie Stoica și Ioan P. Lazăr, respectiv Monografia comitatului Sălaj (Szilágy vármegye monographiája) (1902), de Petri Mór. 
În Arhiva Primăriei comunei Gârdani s-a păstrat un manuscris intitulat Satul de sub dealul Ursoiului. Monografie, în format A4, 53 de pagini, dacti-lografiat în anul 1969, la mașina de scris, de către Gheorghe Dulfu, fost funcționar al Sfatului Popular din Sălsig. Lucrarea se referă la localitatea Gârdani și este structurată în șapte capitole: Descrierea satului, Istoricul satului, Regimul agrar, Antropologia satului, Etnografia și folclorul satului, Documente (tradiția istorică, tradiția folclorică, izvoare scrise), Glosar. Deși nu conține listă bibliografică, sursele informațiilor sunt precizate în notele de subsol. Lucrarea poartă amprenta spiritului epocii și a ideologiei comuniste, revanșardă, prin excelență, față de regimul anterior (capitalist). 
Cât despre volumul Gârdani, file de cronică, realizat de un colectiv de cadre didactice de la Școala Gimnazială din Gârdani (Livia Beșe, Maria Blidar, Eleonora Dumitraș, Ioan Dumitraș, Mariana Pintilie, Victoria Pop, Loredana Tînc, Ioan Sava), și publicat în 2007, putem spune că este cea mai cuprinzătoare lucrare dedicată în întregime acestei localități (242 de pagini, bogat ilustrate). 

În preambulul lucrării de față s-a încercat o reconstituire a contextului în care s-a înființat satul Gârdani, precum și o descriere a cadrului general. 

Volumul este structurat pe trei capitole. În primul capitol s-au trecut în revistă câteva din evenimentele petrecute în anul 1424, precum și discuțiile pe tema originii toponimului Gârdani. În al doilea capitol, s-au tratat principalele repere istorice ale perioadei 1424-2024, cu referire exclusivă la satul Gârdani. Capitolul trei reprezintă o “capsulă a timpului”, în care am încercat să închidem anul 2024, cu evenimente din țară, din lume, dar și de pe plan local.

În anexa lucrării, se regăsește o istorie aproape romanțată a localității Gârdani (despre vetrele satului, despre vechea biserică de lemn din Gârdani; despre stilul de viață de la începutul secolului al XX-lea, dar și din perioada interbelică; medalioanele unor personalități locale: Ilie Călăuz, Adrian Cirțiu, Traian Marina; o relatare de presă despre taberele școlare de la Castel; despre cum s-a înființat comuna Gârdani, în anul 2004; un interviu cu Agafia Andreicuț, la împlinirea vârstei de 100 de ani; precum și o serie de povești și povestiri despre baronul și castelul Blomberg din Gârdani). Tot aici avem o listă a toponimelor, un glosar cu regionalisme care circulă în zonă și un index ce cuprinde cifre și nume esențiale din istoria satului. (Dorin Ștef)

== Despre momentul și contextul înființării satului Gârdani ==

Dacă ținem cont exclusiv de documentele, informațiile și izvoarele oficiale pe care le avem la dispoziție până în prezent, și lăsăm deoparte le-gendele, precum și unele scenarii care s-au rostogolit prin diverse publicații, despre momentul înființării satului Gârdani nu se poate afirma nimic cu certitudine. 
Avem o singură informație din surse sigure: atestarea documentară din 1424, pomenită de Petri Mór, în celebra monografie a județului Sălaj, de la începutul secolului al XX-lea[ Petri Mór, Szilágy vármegye monographiája, vol. III (A-K), 1902, Budapesta, p. 427.]. Despre documentul în care se menționează pentru prima dată numele localității Gârdani, autorul monografiei nu oferă prea multe detalii. Se știe doar că atestările din 1423-1424, a satelor din Ținutul Codrului “se datorează în special împărțirii moșiilor între urmașii lui Sandrin și ai lui Drag (Tămășești, Bicaz, Gârdani, Socond, Fărcașa)”[ Monica Chita, Ținutul Codrului, Cluj-Napoca, 2018. p. 180.]. În mod cert este un act oficial în care sunt pomenite mai multe localități, din moment ce anul 1424 este anul primei atestări documentare pentru mai multe sate din zonă: Bicaz, Cuța, Fărcașa, Gârdani, Gerăușa, Hurezu Mare, Măriuș, Odești, Săliște, Sâi, Sârbi, Socond, Soconzel, Tămășeșeti, Tohat[ Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, București, 1967-1968.].
Sandrin este fiul voievodului Balc, comite al Maramureșului și Săt-marului, iar Drag este fratele lui Balc, amândoi aflându-se în grațiile regelui Ludovic I al Ungariei (1326-1382). Urmașii lor au stăpânit satele din lunca Someșului, aflate în comitatul Sătmar, până în anul 1470.

E inutil să precizăm că atestarea documentară nu coincide cu anul înființării localității, eveniment care, cu certitudine, s-a petrecut cu mult înainte.

Al doilea element cert este numele localității: Gârdani. Cel mai probabil, numele oiconimului provine de la un antroponim Garda, Gârda sau Gârdan (-i final este desinența care indică pluralul, în loc de suf. -ești, precum în cazul localităților maramureșene Blidari, Corni, Moisei, Remeți, Sârbi, Seini). Iar antroponimul Gârda(n) provine din adjectivul slav gŭrdŭ, cu sensul de “mândru”[ Vezi discuția pe larg: Despre originea toponimului Gârdani.]. La fel stă situația și în cazul localităților Gârda, Gârda-Bărbulești, Gârda de Sus, Gârda Seacă, Gârde (toate în jud. Alba), respectiv Gârdești (jud. Vaslui și jud. Teleorman). Cu alte cuvinte, sunt localități din toate provinciile istorice româ-nești: Transilvania, Moldova și Muntenia, ceea ce înseamnă că avem de-a face cu un fond lexical comun și destul de vechi, probabil de la sfârșitul mileniului I (când s-a consemnat primul val migraționist al unei populații slave), adică cu cinci secole anterior primei atestări documentare ale localității Gârdani.

Un oarecare Gârda putea să fie întemeietorul sau un cneaz local al satului Gârdani. Dat fiind faptul că, dintotdeauna populația satului a fost alcă-tuită din etnici români (sporadic s-au alăturat maghiari sau evrei), e de presupus că acest Gârda era un voievod român, chiar dacă strămoșii lui au fost de origine slavă. Se știe că populația daco-romană a intrat pentru prima dată în contact cu un grup de slavi încă în secolul al VI-lea, iar după o primă etapă de bilingvism, procesul de conviețuire s-a încheiat cu asimilarea slavilor[ Vezi Istoria României, București, Editura Corint, 2007, p. 101.].

Motivul pentru care, la un moment dat, s-au stabilit în această locație mai multe familii și au alcătuit o așezare stabilă, ține de rațiuni economice și de resursele naturale existente: în primul rând cursul râului Someș (și acvifauna aferentă), terenurile fertile din lunca Someșului, izvoarele de apă potabilă de pe dealurile din apropiere, colinele acoperite cu păduri (refugiu, în cazul unor invazii), ciupercile comestibile din flora spontană și vânatul din belșug. De altfel, nu departe de Gârdani, în imediata apropiere a șoselei Baia Mare - Ulmeni, în punctul Sub Pădure (pe teritoriul UAT Ardusat) s-a descoperit o așezare din epoca bronzului[ Carol Kacsó, Repertoriul arheologic al județului Maramureș, vol. I, 2015, p.102.], care s-a înființat probabil din aceleași rațiuni. La Arduzel s-au descoperit vestigii paleolitice, la Tămaia și Ulmeni - tezaure monetare, iar la Fărcașa - urme de locuire din perioada medievală[ Idem,  p. 620-623.].

Secole de-a rândul, de la înființare și pe toată perioada medievală, în această locație a funcționat mai degrabă un cătun, alcătuit din cel mult 20-30 de familii, din moment ce, la începutul secolului al XVIII-lea, populația nu depășea 100 de persoane[ În anul 1715, populația satului Gârdani număra 90 de suflete, din care 72 erau români (Petri Mór, op. cit, p. 431).]. Acesta este și motivul pentru care localitatea nu este ates-tată în documente mai devreme de sec. al XV-lea.

Denumirea oficială în timpul administrației maghiare: Gardánfalva

Denumirea germană; Garendorf

Denumirea oficială sub administrație românească:Gârdani

Prima atestare documentară a localității: 1424

Rang (în prezent): comună.

Localități componente ale comunei: satul Gârdani.

Zonare. Gârdani este o comună din județul Maramureș, zona Codru, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest, România.
 
Locație. Localitatea Gârdani este situată (la răspântie de drumuri) între Fărcașa, Sălsig și Rodina. La vest se învecinează cu com. Bârsăul de Sus (jud. Satu Mare), dar nu există legătură rutieră directă. La est, râul Someș o desparte de satele Pribilești, Dănești și Lucăcești (zona Chioar). Este situată în depre-siunea Baia Mare, la 33 de kilometri de Baia Mare, municipiul reședință de județ.
Coordonatele geografice. Coordonate GPS (în sistem WGS84): Latitudine, Longitudine: 47.5519055, 23.3005705 (47° 33' 6.8616&quot;; 23° 18' 2.0556&quot;). Coordonate GPS (centrul localității): N 47 33 6 E 23 18 27,3.

DJ. Comuna Gârdani este străbătută de Drumul Județean 108 (Jibou - Benesat - Ulmeni - Sălsig - Gârdani - Fărcașa - Buzești).
Codul poștal: 437301

Pagina web (oficială) a comunei: www.primariagardani.ro

Fus orar: UTC +2:00 (Europe/Bucharest); Ora de vară UTC +3:00. Ora de iarnă UTC +2:00.

Stema comunei Gârdani (2016) se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat în bară de un brâu undat de argint. În partea dreaptă, în câmp albastru, se află o ramură de ginkgo-biloba de argint. În partea stângă, în câmp roșu, se află un turn de cetate de argint. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificații: Ramura de ginkgo-biloba face referire la arborele cu același nume, aflat pe teritoriul localității, declarat monument al naturii. Brâul undat reprezintă râul Someș, care traversează loca-litatea. Turnul de cetate simbolizează castelul Blomberg. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună. 

Dialect (al populației majoritare): limba română, dialect dacoromân, subdialect crișean, grai someșean. În mod evident, generația celor născuți în anii 40-50, folosește elemente care definesc subdialectul moldovenesc, fără să se știe cu exactitate din ce pricină: “Când un gârdelean începea să comunice oral, erai sigur de originea sa. Vorbea utilizând în exces vocala a, în loc de ă și vocalele i sau î terminale, în loc de e. Ei spuneau: Gardani, paduri, sacuri, gaini ...un grai asemănător cu cel moldovenesc, ce se deosebea de graiul locuitorilor din satele învecinate”[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 138. În aceeași lucrare, se precizează, în alt context: “În timpul secetei din anii 1946-1948, gârdălenii au înfiat copii din Moldova” (p.139).]. 
Numele comun al locuitorilor: gârdălean, -ă, gârdăleni, -e / gârdăleancă, gârdălence. 

Nume de familie derivate din numele localității: Gârdălean, Gărdălean, Gârdelean (65 de persoane, în județul Maramureș).

Nume de familie frecvente în localitate: Ardelean, Andreicuț, Băbaș, Călăuz, Chira, Cirț(iu), Crișan, Coțiu, Cupșa, Dumitraș, Dragoș, Gîț, Marchiș, Moldovan, Mureșan, Maxim, Pop,  Piron, Tătăran, Tînc, Vălean.

== CADRUL GENERAL ==

Climă.  Climat continental umed, cu veri blânde și precipitații pe tot par-cursul anului (Clasificarea Köppen: Dfb). Climă temperat-continentală. Feno-menele meteorologice: ceață, zăpadă, gheață, secetă, brumă timpurie și înghe-țuri târzii, primăvara. 

Regim termic. Temperatura medie anuală este de +8,7º C. Tempera-turi maxime: + 39º C (16 iulie 1931) și -32,6º C (25 ianuarie 1942). Temperaturile  medii din timpul iernii: -2º și 0º C.

Precipitații. Cantitatea medie anulă a precipitațiilor este de 600 mm [Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 15.]. 

Relieful și constituția geologică. Localitatea Gârdani are un relief în trepte, culmile deluroase încadrându-se în grupa Dealurile Codrului. În nord-vest se întind dealurile Tinoasa, Ursoi, Muncel, Ou și Diuță, cu pante line și domoale sau cu versanți abrupți, cu înălțimi între 175-350 m, care străjuiesc vatra satului[ Idem, p.13.]. Terenurile agricole (numite Ruptură, Creangă, Arini, Fag, Balta Calului, Prundul Morii, Peste Baltă, Unghi, Snidă, Colac) sunt situate exclusiv în lunca Someșului și alcătuiesc moșia satului.

Rețeaua hidrografică este formată din râul Someș (are un debit mediu de 9,18 mc/s, la stația hidrometrică Ulmeni[  Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 134.], lățimea de circa 60 m, adâncimea între 1,4-2,5 m; prezintă meandre), pâraiele Valea Cernii, Valea Borjugului și izvoarele de suprafață: Izvorul lui Crișan, Izvorul lui Nistor[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 14.]. 

Stratul de apă freatică se află la o adâncime de 4-5 m (însă mai nou, la începutul anilor 2000, după ce albia Someșului a fost adâncită de către balas-tierele din zonă, nu puține, pânza freatică a coborât cu 1-2 metri, lăsând fântânile din sat goale); apa este dură și are concentrații peste limita admisă de calcar, fier și amoniu. Pe deal, pânza freatică se află la o adâncime de 8-10 m. Condițiile utilizării apei subterane ca apă potabilă sunt îndeplinite cu precădere de apele situate la o adâncime de 70-80 m, față de nivelul solului [Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 134.].

Solurile din clasa Luvisoluri se întind pe o suprafață de 484 ha (47% din suprafața agricolă), având o fertilitate sporită. Solurile din clasa Protisoluri ocupă o suprafață de 282 ha (28% din suprafața agricolă). Solurile din clasa Hidrosoluri se întind pe o suprafață de 106 ha (10% din suprafața agricolă) și cuprind depozite de argilă. În zona de deal se găsesc soluri din clasa Andrisoluri (154 ha)[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 18.].

Alunecări de teren. Satul Gârdani este situat (alături de Beltiug, Bă-sești, Asuajul de Sus și Socond) în arealul cu susceptibilitate ridicată privind producerea alunecărilor de teren, printre localitățile din Ținutul Codrului [Corina Arghiuș,  2010, p. 288, apud Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 121.].

Flora și fauna spontane. Zona păduroasă include: stejar, fag, carpen, tei, ulm, pin negru, castan comestibil. Animalele care viețuiesc în pădure sunt: vulpea, căprioara, mistrețul, veverița, iar dintre păsări: fazanul, găinușa de pă-dure, uliul, ciocănitoarea, pițigoiul, graurul, cucul etc. În râul Someș, destul de poluat în ultima vreme, predomină somnul, mreana, scobarul și carasul [A.Borbei, L. Pop, Comuna Gârdani, în Bibliotheca Septentrionalis, an XXIV, nr. 1 (46), 2016, p. 138-145.]. 

Istoria, pe scurt. Profesorul universitar Dumitru Pop (1927-2006), ori-ginar din Băsești, a lansat teoria că regiunea Codru (din care face parte și satul Gârdani) ar fi o zonă «de trecere», din punct de vedere cultural, lingvistic și dialectal, între Transilvania, Crișana și Maramureș, zonă situată la răspântia marilor imperii, motiv pentru care prezintă un interes deosebit pentru istoria și devenirea poporului român: “Situată în nord-vestul țării, de o parte și de alta a culmii Făgetului (Codrului) - munți de origine hercinică, asemenea Măcinului dobrogean - zona Codrului circumscrie un teritoriu cu un destin propriu în istoria poporului nostru. Politic și administrativ, acesta s-a situat mereu la o răspântie, fiind menit să delimiteze realități diferite. El devenea astfel o zonă de contact, de confluență, o zonă «de trecere», cu toate avantajele și dezavantajele pe care le presupune aceasta. (...) Situația aceasta de zona «de trecere» și, implicit, de contact între realități politice diferite a zonei Codrului ne apare și în planul culturii populare, și tocmai această situație vine să explice în foarte mare măsură fizionomia sa proprie, personalitatea sa în ansamblul culturii populare românești, îndeosebi a celei din Transilvania” [Dumitru Pop,  Folclor din zona Codrului, Baia Mare, 1978, p. 9-10.].
Istoria Gârdaniului se împletește cu istoria ținutului Sălaj. De la prima atestare documentară și până după al Doilea Război Mondial, satul Gârdani a făcut parte din comitatul maghiar Solnocul de Mijloc; ulterior, din comitatul Sălaj. După 1918, a aparținut de județul Sălaj, plasa Cehu Silvaniei. După al Doilea Război Mondial, a făcut parte din Regiunea Baia Mare, iar din 1968 a intrat în alcătuirea actualului județ Maramureș. În perioada 1940-1988 a fost sat aparținător de comuna Sălsig; între 1988-1989 a făcut parte din comuna Ulmeni; între 1989-2004 revine la comuna Sălsig. Din anul 2004 este comună.

O descriere a Sălajului, de la începutul secolului al XX-lea: ”Sălaj se numește un comitat (județ) al Ungariei. El se află în partea nord-estică a țărei și e mărgenit de următoarele comitate: la apus de Bihor, la miazănoapte de Sătmar, la răsărit de Solnoc-Dobâca și la miezăzi de Cojocna, având o suprafață de 36,218.68 kmp, adecă 660 mii 146 jugăre catastrale. Comitatul de azi al Sălajului s-a format din unirea (la 1876) a comitatelor Crasna și Solnocul de Mijloc, cărora li s-au adus și câteva comune din comitatele Solnoc-Dobâca și Cojocna. Sălajul se mai numește și Silvania, adecă loc cu păduri; iar Tran-silvania e locul de dincolo de Silvania, despărțit prin muntele Meseș (...). Sălajul și azi e plin de păduri, partea cea mai mare e muntos și deluros, fiind astfel cât să poate de pitoresc și romantic” [D.Stoica, I. Lazăr, Schiță monografică a Sălagiului, Șimleul Silvaniei, 1908, p. 244-245.].</text>
      <sha1>23q5mqlxwk7xiribftvu8v6frqbmuny</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>150891</id>
      <parentid>150890</parentid>
      <timestamp>2026-06-13T11:12:51Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>Stephdor</username>
        <id>22443</id>
      </contributor>
      <minor />
      <comment>Cap. O definitie</comment>
      <origin>150891</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="24421" sha1="3uj47w74066da2xnm3bv62n1n2vvfta" xml:space="preserve">{{titlu
 | titlu    = GÂRDANI 600 de ani de atestare documentară
 | autor    = Dorin Ștef
 | secțiune = 
 | anterior = 
 | următor  = 
 | note     = Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș (2024), ISBN 978-630-337-072-9. 
}}

== Prefață ==

O manifestare precum aniversarea a șase secole de la prima atestare documentară a localității Gârdani (jud. Maramureș) trebuia marcată și din punct de vedere editorial, indiferent de numărul intervențiilor anterioare dedicate istoriei și devenirii acestei așezări.

Pe de altă parte, volumul Gârdani - file de cronică, din 2007, necesita o revizie în multe segmente ale structurii și asta, deoarece, în ultimii 20 de ani, au ieșit la iveală o serie de documente despre istoria acestui ținut, au fost mai multe abordări în presă și în plan editorial. 

Menirea declarată a lucrării de față este de a aduce contribuții cât mai valoroase la o viitoare monografie a localității Gârdani, pe care, tragem nădejdea că, la un moment dat, cineva se va încumeta să o redacteze cu mult profe-sionalism, după canoanele academice ale vremii.

Câteva observații bibliografice. La Direcția Județeană a Arhivelor Națio-nale Sălaj s-au păstrat mai multe documente privind situația localităților care erau cuprinse în județul Sălaj, în perioada interbelică, printre care se număra și comuna Gârdani. Ele au fost publicate în lucrarea Documente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric (2017), autori Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag și au fost grupate în trei categorii: 1. Monografii sanitare, întocmite de către medicii de circumscripție, în conformitate cu formularul tipizat elaborat de Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale, în perioada iulie-august 1938; 2. Monografiile cuprinse în „Cartea de Aur” (o „Carte Albă” a guvernării liberale din perioada 1933-1937); 3. Monografii școlare, întocmite de către învățători, pe baza instrucțiunilor primite din partea Inspectoratului Școlar Județean Sălaj (1927-1929) sau a Inspectorului general al învățământului primar din Ardeal, Traian Gherman (1932-1933). 

Alte lucrări reprezentative (și totodată valoroase) despre Gârdani sunt: Schiță monografică a Sălagiului (1908), de Dionisie Stoica și Ioan P. Lazăr, respectiv Monografia comitatului Sălaj (Szilágy vármegye monographiája) (1902), de Petri Mór. 
În Arhiva Primăriei comunei Gârdani s-a păstrat un manuscris intitulat Satul de sub dealul Ursoiului. Monografie, în format A4, 53 de pagini, dacti-lografiat în anul 1969, la mașina de scris, de către Gheorghe Dulfu, fost funcționar al Sfatului Popular din Sălsig. Lucrarea se referă la localitatea Gârdani și este structurată în șapte capitole: Descrierea satului, Istoricul satului, Regimul agrar, Antropologia satului, Etnografia și folclorul satului, Documente (tradiția istorică, tradiția folclorică, izvoare scrise), Glosar. Deși nu conține listă bibliografică, sursele informațiilor sunt precizate în notele de subsol. Lucrarea poartă amprenta spiritului epocii și a ideologiei comuniste, revanșardă, prin excelență, față de regimul anterior (capitalist). 
Cât despre volumul Gârdani, file de cronică, realizat de un colectiv de cadre didactice de la Școala Gimnazială din Gârdani (Livia Beșe, Maria Blidar, Eleonora Dumitraș, Ioan Dumitraș, Mariana Pintilie, Victoria Pop, Loredana Tînc, Ioan Sava), și publicat în 2007, putem spune că este cea mai cuprinzătoare lucrare dedicată în întregime acestei localități (242 de pagini, bogat ilustrate). 

În preambulul lucrării de față s-a încercat o reconstituire a contextului în care s-a înființat satul Gârdani, precum și o descriere a cadrului general. 

Volumul este structurat pe trei capitole. În primul capitol s-au trecut în revistă câteva din evenimentele petrecute în anul 1424, precum și discuțiile pe tema originii toponimului Gârdani. În al doilea capitol, s-au tratat principalele repere istorice ale perioadei 1424-2024, cu referire exclusivă la satul Gârdani. Capitolul trei reprezintă o “capsulă a timpului”, în care am încercat să închidem anul 2024, cu evenimente din țară, din lume, dar și de pe plan local.

În anexa lucrării, se regăsește o istorie aproape romanțată a localității Gârdani (despre vetrele satului, despre vechea biserică de lemn din Gârdani; despre stilul de viață de la începutul secolului al XX-lea, dar și din perioada interbelică; medalioanele unor personalități locale: Ilie Călăuz, Adrian Cirțiu, Traian Marina; o relatare de presă despre taberele școlare de la Castel; despre cum s-a înființat comuna Gârdani, în anul 2004; un interviu cu Agafia Andreicuț, la împlinirea vârstei de 100 de ani; precum și o serie de povești și povestiri despre baronul și castelul Blomberg din Gârdani). Tot aici avem o listă a toponimelor, un glosar cu regionalisme care circulă în zonă și un index ce cuprinde cifre și nume esențiale din istoria satului. (Dorin Ștef)

== Despre momentul și contextul înființării satului Gârdani ==

Dacă ținem cont exclusiv de documentele, informațiile și izvoarele oficiale pe care le avem la dispoziție până în prezent, și lăsăm deoparte le-gendele, precum și unele scenarii care s-au rostogolit prin diverse publicații, despre momentul înființării satului Gârdani nu se poate afirma nimic cu certitudine. 
Avem o singură informație din surse sigure: atestarea documentară din 1424, pomenită de Petri Mór, în celebra monografie a județului Sălaj, de la începutul secolului al XX-lea[ Petri Mór, Szilágy vármegye monographiája, vol. III (A-K), 1902, Budapesta, p. 427.]. Despre documentul în care se menționează pentru prima dată numele localității Gârdani, autorul monografiei nu oferă prea multe detalii. Se știe doar că atestările din 1423-1424, a satelor din Ținutul Codrului “se datorează în special împărțirii moșiilor între urmașii lui Sandrin și ai lui Drag (Tămășești, Bicaz, Gârdani, Socond, Fărcașa)”[ Monica Chita, Ținutul Codrului, Cluj-Napoca, 2018. p. 180.]. În mod cert este un act oficial în care sunt pomenite mai multe localități, din moment ce anul 1424 este anul primei atestări documentare pentru mai multe sate din zonă: Bicaz, Cuța, Fărcașa, Gârdani, Gerăușa, Hurezu Mare, Măriuș, Odești, Săliște, Sâi, Sârbi, Socond, Soconzel, Tămășeșeti, Tohat[ Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, București, 1967-1968.].
Sandrin este fiul voievodului Balc, comite al Maramureșului și Săt-marului, iar Drag este fratele lui Balc, amândoi aflându-se în grațiile regelui Ludovic I al Ungariei (1326-1382). Urmașii lor au stăpânit satele din lunca Someșului, aflate în comitatul Sătmar, până în anul 1470.

E inutil să precizăm că atestarea documentară nu coincide cu anul înființării localității, eveniment care, cu certitudine, s-a petrecut cu mult înainte.

Al doilea element cert este numele localității: Gârdani. Cel mai probabil, numele oiconimului provine de la un antroponim Garda, Gârda sau Gârdan (-i final este desinența care indică pluralul, în loc de suf. -ești, precum în cazul localităților maramureșene Blidari, Corni, Moisei, Remeți, Sârbi, Seini). Iar antroponimul Gârda(n) provine din adjectivul slav gŭrdŭ, cu sensul de “mândru”[ Vezi discuția pe larg: Despre originea toponimului Gârdani.]. La fel stă situația și în cazul localităților Gârda, Gârda-Bărbulești, Gârda de Sus, Gârda Seacă, Gârde (toate în jud. Alba), respectiv Gârdești (jud. Vaslui și jud. Teleorman). Cu alte cuvinte, sunt localități din toate provinciile istorice româ-nești: Transilvania, Moldova și Muntenia, ceea ce înseamnă că avem de-a face cu un fond lexical comun și destul de vechi, probabil de la sfârșitul mileniului I (când s-a consemnat primul val migraționist al unei populații slave), adică cu cinci secole anterior primei atestări documentare ale localității Gârdani.

Un oarecare Gârda putea să fie întemeietorul sau un cneaz local al satului Gârdani. Dat fiind faptul că, dintotdeauna populația satului a fost alcă-tuită din etnici români (sporadic s-au alăturat maghiari sau evrei), e de presupus că acest Gârda era un voievod român, chiar dacă strămoșii lui au fost de origine slavă. Se știe că populația daco-romană a intrat pentru prima dată în contact cu un grup de slavi încă în secolul al VI-lea, iar după o primă etapă de bilingvism, procesul de conviețuire s-a încheiat cu asimilarea slavilor[ Vezi Istoria României, București, Editura Corint, 2007, p. 101.].

Motivul pentru care, la un moment dat, s-au stabilit în această locație mai multe familii și au alcătuit o așezare stabilă, ține de rațiuni economice și de resursele naturale existente: în primul rând cursul râului Someș (și acvifauna aferentă), terenurile fertile din lunca Someșului, izvoarele de apă potabilă de pe dealurile din apropiere, colinele acoperite cu păduri (refugiu, în cazul unor invazii), ciupercile comestibile din flora spontană și vânatul din belșug. De altfel, nu departe de Gârdani, în imediata apropiere a șoselei Baia Mare - Ulmeni, în punctul Sub Pădure (pe teritoriul UAT Ardusat) s-a descoperit o așezare din epoca bronzului[ Carol Kacsó, Repertoriul arheologic al județului Maramureș, vol. I, 2015, p.102.], care s-a înființat probabil din aceleași rațiuni. La Arduzel s-au descoperit vestigii paleolitice, la Tămaia și Ulmeni - tezaure monetare, iar la Fărcașa - urme de locuire din perioada medievală[ Idem,  p. 620-623.].

Secole de-a rândul, de la înființare și pe toată perioada medievală, în această locație a funcționat mai degrabă un cătun, alcătuit din cel mult 20-30 de familii, din moment ce, la începutul secolului al XVIII-lea, populația nu depășea 100 de persoane[ În anul 1715, populația satului Gârdani număra 90 de suflete, din care 72 erau români (Petri Mór, op. cit, p. 431).]. Acesta este și motivul pentru care localitatea nu este ates-tată în documente mai devreme de sec. al XV-lea.

Denumirea oficială în timpul administrației maghiare: Gardánfalva

Denumirea germană; Garendorf

Denumirea oficială sub administrație românească:Gârdani

Prima atestare documentară a localității: 1424

Rang (în prezent): comună.

Localități componente ale comunei: satul Gârdani.

Zonare. Gârdani este o comună din județul Maramureș, zona Codru, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest, România.
 
Locație. Localitatea Gârdani este situată (la răspântie de drumuri) între Fărcașa, Sălsig și Rodina. La vest se învecinează cu com. Bârsăul de Sus (jud. Satu Mare), dar nu există legătură rutieră directă. La est, râul Someș o desparte de satele Pribilești, Dănești și Lucăcești (zona Chioar). Este situată în depre-siunea Baia Mare, la 33 de kilometri de Baia Mare, municipiul reședință de județ.
Coordonatele geografice. Coordonate GPS (în sistem WGS84): Latitudine, Longitudine: 47.5519055, 23.3005705 (47° 33' 6.8616&quot;; 23° 18' 2.0556&quot;). Coordonate GPS (centrul localității): N 47 33 6 E 23 18 27,3.

DJ. Comuna Gârdani este străbătută de Drumul Județean 108 (Jibou - Benesat - Ulmeni - Sălsig - Gârdani - Fărcașa - Buzești).
Codul poștal: 437301

Pagina web (oficială) a comunei: www.primariagardani.ro

Fus orar: UTC +2:00 (Europe/Bucharest); Ora de vară UTC +3:00. Ora de iarnă UTC +2:00.

Stema comunei Gârdani (2016) se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat în bară de un brâu undat de argint. În partea dreaptă, în câmp albastru, se află o ramură de ginkgo-biloba de argint. În partea stângă, în câmp roșu, se află un turn de cetate de argint. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificații: Ramura de ginkgo-biloba face referire la arborele cu același nume, aflat pe teritoriul localității, declarat monument al naturii. Brâul undat reprezintă râul Someș, care traversează localitatea. Turnul de cetate simbolizează castelul Blomberg. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună. 

Dialect (al populației majoritare): limba română, dialect dacoromân, subdialect crișean, grai someșean. În mod evident, generația celor născuți în anii 40-50, folosește elemente care definesc subdialectul moldovenesc, fără să se știe cu exactitate din ce pricină: “Când un gârdelean începea să comunice oral, erai sigur de originea sa. Vorbea utilizând în exces vocala a, în loc de ă și vocalele i sau î terminale, în loc de e. Ei spuneau: Gardani, paduri, sacuri, gaini ...un grai asemănător cu cel moldovenesc, ce se deosebea de graiul locuitorilor din satele învecinate” [Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 138. În aceeași lucrare, se precizează, în alt context: “În timpul secetei din anii 1946-1948, gârdălenii au înfiat copii din Moldova” (p.139).]. 
Numele comun al locuitorilor: gârdălean, -ă, gârdăleni, -e / gârdăleancă, gârdălence. 

Nume de familie derivate din numele localității: Gârdălean, Gărdălean, Gârdelean (65 de persoane, în județul Maramureș).

Nume de familie frecvente în localitate: Ardelean, Andreicuț, Băbaș, Călăuz, Chira, Cirț(iu), Crișan, Coțiu, Cupșa, Dumitraș, Dragoș, Gîț, Marchiș, Moldovan, Mureșan, Maxim, Pop,  Piron, Tătăran, Tînc, Vălean.

== Cadrul general ==

Climă.  Climat continental umed, cu veri blânde și precipitații pe tot par-cursul anului (Clasificarea Köppen: Dfb). Climă temperat-continentală. Feno-menele meteorologice: ceață, zăpadă, gheață, secetă, brumă timpurie și înghe-țuri târzii, primăvara. 

Regim termic. Temperatura medie anuală este de +8,7º C. Tempera-turi maxime: + 39º C (16 iulie 1931) și -32,6º C (25 ianuarie 1942). Temperaturile  medii din timpul iernii: -2º și 0º C.

Precipitații. Cantitatea medie anulă a precipitațiilor este de 600 mm [Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 15.]. 

Relieful și constituția geologică. Localitatea Gârdani are un relief în trepte, culmile deluroase încadrându-se în grupa Dealurile Codrului. În nord-vest se întind dealurile Tinoasa, Ursoi, Muncel, Ou și Diuță, cu pante line și domoale sau cu versanți abrupți, cu înălțimi între 175-350 m, care străjuiesc vatra satului[ Idem, p.13.]. Terenurile agricole (numite Ruptură, Creangă, Arini, Fag, Balta Calului, Prundul Morii, Peste Baltă, Unghi, Snidă, Colac) sunt situate exclusiv în lunca Someșului și alcătuiesc moșia satului.

Rețeaua hidrografică este formată din râul Someș (are un debit mediu de 9,18 mc/s, la stația hidrometrică Ulmeni[  Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 134.], lățimea de circa 60 m, adâncimea între 1,4-2,5 m; prezintă meandre), pâraiele Valea Cernii, Valea Borjugului și izvoarele de suprafață: Izvorul lui Crișan, Izvorul lui Nistor[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 14.]. 

Stratul de apă freatică se află la o adâncime de 4-5 m (însă mai nou, la începutul anilor 2000, după ce albia Someșului a fost adâncită de către balas-tierele din zonă, nu puține, pânza freatică a coborât cu 1-2 metri, lăsând fântânile din sat goale); apa este dură și are concentrații peste limita admisă de calcar, fier și amoniu. Pe deal, pânza freatică se află la o adâncime de 8-10 m. Condițiile utilizării apei subterane ca apă potabilă sunt îndeplinite cu precădere de apele situate la o adâncime de 70-80 m, față de nivelul solului [Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 134.].

Solurile din clasa Luvisoluri se întind pe o suprafață de 484 ha (47% din suprafața agricolă), având o fertilitate sporită. Solurile din clasa Protisoluri ocupă o suprafață de 282 ha (28% din suprafața agricolă). Solurile din clasa Hidrosoluri se întind pe o suprafață de 106 ha (10% din suprafața agricolă) și cuprind depozite de argilă. În zona de deal se găsesc soluri din clasa Andrisoluri (154 ha)[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 18.].

Alunecări de teren. Satul Gârdani este situat (alături de Beltiug, Bă-sești, Asuajul de Sus și Socond) în arealul cu susceptibilitate ridicată privind producerea alunecărilor de teren, printre localitățile din Ținutul Codrului [Corina Arghiuș,  2010, p. 288, apud Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 121.].

Flora și fauna spontane. Zona păduroasă include: stejar, fag, carpen, tei, ulm, pin negru, castan comestibil. Animalele care viețuiesc în pădure sunt: vulpea, căprioara, mistrețul, veverița, iar dintre păsări: fazanul, găinușa de pă-dure, uliul, ciocănitoarea, pițigoiul, graurul, cucul etc. În râul Someș, destul de poluat în ultima vreme, predomină somnul, mreana, scobarul și carasul [A.Borbei, L. Pop, Comuna Gârdani, în Bibliotheca Septentrionalis, an XXIV, nr. 1 (46), 2016, p. 138-145.]. 

Istoria, pe scurt. Profesorul universitar Dumitru Pop (1927-2006), ori-ginar din Băsești, a lansat teoria că regiunea Codru (din care face parte și satul Gârdani) ar fi o zonă «de trecere», din punct de vedere cultural, lingvistic și dialectal, între Transilvania, Crișana și Maramureș, zonă situată la răspântia marilor imperii, motiv pentru care prezintă un interes deosebit pentru istoria și devenirea poporului român: “Situată în nord-vestul țării, de o parte și de alta a culmii Făgetului (Codrului) - munți de origine hercinică, asemenea Măcinului dobrogean - zona Codrului circumscrie un teritoriu cu un destin propriu în istoria poporului nostru. Politic și administrativ, acesta s-a situat mereu la o răspântie, fiind menit să delimiteze realități diferite. El devenea astfel o zonă de contact, de confluență, o zonă «de trecere», cu toate avantajele și dezavantajele pe care le presupune aceasta. (...) Situația aceasta de zona «de trecere» și, implicit, de contact între realități politice diferite a zonei Codrului ne apare și în planul culturii populare, și tocmai această situație vine să explice în foarte mare măsură fizionomia sa proprie, personalitatea sa în ansamblul culturii populare românești, îndeosebi a celei din Transilvania” [Dumitru Pop,  Folclor din zona Codrului, Baia Mare, 1978, p. 9-10.].
Istoria Gârdaniului se împletește cu istoria ținutului Sălaj. De la prima atestare documentară și până după al Doilea Război Mondial, satul Gârdani a făcut parte din comitatul maghiar Solnocul de Mijloc; ulterior, din comitatul Sălaj. După 1918, a aparținut de județul Sălaj, plasa Cehu Silvaniei. După al Doilea Război Mondial, a făcut parte din Regiunea Baia Mare, iar din 1968 a intrat în alcătuirea actualului județ Maramureș. În perioada 1940-1988 a fost sat aparținător de comuna Sălsig; între 1988-1989 a făcut parte din comuna Ulmeni; între 1989-2004 revine la comuna Sălsig. Din anul 2004 este comună.

O descriere a Sălajului, de la începutul secolului al XX-lea: ”Sălaj se numește un comitat (județ) al Ungariei. El se află în partea nord-estică a țărei și e mărgenit de următoarele comitate: la apus de Bihor, la miazănoapte de Sătmar, la răsărit de Solnoc-Dobâca și la miezăzi de Cojocna, având o suprafață de 36,218.68 kmp, adecă 660 mii 146 jugăre catastrale. Comitatul de azi al Sălajului s-a format din unirea (la 1876) a comitatelor Crasna și Solnocul de Mijloc, cărora li s-au adus și câteva comune din comitatele Solnoc-Dobâca și Cojocna. Sălajul se mai numește și Silvania, adecă loc cu păduri; iar Tran-silvania e locul de dincolo de Silvania, despărțit prin muntele Meseș (...). Sălajul și azi e plin de păduri, partea cea mai mare e muntos și deluros, fiind astfel cât să poate de pitoresc și romantic” [D.Stoica, I. Lazăr, Schiță monografică a Sălagiului, Șimleul Silvaniei, 1908, p. 244-245.].

== O definiție a satului Gârdani ==

Gârdani este un sat cu populație majoritar românească, de la periferia Ținutului Codrului, situat în lunca Someșului. Din punct de vedere administrativ, este o comună având sediu de Primărie și unde funcționează un Consiliu Local. Gârdani este satul în care e situat Castelul Blomberg, în curtea căruia crește singurul exemplar de ginko biloba secular, monument al naturii, din județul Maramureș.
Dacă e să ne referim la apelativele folosite pentru locuitorii satului, acestea se împat în trei categorii. Din prima categorie face parte termenul gârdălean = persoană originară din localitatea Gârdani; locuitor din Gârdani, adică din satul lui Gârda(n).

În a doua categorie se înscriu termenii: cărășeu = poreclă comunitară (pl. cărășei), dată de locuitorii din satele din zonă (așa cum fărcășenii sunt nu-miți răstăuțe, sălsiganii - porci, tohătanii - rațe, locuitorii din Ulmeni - pișcari, cei din Tămaia - gâște, iar cei din Sârbi - păstăi). Caracterul depreciativ și ironic al poreclelor comunitare derivă dintr-o rivalitate dată de vecinătate, însă cele mai multe dintre ele conțin un sâmbure de adevăr[ Dorin Ștef, Dicționar de regionalisme și arhaisme din județul Maramureș, ediția a doua, Baia Mare, 2015, p. 576.]: toamna, după terminarea lucră-rilor agricole, gârdălenii mergeau în masă, în localitatea Cărășeu (sat din comuna Culciu, jud. Satu Mare, situat la 40 km distanță), la tăiat și decojit de nuiele (din care, ulterior, confecționau coșuri)[  Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 138.]. Codrean = gârdălenii se revendică din Ținutul Codrului, deși locuiesc la periferia acestui ținut; vinerea, în zi de târg, obișnuiau să se ducă la Ariniș; în septembrie, gârdălenii erau nelipsiți de la Târgul cepelor de la Asuaj; tradițiile, obiceiurile și folclorul locuitorilor din Gâr-dani conțin elemente specifice zonei Codru; portul tradițional s-a pierdut, dar dansurile populare sunt tipic codrenești. Someșean = locuitorii satelor din Codru, situate pe malul râului Someș, se consideră a fi someșeni, în competiție cu statutul de codreni (Someș-Codru este o subzonă a Ținutului Codru).

Din a treia categorie fac parte termenii: maramureșean = un apelativ artificial, dat de includerea satului în județul Maramureș, după reorganizarea administrativ-teritorială a țării, din anul 1968, prin decizie politică. Ardelean  (transilvănean) = din perspectiva geografiei devenirii etnice și, deci, al aparte-nenței la regiunile istorice românești, satul este situat în regiunea intracarpatică, deci în Ardeal (Transilvania); acesta este spațiul mental cel mai cuprinzător, în afară de frontierele țării. Român = ca apartenență etnică, istorică, lingvistică și culturală la poporul român, fiind locuitori în spațiul geografic al țării numită România. European = țara noastră face parte din structurile Uniunii Europene din anul 2007; însă conștiința faptului că sunt cetățeni europeni derivă din ele-mentul migraționist, mulți gârdăleni au locuit sau locuiesc și muncesc (vremelnic) în diverse țări europene (preponderent Spania, Italia, Franța, Germania), singuri sau cu întreaga familie, pentru a-și face un rost în viață. Cei mai mulți se întorc definitiv acasă, în cele din urmă (după 10-20 de ani); o parte vin doar în vacanțele de vară.

Centrul polarizator al comunei e alcătuit din triada Primărie, Biserică și Școală, adică sediile organizațiilor administrative, culturale și spirituale. În mod particular, pentru Gârdani, mai există un elemente care polarizează: Castelul Blomberg. Ba chiar îl definește uneori, pentru că mulți asociază decisiv loca-litatea Gârdani cu acest edificiu. Din punct de vedere simbolic, castelul are conotații negative, traducându-se prin “casa grofului / a stăpânului”, mai apoi, prin “casa de copii”. Pentru a schimba paradigma în mentalul colectiv, e nevoie de o destinație specială a clădirii, în viitor.</text>
      <sha1>3uj47w74066da2xnm3bv62n1n2vvfta</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>150892</id>
      <parentid>150891</parentid>
      <timestamp>2026-06-13T11:19:39Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>Stephdor</username>
        <id>22443</id>
      </contributor>
      <minor />
      <comment>Cap. Despre originea toponimului ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]])</comment>
      <origin>150892</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="33487" sha1="4ttz6kw7gwjihwrby2ckx4nu8wufleq" xml:space="preserve">{{titlu
 | titlu    = GÂRDANI 600 de ani de atestare documentară
 | autor    = Dorin Ștef
 | secțiune = 
 | anterior = 
 | următor  = 
 | note     = Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș (2024), ISBN 978-630-337-072-9. 
}}

== Prefață ==

O manifestare precum aniversarea a șase secole de la prima atestare documentară a localității Gârdani (jud. Maramureș) trebuia marcată și din punct de vedere editorial, indiferent de numărul intervențiilor anterioare dedicate istoriei și devenirii acestei așezări.

Pe de altă parte, volumul Gârdani - file de cronică, din 2007, necesita o revizie în multe segmente ale structurii și asta, deoarece, în ultimii 20 de ani, au ieșit la iveală o serie de documente despre istoria acestui ținut, au fost mai multe abordări în presă și în plan editorial. 

Menirea declarată a lucrării de față este de a aduce contribuții cât mai valoroase la o viitoare monografie a localității Gârdani, pe care, tragem nădejdea că, la un moment dat, cineva se va încumeta să o redacteze cu mult profe-sionalism, după canoanele academice ale vremii.

Câteva observații bibliografice. La Direcția Județeană a Arhivelor Națio-nale Sălaj s-au păstrat mai multe documente privind situația localităților care erau cuprinse în județul Sălaj, în perioada interbelică, printre care se număra și comuna Gârdani. Ele au fost publicate în lucrarea Documente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric (2017), autori Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag și au fost grupate în trei categorii: 1. Monografii sanitare, întocmite de către medicii de circumscripție, în conformitate cu formularul tipizat elaborat de Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale, în perioada iulie-august 1938; 2. Monografiile cuprinse în „Cartea de Aur” (o „Carte Albă” a guvernării liberale din perioada 1933-1937); 3. Monografii școlare, întocmite de către învățători, pe baza instrucțiunilor primite din partea Inspectoratului Școlar Județean Sălaj (1927-1929) sau a Inspectorului general al învățământului primar din Ardeal, Traian Gherman (1932-1933). 

Alte lucrări reprezentative (și totodată valoroase) despre Gârdani sunt: Schiță monografică a Sălagiului (1908), de Dionisie Stoica și Ioan P. Lazăr, respectiv Monografia comitatului Sălaj (Szilágy vármegye monographiája) (1902), de Petri Mór. 
În Arhiva Primăriei comunei Gârdani s-a păstrat un manuscris intitulat Satul de sub dealul Ursoiului. Monografie, în format A4, 53 de pagini, dacti-lografiat în anul 1969, la mașina de scris, de către Gheorghe Dulfu, fost funcționar al Sfatului Popular din Sălsig. Lucrarea se referă la localitatea Gârdani și este structurată în șapte capitole: Descrierea satului, Istoricul satului, Regimul agrar, Antropologia satului, Etnografia și folclorul satului, Documente (tradiția istorică, tradiția folclorică, izvoare scrise), Glosar. Deși nu conține listă bibliografică, sursele informațiilor sunt precizate în notele de subsol. Lucrarea poartă amprenta spiritului epocii și a ideologiei comuniste, revanșardă, prin excelență, față de regimul anterior (capitalist). 
Cât despre volumul Gârdani, file de cronică, realizat de un colectiv de cadre didactice de la Școala Gimnazială din Gârdani (Livia Beșe, Maria Blidar, Eleonora Dumitraș, Ioan Dumitraș, Mariana Pintilie, Victoria Pop, Loredana Tînc, Ioan Sava), și publicat în 2007, putem spune că este cea mai cuprinzătoare lucrare dedicată în întregime acestei localități (242 de pagini, bogat ilustrate). 

În preambulul lucrării de față s-a încercat o reconstituire a contextului în care s-a înființat satul Gârdani, precum și o descriere a cadrului general. 

Volumul este structurat pe trei capitole. În primul capitol s-au trecut în revistă câteva din evenimentele petrecute în anul 1424, precum și discuțiile pe tema originii toponimului Gârdani. În al doilea capitol, s-au tratat principalele repere istorice ale perioadei 1424-2024, cu referire exclusivă la satul Gârdani. Capitolul trei reprezintă o “capsulă a timpului”, în care am încercat să închidem anul 2024, cu evenimente din țară, din lume, dar și de pe plan local.

În anexa lucrării, se regăsește o istorie aproape romanțată a localității Gârdani (despre vetrele satului, despre vechea biserică de lemn din Gârdani; despre stilul de viață de la începutul secolului al XX-lea, dar și din perioada interbelică; medalioanele unor personalități locale: Ilie Călăuz, Adrian Cirțiu, Traian Marina; o relatare de presă despre taberele școlare de la Castel; despre cum s-a înființat comuna Gârdani, în anul 2004; un interviu cu Agafia Andreicuț, la împlinirea vârstei de 100 de ani; precum și o serie de povești și povestiri despre baronul și castelul Blomberg din Gârdani). Tot aici avem o listă a toponimelor, un glosar cu regionalisme care circulă în zonă și un index ce cuprinde cifre și nume esențiale din istoria satului. (Dorin Ștef)

== Despre momentul și contextul înființării satului Gârdani ==

Dacă ținem cont exclusiv de documentele, informațiile și izvoarele oficiale pe care le avem la dispoziție până în prezent, și lăsăm deoparte le-gendele, precum și unele scenarii care s-au rostogolit prin diverse publicații, despre momentul înființării satului Gârdani nu se poate afirma nimic cu certitudine. 
Avem o singură informație din surse sigure: atestarea documentară din 1424, pomenită de Petri Mór, în celebra monografie a județului Sălaj, de la începutul secolului al XX-lea[ Petri Mór, Szilágy vármegye monographiája, vol. III (A-K), 1902, Budapesta, p. 427.]. Despre documentul în care se menționează pentru prima dată numele localității Gârdani, autorul monografiei nu oferă prea multe detalii. Se știe doar că atestările din 1423-1424, a satelor din Ținutul Codrului “se datorează în special împărțirii moșiilor între urmașii lui Sandrin și ai lui Drag (Tămășești, Bicaz, Gârdani, Socond, Fărcașa)”[ Monica Chita, Ținutul Codrului, Cluj-Napoca, 2018. p. 180.]. În mod cert este un act oficial în care sunt pomenite mai multe localități, din moment ce anul 1424 este anul primei atestări documentare pentru mai multe sate din zonă: Bicaz, Cuța, Fărcașa, Gârdani, Gerăușa, Hurezu Mare, Măriuș, Odești, Săliște, Sâi, Sârbi, Socond, Soconzel, Tămășeșeti, Tohat[ Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, București, 1967-1968.].
Sandrin este fiul voievodului Balc, comite al Maramureșului și Săt-marului, iar Drag este fratele lui Balc, amândoi aflându-se în grațiile regelui Ludovic I al Ungariei (1326-1382). Urmașii lor au stăpânit satele din lunca Someșului, aflate în comitatul Sătmar, până în anul 1470.

E inutil să precizăm că atestarea documentară nu coincide cu anul înființării localității, eveniment care, cu certitudine, s-a petrecut cu mult înainte.

Al doilea element cert este numele localității: Gârdani. Cel mai probabil, numele oiconimului provine de la un antroponim Garda, Gârda sau Gârdan (-i final este desinența care indică pluralul, în loc de suf. -ești, precum în cazul localităților maramureșene Blidari, Corni, Moisei, Remeți, Sârbi, Seini). Iar antroponimul Gârda(n) provine din adjectivul slav gŭrdŭ, cu sensul de “mândru”[ Vezi discuția pe larg: Despre originea toponimului Gârdani.]. La fel stă situația și în cazul localităților Gârda, Gârda-Bărbulești, Gârda de Sus, Gârda Seacă, Gârde (toate în jud. Alba), respectiv Gârdești (jud. Vaslui și jud. Teleorman). Cu alte cuvinte, sunt localități din toate provinciile istorice româ-nești: Transilvania, Moldova și Muntenia, ceea ce înseamnă că avem de-a face cu un fond lexical comun și destul de vechi, probabil de la sfârșitul mileniului I (când s-a consemnat primul val migraționist al unei populații slave), adică cu cinci secole anterior primei atestări documentare ale localității Gârdani.

Un oarecare Gârda putea să fie întemeietorul sau un cneaz local al satului Gârdani. Dat fiind faptul că, dintotdeauna populația satului a fost alcă-tuită din etnici români (sporadic s-au alăturat maghiari sau evrei), e de presupus că acest Gârda era un voievod român, chiar dacă strămoșii lui au fost de origine slavă. Se știe că populația daco-romană a intrat pentru prima dată în contact cu un grup de slavi încă în secolul al VI-lea, iar după o primă etapă de bilingvism, procesul de conviețuire s-a încheiat cu asimilarea slavilor[ Vezi Istoria României, București, Editura Corint, 2007, p. 101.].

Motivul pentru care, la un moment dat, s-au stabilit în această locație mai multe familii și au alcătuit o așezare stabilă, ține de rațiuni economice și de resursele naturale existente: în primul rând cursul râului Someș (și acvifauna aferentă), terenurile fertile din lunca Someșului, izvoarele de apă potabilă de pe dealurile din apropiere, colinele acoperite cu păduri (refugiu, în cazul unor invazii), ciupercile comestibile din flora spontană și vânatul din belșug. De altfel, nu departe de Gârdani, în imediata apropiere a șoselei Baia Mare - Ulmeni, în punctul Sub Pădure (pe teritoriul UAT Ardusat) s-a descoperit o așezare din epoca bronzului[ Carol Kacsó, Repertoriul arheologic al județului Maramureș, vol. I, 2015, p.102.], care s-a înființat probabil din aceleași rațiuni. La Arduzel s-au descoperit vestigii paleolitice, la Tămaia și Ulmeni - tezaure monetare, iar la Fărcașa - urme de locuire din perioada medievală[ Idem,  p. 620-623.].

Secole de-a rândul, de la înființare și pe toată perioada medievală, în această locație a funcționat mai degrabă un cătun, alcătuit din cel mult 20-30 de familii, din moment ce, la începutul secolului al XVIII-lea, populația nu depășea 100 de persoane[ În anul 1715, populația satului Gârdani număra 90 de suflete, din care 72 erau români (Petri Mór, op. cit, p. 431).]. Acesta este și motivul pentru care localitatea nu este ates-tată în documente mai devreme de sec. al XV-lea.

Denumirea oficială în timpul administrației maghiare: Gardánfalva

Denumirea germană; Garendorf

Denumirea oficială sub administrație românească:Gârdani

Prima atestare documentară a localității: 1424

Rang (în prezent): comună.

Localități componente ale comunei: satul Gârdani.

Zonare. Gârdani este o comună din județul Maramureș, zona Codru, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest, România.
 
Locație. Localitatea Gârdani este situată (la răspântie de drumuri) între Fărcașa, Sălsig și Rodina. La vest se învecinează cu com. Bârsăul de Sus (jud. Satu Mare), dar nu există legătură rutieră directă. La est, râul Someș o desparte de satele Pribilești, Dănești și Lucăcești (zona Chioar). Este situată în depre-siunea Baia Mare, la 33 de kilometri de Baia Mare, municipiul reședință de județ.
Coordonatele geografice. Coordonate GPS (în sistem WGS84): Latitudine, Longitudine: 47.5519055, 23.3005705 (47° 33' 6.8616&quot;; 23° 18' 2.0556&quot;). Coordonate GPS (centrul localității): N 47 33 6 E 23 18 27,3.

DJ. Comuna Gârdani este străbătută de Drumul Județean 108 (Jibou - Benesat - Ulmeni - Sălsig - Gârdani - Fărcașa - Buzești).
Codul poștal: 437301

Pagina web (oficială) a comunei: www.primariagardani.ro

Fus orar: UTC +2:00 (Europe/Bucharest); Ora de vară UTC +3:00. Ora de iarnă UTC +2:00.

Stema comunei Gârdani (2016) se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat în bară de un brâu undat de argint. În partea dreaptă, în câmp albastru, se află o ramură de ginkgo-biloba de argint. În partea stângă, în câmp roșu, se află un turn de cetate de argint. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificații: Ramura de ginkgo-biloba face referire la arborele cu același nume, aflat pe teritoriul localității, declarat monument al naturii. Brâul undat reprezintă râul Someș, care traversează localitatea. Turnul de cetate simbolizează castelul Blomberg. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună. 

Dialect (al populației majoritare): limba română, dialect dacoromân, subdialect crișean, grai someșean. În mod evident, generația celor născuți în anii 40-50, folosește elemente care definesc subdialectul moldovenesc, fără să se știe cu exactitate din ce pricină: “Când un gârdelean începea să comunice oral, erai sigur de originea sa. Vorbea utilizând în exces vocala a, în loc de ă și vocalele i sau î terminale, în loc de e. Ei spuneau: Gardani, paduri, sacuri, gaini ...un grai asemănător cu cel moldovenesc, ce se deosebea de graiul locuitorilor din satele învecinate” [Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 138. În aceeași lucrare, se precizează, în alt context: “În timpul secetei din anii 1946-1948, gârdălenii au înfiat copii din Moldova” (p.139).]. 
Numele comun al locuitorilor: gârdălean, -ă, gârdăleni, -e / gârdăleancă, gârdălence. 

Nume de familie derivate din numele localității: Gârdălean, Gărdălean, Gârdelean (65 de persoane, în județul Maramureș).

Nume de familie frecvente în localitate: Ardelean, Andreicuț, Băbaș, Călăuz, Chira, Cirț(iu), Crișan, Coțiu, Cupșa, Dumitraș, Dragoș, Gîț, Marchiș, Moldovan, Mureșan, Maxim, Pop,  Piron, Tătăran, Tînc, Vălean.

== Cadrul general ==

Climă.  Climat continental umed, cu veri blânde și precipitații pe tot par-cursul anului (Clasificarea Köppen: Dfb). Climă temperat-continentală. Feno-menele meteorologice: ceață, zăpadă, gheață, secetă, brumă timpurie și înghe-țuri târzii, primăvara. 

Regim termic. Temperatura medie anuală este de +8,7º C. Tempera-turi maxime: + 39º C (16 iulie 1931) și -32,6º C (25 ianuarie 1942). Temperaturile  medii din timpul iernii: -2º și 0º C.

Precipitații. Cantitatea medie anulă a precipitațiilor este de 600 mm [Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 15.]. 

Relieful și constituția geologică. Localitatea Gârdani are un relief în trepte, culmile deluroase încadrându-se în grupa Dealurile Codrului. În nord-vest se întind dealurile Tinoasa, Ursoi, Muncel, Ou și Diuță, cu pante line și domoale sau cu versanți abrupți, cu înălțimi între 175-350 m, care străjuiesc vatra satului[ Idem, p.13.]. Terenurile agricole (numite Ruptură, Creangă, Arini, Fag, Balta Calului, Prundul Morii, Peste Baltă, Unghi, Snidă, Colac) sunt situate exclusiv în lunca Someșului și alcătuiesc moșia satului.

Rețeaua hidrografică este formată din râul Someș (are un debit mediu de 9,18 mc/s, la stația hidrometrică Ulmeni[  Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 134.], lățimea de circa 60 m, adâncimea între 1,4-2,5 m; prezintă meandre), pâraiele Valea Cernii, Valea Borjugului și izvoarele de suprafață: Izvorul lui Crișan, Izvorul lui Nistor[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 14.]. 

Stratul de apă freatică se află la o adâncime de 4-5 m (însă mai nou, la începutul anilor 2000, după ce albia Someșului a fost adâncită de către balas-tierele din zonă, nu puține, pânza freatică a coborât cu 1-2 metri, lăsând fântânile din sat goale); apa este dură și are concentrații peste limita admisă de calcar, fier și amoniu. Pe deal, pânza freatică se află la o adâncime de 8-10 m. Condițiile utilizării apei subterane ca apă potabilă sunt îndeplinite cu precădere de apele situate la o adâncime de 70-80 m, față de nivelul solului [Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 134.].

Solurile din clasa Luvisoluri se întind pe o suprafață de 484 ha (47% din suprafața agricolă), având o fertilitate sporită. Solurile din clasa Protisoluri ocupă o suprafață de 282 ha (28% din suprafața agricolă). Solurile din clasa Hidrosoluri se întind pe o suprafață de 106 ha (10% din suprafața agricolă) și cuprind depozite de argilă. În zona de deal se găsesc soluri din clasa Andrisoluri (154 ha)[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 18.].

Alunecări de teren. Satul Gârdani este situat (alături de Beltiug, Băsești, Asuajul de Sus și Socond) în arealul cu susceptibilitate ridicată privind producerea alunecărilor de teren, printre localitățile din Ținutul Codrului [Corina Arghiuș,  2010, p. 288, apud Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 121.].

Flora și fauna spontane. Zona păduroasă include: stejar, fag, carpen, tei, ulm, pin negru, castan comestibil. Animalele care viețuiesc în pădure sunt: vulpea, căprioara, mistrețul, veverița, iar dintre păsări: fazanul, găinușa de pă-dure, uliul, ciocănitoarea, pițigoiul, graurul, cucul etc. În râul Someș, destul de poluat în ultima vreme, predomină somnul, mreana, scobarul și carasul [A.Borbei, L. Pop, Comuna Gârdani, în Bibliotheca Septentrionalis, an XXIV, nr. 1 (46), 2016, p. 138-145.]. 

Istoria, pe scurt. Profesorul universitar Dumitru Pop (1927-2006), originar din Băsești, a lansat teoria că regiunea Codru (din care face parte și satul Gârdani) ar fi o zonă «de trecere», din punct de vedere cultural, lingvistic și dialectal, între Transilvania, Crișana și Maramureș, zonă situată la răspântia marilor imperii, motiv pentru care prezintă un interes deosebit pentru istoria și devenirea poporului român: “Situată în nord-vestul țării, de o parte și de alta a culmii Făgetului (Codrului) - munți de origine hercinică, asemenea Măcinului dobrogean - zona Codrului circumscrie un teritoriu cu un destin propriu în istoria poporului nostru. Politic și administrativ, acesta s-a situat mereu la o răspântie, fiind menit să delimiteze realități diferite. El devenea astfel o zonă de contact, de confluență, o zonă «de trecere», cu toate avantajele și dezavantajele pe care le presupune aceasta. (...) Situația aceasta de zona «de trecere» și, implicit, de contact între realități politice diferite a zonei Codrului ne apare și în planul culturii populare, și tocmai această situație vine să explice în foarte mare măsură fizionomia sa proprie, personalitatea sa în ansamblul culturii populare românești, îndeosebi a celei din Transilvania” [Dumitru Pop,  Folclor din zona Codrului, Baia Mare, 1978, p. 9-10.].
Istoria Gârdaniului se împletește cu istoria ținutului Sălaj. De la prima atestare documentară și până după al Doilea Război Mondial, satul Gârdani a făcut parte din comitatul maghiar Solnocul de Mijloc; ulterior, din comitatul Sălaj. După 1918, a aparținut de județul Sălaj, plasa Cehu Silvaniei. După al Doilea Război Mondial, a făcut parte din Regiunea Baia Mare, iar din 1968 a intrat în alcătuirea actualului județ Maramureș. În perioada 1940-1988 a fost sat aparținător de comuna Sălsig; între 1988-1989 a făcut parte din comuna Ulmeni; între 1989-2004 revine la comuna Sălsig. Din anul 2004 este comună.

O descriere a Sălajului, de la începutul secolului al XX-lea: ”Sălaj se numește un comitat (județ) al Ungariei. El se află în partea nord-estică a țărei și e mărgenit de următoarele comitate: la apus de Bihor, la miazănoapte de Sătmar, la răsărit de Solnoc-Dobâca și la miezăzi de Cojocna, având o suprafață de 36,218.68 kmp, adecă 660 mii 146 jugăre catastrale. Comitatul de azi al Sălajului s-a format din unirea (la 1876) a comitatelor Crasna și Solnocul de Mijloc, cărora li s-au adus și câteva comune din comitatele Solnoc-Dobâca și Cojocna. Sălajul se mai numește și Silvania, adecă loc cu păduri; iar Tran-silvania e locul de dincolo de Silvania, despărțit prin muntele Meseș (...). Sălajul și azi e plin de păduri, partea cea mai mare e muntos și deluros, fiind astfel cât să poate de pitoresc și romantic” [D.Stoica, I. Lazăr, Schiță monografică a Sălagiului, Șimleul Silvaniei, 1908, p. 244-245.].

== O definiție a satului Gârdani ==

Gârdani este un sat cu populație majoritar românească, de la periferia Ținutului Codrului, situat în lunca Someșului. Din punct de vedere administrativ, este o comună având sediu de Primărie și unde funcționează un Consiliu Local. Gârdani este satul în care e situat Castelul Blomberg, în curtea căruia crește singurul exemplar de ginko biloba secular, monument al naturii, din județul Maramureș.
Dacă e să ne referim la apelativele folosite pentru locuitorii satului, acestea se împat în trei categorii. Din prima categorie face parte termenul gârdălean = persoană originară din localitatea Gârdani; locuitor din Gârdani, adică din satul lui Gârda(n).

În a doua categorie se înscriu termenii: cărășeu = poreclă comunitară (pl. cărășei), dată de locuitorii din satele din zonă (așa cum fărcășenii sunt nu-miți răstăuțe, sălsiganii - porci, tohătanii - rațe, locuitorii din Ulmeni - pișcari, cei din Tămaia - gâște, iar cei din Sârbi - păstăi). Caracterul depreciativ și ironic al poreclelor comunitare derivă dintr-o rivalitate dată de vecinătate, însă cele mai multe dintre ele conțin un sâmbure de adevăr[ Dorin Ștef, Dicționar de regionalisme și arhaisme din județul Maramureș, ediția a doua, Baia Mare, 2015, p. 576.]: toamna, după terminarea lucră-rilor agricole, gârdălenii mergeau în masă, în localitatea Cărășeu (sat din comuna Culciu, jud. Satu Mare, situat la 40 km distanță), la tăiat și decojit de nuiele (din care, ulterior, confecționau coșuri)[  Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 138.]. Codrean = gârdălenii se revendică din Ținutul Codrului, deși locuiesc la periferia acestui ținut; vinerea, în zi de târg, obișnuiau să se ducă la Ariniș; în septembrie, gârdălenii erau nelipsiți de la Târgul cepelor de la Asuaj; tradițiile, obiceiurile și folclorul locuitorilor din Gâr-dani conțin elemente specifice zonei Codru; portul tradițional s-a pierdut, dar dansurile populare sunt tipic codrenești. Someșean = locuitorii satelor din Codru, situate pe malul râului Someș, se consideră a fi someșeni, în competiție cu statutul de codreni (Someș-Codru este o subzonă a Ținutului Codru).

Din a treia categorie fac parte termenii: maramureșean = un apelativ artificial, dat de includerea satului în județul Maramureș, după reorganizarea administrativ-teritorială a țării, din anul 1968, prin decizie politică. Ardelean  (transilvănean) = din perspectiva geografiei devenirii etnice și, deci, al aparte-nenței la regiunile istorice românești, satul este situat în regiunea intracarpatică, deci în Ardeal (Transilvania); acesta este spațiul mental cel mai cuprinzător, în afară de frontierele țării. Român = ca apartenență etnică, istorică, lingvistică și culturală la poporul român, fiind locuitori în spațiul geografic al țării numită România. European = țara noastră face parte din structurile Uniunii Europene din anul 2007; însă conștiința faptului că sunt cetățeni europeni derivă din ele-mentul migraționist, mulți gârdăleni au locuit sau locuiesc și muncesc (vremelnic) în diverse țări europene (preponderent Spania, Italia, Franța, Germania), singuri sau cu întreaga familie, pentru a-și face un rost în viață. Cei mai mulți se întorc definitiv acasă, în cele din urmă (după 10-20 de ani); o parte vin doar în vacanțele de vară.

Centrul polarizator al comunei e alcătuit din triada Primărie, Biserică și Școală, adică sediile organizațiilor administrative, culturale și spirituale. În mod particular, pentru Gârdani, mai există un elemente care polarizează: Castelul Blomberg. Ba chiar îl definește uneori, pentru că mulți asociază decisiv loca-litatea Gârdani cu acest edificiu. Din punct de vedere simbolic, castelul are conotații negative, traducându-se prin “casa grofului / a stăpânului”, mai apoi, prin “casa de copii”. Pentru a schimba paradigma în mentalul colectiv, e nevoie de o destinație specială a clădirii, în viitor.

== Despre originea toponimului Gârdani ==

De regulă, pentru cercetări privind atestările documentare ale localită-ților din regiunile intracarpatice (Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș) se utilizează Dicționarul istoric al localităților din Transilvania (1967-1968). Autorul, Coriolan Suciu, consemnează următoarele atestări documentare pentru localitatea Gârdani: (1424) Ardanfalwa, Ardnfalwa, Hardanfalva, Kardanfalwa, (1470) Kordanfalwa, (1543) Ghardanffalwa, (1549) Gardanfalwa, (1570) Ger-danfalwa, (1612) Gardanfalva, (1733) Gerdány, (1750) Gardány, (1850) Giar-dány, (1854) Gardanfalva, Gîrdani, (1909-1919) Gârdani, Gardánfalva, (1968) Gârdani. 

De menționat că sursele lui C. Suciu pentru atestările localității Gârdani au fost: Petri Mór, Szilágy vármegye monographiája, vol. I-VI, 1901-1904, Buda-pesta, respectiv Buletinul Guberniului Provincial pentru Marele Principat Tran-silvania 1854, II Secțiune, Mănunchiul IV (partea românească cu chirilice). 

Un repertoriu mai extins al atestărilor documentare: Ardánfalva, Ardan-falwa, Kardánfalva, Kardanfalwa, Hardanfalva, Kardanfalwa, (1470) Kordan-falwa, (1543) Ghardanffalwa, (1549) Gardanfalwa, (1570) Gerdanfalwa, (1612) Gardanfalva (sursa: Petri, SzMon. III. 427.; Csánki I. 557); (1566-1569) Gar-danfalwa, Dominium Chieh (sursa: Prodan II. 195); (1697) Gárdánfalviak (SZT IV. 526); (1733) Gerdány (cK.); (1760-1762) Gardánfalva (cB.); (1800) Gár-dan-falva (El. 1800); (1808) pag. Gordánfalva, Garendorf, Gerdán (Lipszky); (1817) Gárdánfalva, (1827) Gárdánfalva (El. 1817, 1827); (1839) Gárdánfalva, Gor-dánfalva, Girdány, Gerdány (sursa: Lenk II. 10-11); (1850) Gárdonfalva (Népsz. 1850); (1850) Gardanfalva, Girdány (UES); Gardanfalva, Girdani (Bielz 486); (1863) Gardánfalva, Gordánfalva, (1877) Gardánfalva, (1882) Gárdánfalva, Gardani, Gardanifalva, (1893) Gardánfalva, Gárdánfalva (sursa: Hnt. 1863, 1877, 1882, 1893); (1909) Gârdani, Gardánfalva (Dicționar 1909); (1913) Gardánfalva (Hnt. 1913); (1921) Gârdani, Gardánfalva (Dicționar 1921); (1925) Gârdani (Leg. 95/1925); (1940-1944) Gardánfalva (1942 ≈ Gârdani) (Hnt. 1942, 1944); (1956) Gârdani (IAL);  (2004) Gârdani, comună (prin Legea 84/2004)[ https://www.arcanum.com/ro/online-kiadvanyok/ErdelyHelysegnevTar-erdely-bansag-es-partium-torteneti-es-kozigazgatasi-helysegnevtara-1/telepulesek-1C9/g-A59/gardani-A8C/]. 

În primele atestări documentare sunt consemnate variantele Ardanfalwa, respectiv Ardnfalwa (1424), ceea ce i-a determinat pe autorii lucrării despre comuna Gârdani (2007) să propună o derivare a numelui satului din apelativul *ardan, cu sensul de «grăsun (vier castrat)»: “Satul de atunci s-ar fi numit satul grăsunilor. Gârdălenii de azi nu-și amintesc ca locuitorii altor sate să-i fi poreclit vreodată grăsuni”[ Gârdani, file de cronică, p. 126-127.]. Pe bună dreptate, deoarece, în realitate, pare a fi o greșeală de transcriere (Ardanfalwa = Gardanfalwa), cum s-a întâmplat frecvent în perioada respectivă (vezi Brugia = Dragia pentru Drăghia; sau Lupsafalwa = Kupsafalwa, pentru Cupșeni etc.). 

Având ca premise atestările documentare din 1424, în lucrarea din 2007 se lansează ipoteza că satul Gârdani ar putea fi același cu cetatea Ară-niești, azi dispărută: “Istoricul maghiar Ianos Kadar (în Monografia comitatului Solnok-Dăbîca) pomenește că pe la 1241, odată cu invazia tătarilor, un cătun cu nume românesc, Arăniești («pământ răscolit»), locuit de șapte familii (dintre care una cu numele Crăciun, iar alta Gârdălean), ar fi dispărut după această dată” [Idem.]. În sprijinul acestei ipoteze e invocată o afirmație a istoricului Radu Popa: “Satele de pe domeniul Arăniești, cetate de pământ dispărută, se aflau pe malul de vest al Someșului, la actualul hotar dintre jud. Sălaj și Maramureș”[ Radu Popa, apud  Gârdani, 2007, p. 126-127.]. Se impune o precizare: Cetatea Arăniești se afla, într-adevăr, la hotarul dintre jud. Sălaj și Maramureș, însă pe malul de est a Someșului (nu de vest), între Benesat și Napradea, în satul Cheud, numit în documentele maghiare Arany-osvár, adică Cetatea Arăniești. Din vechea fortăreață feudală se mai păstrează și azi câteva ruine. Cunoscându-se locația precisă, suntem nevoiți să abandonăm ipoteza.

Pornind de la aceleași variante (transcrise eronat, în mod vădit) din anul 1424 (Ardanfalva, Ardanfalwa, Hardanfalva), cercetătorul clujean Onufrie Vin-țeler (2010) ajunge la concluzia că “avem a face cu rad. -ard, comun cu cel din Ardeal. (…) Nu este exclusă o origine a lui Ardan, destul de răspândit, antroponimică”[ O. Vințeler, Studii și cercetări de onomastică și etimologie, Editura Casa Cărții de Știință, 2010, p. 305.]. Evident, supoziția nu are susținere nici în legătură cu rad. -ard și nici în legătură cu antroponimul Ardan, pentru simplul motiv că forma Ardanfalva este mai degrabă opera unui copist, care a alterat denumirea corectă (în mod voit, din moment ce există mai multe situații de acest gen, de fiecare dată în legătură cu prima literă a toponimului).

În aceeași lucrare dedicată localității Gârdani (2007) sunt analizate și celelalte variante cu care e notat numele satului de către scribii cancelariilor maghiare (Kardanfalwa, Kordanfalwa, Gardanfalwa): “Semnificația denumirilor istorice ar putea fi legată de forma reliefului satului, sau de activități militaro-strategice desfășurate aici: gordan «movilă sub care se află un mormânt străvechi»; kordan «loc strâmt, drum îngust»; gârdă «loc de trecere»; gardă «oșteni de pază»“ [Gârdani, file de cronică, 2007, p. 126-127.]. 
În mod firesc, e necesar a fi epuizate toate ipotezele, chiar dacă de la început ele nu par a duce nicăieri.

De fapt, documentele consemnează străveziu și invariabil numele de Satul lui Gârdan (Gardanfalva, în magh.), ceea ce înseamnă că avem la bază un nume de persoană de forma Gârda sau Gârdan. Același antroponim îl regăsim și în alte nume de localități: Gârda, Gârda-Bărbulești, Gârda de Sus, Gârda Seacă, Gârde (toate în jud. Alba), respectiv Gârdești (în jud. Vaslui și în jud. Teleorman). Deci remarcăm prezența în toate regiunile istorice românești, ceea ce ne determină să presupunem că ar putea face parte dintr-un fond lexical vechi.

În analiza antroponimului, academicianul Iorgu Iordan (1983) asociază numele de familie Gârda și Gârdea cu bg. Gărda, iar N.A. Constantinescu (1963) susține că Gârd / Grăd provine din sl. gŭrdŭ “mândru”, de unde numele Gârdul, Gârde, Gârdea, Gârdani și Gârdăneasa. Deci etimonul toponimului Gârdani este adjectivul slav  gŭrdŭ, cu sensul de “mândru”.

În județul Maramureș, sunt 46 de persoane cu numele de familie Gârda, Garda[ Dicționar de frecvență a numelor de familie din Maramureș, Baia Mare, 2007.]. Antroponimele Gârdan sau Gardan nu sunt atestate; în schimb, într-o diplomă din 1459, care vorbește despre hotarele Sighetului, se pomenește toponimul Gordonpataka, adică Valea Gardanului[ I. Mihalyi, Diplome, 1900, p. 599.]. 
Prof. Vasile Frățilă (2004), de la Universitatea din Timișoara, analizând etimologia unor toponime de pe Valea Târnavei (Fața Gârdanului; Gârdan “pădure”; Gârdanu “o văgăună”; Podu Gârdanului “pod peste valea Gârdanului”) afirmă că numele de persoană Gârdan provine de la numele de localitate (cf. satul Gârda, jud. Alba + suf. -an) sau direct de la n.pers. Gârdan, pentru care cf. srb. Grdan, bg. Gărdan (&lt; adj. sl. gŭrdŭ “mândru”) [V. Frățilă, Cercetări de onomastică și dialectologie, 2004, p. 38.]. Sufixul -i este desinența care indică pluralul, în loc de suf. -ești. Cu alte cuvinte, propune aceeași origine slavă, cu sensul de mândru, frumos.

În schimb, prof. Onufie Vințeler, cercetând atestările de forma Gardanfalwa, Gerdanfalwa, propune o derivare dintr-un radical indo-european: “Cât privește celelalte forme, ele se întâlnesc frecvent în toponimia iraniană: Gerd, Gerde, Gird, Girde, care își au originea în limba curdă, cu sensul de «deal», «loc ridicat»; în letonă gerdas, prus. gerdaut, arm. kardam. (…) Se poate conchide că la baza toponimului românesc Gârda stă un radical indo-european gârd- cu sensul de «deal, ridicătură»“[ O. Vințeler, op. cit.]. 
Improbabilă și soluția propusă de P. Bilțiu (2013): “Prin derivarea de la substantivul gard plus sufixul -ani” [P. Bilțiu, Contribuții, 2013, p. 68.]. 

În concluzie, numele localității Gârdani derivă din numele de familie Gârdan, la care se adaugă suf. -i, în loc de suf. -ești (vezi localitățile Gârdești, în județele Vaslui și Teleorman), iar antroponimul Gârda(n) provine din adjectivul slav gŭrdŭ, cu sensul de “mândru” [Dorin Ștef, Dicționar etomologic al localităților, 2023.].</text>
      <sha1>4ttz6kw7gwjihwrby2ckx4nu8wufleq</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>150893</id>
      <parentid>150892</parentid>
      <timestamp>2026-06-13T11:24:05Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>Stephdor</username>
        <id>22443</id>
      </contributor>
      <minor />
      <comment>Cap. Anul 1424 ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]])</comment>
      <origin>150893</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="40192" sha1="agtk40ekqu2pjwpeop1su1u9ssesydf" xml:space="preserve">{{titlu
 | titlu    = GÂRDANI 600 de ani de atestare documentară
 | autor    = Dorin Ștef
 | secțiune = 
 | anterior = 
 | următor  = 
 | note     = Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș (2024), ISBN 978-630-337-072-9. 
}}

== Prefață ==

O manifestare precum aniversarea a șase secole de la prima atestare documentară a localității Gârdani (jud. Maramureș) trebuia marcată și din punct de vedere editorial, indiferent de numărul intervențiilor anterioare dedicate istoriei și devenirii acestei așezări.

Pe de altă parte, volumul Gârdani - file de cronică, din 2007, necesita o revizie în multe segmente ale structurii și asta, deoarece, în ultimii 20 de ani, au ieșit la iveală o serie de documente despre istoria acestui ținut, au fost mai multe abordări în presă și în plan editorial. 

Menirea declarată a lucrării de față este de a aduce contribuții cât mai valoroase la o viitoare monografie a localității Gârdani, pe care, tragem nădejdea că, la un moment dat, cineva se va încumeta să o redacteze cu mult profe-sionalism, după canoanele academice ale vremii.

Câteva observații bibliografice. La Direcția Județeană a Arhivelor Națio-nale Sălaj s-au păstrat mai multe documente privind situația localităților care erau cuprinse în județul Sălaj, în perioada interbelică, printre care se număra și comuna Gârdani. Ele au fost publicate în lucrarea Documente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric (2017), autori Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag și au fost grupate în trei categorii: 1. Monografii sanitare, întocmite de către medicii de circumscripție, în conformitate cu formularul tipizat elaborat de Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale, în perioada iulie-august 1938; 2. Monografiile cuprinse în „Cartea de Aur” (o „Carte Albă” a guvernării liberale din perioada 1933-1937); 3. Monografii școlare, întocmite de către învățători, pe baza instrucțiunilor primite din partea Inspectoratului Școlar Județean Sălaj (1927-1929) sau a Inspectorului general al învățământului primar din Ardeal, Traian Gherman (1932-1933). 

Alte lucrări reprezentative (și totodată valoroase) despre Gârdani sunt: Schiță monografică a Sălagiului (1908), de Dionisie Stoica și Ioan P. Lazăr, respectiv Monografia comitatului Sălaj (Szilágy vármegye monographiája) (1902), de Petri Mór. 
În Arhiva Primăriei comunei Gârdani s-a păstrat un manuscris intitulat Satul de sub dealul Ursoiului. Monografie, în format A4, 53 de pagini, dacti-lografiat în anul 1969, la mașina de scris, de către Gheorghe Dulfu, fost funcționar al Sfatului Popular din Sălsig. Lucrarea se referă la localitatea Gârdani și este structurată în șapte capitole: Descrierea satului, Istoricul satului, Regimul agrar, Antropologia satului, Etnografia și folclorul satului, Documente (tradiția istorică, tradiția folclorică, izvoare scrise), Glosar. Deși nu conține listă bibliografică, sursele informațiilor sunt precizate în notele de subsol. Lucrarea poartă amprenta spiritului epocii și a ideologiei comuniste, revanșardă, prin excelență, față de regimul anterior (capitalist). 
Cât despre volumul Gârdani, file de cronică, realizat de un colectiv de cadre didactice de la Școala Gimnazială din Gârdani (Livia Beșe, Maria Blidar, Eleonora Dumitraș, Ioan Dumitraș, Mariana Pintilie, Victoria Pop, Loredana Tînc, Ioan Sava), și publicat în 2007, putem spune că este cea mai cuprinzătoare lucrare dedicată în întregime acestei localități (242 de pagini, bogat ilustrate). 

În preambulul lucrării de față s-a încercat o reconstituire a contextului în care s-a înființat satul Gârdani, precum și o descriere a cadrului general. 

Volumul este structurat pe trei capitole. În primul capitol s-au trecut în revistă câteva din evenimentele petrecute în anul 1424, precum și discuțiile pe tema originii toponimului Gârdani. În al doilea capitol, s-au tratat principalele repere istorice ale perioadei 1424-2024, cu referire exclusivă la satul Gârdani. Capitolul trei reprezintă o “capsulă a timpului”, în care am încercat să închidem anul 2024, cu evenimente din țară, din lume, dar și de pe plan local.

În anexa lucrării, se regăsește o istorie aproape romanțată a localității Gârdani (despre vetrele satului, despre vechea biserică de lemn din Gârdani; despre stilul de viață de la începutul secolului al XX-lea, dar și din perioada interbelică; medalioanele unor personalități locale: Ilie Călăuz, Adrian Cirțiu, Traian Marina; o relatare de presă despre taberele școlare de la Castel; despre cum s-a înființat comuna Gârdani, în anul 2004; un interviu cu Agafia Andreicuț, la împlinirea vârstei de 100 de ani; precum și o serie de povești și povestiri despre baronul și castelul Blomberg din Gârdani). Tot aici avem o listă a toponimelor, un glosar cu regionalisme care circulă în zonă și un index ce cuprinde cifre și nume esențiale din istoria satului. (Dorin Ștef)

== Despre momentul și contextul înființării satului Gârdani ==

Dacă ținem cont exclusiv de documentele, informațiile și izvoarele oficiale pe care le avem la dispoziție până în prezent, și lăsăm deoparte le-gendele, precum și unele scenarii care s-au rostogolit prin diverse publicații, despre momentul înființării satului Gârdani nu se poate afirma nimic cu certitudine. 
Avem o singură informație din surse sigure: atestarea documentară din 1424, pomenită de Petri Mór, în celebra monografie a județului Sălaj, de la începutul secolului al XX-lea[ Petri Mór, Szilágy vármegye monographiája, vol. III (A-K), 1902, Budapesta, p. 427.]. Despre documentul în care se menționează pentru prima dată numele localității Gârdani, autorul monografiei nu oferă prea multe detalii. Se știe doar că atestările din 1423-1424, a satelor din Ținutul Codrului “se datorează în special împărțirii moșiilor între urmașii lui Sandrin și ai lui Drag (Tămășești, Bicaz, Gârdani, Socond, Fărcașa)”[ Monica Chita, Ținutul Codrului, Cluj-Napoca, 2018. p. 180.]. În mod cert este un act oficial în care sunt pomenite mai multe localități, din moment ce anul 1424 este anul primei atestări documentare pentru mai multe sate din zonă: Bicaz, Cuța, Fărcașa, Gârdani, Gerăușa, Hurezu Mare, Măriuș, Odești, Săliște, Sâi, Sârbi, Socond, Soconzel, Tămășeșeti, Tohat[ Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, București, 1967-1968.].
Sandrin este fiul voievodului Balc, comite al Maramureșului și Săt-marului, iar Drag este fratele lui Balc, amândoi aflându-se în grațiile regelui Ludovic I al Ungariei (1326-1382). Urmașii lor au stăpânit satele din lunca Someșului, aflate în comitatul Sătmar, până în anul 1470.

E inutil să precizăm că atestarea documentară nu coincide cu anul înființării localității, eveniment care, cu certitudine, s-a petrecut cu mult înainte.

Al doilea element cert este numele localității: Gârdani. Cel mai probabil, numele oiconimului provine de la un antroponim Garda, Gârda sau Gârdan (-i final este desinența care indică pluralul, în loc de suf. -ești, precum în cazul localităților maramureșene Blidari, Corni, Moisei, Remeți, Sârbi, Seini). Iar antroponimul Gârda(n) provine din adjectivul slav gŭrdŭ, cu sensul de “mândru”[ Vezi discuția pe larg: Despre originea toponimului Gârdani.]. La fel stă situația și în cazul localităților Gârda, Gârda-Bărbulești, Gârda de Sus, Gârda Seacă, Gârde (toate în jud. Alba), respectiv Gârdești (jud. Vaslui și jud. Teleorman). Cu alte cuvinte, sunt localități din toate provinciile istorice româ-nești: Transilvania, Moldova și Muntenia, ceea ce înseamnă că avem de-a face cu un fond lexical comun și destul de vechi, probabil de la sfârșitul mileniului I (când s-a consemnat primul val migraționist al unei populații slave), adică cu cinci secole anterior primei atestări documentare ale localității Gârdani.

Un oarecare Gârda putea să fie întemeietorul sau un cneaz local al satului Gârdani. Dat fiind faptul că, dintotdeauna populația satului a fost alcă-tuită din etnici români (sporadic s-au alăturat maghiari sau evrei), e de presupus că acest Gârda era un voievod român, chiar dacă strămoșii lui au fost de origine slavă. Se știe că populația daco-romană a intrat pentru prima dată în contact cu un grup de slavi încă în secolul al VI-lea, iar după o primă etapă de bilingvism, procesul de conviețuire s-a încheiat cu asimilarea slavilor[ Vezi Istoria României, București, Editura Corint, 2007, p. 101.].

Motivul pentru care, la un moment dat, s-au stabilit în această locație mai multe familii și au alcătuit o așezare stabilă, ține de rațiuni economice și de resursele naturale existente: în primul rând cursul râului Someș (și acvifauna aferentă), terenurile fertile din lunca Someșului, izvoarele de apă potabilă de pe dealurile din apropiere, colinele acoperite cu păduri (refugiu, în cazul unor invazii), ciupercile comestibile din flora spontană și vânatul din belșug. De altfel, nu departe de Gârdani, în imediata apropiere a șoselei Baia Mare - Ulmeni, în punctul Sub Pădure (pe teritoriul UAT Ardusat) s-a descoperit o așezare din epoca bronzului[ Carol Kacsó, Repertoriul arheologic al județului Maramureș, vol. I, 2015, p.102.], care s-a înființat probabil din aceleași rațiuni. La Arduzel s-au descoperit vestigii paleolitice, la Tămaia și Ulmeni - tezaure monetare, iar la Fărcașa - urme de locuire din perioada medievală[ Idem,  p. 620-623.].

Secole de-a rândul, de la înființare și pe toată perioada medievală, în această locație a funcționat mai degrabă un cătun, alcătuit din cel mult 20-30 de familii, din moment ce, la începutul secolului al XVIII-lea, populația nu depășea 100 de persoane[ În anul 1715, populația satului Gârdani număra 90 de suflete, din care 72 erau români (Petri Mór, op. cit, p. 431).]. Acesta este și motivul pentru care localitatea nu este ates-tată în documente mai devreme de sec. al XV-lea.

Denumirea oficială în timpul administrației maghiare: Gardánfalva

Denumirea germană; Garendorf

Denumirea oficială sub administrație românească:Gârdani

Prima atestare documentară a localității: 1424

Rang (în prezent): comună.

Localități componente ale comunei: satul Gârdani.

Zonare. Gârdani este o comună din județul Maramureș, zona Codru, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest, România.
 
Locație. Localitatea Gârdani este situată (la răspântie de drumuri) între Fărcașa, Sălsig și Rodina. La vest se învecinează cu com. Bârsăul de Sus (jud. Satu Mare), dar nu există legătură rutieră directă. La est, râul Someș o desparte de satele Pribilești, Dănești și Lucăcești (zona Chioar). Este situată în depre-siunea Baia Mare, la 33 de kilometri de Baia Mare, municipiul reședință de județ.
Coordonatele geografice. Coordonate GPS (în sistem WGS84): Latitudine, Longitudine: 47.5519055, 23.3005705 (47° 33' 6.8616&quot;; 23° 18' 2.0556&quot;). Coordonate GPS (centrul localității): N 47 33 6 E 23 18 27,3.

DJ. Comuna Gârdani este străbătută de Drumul Județean 108 (Jibou - Benesat - Ulmeni - Sălsig - Gârdani - Fărcașa - Buzești).
Codul poștal: 437301

Pagina web (oficială) a comunei: www.primariagardani.ro

Fus orar: UTC +2:00 (Europe/Bucharest); Ora de vară UTC +3:00. Ora de iarnă UTC +2:00.

Stema comunei Gârdani (2016) se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat în bară de un brâu undat de argint. În partea dreaptă, în câmp albastru, se află o ramură de ginkgo-biloba de argint. În partea stângă, în câmp roșu, se află un turn de cetate de argint. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificații: Ramura de ginkgo-biloba face referire la arborele cu același nume, aflat pe teritoriul localității, declarat monument al naturii. Brâul undat reprezintă râul Someș, care traversează localitatea. Turnul de cetate simbolizează castelul Blomberg. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună. 

Dialect (al populației majoritare): limba română, dialect dacoromân, subdialect crișean, grai someșean. În mod evident, generația celor născuți în anii 40-50, folosește elemente care definesc subdialectul moldovenesc, fără să se știe cu exactitate din ce pricină: “Când un gârdelean începea să comunice oral, erai sigur de originea sa. Vorbea utilizând în exces vocala a, în loc de ă și vocalele i sau î terminale, în loc de e. Ei spuneau: Gardani, paduri, sacuri, gaini ...un grai asemănător cu cel moldovenesc, ce se deosebea de graiul locuitorilor din satele învecinate” [Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 138. În aceeași lucrare, se precizează, în alt context: “În timpul secetei din anii 1946-1948, gârdălenii au înfiat copii din Moldova” (p.139).]. 
Numele comun al locuitorilor: gârdălean, -ă, gârdăleni, -e / gârdăleancă, gârdălence. 

Nume de familie derivate din numele localității: Gârdălean, Gărdălean, Gârdelean (65 de persoane, în județul Maramureș).

Nume de familie frecvente în localitate: Ardelean, Andreicuț, Băbaș, Călăuz, Chira, Cirț(iu), Crișan, Coțiu, Cupșa, Dumitraș, Dragoș, Gîț, Marchiș, Moldovan, Mureșan, Maxim, Pop,  Piron, Tătăran, Tînc, Vălean.

== Cadrul general ==

Climă.  Climat continental umed, cu veri blânde și precipitații pe tot par-cursul anului (Clasificarea Köppen: Dfb). Climă temperat-continentală. Feno-menele meteorologice: ceață, zăpadă, gheață, secetă, brumă timpurie și înghe-țuri târzii, primăvara. 

Regim termic. Temperatura medie anuală este de +8,7º C. Tempera-turi maxime: + 39º C (16 iulie 1931) și -32,6º C (25 ianuarie 1942). Temperaturile  medii din timpul iernii: -2º și 0º C.

Precipitații. Cantitatea medie anulă a precipitațiilor este de 600 mm [Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 15.]. 

Relieful și constituția geologică. Localitatea Gârdani are un relief în trepte, culmile deluroase încadrându-se în grupa Dealurile Codrului. În nord-vest se întind dealurile Tinoasa, Ursoi, Muncel, Ou și Diuță, cu pante line și domoale sau cu versanți abrupți, cu înălțimi între 175-350 m, care străjuiesc vatra satului[ Idem, p.13.]. Terenurile agricole (numite Ruptură, Creangă, Arini, Fag, Balta Calului, Prundul Morii, Peste Baltă, Unghi, Snidă, Colac) sunt situate exclusiv în lunca Someșului și alcătuiesc moșia satului.

Rețeaua hidrografică este formată din râul Someș (are un debit mediu de 9,18 mc/s, la stația hidrometrică Ulmeni[  Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 134.], lățimea de circa 60 m, adâncimea între 1,4-2,5 m; prezintă meandre), pâraiele Valea Cernii, Valea Borjugului și izvoarele de suprafață: Izvorul lui Crișan, Izvorul lui Nistor[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 14.]. 

Stratul de apă freatică se află la o adâncime de 4-5 m (însă mai nou, la începutul anilor 2000, după ce albia Someșului a fost adâncită de către balas-tierele din zonă, nu puține, pânza freatică a coborât cu 1-2 metri, lăsând fântânile din sat goale); apa este dură și are concentrații peste limita admisă de calcar, fier și amoniu. Pe deal, pânza freatică se află la o adâncime de 8-10 m. Condițiile utilizării apei subterane ca apă potabilă sunt îndeplinite cu precădere de apele situate la o adâncime de 70-80 m, față de nivelul solului [Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 134.].

Solurile din clasa Luvisoluri se întind pe o suprafață de 484 ha (47% din suprafața agricolă), având o fertilitate sporită. Solurile din clasa Protisoluri ocupă o suprafață de 282 ha (28% din suprafața agricolă). Solurile din clasa Hidrosoluri se întind pe o suprafață de 106 ha (10% din suprafața agricolă) și cuprind depozite de argilă. În zona de deal se găsesc soluri din clasa Andrisoluri (154 ha)[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 18.].

Alunecări de teren. Satul Gârdani este situat (alături de Beltiug, Băsești, Asuajul de Sus și Socond) în arealul cu susceptibilitate ridicată privind producerea alunecărilor de teren, printre localitățile din Ținutul Codrului [Corina Arghiuș,  2010, p. 288, apud Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 121.].

Flora și fauna spontane. Zona păduroasă include: stejar, fag, carpen, tei, ulm, pin negru, castan comestibil. Animalele care viețuiesc în pădure sunt: vulpea, căprioara, mistrețul, veverița, iar dintre păsări: fazanul, găinușa de pă-dure, uliul, ciocănitoarea, pițigoiul, graurul, cucul etc. În râul Someș, destul de poluat în ultima vreme, predomină somnul, mreana, scobarul și carasul [A.Borbei, L. Pop, Comuna Gârdani, în Bibliotheca Septentrionalis, an XXIV, nr. 1 (46), 2016, p. 138-145.]. 

Istoria, pe scurt. Profesorul universitar Dumitru Pop (1927-2006), originar din Băsești, a lansat teoria că regiunea Codru (din care face parte și satul Gârdani) ar fi o zonă «de trecere», din punct de vedere cultural, lingvistic și dialectal, între Transilvania, Crișana și Maramureș, zonă situată la răspântia marilor imperii, motiv pentru care prezintă un interes deosebit pentru istoria și devenirea poporului român: “Situată în nord-vestul țării, de o parte și de alta a culmii Făgetului (Codrului) - munți de origine hercinică, asemenea Măcinului dobrogean - zona Codrului circumscrie un teritoriu cu un destin propriu în istoria poporului nostru. Politic și administrativ, acesta s-a situat mereu la o răspântie, fiind menit să delimiteze realități diferite. El devenea astfel o zonă de contact, de confluență, o zonă «de trecere», cu toate avantajele și dezavantajele pe care le presupune aceasta. (...) Situația aceasta de zona «de trecere» și, implicit, de contact între realități politice diferite a zonei Codrului ne apare și în planul culturii populare, și tocmai această situație vine să explice în foarte mare măsură fizionomia sa proprie, personalitatea sa în ansamblul culturii populare românești, îndeosebi a celei din Transilvania” [Dumitru Pop,  Folclor din zona Codrului, Baia Mare, 1978, p. 9-10.].
Istoria Gârdaniului se împletește cu istoria ținutului Sălaj. De la prima atestare documentară și până după al Doilea Război Mondial, satul Gârdani a făcut parte din comitatul maghiar Solnocul de Mijloc; ulterior, din comitatul Sălaj. După 1918, a aparținut de județul Sălaj, plasa Cehu Silvaniei. După al Doilea Război Mondial, a făcut parte din Regiunea Baia Mare, iar din 1968 a intrat în alcătuirea actualului județ Maramureș. În perioada 1940-1988 a fost sat aparținător de comuna Sălsig; între 1988-1989 a făcut parte din comuna Ulmeni; între 1989-2004 revine la comuna Sălsig. Din anul 2004 este comună.

O descriere a Sălajului, de la începutul secolului al XX-lea: ”Sălaj se numește un comitat (județ) al Ungariei. El se află în partea nord-estică a țărei și e mărgenit de următoarele comitate: la apus de Bihor, la miazănoapte de Sătmar, la răsărit de Solnoc-Dobâca și la miezăzi de Cojocna, având o suprafață de 36,218.68 kmp, adecă 660 mii 146 jugăre catastrale. Comitatul de azi al Sălajului s-a format din unirea (la 1876) a comitatelor Crasna și Solnocul de Mijloc, cărora li s-au adus și câteva comune din comitatele Solnoc-Dobâca și Cojocna. Sălajul se mai numește și Silvania, adecă loc cu păduri; iar Tran-silvania e locul de dincolo de Silvania, despărțit prin muntele Meseș (...). Sălajul și azi e plin de păduri, partea cea mai mare e muntos și deluros, fiind astfel cât să poate de pitoresc și romantic” [D.Stoica, I. Lazăr, Schiță monografică a Sălagiului, Șimleul Silvaniei, 1908, p. 244-245.].

== O definiție a satului Gârdani ==

Gârdani este un sat cu populație majoritar românească, de la periferia Ținutului Codrului, situat în lunca Someșului. Din punct de vedere administrativ, este o comună având sediu de Primărie și unde funcționează un Consiliu Local. Gârdani este satul în care e situat Castelul Blomberg, în curtea căruia crește singurul exemplar de ginko biloba secular, monument al naturii, din județul Maramureș.
Dacă e să ne referim la apelativele folosite pentru locuitorii satului, acestea se împat în trei categorii. Din prima categorie face parte termenul gârdălean = persoană originară din localitatea Gârdani; locuitor din Gârdani, adică din satul lui Gârda(n).

În a doua categorie se înscriu termenii: cărășeu = poreclă comunitară (pl. cărășei), dată de locuitorii din satele din zonă (așa cum fărcășenii sunt nu-miți răstăuțe, sălsiganii - porci, tohătanii - rațe, locuitorii din Ulmeni - pișcari, cei din Tămaia - gâște, iar cei din Sârbi - păstăi). Caracterul depreciativ și ironic al poreclelor comunitare derivă dintr-o rivalitate dată de vecinătate, însă cele mai multe dintre ele conțin un sâmbure de adevăr[ Dorin Ștef, Dicționar de regionalisme și arhaisme din județul Maramureș, ediția a doua, Baia Mare, 2015, p. 576.]: toamna, după terminarea lucră-rilor agricole, gârdălenii mergeau în masă, în localitatea Cărășeu (sat din comuna Culciu, jud. Satu Mare, situat la 40 km distanță), la tăiat și decojit de nuiele (din care, ulterior, confecționau coșuri)[  Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 138.]. Codrean = gârdălenii se revendică din Ținutul Codrului, deși locuiesc la periferia acestui ținut; vinerea, în zi de târg, obișnuiau să se ducă la Ariniș; în septembrie, gârdălenii erau nelipsiți de la Târgul cepelor de la Asuaj; tradițiile, obiceiurile și folclorul locuitorilor din Gâr-dani conțin elemente specifice zonei Codru; portul tradițional s-a pierdut, dar dansurile populare sunt tipic codrenești. Someșean = locuitorii satelor din Codru, situate pe malul râului Someș, se consideră a fi someșeni, în competiție cu statutul de codreni (Someș-Codru este o subzonă a Ținutului Codru).

Din a treia categorie fac parte termenii: maramureșean = un apelativ artificial, dat de includerea satului în județul Maramureș, după reorganizarea administrativ-teritorială a țării, din anul 1968, prin decizie politică. Ardelean  (transilvănean) = din perspectiva geografiei devenirii etnice și, deci, al aparte-nenței la regiunile istorice românești, satul este situat în regiunea intracarpatică, deci în Ardeal (Transilvania); acesta este spațiul mental cel mai cuprinzător, în afară de frontierele țării. Român = ca apartenență etnică, istorică, lingvistică și culturală la poporul român, fiind locuitori în spațiul geografic al țării numită România. European = țara noastră face parte din structurile Uniunii Europene din anul 2007; însă conștiința faptului că sunt cetățeni europeni derivă din ele-mentul migraționist, mulți gârdăleni au locuit sau locuiesc și muncesc (vremelnic) în diverse țări europene (preponderent Spania, Italia, Franța, Germania), singuri sau cu întreaga familie, pentru a-și face un rost în viață. Cei mai mulți se întorc definitiv acasă, în cele din urmă (după 10-20 de ani); o parte vin doar în vacanțele de vară.

Centrul polarizator al comunei e alcătuit din triada Primărie, Biserică și Școală, adică sediile organizațiilor administrative, culturale și spirituale. În mod particular, pentru Gârdani, mai există un elemente care polarizează: Castelul Blomberg. Ba chiar îl definește uneori, pentru că mulți asociază decisiv loca-litatea Gârdani cu acest edificiu. Din punct de vedere simbolic, castelul are conotații negative, traducându-se prin “casa grofului / a stăpânului”, mai apoi, prin “casa de copii”. Pentru a schimba paradigma în mentalul colectiv, e nevoie de o destinație specială a clădirii, în viitor.

== Despre originea toponimului Gârdani ==

De regulă, pentru cercetări privind atestările documentare ale localită-ților din regiunile intracarpatice (Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș) se utilizează Dicționarul istoric al localităților din Transilvania (1967-1968). Autorul, Coriolan Suciu, consemnează următoarele atestări documentare pentru localitatea Gârdani: (1424) Ardanfalwa, Ardnfalwa, Hardanfalva, Kardanfalwa, (1470) Kordanfalwa, (1543) Ghardanffalwa, (1549) Gardanfalwa, (1570) Ger-danfalwa, (1612) Gardanfalva, (1733) Gerdány, (1750) Gardány, (1850) Giar-dány, (1854) Gardanfalva, Gîrdani, (1909-1919) Gârdani, Gardánfalva, (1968) Gârdani. 

De menționat că sursele lui C. Suciu pentru atestările localității Gârdani au fost: Petri Mór, Szilágy vármegye monographiája, vol. I-VI, 1901-1904, Buda-pesta, respectiv Buletinul Guberniului Provincial pentru Marele Principat Tran-silvania 1854, II Secțiune, Mănunchiul IV (partea românească cu chirilice). 

Un repertoriu mai extins al atestărilor documentare: Ardánfalva, Ardan-falwa, Kardánfalva, Kardanfalwa, Hardanfalva, Kardanfalwa, (1470) Kordan-falwa, (1543) Ghardanffalwa, (1549) Gardanfalwa, (1570) Gerdanfalwa, (1612) Gardanfalva (sursa: Petri, SzMon. III. 427.; Csánki I. 557); (1566-1569) Gar-danfalwa, Dominium Chieh (sursa: Prodan II. 195); (1697) Gárdánfalviak (SZT IV. 526); (1733) Gerdány (cK.); (1760-1762) Gardánfalva (cB.); (1800) Gár-dan-falva (El. 1800); (1808) pag. Gordánfalva, Garendorf, Gerdán (Lipszky); (1817) Gárdánfalva, (1827) Gárdánfalva (El. 1817, 1827); (1839) Gárdánfalva, Gor-dánfalva, Girdány, Gerdány (sursa: Lenk II. 10-11); (1850) Gárdonfalva (Népsz. 1850); (1850) Gardanfalva, Girdány (UES); Gardanfalva, Girdani (Bielz 486); (1863) Gardánfalva, Gordánfalva, (1877) Gardánfalva, (1882) Gárdánfalva, Gardani, Gardanifalva, (1893) Gardánfalva, Gárdánfalva (sursa: Hnt. 1863, 1877, 1882, 1893); (1909) Gârdani, Gardánfalva (Dicționar 1909); (1913) Gardánfalva (Hnt. 1913); (1921) Gârdani, Gardánfalva (Dicționar 1921); (1925) Gârdani (Leg. 95/1925); (1940-1944) Gardánfalva (1942 ≈ Gârdani) (Hnt. 1942, 1944); (1956) Gârdani (IAL);  (2004) Gârdani, comună (prin Legea 84/2004)[ https://www.arcanum.com/ro/online-kiadvanyok/ErdelyHelysegnevTar-erdely-bansag-es-partium-torteneti-es-kozigazgatasi-helysegnevtara-1/telepulesek-1C9/g-A59/gardani-A8C/]. 

În primele atestări documentare sunt consemnate variantele Ardanfalwa, respectiv Ardnfalwa (1424), ceea ce i-a determinat pe autorii lucrării despre comuna Gârdani (2007) să propună o derivare a numelui satului din apelativul *ardan, cu sensul de «grăsun (vier castrat)»: “Satul de atunci s-ar fi numit satul grăsunilor. Gârdălenii de azi nu-și amintesc ca locuitorii altor sate să-i fi poreclit vreodată grăsuni”[ Gârdani, file de cronică, p. 126-127.]. Pe bună dreptate, deoarece, în realitate, pare a fi o greșeală de transcriere (Ardanfalwa = Gardanfalwa), cum s-a întâmplat frecvent în perioada respectivă (vezi Brugia = Dragia pentru Drăghia; sau Lupsafalwa = Kupsafalwa, pentru Cupșeni etc.). 

Având ca premise atestările documentare din 1424, în lucrarea din 2007 se lansează ipoteza că satul Gârdani ar putea fi același cu cetatea Ară-niești, azi dispărută: “Istoricul maghiar Ianos Kadar (în Monografia comitatului Solnok-Dăbîca) pomenește că pe la 1241, odată cu invazia tătarilor, un cătun cu nume românesc, Arăniești («pământ răscolit»), locuit de șapte familii (dintre care una cu numele Crăciun, iar alta Gârdălean), ar fi dispărut după această dată” [Idem.]. În sprijinul acestei ipoteze e invocată o afirmație a istoricului Radu Popa: “Satele de pe domeniul Arăniești, cetate de pământ dispărută, se aflau pe malul de vest al Someșului, la actualul hotar dintre jud. Sălaj și Maramureș”[ Radu Popa, apud  Gârdani, 2007, p. 126-127.]. Se impune o precizare: Cetatea Arăniești se afla, într-adevăr, la hotarul dintre jud. Sălaj și Maramureș, însă pe malul de est a Someșului (nu de vest), între Benesat și Napradea, în satul Cheud, numit în documentele maghiare Arany-osvár, adică Cetatea Arăniești. Din vechea fortăreață feudală se mai păstrează și azi câteva ruine. Cunoscându-se locația precisă, suntem nevoiți să abandonăm ipoteza.

Pornind de la aceleași variante (transcrise eronat, în mod vădit) din anul 1424 (Ardanfalva, Ardanfalwa, Hardanfalva), cercetătorul clujean Onufrie Vin-țeler (2010) ajunge la concluzia că “avem a face cu rad. -ard, comun cu cel din Ardeal. (…) Nu este exclusă o origine a lui Ardan, destul de răspândit, antroponimică”[ O. Vințeler, Studii și cercetări de onomastică și etimologie, Editura Casa Cărții de Știință, 2010, p. 305.]. Evident, supoziția nu are susținere nici în legătură cu rad. -ard și nici în legătură cu antroponimul Ardan, pentru simplul motiv că forma Ardanfalva este mai degrabă opera unui copist, care a alterat denumirea corectă (în mod voit, din moment ce există mai multe situații de acest gen, de fiecare dată în legătură cu prima literă a toponimului).

În aceeași lucrare dedicată localității Gârdani (2007) sunt analizate și celelalte variante cu care e notat numele satului de către scribii cancelariilor maghiare (Kardanfalwa, Kordanfalwa, Gardanfalwa): “Semnificația denumirilor istorice ar putea fi legată de forma reliefului satului, sau de activități militaro-strategice desfășurate aici: gordan «movilă sub care se află un mormânt străvechi»; kordan «loc strâmt, drum îngust»; gârdă «loc de trecere»; gardă «oșteni de pază»“ [Gârdani, file de cronică, 2007, p. 126-127.]. 
În mod firesc, e necesar a fi epuizate toate ipotezele, chiar dacă de la început ele nu par a duce nicăieri.

De fapt, documentele consemnează străveziu și invariabil numele de Satul lui Gârdan (Gardanfalva, în magh.), ceea ce înseamnă că avem la bază un nume de persoană de forma Gârda sau Gârdan. Același antroponim îl regăsim și în alte nume de localități: Gârda, Gârda-Bărbulești, Gârda de Sus, Gârda Seacă, Gârde (toate în jud. Alba), respectiv Gârdești (în jud. Vaslui și în jud. Teleorman). Deci remarcăm prezența în toate regiunile istorice românești, ceea ce ne determină să presupunem că ar putea face parte dintr-un fond lexical vechi.

În analiza antroponimului, academicianul Iorgu Iordan (1983) asociază numele de familie Gârda și Gârdea cu bg. Gărda, iar N.A. Constantinescu (1963) susține că Gârd / Grăd provine din sl. gŭrdŭ “mândru”, de unde numele Gârdul, Gârde, Gârdea, Gârdani și Gârdăneasa. Deci etimonul toponimului Gârdani este adjectivul slav  gŭrdŭ, cu sensul de “mândru”.

În județul Maramureș, sunt 46 de persoane cu numele de familie Gârda, Garda[ Dicționar de frecvență a numelor de familie din Maramureș, Baia Mare, 2007.]. Antroponimele Gârdan sau Gardan nu sunt atestate; în schimb, într-o diplomă din 1459, care vorbește despre hotarele Sighetului, se pomenește toponimul Gordonpataka, adică Valea Gardanului[ I. Mihalyi, Diplome, 1900, p. 599.]. 
Prof. Vasile Frățilă (2004), de la Universitatea din Timișoara, analizând etimologia unor toponime de pe Valea Târnavei (Fața Gârdanului; Gârdan “pădure”; Gârdanu “o văgăună”; Podu Gârdanului “pod peste valea Gârdanului”) afirmă că numele de persoană Gârdan provine de la numele de localitate (cf. satul Gârda, jud. Alba + suf. -an) sau direct de la n.pers. Gârdan, pentru care cf. srb. Grdan, bg. Gărdan (&lt; adj. sl. gŭrdŭ “mândru”) [V. Frățilă, Cercetări de onomastică și dialectologie, 2004, p. 38.]. Sufixul -i este desinența care indică pluralul, în loc de suf. -ești. Cu alte cuvinte, propune aceeași origine slavă, cu sensul de mândru, frumos.

În schimb, prof. Onufie Vințeler, cercetând atestările de forma Gardanfalwa, Gerdanfalwa, propune o derivare dintr-un radical indo-european: “Cât privește celelalte forme, ele se întâlnesc frecvent în toponimia iraniană: Gerd, Gerde, Gird, Girde, care își au originea în limba curdă, cu sensul de «deal», «loc ridicat»; în letonă gerdas, prus. gerdaut, arm. kardam. (…) Se poate conchide că la baza toponimului românesc Gârda stă un radical indo-european gârd- cu sensul de «deal, ridicătură»“[ O. Vințeler, op. cit.]. 
Improbabilă și soluția propusă de P. Bilțiu (2013): “Prin derivarea de la substantivul gard plus sufixul -ani” [P. Bilțiu, Contribuții, 2013, p. 68.]. 

În concluzie, numele localității Gârdani derivă din numele de familie Gârdan, la care se adaugă suf. -i, în loc de suf. -ești (vezi localitățile Gârdești, în județele Vaslui și Teleorman), iar antroponimul Gârda(n) provine din adjectivul slav gŭrdŭ, cu sensul de “mândru” [Dorin Ștef, Dicționar etomologic al localităților, 2023.].

== Anul 1424 (în țară și în lume) ==

Prima atestare documentară a localității Gârdani (jud. Maramureș) da-tează din anul 1424, când s-au consemnat denumirile: Ardanfalwa, Ardnfalwa, Hardanfalva, Kardanfalwa[ Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania,  București, 1967-1968.].

Evenimente petrecute în anul 1424

- În data de 17 august 1424, are loc bătălia de la Verneuil (Franța), în urma căreia, englezii conduși de ducele de Bredford i-au înfrânt pe francezi și pe scoțieni. Conflictul militar a făcut parte din Războiul de 100 de ani dintre Anglia și Franța (mai precis dintre Casa de Plantagenet, care conducea Regatul Angliei și Casa de Valois), unul dintre cele mai sângeroase conflicte din Evul Mediu.

- În anul 1424, Sigismund de Luxemburg (1368-1437), unul dintre cei mai longevivi regi ai Ungariei (1387-1437), ultimul împărat din casa de Lu-xemburg al Sfântului Imperiu Roman (1433-1437), a desființat Prepozitura Sibi-ului (= instituție bisericească a sașilor transilvăneni) și a transferat proprietățile acesteia orașului Sibiu. Drepturile prepozitului au fost preluate de așa numitul plebanus (paroh orășenesc) al Sibiului. 

- În anul 1424 a avut loc expulzarea evreilor din Köln (Germania) de către comunitatea creștină din localitate[ Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea la vizita la sinagoga din Köln, 19 august 2005: https://www.magisteriu.ro/discursul-papei-la-sinagoga-din-koln-2005/]. Dealtfel, procesele de expulzare ale evreilor erau frecvente în perioada medievală (de cele mai multe ori cu scopul de a le confisca averile), motiv pentru care evreii din Europa occidentală au emigrat mai târziu spre țările estice.

- În 1424 este atestat cel mai vechi manuscris slavon datat, “Omiliile lui Grigorie de Nazianz” (din Moldova) consemnând “activitatea lui Gavriil de la Neamțu, celebru copist de manuscrise slavone, alcătuitor de sbornice, caligraf și miniaturist”[ https://www.tribuna.ro/stiri/cultura/dosarele-patrimoniului-xxv-care-e-rostul-rugaciunii-cine-scrie-citeste-de-doua-ori-cum-se-dadeau-locurile-de-mitropolit-fara-scris-istoria-si-civilizatia-n-ar-exista-asa-143338.html.].

- În anul 1424, voievodul Alexandru cel Bun le dăruiește lui Toader și Lie, două persoane din neamul Mușatin, care-l slujeau cu credință, un loc în Tazlău (comună în jud. Neamț), lângă râu, să-și întemeieze o mănăstire, „să le fie lor uric de ctitorie, lor și copiilor lor și întregului neam în veac”. Dacă au construit sau nu acești bărbați mănăstirea, nu reiese din documente. E posibil să o fi construit însuși voievodul, așa cum îl vom întâlni menționat în pomelnicele vechi ale ctitorilor, întocmite de monahi [ Părintele Gheorghe Vartolaș, Mănăstirea Tazlău – 500 de ani de existență, Editura Trinitas, Iași, 1996.].

- În anul 1424, turcii au atacat mănăstirea Buna Vestire de pe „Colina Neprihăniților”, situată la poalele nord-estice ale Muntelui Penteli, din Grecia și au tăiat capetele tuturor călugărilor. Potrivit teologilor, Sfântul Efrem a scăpat nevătămat, deoarece se afla într-o peșteră în care obișnuia să se roage. Sfântul Efrem cel Nou a trăit de la vârsta de 14 ani în această mănăstire, unde a fost și martirizat. Moaștele Cuviosului Mucenic Efrem cel Nou au fost descoperite în anul 1950, de monaha Macaria[ https://www.basilica.ro].

- În anul 1424, în fruntea noroadelor se aflau conducători destoinici. Țările Române erau conduse de Alexandru cel Bun, domnitor al Moldovei între anii 1400-1432, fiul cel mare a voievodului Roman Mușat. Nicolae Csaki a fost voievod al Transilvaniei între anii 1401-1403, apoi între 1415-1426. Dan al II-lea a fost domnitor al Țării Românești între anii 1422-1426, nepot al domnitorului Mircea cel Bătrân. În Europa. Henric al VI-lea, din dinastia Lancaster, era rege al Angliei (1422-1461). Albert al V-lea era duce al Austriei, descendent din dinastia de Habsburg, ramura Albertină (1404-1439). Manuel al II-lea, împărat al Bizanțului, din dinastia Paleologilor (1391-1425). Ștefan Tvrtko al II-lea Tvrtkovic, rege al Bosniei, din dinastia Kotromanic (1421-1443). Ioan al V-lea cel Viteaz, duce al Bretaniei (1399-1442). Filip al III-lea cel Bun, duce al Burgundiei, din casa de Valois (1419-1467). Ioan al II-lea, rege al Castiliei, din dinastia de Trastamara (1406-1454). Janus, rege al Ciprului, din dinastia de Antiohia-Lusignan (1398-1432). Erik al VII-lea de Pomerania, rege al Dane-marcei (1412-1439). Carol al VII-lea, rege al Franței, din dinastia de Valois (1422-1461). Sigismund, rege al Germaniei, din dinastia de Luxemburg (1410-1434). Alexandru I cel Mare, rege al Gruziei, din dinastia Bagratizilor (1412-1442). Vytautas, mare duce al Lituaniei (1401-1430). Elisabeta de Gorlitz, ducesă a Luxemburgului (1412-1451) și Sigismund de Luxemburg (duce ereditar, 1419-1437). Filippo Maria, duce a Milanului, din familia Visconti (1412-1447); Principatul Monaco era condus de Ambrogio, senior din casa Grimaldi (1419-1427), Antonio, senior din casa Grimaldi (1419-1427) și Giovanni I, senior din casa Grimaldi (1419-1428). În Neapole, conduceau Ioana a II-a, regină din dinastia de Anjou, ramura de Durazzo (1414-1435) și Ludovic al III-lea, rege titular din dinastia de Valois-Provence (1419-1434). Ordinul teutonic era condus de Paulus von Russdorf, mare maestru (1422-1441). În Polonia era rege Vladislav al II-lea, din dinastia Jagiello (1386-1434). În Portugalia, Joao I, rege din dinastia de Aviz (1385-1433). În Savoia, Amedeo al VIII-lea cel Blând, conte (1391-1434); ulterior, antipapă. În Saxonia, Frederic al IV-lea cel Viteaz, markgraf din dinastia de Wettin (1407-1428). În Scoția, Iacob I, rege din dinastia Stuart (1406-1437). În Serbia (Kosovo și Metohija), Gheorghe Brancovic, conducător din dinastia Brancovic 1397-1427. În Serbia de Nord, Ștefan Lazarevic, cneaz (1389-1427). Statul papal era condus de Martin al V-lea, papă (1417-1431) și Clement al VIII-lea, antipapă (1423-1429). În Ungaria, Sigismund, rege din dinastia de Luxemburg (1387-1437). În Veneția, Francesco Foscari, doge (1423-1457). În Imperiul Otoman domnea Murad al II-lea, sultan din dinastia Osmană (1421-1444). În Orientul Îndepărtat. Chengzu (Zhu Di), împărat al Chinei, din dinastia Ming (1403-1424); Sejong (Yi To), rege în Coreea, din dinastia Yi (1419-1450); Muizz ad-Din Mubarak Șah al II-lea, sultan al Indiei, din dinastia Saidizilor (1421-1434); Șoko, împărat al Japoniei (1421-1428); Thao Lan Kham Deng, rege al Laosului (1416-1428).</text>
      <sha1>agtk40ekqu2pjwpeop1su1u9ssesydf</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>150894</id>
      <parentid>150893</parentid>
      <timestamp>2026-06-13T11:27:29Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>Stephdor</username>
        <id>22443</id>
      </contributor>
      <minor />
      <comment>Cap. Alte atestări ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]])</comment>
      <origin>150894</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="44122" sha1="hjc7fd82yos5xi58tt60vdmob49qpt8" xml:space="preserve">{{titlu
 | titlu    = GÂRDANI 600 de ani de atestare documentară
 | autor    = Dorin Ștef
 | secțiune = 
 | anterior = 
 | următor  = 
 | note     = Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș (2024), ISBN 978-630-337-072-9. 
}}

== Prefață ==

O manifestare precum aniversarea a șase secole de la prima atestare documentară a localității Gârdani (jud. Maramureș) trebuia marcată și din punct de vedere editorial, indiferent de numărul intervențiilor anterioare dedicate istoriei și devenirii acestei așezări.

Pe de altă parte, volumul Gârdani - file de cronică, din 2007, necesita o revizie în multe segmente ale structurii și asta, deoarece, în ultimii 20 de ani, au ieșit la iveală o serie de documente despre istoria acestui ținut, au fost mai multe abordări în presă și în plan editorial. 

Menirea declarată a lucrării de față este de a aduce contribuții cât mai valoroase la o viitoare monografie a localității Gârdani, pe care, tragem nădejdea că, la un moment dat, cineva se va încumeta să o redacteze cu mult profe-sionalism, după canoanele academice ale vremii.

Câteva observații bibliografice. La Direcția Județeană a Arhivelor Națio-nale Sălaj s-au păstrat mai multe documente privind situația localităților care erau cuprinse în județul Sălaj, în perioada interbelică, printre care se număra și comuna Gârdani. Ele au fost publicate în lucrarea Documente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric (2017), autori Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag și au fost grupate în trei categorii: 1. Monografii sanitare, întocmite de către medicii de circumscripție, în conformitate cu formularul tipizat elaborat de Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale, în perioada iulie-august 1938; 2. Monografiile cuprinse în „Cartea de Aur” (o „Carte Albă” a guvernării liberale din perioada 1933-1937); 3. Monografii școlare, întocmite de către învățători, pe baza instrucțiunilor primite din partea Inspectoratului Școlar Județean Sălaj (1927-1929) sau a Inspectorului general al învățământului primar din Ardeal, Traian Gherman (1932-1933). 

Alte lucrări reprezentative (și totodată valoroase) despre Gârdani sunt: Schiță monografică a Sălagiului (1908), de Dionisie Stoica și Ioan P. Lazăr, respectiv Monografia comitatului Sălaj (Szilágy vármegye monographiája) (1902), de Petri Mór. 
În Arhiva Primăriei comunei Gârdani s-a păstrat un manuscris intitulat Satul de sub dealul Ursoiului. Monografie, în format A4, 53 de pagini, dacti-lografiat în anul 1969, la mașina de scris, de către Gheorghe Dulfu, fost funcționar al Sfatului Popular din Sălsig. Lucrarea se referă la localitatea Gârdani și este structurată în șapte capitole: Descrierea satului, Istoricul satului, Regimul agrar, Antropologia satului, Etnografia și folclorul satului, Documente (tradiția istorică, tradiția folclorică, izvoare scrise), Glosar. Deși nu conține listă bibliografică, sursele informațiilor sunt precizate în notele de subsol. Lucrarea poartă amprenta spiritului epocii și a ideologiei comuniste, revanșardă, prin excelență, față de regimul anterior (capitalist). 
Cât despre volumul Gârdani, file de cronică, realizat de un colectiv de cadre didactice de la Școala Gimnazială din Gârdani (Livia Beșe, Maria Blidar, Eleonora Dumitraș, Ioan Dumitraș, Mariana Pintilie, Victoria Pop, Loredana Tînc, Ioan Sava), și publicat în 2007, putem spune că este cea mai cuprinzătoare lucrare dedicată în întregime acestei localități (242 de pagini, bogat ilustrate). 

În preambulul lucrării de față s-a încercat o reconstituire a contextului în care s-a înființat satul Gârdani, precum și o descriere a cadrului general. 

Volumul este structurat pe trei capitole. În primul capitol s-au trecut în revistă câteva din evenimentele petrecute în anul 1424, precum și discuțiile pe tema originii toponimului Gârdani. În al doilea capitol, s-au tratat principalele repere istorice ale perioadei 1424-2024, cu referire exclusivă la satul Gârdani. Capitolul trei reprezintă o “capsulă a timpului”, în care am încercat să închidem anul 2024, cu evenimente din țară, din lume, dar și de pe plan local.

În anexa lucrării, se regăsește o istorie aproape romanțată a localității Gârdani (despre vetrele satului, despre vechea biserică de lemn din Gârdani; despre stilul de viață de la începutul secolului al XX-lea, dar și din perioada interbelică; medalioanele unor personalități locale: Ilie Călăuz, Adrian Cirțiu, Traian Marina; o relatare de presă despre taberele școlare de la Castel; despre cum s-a înființat comuna Gârdani, în anul 2004; un interviu cu Agafia Andreicuț, la împlinirea vârstei de 100 de ani; precum și o serie de povești și povestiri despre baronul și castelul Blomberg din Gârdani). Tot aici avem o listă a toponimelor, un glosar cu regionalisme care circulă în zonă și un index ce cuprinde cifre și nume esențiale din istoria satului. (Dorin Ștef)

== Despre momentul și contextul înființării satului Gârdani ==

Dacă ținem cont exclusiv de documentele, informațiile și izvoarele oficiale pe care le avem la dispoziție până în prezent, și lăsăm deoparte le-gendele, precum și unele scenarii care s-au rostogolit prin diverse publicații, despre momentul înființării satului Gârdani nu se poate afirma nimic cu certitudine. 
Avem o singură informație din surse sigure: atestarea documentară din 1424, pomenită de Petri Mór, în celebra monografie a județului Sălaj, de la începutul secolului al XX-lea[ Petri Mór, Szilágy vármegye monographiája, vol. III (A-K), 1902, Budapesta, p. 427.]. Despre documentul în care se menționează pentru prima dată numele localității Gârdani, autorul monografiei nu oferă prea multe detalii. Se știe doar că atestările din 1423-1424, a satelor din Ținutul Codrului “se datorează în special împărțirii moșiilor între urmașii lui Sandrin și ai lui Drag (Tămășești, Bicaz, Gârdani, Socond, Fărcașa)”[ Monica Chita, Ținutul Codrului, Cluj-Napoca, 2018. p. 180.]. În mod cert este un act oficial în care sunt pomenite mai multe localități, din moment ce anul 1424 este anul primei atestări documentare pentru mai multe sate din zonă: Bicaz, Cuța, Fărcașa, Gârdani, Gerăușa, Hurezu Mare, Măriuș, Odești, Săliște, Sâi, Sârbi, Socond, Soconzel, Tămășeșeti, Tohat[ Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, București, 1967-1968.].
Sandrin este fiul voievodului Balc, comite al Maramureșului și Săt-marului, iar Drag este fratele lui Balc, amândoi aflându-se în grațiile regelui Ludovic I al Ungariei (1326-1382). Urmașii lor au stăpânit satele din lunca Someșului, aflate în comitatul Sătmar, până în anul 1470.

E inutil să precizăm că atestarea documentară nu coincide cu anul înființării localității, eveniment care, cu certitudine, s-a petrecut cu mult înainte.

Al doilea element cert este numele localității: Gârdani. Cel mai probabil, numele oiconimului provine de la un antroponim Garda, Gârda sau Gârdan (-i final este desinența care indică pluralul, în loc de suf. -ești, precum în cazul localităților maramureșene Blidari, Corni, Moisei, Remeți, Sârbi, Seini). Iar antroponimul Gârda(n) provine din adjectivul slav gŭrdŭ, cu sensul de “mândru”[ Vezi discuția pe larg: Despre originea toponimului Gârdani.]. La fel stă situația și în cazul localităților Gârda, Gârda-Bărbulești, Gârda de Sus, Gârda Seacă, Gârde (toate în jud. Alba), respectiv Gârdești (jud. Vaslui și jud. Teleorman). Cu alte cuvinte, sunt localități din toate provinciile istorice româ-nești: Transilvania, Moldova și Muntenia, ceea ce înseamnă că avem de-a face cu un fond lexical comun și destul de vechi, probabil de la sfârșitul mileniului I (când s-a consemnat primul val migraționist al unei populații slave), adică cu cinci secole anterior primei atestări documentare ale localității Gârdani.

Un oarecare Gârda putea să fie întemeietorul sau un cneaz local al satului Gârdani. Dat fiind faptul că, dintotdeauna populația satului a fost alcă-tuită din etnici români (sporadic s-au alăturat maghiari sau evrei), e de presupus că acest Gârda era un voievod român, chiar dacă strămoșii lui au fost de origine slavă. Se știe că populația daco-romană a intrat pentru prima dată în contact cu un grup de slavi încă în secolul al VI-lea, iar după o primă etapă de bilingvism, procesul de conviețuire s-a încheiat cu asimilarea slavilor[ Vezi Istoria României, București, Editura Corint, 2007, p. 101.].

Motivul pentru care, la un moment dat, s-au stabilit în această locație mai multe familii și au alcătuit o așezare stabilă, ține de rațiuni economice și de resursele naturale existente: în primul rând cursul râului Someș (și acvifauna aferentă), terenurile fertile din lunca Someșului, izvoarele de apă potabilă de pe dealurile din apropiere, colinele acoperite cu păduri (refugiu, în cazul unor invazii), ciupercile comestibile din flora spontană și vânatul din belșug. De altfel, nu departe de Gârdani, în imediata apropiere a șoselei Baia Mare - Ulmeni, în punctul Sub Pădure (pe teritoriul UAT Ardusat) s-a descoperit o așezare din epoca bronzului[ Carol Kacsó, Repertoriul arheologic al județului Maramureș, vol. I, 2015, p.102.], care s-a înființat probabil din aceleași rațiuni. La Arduzel s-au descoperit vestigii paleolitice, la Tămaia și Ulmeni - tezaure monetare, iar la Fărcașa - urme de locuire din perioada medievală[ Idem,  p. 620-623.].

Secole de-a rândul, de la înființare și pe toată perioada medievală, în această locație a funcționat mai degrabă un cătun, alcătuit din cel mult 20-30 de familii, din moment ce, la începutul secolului al XVIII-lea, populația nu depășea 100 de persoane[ În anul 1715, populația satului Gârdani număra 90 de suflete, din care 72 erau români (Petri Mór, op. cit, p. 431).]. Acesta este și motivul pentru care localitatea nu este ates-tată în documente mai devreme de sec. al XV-lea.

Denumirea oficială în timpul administrației maghiare: Gardánfalva

Denumirea germană; Garendorf

Denumirea oficială sub administrație românească:Gârdani

Prima atestare documentară a localității: 1424

Rang (în prezent): comună.

Localități componente ale comunei: satul Gârdani.

Zonare. Gârdani este o comună din județul Maramureș, zona Codru, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest, România.
 
Locație. Localitatea Gârdani este situată (la răspântie de drumuri) între Fărcașa, Sălsig și Rodina. La vest se învecinează cu com. Bârsăul de Sus (jud. Satu Mare), dar nu există legătură rutieră directă. La est, râul Someș o desparte de satele Pribilești, Dănești și Lucăcești (zona Chioar). Este situată în depre-siunea Baia Mare, la 33 de kilometri de Baia Mare, municipiul reședință de județ.
Coordonatele geografice. Coordonate GPS (în sistem WGS84): Latitudine, Longitudine: 47.5519055, 23.3005705 (47° 33' 6.8616&quot;; 23° 18' 2.0556&quot;). Coordonate GPS (centrul localității): N 47 33 6 E 23 18 27,3.

DJ. Comuna Gârdani este străbătută de Drumul Județean 108 (Jibou - Benesat - Ulmeni - Sălsig - Gârdani - Fărcașa - Buzești).
Codul poștal: 437301

Pagina web (oficială) a comunei: www.primariagardani.ro

Fus orar: UTC +2:00 (Europe/Bucharest); Ora de vară UTC +3:00. Ora de iarnă UTC +2:00.

Stema comunei Gârdani (2016) se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat în bară de un brâu undat de argint. În partea dreaptă, în câmp albastru, se află o ramură de ginkgo-biloba de argint. În partea stângă, în câmp roșu, se află un turn de cetate de argint. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificații: Ramura de ginkgo-biloba face referire la arborele cu același nume, aflat pe teritoriul localității, declarat monument al naturii. Brâul undat reprezintă râul Someș, care traversează localitatea. Turnul de cetate simbolizează castelul Blomberg. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună. 

Dialect (al populației majoritare): limba română, dialect dacoromân, subdialect crișean, grai someșean. În mod evident, generația celor născuți în anii 40-50, folosește elemente care definesc subdialectul moldovenesc, fără să se știe cu exactitate din ce pricină: “Când un gârdelean începea să comunice oral, erai sigur de originea sa. Vorbea utilizând în exces vocala a, în loc de ă și vocalele i sau î terminale, în loc de e. Ei spuneau: Gardani, paduri, sacuri, gaini ...un grai asemănător cu cel moldovenesc, ce se deosebea de graiul locuitorilor din satele învecinate” [Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 138. În aceeași lucrare, se precizează, în alt context: “În timpul secetei din anii 1946-1948, gârdălenii au înfiat copii din Moldova” (p.139).]. 
Numele comun al locuitorilor: gârdălean, -ă, gârdăleni, -e / gârdăleancă, gârdălence. 

Nume de familie derivate din numele localității: Gârdălean, Gărdălean, Gârdelean (65 de persoane, în județul Maramureș).

Nume de familie frecvente în localitate: Ardelean, Andreicuț, Băbaș, Călăuz, Chira, Cirț(iu), Crișan, Coțiu, Cupșa, Dumitraș, Dragoș, Gîț, Marchiș, Moldovan, Mureșan, Maxim, Pop,  Piron, Tătăran, Tînc, Vălean.

== Cadrul general ==

Climă.  Climat continental umed, cu veri blânde și precipitații pe tot par-cursul anului (Clasificarea Köppen: Dfb). Climă temperat-continentală. Feno-menele meteorologice: ceață, zăpadă, gheață, secetă, brumă timpurie și înghe-țuri târzii, primăvara. 

Regim termic. Temperatura medie anuală este de +8,7º C. Tempera-turi maxime: + 39º C (16 iulie 1931) și -32,6º C (25 ianuarie 1942). Temperaturile  medii din timpul iernii: -2º și 0º C.

Precipitații. Cantitatea medie anulă a precipitațiilor este de 600 mm [Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 15.]. 

Relieful și constituția geologică. Localitatea Gârdani are un relief în trepte, culmile deluroase încadrându-se în grupa Dealurile Codrului. În nord-vest se întind dealurile Tinoasa, Ursoi, Muncel, Ou și Diuță, cu pante line și domoale sau cu versanți abrupți, cu înălțimi între 175-350 m, care străjuiesc vatra satului[ Idem, p.13.]. Terenurile agricole (numite Ruptură, Creangă, Arini, Fag, Balta Calului, Prundul Morii, Peste Baltă, Unghi, Snidă, Colac) sunt situate exclusiv în lunca Someșului și alcătuiesc moșia satului.

Rețeaua hidrografică este formată din râul Someș (are un debit mediu de 9,18 mc/s, la stația hidrometrică Ulmeni[  Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 134.], lățimea de circa 60 m, adâncimea între 1,4-2,5 m; prezintă meandre), pâraiele Valea Cernii, Valea Borjugului și izvoarele de suprafață: Izvorul lui Crișan, Izvorul lui Nistor[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 14.]. 

Stratul de apă freatică se află la o adâncime de 4-5 m (însă mai nou, la începutul anilor 2000, după ce albia Someșului a fost adâncită de către balas-tierele din zonă, nu puține, pânza freatică a coborât cu 1-2 metri, lăsând fântânile din sat goale); apa este dură și are concentrații peste limita admisă de calcar, fier și amoniu. Pe deal, pânza freatică se află la o adâncime de 8-10 m. Condițiile utilizării apei subterane ca apă potabilă sunt îndeplinite cu precădere de apele situate la o adâncime de 70-80 m, față de nivelul solului [Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 134.].

Solurile din clasa Luvisoluri se întind pe o suprafață de 484 ha (47% din suprafața agricolă), având o fertilitate sporită. Solurile din clasa Protisoluri ocupă o suprafață de 282 ha (28% din suprafața agricolă). Solurile din clasa Hidrosoluri se întind pe o suprafață de 106 ha (10% din suprafața agricolă) și cuprind depozite de argilă. În zona de deal se găsesc soluri din clasa Andrisoluri (154 ha)[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 18.].

Alunecări de teren. Satul Gârdani este situat (alături de Beltiug, Băsești, Asuajul de Sus și Socond) în arealul cu susceptibilitate ridicată privind producerea alunecărilor de teren, printre localitățile din Ținutul Codrului [Corina Arghiuș,  2010, p. 288, apud Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 121.].

Flora și fauna spontane. Zona păduroasă include: stejar, fag, carpen, tei, ulm, pin negru, castan comestibil. Animalele care viețuiesc în pădure sunt: vulpea, căprioara, mistrețul, veverița, iar dintre păsări: fazanul, găinușa de pă-dure, uliul, ciocănitoarea, pițigoiul, graurul, cucul etc. În râul Someș, destul de poluat în ultima vreme, predomină somnul, mreana, scobarul și carasul [A.Borbei, L. Pop, Comuna Gârdani, în Bibliotheca Septentrionalis, an XXIV, nr. 1 (46), 2016, p. 138-145.]. 

Istoria, pe scurt. Profesorul universitar Dumitru Pop (1927-2006), originar din Băsești, a lansat teoria că regiunea Codru (din care face parte și satul Gârdani) ar fi o zonă «de trecere», din punct de vedere cultural, lingvistic și dialectal, între Transilvania, Crișana și Maramureș, zonă situată la răspântia marilor imperii, motiv pentru care prezintă un interes deosebit pentru istoria și devenirea poporului român: “Situată în nord-vestul țării, de o parte și de alta a culmii Făgetului (Codrului) - munți de origine hercinică, asemenea Măcinului dobrogean - zona Codrului circumscrie un teritoriu cu un destin propriu în istoria poporului nostru. Politic și administrativ, acesta s-a situat mereu la o răspântie, fiind menit să delimiteze realități diferite. El devenea astfel o zonă de contact, de confluență, o zonă «de trecere», cu toate avantajele și dezavantajele pe care le presupune aceasta. (...) Situația aceasta de zona «de trecere» și, implicit, de contact între realități politice diferite a zonei Codrului ne apare și în planul culturii populare, și tocmai această situație vine să explice în foarte mare măsură fizionomia sa proprie, personalitatea sa în ansamblul culturii populare românești, îndeosebi a celei din Transilvania” [Dumitru Pop,  Folclor din zona Codrului, Baia Mare, 1978, p. 9-10.].
Istoria Gârdaniului se împletește cu istoria ținutului Sălaj. De la prima atestare documentară și până după al Doilea Război Mondial, satul Gârdani a făcut parte din comitatul maghiar Solnocul de Mijloc; ulterior, din comitatul Sălaj. După 1918, a aparținut de județul Sălaj, plasa Cehu Silvaniei. După al Doilea Război Mondial, a făcut parte din Regiunea Baia Mare, iar din 1968 a intrat în alcătuirea actualului județ Maramureș. În perioada 1940-1988 a fost sat aparținător de comuna Sălsig; între 1988-1989 a făcut parte din comuna Ulmeni; între 1989-2004 revine la comuna Sălsig. Din anul 2004 este comună.

O descriere a Sălajului, de la începutul secolului al XX-lea: ”Sălaj se numește un comitat (județ) al Ungariei. El se află în partea nord-estică a țărei și e mărgenit de următoarele comitate: la apus de Bihor, la miazănoapte de Sătmar, la răsărit de Solnoc-Dobâca și la miezăzi de Cojocna, având o suprafață de 36,218.68 kmp, adecă 660 mii 146 jugăre catastrale. Comitatul de azi al Sălajului s-a format din unirea (la 1876) a comitatelor Crasna și Solnocul de Mijloc, cărora li s-au adus și câteva comune din comitatele Solnoc-Dobâca și Cojocna. Sălajul se mai numește și Silvania, adecă loc cu păduri; iar Tran-silvania e locul de dincolo de Silvania, despărțit prin muntele Meseș (...). Sălajul și azi e plin de păduri, partea cea mai mare e muntos și deluros, fiind astfel cât să poate de pitoresc și romantic” [D.Stoica, I. Lazăr, Schiță monografică a Sălagiului, Șimleul Silvaniei, 1908, p. 244-245.].

== O definiție a satului Gârdani ==

Gârdani este un sat cu populație majoritar românească, de la periferia Ținutului Codrului, situat în lunca Someșului. Din punct de vedere administrativ, este o comună având sediu de Primărie și unde funcționează un Consiliu Local. Gârdani este satul în care e situat Castelul Blomberg, în curtea căruia crește singurul exemplar de ginko biloba secular, monument al naturii, din județul Maramureș.
Dacă e să ne referim la apelativele folosite pentru locuitorii satului, acestea se împat în trei categorii. Din prima categorie face parte termenul gârdălean = persoană originară din localitatea Gârdani; locuitor din Gârdani, adică din satul lui Gârda(n).

În a doua categorie se înscriu termenii: cărășeu = poreclă comunitară (pl. cărășei), dată de locuitorii din satele din zonă (așa cum fărcășenii sunt nu-miți răstăuțe, sălsiganii - porci, tohătanii - rațe, locuitorii din Ulmeni - pișcari, cei din Tămaia - gâște, iar cei din Sârbi - păstăi). Caracterul depreciativ și ironic al poreclelor comunitare derivă dintr-o rivalitate dată de vecinătate, însă cele mai multe dintre ele conțin un sâmbure de adevăr[ Dorin Ștef, Dicționar de regionalisme și arhaisme din județul Maramureș, ediția a doua, Baia Mare, 2015, p. 576.]: toamna, după terminarea lucră-rilor agricole, gârdălenii mergeau în masă, în localitatea Cărășeu (sat din comuna Culciu, jud. Satu Mare, situat la 40 km distanță), la tăiat și decojit de nuiele (din care, ulterior, confecționau coșuri)[  Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 138.]. Codrean = gârdălenii se revendică din Ținutul Codrului, deși locuiesc la periferia acestui ținut; vinerea, în zi de târg, obișnuiau să se ducă la Ariniș; în septembrie, gârdălenii erau nelipsiți de la Târgul cepelor de la Asuaj; tradițiile, obiceiurile și folclorul locuitorilor din Gâr-dani conțin elemente specifice zonei Codru; portul tradițional s-a pierdut, dar dansurile populare sunt tipic codrenești. Someșean = locuitorii satelor din Codru, situate pe malul râului Someș, se consideră a fi someșeni, în competiție cu statutul de codreni (Someș-Codru este o subzonă a Ținutului Codru).

Din a treia categorie fac parte termenii: maramureșean = un apelativ artificial, dat de includerea satului în județul Maramureș, după reorganizarea administrativ-teritorială a țării, din anul 1968, prin decizie politică. Ardelean  (transilvănean) = din perspectiva geografiei devenirii etnice și, deci, al aparte-nenței la regiunile istorice românești, satul este situat în regiunea intracarpatică, deci în Ardeal (Transilvania); acesta este spațiul mental cel mai cuprinzător, în afară de frontierele țării. Român = ca apartenență etnică, istorică, lingvistică și culturală la poporul român, fiind locuitori în spațiul geografic al țării numită România. European = țara noastră face parte din structurile Uniunii Europene din anul 2007; însă conștiința faptului că sunt cetățeni europeni derivă din ele-mentul migraționist, mulți gârdăleni au locuit sau locuiesc și muncesc (vremelnic) în diverse țări europene (preponderent Spania, Italia, Franța, Germania), singuri sau cu întreaga familie, pentru a-și face un rost în viață. Cei mai mulți se întorc definitiv acasă, în cele din urmă (după 10-20 de ani); o parte vin doar în vacanțele de vară.

Centrul polarizator al comunei e alcătuit din triada Primărie, Biserică și Școală, adică sediile organizațiilor administrative, culturale și spirituale. În mod particular, pentru Gârdani, mai există un elemente care polarizează: Castelul Blomberg. Ba chiar îl definește uneori, pentru că mulți asociază decisiv loca-litatea Gârdani cu acest edificiu. Din punct de vedere simbolic, castelul are conotații negative, traducându-se prin “casa grofului / a stăpânului”, mai apoi, prin “casa de copii”. Pentru a schimba paradigma în mentalul colectiv, e nevoie de o destinație specială a clădirii, în viitor.

== Despre originea toponimului Gârdani ==

De regulă, pentru cercetări privind atestările documentare ale localită-ților din regiunile intracarpatice (Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș) se utilizează Dicționarul istoric al localităților din Transilvania (1967-1968). Autorul, Coriolan Suciu, consemnează următoarele atestări documentare pentru localitatea Gârdani: (1424) Ardanfalwa, Ardnfalwa, Hardanfalva, Kardanfalwa, (1470) Kordanfalwa, (1543) Ghardanffalwa, (1549) Gardanfalwa, (1570) Ger-danfalwa, (1612) Gardanfalva, (1733) Gerdány, (1750) Gardány, (1850) Giar-dány, (1854) Gardanfalva, Gîrdani, (1909-1919) Gârdani, Gardánfalva, (1968) Gârdani. 

De menționat că sursele lui C. Suciu pentru atestările localității Gârdani au fost: Petri Mór, Szilágy vármegye monographiája, vol. I-VI, 1901-1904, Buda-pesta, respectiv Buletinul Guberniului Provincial pentru Marele Principat Tran-silvania 1854, II Secțiune, Mănunchiul IV (partea românească cu chirilice). 

Un repertoriu mai extins al atestărilor documentare: Ardánfalva, Ardan-falwa, Kardánfalva, Kardanfalwa, Hardanfalva, Kardanfalwa, (1470) Kordan-falwa, (1543) Ghardanffalwa, (1549) Gardanfalwa, (1570) Gerdanfalwa, (1612) Gardanfalva (sursa: Petri, SzMon. III. 427.; Csánki I. 557); (1566-1569) Gar-danfalwa, Dominium Chieh (sursa: Prodan II. 195); (1697) Gárdánfalviak (SZT IV. 526); (1733) Gerdány (cK.); (1760-1762) Gardánfalva (cB.); (1800) Gár-dan-falva (El. 1800); (1808) pag. Gordánfalva, Garendorf, Gerdán (Lipszky); (1817) Gárdánfalva, (1827) Gárdánfalva (El. 1817, 1827); (1839) Gárdánfalva, Gor-dánfalva, Girdány, Gerdány (sursa: Lenk II. 10-11); (1850) Gárdonfalva (Népsz. 1850); (1850) Gardanfalva, Girdány (UES); Gardanfalva, Girdani (Bielz 486); (1863) Gardánfalva, Gordánfalva, (1877) Gardánfalva, (1882) Gárdánfalva, Gardani, Gardanifalva, (1893) Gardánfalva, Gárdánfalva (sursa: Hnt. 1863, 1877, 1882, 1893); (1909) Gârdani, Gardánfalva (Dicționar 1909); (1913) Gardánfalva (Hnt. 1913); (1921) Gârdani, Gardánfalva (Dicționar 1921); (1925) Gârdani (Leg. 95/1925); (1940-1944) Gardánfalva (1942 ≈ Gârdani) (Hnt. 1942, 1944); (1956) Gârdani (IAL);  (2004) Gârdani, comună (prin Legea 84/2004)[ https://www.arcanum.com/ro/online-kiadvanyok/ErdelyHelysegnevTar-erdely-bansag-es-partium-torteneti-es-kozigazgatasi-helysegnevtara-1/telepulesek-1C9/g-A59/gardani-A8C/]. 

În primele atestări documentare sunt consemnate variantele Ardanfalwa, respectiv Ardnfalwa (1424), ceea ce i-a determinat pe autorii lucrării despre comuna Gârdani (2007) să propună o derivare a numelui satului din apelativul *ardan, cu sensul de «grăsun (vier castrat)»: “Satul de atunci s-ar fi numit satul grăsunilor. Gârdălenii de azi nu-și amintesc ca locuitorii altor sate să-i fi poreclit vreodată grăsuni”[ Gârdani, file de cronică, p. 126-127.]. Pe bună dreptate, deoarece, în realitate, pare a fi o greșeală de transcriere (Ardanfalwa = Gardanfalwa), cum s-a întâmplat frecvent în perioada respectivă (vezi Brugia = Dragia pentru Drăghia; sau Lupsafalwa = Kupsafalwa, pentru Cupșeni etc.). 

Având ca premise atestările documentare din 1424, în lucrarea din 2007 se lansează ipoteza că satul Gârdani ar putea fi același cu cetatea Ară-niești, azi dispărută: “Istoricul maghiar Ianos Kadar (în Monografia comitatului Solnok-Dăbîca) pomenește că pe la 1241, odată cu invazia tătarilor, un cătun cu nume românesc, Arăniești («pământ răscolit»), locuit de șapte familii (dintre care una cu numele Crăciun, iar alta Gârdălean), ar fi dispărut după această dată” [Idem.]. În sprijinul acestei ipoteze e invocată o afirmație a istoricului Radu Popa: “Satele de pe domeniul Arăniești, cetate de pământ dispărută, se aflau pe malul de vest al Someșului, la actualul hotar dintre jud. Sălaj și Maramureș”[ Radu Popa, apud  Gârdani, 2007, p. 126-127.]. Se impune o precizare: Cetatea Arăniești se afla, într-adevăr, la hotarul dintre jud. Sălaj și Maramureș, însă pe malul de est a Someșului (nu de vest), între Benesat și Napradea, în satul Cheud, numit în documentele maghiare Arany-osvár, adică Cetatea Arăniești. Din vechea fortăreață feudală se mai păstrează și azi câteva ruine. Cunoscându-se locația precisă, suntem nevoiți să abandonăm ipoteza.

Pornind de la aceleași variante (transcrise eronat, în mod vădit) din anul 1424 (Ardanfalva, Ardanfalwa, Hardanfalva), cercetătorul clujean Onufrie Vin-țeler (2010) ajunge la concluzia că “avem a face cu rad. -ard, comun cu cel din Ardeal. (…) Nu este exclusă o origine a lui Ardan, destul de răspândit, antroponimică”[ O. Vințeler, Studii și cercetări de onomastică și etimologie, Editura Casa Cărții de Știință, 2010, p. 305.]. Evident, supoziția nu are susținere nici în legătură cu rad. -ard și nici în legătură cu antroponimul Ardan, pentru simplul motiv că forma Ardanfalva este mai degrabă opera unui copist, care a alterat denumirea corectă (în mod voit, din moment ce există mai multe situații de acest gen, de fiecare dată în legătură cu prima literă a toponimului).

În aceeași lucrare dedicată localității Gârdani (2007) sunt analizate și celelalte variante cu care e notat numele satului de către scribii cancelariilor maghiare (Kardanfalwa, Kordanfalwa, Gardanfalwa): “Semnificația denumirilor istorice ar putea fi legată de forma reliefului satului, sau de activități militaro-strategice desfășurate aici: gordan «movilă sub care se află un mormânt străvechi»; kordan «loc strâmt, drum îngust»; gârdă «loc de trecere»; gardă «oșteni de pază»“ [Gârdani, file de cronică, 2007, p. 126-127.]. 
În mod firesc, e necesar a fi epuizate toate ipotezele, chiar dacă de la început ele nu par a duce nicăieri.

De fapt, documentele consemnează străveziu și invariabil numele de Satul lui Gârdan (Gardanfalva, în magh.), ceea ce înseamnă că avem la bază un nume de persoană de forma Gârda sau Gârdan. Același antroponim îl regăsim și în alte nume de localități: Gârda, Gârda-Bărbulești, Gârda de Sus, Gârda Seacă, Gârde (toate în jud. Alba), respectiv Gârdești (în jud. Vaslui și în jud. Teleorman). Deci remarcăm prezența în toate regiunile istorice românești, ceea ce ne determină să presupunem că ar putea face parte dintr-un fond lexical vechi.

În analiza antroponimului, academicianul Iorgu Iordan (1983) asociază numele de familie Gârda și Gârdea cu bg. Gărda, iar N.A. Constantinescu (1963) susține că Gârd / Grăd provine din sl. gŭrdŭ “mândru”, de unde numele Gârdul, Gârde, Gârdea, Gârdani și Gârdăneasa. Deci etimonul toponimului Gârdani este adjectivul slav  gŭrdŭ, cu sensul de “mândru”.

În județul Maramureș, sunt 46 de persoane cu numele de familie Gârda, Garda[ Dicționar de frecvență a numelor de familie din Maramureș, Baia Mare, 2007.]. Antroponimele Gârdan sau Gardan nu sunt atestate; în schimb, într-o diplomă din 1459, care vorbește despre hotarele Sighetului, se pomenește toponimul Gordonpataka, adică Valea Gardanului[ I. Mihalyi, Diplome, 1900, p. 599.]. 
Prof. Vasile Frățilă (2004), de la Universitatea din Timișoara, analizând etimologia unor toponime de pe Valea Târnavei (Fața Gârdanului; Gârdan “pădure”; Gârdanu “o văgăună”; Podu Gârdanului “pod peste valea Gârdanului”) afirmă că numele de persoană Gârdan provine de la numele de localitate (cf. satul Gârda, jud. Alba + suf. -an) sau direct de la n.pers. Gârdan, pentru care cf. srb. Grdan, bg. Gărdan (&lt; adj. sl. gŭrdŭ “mândru”) [V. Frățilă, Cercetări de onomastică și dialectologie, 2004, p. 38.]. Sufixul -i este desinența care indică pluralul, în loc de suf. -ești. Cu alte cuvinte, propune aceeași origine slavă, cu sensul de mândru, frumos.

În schimb, prof. Onufie Vințeler, cercetând atestările de forma Gardanfalwa, Gerdanfalwa, propune o derivare dintr-un radical indo-european: “Cât privește celelalte forme, ele se întâlnesc frecvent în toponimia iraniană: Gerd, Gerde, Gird, Girde, care își au originea în limba curdă, cu sensul de «deal», «loc ridicat»; în letonă gerdas, prus. gerdaut, arm. kardam. (…) Se poate conchide că la baza toponimului românesc Gârda stă un radical indo-european gârd- cu sensul de «deal, ridicătură»“[ O. Vințeler, op. cit.]. 
Improbabilă și soluția propusă de P. Bilțiu (2013): “Prin derivarea de la substantivul gard plus sufixul -ani” [P. Bilțiu, Contribuții, 2013, p. 68.]. 

În concluzie, numele localității Gârdani derivă din numele de familie Gârdan, la care se adaugă suf. -i, în loc de suf. -ești (vezi localitățile Gârdești, în județele Vaslui și Teleorman), iar antroponimul Gârda(n) provine din adjectivul slav gŭrdŭ, cu sensul de “mândru” [Dorin Ștef, Dicționar etomologic al localităților, 2023.].

== Anul 1424 (în țară și în lume) ==

Prima atestare documentară a localității Gârdani (jud. Maramureș) da-tează din anul 1424, când s-au consemnat denumirile: Ardanfalwa, Ardnfalwa, Hardanfalva, Kardanfalwa[ Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania,  București, 1967-1968.].

Evenimente petrecute în anul 1424

- În data de 17 august 1424, are loc bătălia de la Verneuil (Franța), în urma căreia, englezii conduși de ducele de Bredford i-au înfrânt pe francezi și pe scoțieni. Conflictul militar a făcut parte din Războiul de 100 de ani dintre Anglia și Franța (mai precis dintre Casa de Plantagenet, care conducea Regatul Angliei și Casa de Valois), unul dintre cele mai sângeroase conflicte din Evul Mediu.

- În anul 1424, Sigismund de Luxemburg (1368-1437), unul dintre cei mai longevivi regi ai Ungariei (1387-1437), ultimul împărat din casa de Lu-xemburg al Sfântului Imperiu Roman (1433-1437), a desființat Prepozitura Sibi-ului (= instituție bisericească a sașilor transilvăneni) și a transferat proprietățile acesteia orașului Sibiu. Drepturile prepozitului au fost preluate de așa numitul plebanus (paroh orășenesc) al Sibiului. 

- În anul 1424 a avut loc expulzarea evreilor din Köln (Germania) de către comunitatea creștină din localitate[ Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea la vizita la sinagoga din Köln, 19 august 2005: https://www.magisteriu.ro/discursul-papei-la-sinagoga-din-koln-2005/]. Dealtfel, procesele de expulzare ale evreilor erau frecvente în perioada medievală (de cele mai multe ori cu scopul de a le confisca averile), motiv pentru care evreii din Europa occidentală au emigrat mai târziu spre țările estice.

- În 1424 este atestat cel mai vechi manuscris slavon datat, “Omiliile lui Grigorie de Nazianz” (din Moldova) consemnând “activitatea lui Gavriil de la Neamțu, celebru copist de manuscrise slavone, alcătuitor de sbornice, caligraf și miniaturist”[ https://www.tribuna.ro/stiri/cultura/dosarele-patrimoniului-xxv-care-e-rostul-rugaciunii-cine-scrie-citeste-de-doua-ori-cum-se-dadeau-locurile-de-mitropolit-fara-scris-istoria-si-civilizatia-n-ar-exista-asa-143338.html.].

- În anul 1424, voievodul Alexandru cel Bun le dăruiește lui Toader și Lie, două persoane din neamul Mușatin, care-l slujeau cu credință, un loc în Tazlău (comună în jud. Neamț), lângă râu, să-și întemeieze o mănăstire, „să le fie lor uric de ctitorie, lor și copiilor lor și întregului neam în veac”. Dacă au construit sau nu acești bărbați mănăstirea, nu reiese din documente. E posibil să o fi construit însuși voievodul, așa cum îl vom întâlni menționat în pomelnicele vechi ale ctitorilor, întocmite de monahi [ Părintele Gheorghe Vartolaș, Mănăstirea Tazlău – 500 de ani de existență, Editura Trinitas, Iași, 1996.].

- În anul 1424, turcii au atacat mănăstirea Buna Vestire de pe „Colina Neprihăniților”, situată la poalele nord-estice ale Muntelui Penteli, din Grecia și au tăiat capetele tuturor călugărilor. Potrivit teologilor, Sfântul Efrem a scăpat nevătămat, deoarece se afla într-o peșteră în care obișnuia să se roage. Sfântul Efrem cel Nou a trăit de la vârsta de 14 ani în această mănăstire, unde a fost și martirizat. Moaștele Cuviosului Mucenic Efrem cel Nou au fost descoperite în anul 1950, de monaha Macaria[ https://www.basilica.ro].

- În anul 1424, în fruntea noroadelor se aflau conducători destoinici. Țările Române erau conduse de Alexandru cel Bun, domnitor al Moldovei între anii 1400-1432, fiul cel mare a voievodului Roman Mușat. Nicolae Csaki a fost voievod al Transilvaniei între anii 1401-1403, apoi între 1415-1426. Dan al II-lea a fost domnitor al Țării Românești între anii 1422-1426, nepot al domnitorului Mircea cel Bătrân. În Europa. Henric al VI-lea, din dinastia Lancaster, era rege al Angliei (1422-1461). Albert al V-lea era duce al Austriei, descendent din dinastia de Habsburg, ramura Albertină (1404-1439). Manuel al II-lea, împărat al Bizanțului, din dinastia Paleologilor (1391-1425). Ștefan Tvrtko al II-lea Tvrtkovic, rege al Bosniei, din dinastia Kotromanic (1421-1443). Ioan al V-lea cel Viteaz, duce al Bretaniei (1399-1442). Filip al III-lea cel Bun, duce al Burgundiei, din casa de Valois (1419-1467). Ioan al II-lea, rege al Castiliei, din dinastia de Trastamara (1406-1454). Janus, rege al Ciprului, din dinastia de Antiohia-Lusignan (1398-1432). Erik al VII-lea de Pomerania, rege al Dane-marcei (1412-1439). Carol al VII-lea, rege al Franței, din dinastia de Valois (1422-1461). Sigismund, rege al Germaniei, din dinastia de Luxemburg (1410-1434). Alexandru I cel Mare, rege al Gruziei, din dinastia Bagratizilor (1412-1442). Vytautas, mare duce al Lituaniei (1401-1430). Elisabeta de Gorlitz, ducesă a Luxemburgului (1412-1451) și Sigismund de Luxemburg (duce ereditar, 1419-1437). Filippo Maria, duce a Milanului, din familia Visconti (1412-1447); Principatul Monaco era condus de Ambrogio, senior din casa Grimaldi (1419-1427), Antonio, senior din casa Grimaldi (1419-1427) și Giovanni I, senior din casa Grimaldi (1419-1428). În Neapole, conduceau Ioana a II-a, regină din dinastia de Anjou, ramura de Durazzo (1414-1435) și Ludovic al III-lea, rege titular din dinastia de Valois-Provence (1419-1434). Ordinul teutonic era condus de Paulus von Russdorf, mare maestru (1422-1441). În Polonia era rege Vladislav al II-lea, din dinastia Jagiello (1386-1434). În Portugalia, Joao I, rege din dinastia de Aviz (1385-1433). În Savoia, Amedeo al VIII-lea cel Blând, conte (1391-1434); ulterior, antipapă. În Saxonia, Frederic al IV-lea cel Viteaz, markgraf din dinastia de Wettin (1407-1428). În Scoția, Iacob I, rege din dinastia Stuart (1406-1437). În Serbia (Kosovo și Metohija), Gheorghe Brancovic, conducător din dinastia Brancovic 1397-1427. În Serbia de Nord, Ștefan Lazarevic, cneaz (1389-1427). Statul papal era condus de Martin al V-lea, papă (1417-1431) și Clement al VIII-lea, antipapă (1423-1429). În Ungaria, Sigismund, rege din dinastia de Luxemburg (1387-1437). În Veneția, Francesco Foscari, doge (1423-1457). În Imperiul Otoman domnea Murad al II-lea, sultan din dinastia Osmană (1421-1444). În Orientul Îndepărtat. Chengzu (Zhu Di), împărat al Chinei, din dinastia Ming (1403-1424); Sejong (Yi To), rege în Coreea, din dinastia Yi (1419-1450); Muizz ad-Din Mubarak Șah al II-lea, sultan al Indiei, din dinastia Saidizilor (1421-1434); Șoko, împărat al Japoniei (1421-1428); Thao Lan Kham Deng, rege al Laosului (1416-1428).

== Alte atestări documentare ale unor localități, din județul Maramureș, din anul 1424 ==

Bicaz, în varianta Bykazfalwa, adică Satul Bicaz. În prezent, are rang de comună, având în componență satele Bicaz, Ciuta și Corni. Este situat în zona Codru, iar în perioada interbelică a aparținut de județul Sălaj, plasa Cehu Silvaniei[ Dorin Ștef, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023, p. 115.]. Buteasa, în varianta Buchonfalwa, despre care N. Drăganu (1933) afirmă: “În partea întâi putem vedea rom. bucin, buciun”. Dacă notarea este corectă, înseamnă că satul putea să se numească, până la un moment dat, Bucium, după care și-ar fi schimbat denumirea (două secole mai târziu) în Buteasa. Satul Buteasa aparține de orașul Șomcuta Mare și este situat în zona Chioar[ Dorin Ștef, op. cit. p. 146.]. Cărbunari, în varianta  Karbonal, care este defapt transcrierea în limba maghiară a oiconimului românesc Cărbunari. Satul Cărbunari aparține de comuna Dumbrăvița și este situat în zona Chioar, Transilvania de Nord, Zona Metropolitană Baia Mare[ Idem, p. 153.]. Cernești, în varianta Charnakapolnok, în traducere din limba maghiară Capela Neagră. Denumirea satului s-a schimbat în secolul al XVII-lea, devenind Satul Cerna, apoi Cernești. Are rang de comună și este situată în zona Chioar, subzona Fisculaș, Transilvania de Nord[ Idem, p. 158.]. Copalnic Mănăștur, în varianta Monosthoros-Kapolnok, în traducere din limba maghiară, Capela Mănăstirii. Denumirea oficială actuală este o adaptare fonetică din varianta în limba maghiară. În prezent, are rang de comună având în componență mai multe sate: Berința, Cărpiniș, Copalnic, Copalnic Deal, Copalnic-Mănăștur (reședință), Curtuiușul Mic, Făurești, Lăschia, Preluca Nouă, Preluca Veche, Rușor, Vad. Este situată în zona Chioar, Transilvania de Nord[ Idem, p. 178.]. Fărcașa, în varianta villa valachalis Farkasazow, adică Satul românesc Valea (seacă) a lupului sau Valea lui Lupu. Fărcașa are rang de comună, având în componență satele Fărcașa, Buzești, Sârbi și Tămaia. Este localitate limitrofă cu comuna Gârdani[ Idem, p. 213.]. Mesteacăn, în varianta Nyires, despre care presupunem că a tradus un nume românesc Mesteacăn sau Mestecăniș: “Mesteacănul e Nyiresfalva, pentru că [la] mestecăniș se zice nyires”, nota N. Iorga în anul 1906. Apoi, începând cu anul 1543, în acte apare sporadic denumirea de Kys Nyires (=Mesteacănul Mic), spre a se diferenția de o altă localitate cu nume asemănător, situată nu departe, pe malul Someșului, tot în ținutul Chioarului – Mireșul Mare (Nagy Nyires, adică Mesteacănul Mare). Satul Mesteacăn face parte din comuna Valea Chioarului și este situat în zona Chioar, Transilvania de Nord[ Idem, p. 270.]. Săliște, în varianta Kecskefalva, Kecskéfakva, adică un posibil micro-toponim local de genul *Poiana Căprioarelor/Ciutelor. Din anul 1733, apare denumirea alternativă Săliște (Szelistye), toponim derivat din substantivul regional săliște, cu sensul de “sat pustiit; locul pe care a fost așezat un sat; vatra satului”. Este un sat aparținând de comuna Băsești, zona Codru[ Idem, p. 339.]. Tămășești, în varianta Egerbegh, adică Valea Arinilor. La începutul secolului al XVIII-lea, denumirea se schimbă în Tămășești, din numele de familie Tămaș / Tamaș derivat din magh. Tamás “Toma”. Satul Tămășești aparține de comuna Ariniș și este situat în zona Codru, Transilvania de Nord[ Idem, p. 383.]. Vad (Copalnic), în varianta Rewkapolnok, Revtapoly, în traducere din limba maghiară, Copalnic Vad, dat fiind faptul că satul a aparținut mereu de comuna Copalnic-Mănăștur (zona Chioar, Transilvania de Nord)[ Idem, p. 404.].</text>
      <sha1>hjc7fd82yos5xi58tt60vdmob49qpt8</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>150895</id>
      <parentid>150894</parentid>
      <timestamp>2026-06-13T11:31:02Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>Stephdor</username>
        <id>22443</id>
      </contributor>
      <minor />
      <comment>Cap. Repere istorice ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]])</comment>
      <origin>150895</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="47980" sha1="4e1t7uerapzitml1buycsj6fh6j6wnn" xml:space="preserve">{{titlu
 | titlu    = GÂRDANI 600 de ani de atestare documentară
 | autor    = Dorin Ștef
 | secțiune = 
 | anterior = 
 | următor  = 
 | note     = Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș (2024), ISBN 978-630-337-072-9. 
}}

== Prefață ==

O manifestare precum aniversarea a șase secole de la prima atestare documentară a localității Gârdani (jud. Maramureș) trebuia marcată și din punct de vedere editorial, indiferent de numărul intervențiilor anterioare dedicate istoriei și devenirii acestei așezări.

Pe de altă parte, volumul Gârdani - file de cronică, din 2007, necesita o revizie în multe segmente ale structurii și asta, deoarece, în ultimii 20 de ani, au ieșit la iveală o serie de documente despre istoria acestui ținut, au fost mai multe abordări în presă și în plan editorial. 

Menirea declarată a lucrării de față este de a aduce contribuții cât mai valoroase la o viitoare monografie a localității Gârdani, pe care, tragem nădejdea că, la un moment dat, cineva se va încumeta să o redacteze cu mult profe-sionalism, după canoanele academice ale vremii.

Câteva observații bibliografice. La Direcția Județeană a Arhivelor Națio-nale Sălaj s-au păstrat mai multe documente privind situația localităților care erau cuprinse în județul Sălaj, în perioada interbelică, printre care se număra și comuna Gârdani. Ele au fost publicate în lucrarea Documente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric (2017), autori Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag și au fost grupate în trei categorii: 1. Monografii sanitare, întocmite de către medicii de circumscripție, în conformitate cu formularul tipizat elaborat de Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale, în perioada iulie-august 1938; 2. Monografiile cuprinse în „Cartea de Aur” (o „Carte Albă” a guvernării liberale din perioada 1933-1937); 3. Monografii școlare, întocmite de către învățători, pe baza instrucțiunilor primite din partea Inspectoratului Școlar Județean Sălaj (1927-1929) sau a Inspectorului general al învățământului primar din Ardeal, Traian Gherman (1932-1933). 

Alte lucrări reprezentative (și totodată valoroase) despre Gârdani sunt: Schiță monografică a Sălagiului (1908), de Dionisie Stoica și Ioan P. Lazăr, respectiv Monografia comitatului Sălaj (Szilágy vármegye monographiája) (1902), de Petri Mór. 
În Arhiva Primăriei comunei Gârdani s-a păstrat un manuscris intitulat Satul de sub dealul Ursoiului. Monografie, în format A4, 53 de pagini, dacti-lografiat în anul 1969, la mașina de scris, de către Gheorghe Dulfu, fost funcționar al Sfatului Popular din Sălsig. Lucrarea se referă la localitatea Gârdani și este structurată în șapte capitole: Descrierea satului, Istoricul satului, Regimul agrar, Antropologia satului, Etnografia și folclorul satului, Documente (tradiția istorică, tradiția folclorică, izvoare scrise), Glosar. Deși nu conține listă bibliografică, sursele informațiilor sunt precizate în notele de subsol. Lucrarea poartă amprenta spiritului epocii și a ideologiei comuniste, revanșardă, prin excelență, față de regimul anterior (capitalist). 
Cât despre volumul Gârdani, file de cronică, realizat de un colectiv de cadre didactice de la Școala Gimnazială din Gârdani (Livia Beșe, Maria Blidar, Eleonora Dumitraș, Ioan Dumitraș, Mariana Pintilie, Victoria Pop, Loredana Tînc, Ioan Sava), și publicat în 2007, putem spune că este cea mai cuprinzătoare lucrare dedicată în întregime acestei localități (242 de pagini, bogat ilustrate). 

În preambulul lucrării de față s-a încercat o reconstituire a contextului în care s-a înființat satul Gârdani, precum și o descriere a cadrului general. 

Volumul este structurat pe trei capitole. În primul capitol s-au trecut în revistă câteva din evenimentele petrecute în anul 1424, precum și discuțiile pe tema originii toponimului Gârdani. În al doilea capitol, s-au tratat principalele repere istorice ale perioadei 1424-2024, cu referire exclusivă la satul Gârdani. Capitolul trei reprezintă o “capsulă a timpului”, în care am încercat să închidem anul 2024, cu evenimente din țară, din lume, dar și de pe plan local.

În anexa lucrării, se regăsește o istorie aproape romanțată a localității Gârdani (despre vetrele satului, despre vechea biserică de lemn din Gârdani; despre stilul de viață de la începutul secolului al XX-lea, dar și din perioada interbelică; medalioanele unor personalități locale: Ilie Călăuz, Adrian Cirțiu, Traian Marina; o relatare de presă despre taberele școlare de la Castel; despre cum s-a înființat comuna Gârdani, în anul 2004; un interviu cu Agafia Andreicuț, la împlinirea vârstei de 100 de ani; precum și o serie de povești și povestiri despre baronul și castelul Blomberg din Gârdani). Tot aici avem o listă a toponimelor, un glosar cu regionalisme care circulă în zonă și un index ce cuprinde cifre și nume esențiale din istoria satului. (Dorin Ștef)

== Despre momentul și contextul înființării satului Gârdani ==

Dacă ținem cont exclusiv de documentele, informațiile și izvoarele oficiale pe care le avem la dispoziție până în prezent, și lăsăm deoparte le-gendele, precum și unele scenarii care s-au rostogolit prin diverse publicații, despre momentul înființării satului Gârdani nu se poate afirma nimic cu certitudine. 
Avem o singură informație din surse sigure: atestarea documentară din 1424, pomenită de Petri Mór, în celebra monografie a județului Sălaj, de la începutul secolului al XX-lea[ Petri Mór, Szilágy vármegye monographiája, vol. III (A-K), 1902, Budapesta, p. 427.]. Despre documentul în care se menționează pentru prima dată numele localității Gârdani, autorul monografiei nu oferă prea multe detalii. Se știe doar că atestările din 1423-1424, a satelor din Ținutul Codrului “se datorează în special împărțirii moșiilor între urmașii lui Sandrin și ai lui Drag (Tămășești, Bicaz, Gârdani, Socond, Fărcașa)”[ Monica Chita, Ținutul Codrului, Cluj-Napoca, 2018. p. 180.]. În mod cert este un act oficial în care sunt pomenite mai multe localități, din moment ce anul 1424 este anul primei atestări documentare pentru mai multe sate din zonă: Bicaz, Cuța, Fărcașa, Gârdani, Gerăușa, Hurezu Mare, Măriuș, Odești, Săliște, Sâi, Sârbi, Socond, Soconzel, Tămășeșeti, Tohat[ Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, București, 1967-1968.].
Sandrin este fiul voievodului Balc, comite al Maramureșului și Săt-marului, iar Drag este fratele lui Balc, amândoi aflându-se în grațiile regelui Ludovic I al Ungariei (1326-1382). Urmașii lor au stăpânit satele din lunca Someșului, aflate în comitatul Sătmar, până în anul 1470.

E inutil să precizăm că atestarea documentară nu coincide cu anul înființării localității, eveniment care, cu certitudine, s-a petrecut cu mult înainte.

Al doilea element cert este numele localității: Gârdani. Cel mai probabil, numele oiconimului provine de la un antroponim Garda, Gârda sau Gârdan (-i final este desinența care indică pluralul, în loc de suf. -ești, precum în cazul localităților maramureșene Blidari, Corni, Moisei, Remeți, Sârbi, Seini). Iar antroponimul Gârda(n) provine din adjectivul slav gŭrdŭ, cu sensul de “mândru”[ Vezi discuția pe larg: Despre originea toponimului Gârdani.]. La fel stă situația și în cazul localităților Gârda, Gârda-Bărbulești, Gârda de Sus, Gârda Seacă, Gârde (toate în jud. Alba), respectiv Gârdești (jud. Vaslui și jud. Teleorman). Cu alte cuvinte, sunt localități din toate provinciile istorice româ-nești: Transilvania, Moldova și Muntenia, ceea ce înseamnă că avem de-a face cu un fond lexical comun și destul de vechi, probabil de la sfârșitul mileniului I (când s-a consemnat primul val migraționist al unei populații slave), adică cu cinci secole anterior primei atestări documentare ale localității Gârdani.

Un oarecare Gârda putea să fie întemeietorul sau un cneaz local al satului Gârdani. Dat fiind faptul că, dintotdeauna populația satului a fost alcă-tuită din etnici români (sporadic s-au alăturat maghiari sau evrei), e de presupus că acest Gârda era un voievod român, chiar dacă strămoșii lui au fost de origine slavă. Se știe că populația daco-romană a intrat pentru prima dată în contact cu un grup de slavi încă în secolul al VI-lea, iar după o primă etapă de bilingvism, procesul de conviețuire s-a încheiat cu asimilarea slavilor[ Vezi Istoria României, București, Editura Corint, 2007, p. 101.].

Motivul pentru care, la un moment dat, s-au stabilit în această locație mai multe familii și au alcătuit o așezare stabilă, ține de rațiuni economice și de resursele naturale existente: în primul rând cursul râului Someș (și acvifauna aferentă), terenurile fertile din lunca Someșului, izvoarele de apă potabilă de pe dealurile din apropiere, colinele acoperite cu păduri (refugiu, în cazul unor invazii), ciupercile comestibile din flora spontană și vânatul din belșug. De altfel, nu departe de Gârdani, în imediata apropiere a șoselei Baia Mare - Ulmeni, în punctul Sub Pădure (pe teritoriul UAT Ardusat) s-a descoperit o așezare din epoca bronzului[ Carol Kacsó, Repertoriul arheologic al județului Maramureș, vol. I, 2015, p.102.], care s-a înființat probabil din aceleași rațiuni. La Arduzel s-au descoperit vestigii paleolitice, la Tămaia și Ulmeni - tezaure monetare, iar la Fărcașa - urme de locuire din perioada medievală[ Idem,  p. 620-623.].

Secole de-a rândul, de la înființare și pe toată perioada medievală, în această locație a funcționat mai degrabă un cătun, alcătuit din cel mult 20-30 de familii, din moment ce, la începutul secolului al XVIII-lea, populația nu depășea 100 de persoane[ În anul 1715, populația satului Gârdani număra 90 de suflete, din care 72 erau români (Petri Mór, op. cit, p. 431).]. Acesta este și motivul pentru care localitatea nu este ates-tată în documente mai devreme de sec. al XV-lea.

Denumirea oficială în timpul administrației maghiare: Gardánfalva

Denumirea germană; Garendorf

Denumirea oficială sub administrație românească:Gârdani

Prima atestare documentară a localității: 1424

Rang (în prezent): comună.

Localități componente ale comunei: satul Gârdani.

Zonare. Gârdani este o comună din județul Maramureș, zona Codru, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest, România.
 
Locație. Localitatea Gârdani este situată (la răspântie de drumuri) între Fărcașa, Sălsig și Rodina. La vest se învecinează cu com. Bârsăul de Sus (jud. Satu Mare), dar nu există legătură rutieră directă. La est, râul Someș o desparte de satele Pribilești, Dănești și Lucăcești (zona Chioar). Este situată în depre-siunea Baia Mare, la 33 de kilometri de Baia Mare, municipiul reședință de județ.
Coordonatele geografice. Coordonate GPS (în sistem WGS84): Latitudine, Longitudine: 47.5519055, 23.3005705 (47° 33' 6.8616&quot;; 23° 18' 2.0556&quot;). Coordonate GPS (centrul localității): N 47 33 6 E 23 18 27,3.

DJ. Comuna Gârdani este străbătută de Drumul Județean 108 (Jibou - Benesat - Ulmeni - Sălsig - Gârdani - Fărcașa - Buzești).
Codul poștal: 437301

Pagina web (oficială) a comunei: www.primariagardani.ro

Fus orar: UTC +2:00 (Europe/Bucharest); Ora de vară UTC +3:00. Ora de iarnă UTC +2:00.

Stema comunei Gârdani (2016) se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat în bară de un brâu undat de argint. În partea dreaptă, în câmp albastru, se află o ramură de ginkgo-biloba de argint. În partea stângă, în câmp roșu, se află un turn de cetate de argint. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificații: Ramura de ginkgo-biloba face referire la arborele cu același nume, aflat pe teritoriul localității, declarat monument al naturii. Brâul undat reprezintă râul Someș, care traversează localitatea. Turnul de cetate simbolizează castelul Blomberg. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună. 

Dialect (al populației majoritare): limba română, dialect dacoromân, subdialect crișean, grai someșean. În mod evident, generația celor născuți în anii 40-50, folosește elemente care definesc subdialectul moldovenesc, fără să se știe cu exactitate din ce pricină: “Când un gârdelean începea să comunice oral, erai sigur de originea sa. Vorbea utilizând în exces vocala a, în loc de ă și vocalele i sau î terminale, în loc de e. Ei spuneau: Gardani, paduri, sacuri, gaini ...un grai asemănător cu cel moldovenesc, ce se deosebea de graiul locuitorilor din satele învecinate” [Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 138. În aceeași lucrare, se precizează, în alt context: “În timpul secetei din anii 1946-1948, gârdălenii au înfiat copii din Moldova” (p.139).]. 
Numele comun al locuitorilor: gârdălean, -ă, gârdăleni, -e / gârdăleancă, gârdălence. 

Nume de familie derivate din numele localității: Gârdălean, Gărdălean, Gârdelean (65 de persoane, în județul Maramureș).

Nume de familie frecvente în localitate: Ardelean, Andreicuț, Băbaș, Călăuz, Chira, Cirț(iu), Crișan, Coțiu, Cupșa, Dumitraș, Dragoș, Gîț, Marchiș, Moldovan, Mureșan, Maxim, Pop,  Piron, Tătăran, Tînc, Vălean.

== Cadrul general ==

Climă.  Climat continental umed, cu veri blânde și precipitații pe tot par-cursul anului (Clasificarea Köppen: Dfb). Climă temperat-continentală. Feno-menele meteorologice: ceață, zăpadă, gheață, secetă, brumă timpurie și înghe-țuri târzii, primăvara. 

Regim termic. Temperatura medie anuală este de +8,7º C. Tempera-turi maxime: + 39º C (16 iulie 1931) și -32,6º C (25 ianuarie 1942). Temperaturile  medii din timpul iernii: -2º și 0º C.

Precipitații. Cantitatea medie anulă a precipitațiilor este de 600 mm [Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 15.]. 

Relieful și constituția geologică. Localitatea Gârdani are un relief în trepte, culmile deluroase încadrându-se în grupa Dealurile Codrului. În nord-vest se întind dealurile Tinoasa, Ursoi, Muncel, Ou și Diuță, cu pante line și domoale sau cu versanți abrupți, cu înălțimi între 175-350 m, care străjuiesc vatra satului[ Idem, p.13.]. Terenurile agricole (numite Ruptură, Creangă, Arini, Fag, Balta Calului, Prundul Morii, Peste Baltă, Unghi, Snidă, Colac) sunt situate exclusiv în lunca Someșului și alcătuiesc moșia satului.

Rețeaua hidrografică este formată din râul Someș (are un debit mediu de 9,18 mc/s, la stația hidrometrică Ulmeni[  Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 134.], lățimea de circa 60 m, adâncimea între 1,4-2,5 m; prezintă meandre), pâraiele Valea Cernii, Valea Borjugului și izvoarele de suprafață: Izvorul lui Crișan, Izvorul lui Nistor[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 14.]. 

Stratul de apă freatică se află la o adâncime de 4-5 m (însă mai nou, la începutul anilor 2000, după ce albia Someșului a fost adâncită de către balas-tierele din zonă, nu puține, pânza freatică a coborât cu 1-2 metri, lăsând fântânile din sat goale); apa este dură și are concentrații peste limita admisă de calcar, fier și amoniu. Pe deal, pânza freatică se află la o adâncime de 8-10 m. Condițiile utilizării apei subterane ca apă potabilă sunt îndeplinite cu precădere de apele situate la o adâncime de 70-80 m, față de nivelul solului [Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 134.].

Solurile din clasa Luvisoluri se întind pe o suprafață de 484 ha (47% din suprafața agricolă), având o fertilitate sporită. Solurile din clasa Protisoluri ocupă o suprafață de 282 ha (28% din suprafața agricolă). Solurile din clasa Hidrosoluri se întind pe o suprafață de 106 ha (10% din suprafața agricolă) și cuprind depozite de argilă. În zona de deal se găsesc soluri din clasa Andrisoluri (154 ha)[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 18.].

Alunecări de teren. Satul Gârdani este situat (alături de Beltiug, Băsești, Asuajul de Sus și Socond) în arealul cu susceptibilitate ridicată privind producerea alunecărilor de teren, printre localitățile din Ținutul Codrului [Corina Arghiuș,  2010, p. 288, apud Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 121.].

Flora și fauna spontane. Zona păduroasă include: stejar, fag, carpen, tei, ulm, pin negru, castan comestibil. Animalele care viețuiesc în pădure sunt: vulpea, căprioara, mistrețul, veverița, iar dintre păsări: fazanul, găinușa de pă-dure, uliul, ciocănitoarea, pițigoiul, graurul, cucul etc. În râul Someș, destul de poluat în ultima vreme, predomină somnul, mreana, scobarul și carasul [A.Borbei, L. Pop, Comuna Gârdani, în Bibliotheca Septentrionalis, an XXIV, nr. 1 (46), 2016, p. 138-145.]. 

Istoria, pe scurt. Profesorul universitar Dumitru Pop (1927-2006), originar din Băsești, a lansat teoria că regiunea Codru (din care face parte și satul Gârdani) ar fi o zonă «de trecere», din punct de vedere cultural, lingvistic și dialectal, între Transilvania, Crișana și Maramureș, zonă situată la răspântia marilor imperii, motiv pentru care prezintă un interes deosebit pentru istoria și devenirea poporului român: “Situată în nord-vestul țării, de o parte și de alta a culmii Făgetului (Codrului) - munți de origine hercinică, asemenea Măcinului dobrogean - zona Codrului circumscrie un teritoriu cu un destin propriu în istoria poporului nostru. Politic și administrativ, acesta s-a situat mereu la o răspântie, fiind menit să delimiteze realități diferite. El devenea astfel o zonă de contact, de confluență, o zonă «de trecere», cu toate avantajele și dezavantajele pe care le presupune aceasta. (...) Situația aceasta de zona «de trecere» și, implicit, de contact între realități politice diferite a zonei Codrului ne apare și în planul culturii populare, și tocmai această situație vine să explice în foarte mare măsură fizionomia sa proprie, personalitatea sa în ansamblul culturii populare românești, îndeosebi a celei din Transilvania” [Dumitru Pop,  Folclor din zona Codrului, Baia Mare, 1978, p. 9-10.].
Istoria Gârdaniului se împletește cu istoria ținutului Sălaj. De la prima atestare documentară și până după al Doilea Război Mondial, satul Gârdani a făcut parte din comitatul maghiar Solnocul de Mijloc; ulterior, din comitatul Sălaj. După 1918, a aparținut de județul Sălaj, plasa Cehu Silvaniei. După al Doilea Război Mondial, a făcut parte din Regiunea Baia Mare, iar din 1968 a intrat în alcătuirea actualului județ Maramureș. În perioada 1940-1988 a fost sat aparținător de comuna Sălsig; între 1988-1989 a făcut parte din comuna Ulmeni; între 1989-2004 revine la comuna Sălsig. Din anul 2004 este comună.

O descriere a Sălajului, de la începutul secolului al XX-lea: ”Sălaj se numește un comitat (județ) al Ungariei. El se află în partea nord-estică a țărei și e mărgenit de următoarele comitate: la apus de Bihor, la miazănoapte de Sătmar, la răsărit de Solnoc-Dobâca și la miezăzi de Cojocna, având o suprafață de 36,218.68 kmp, adecă 660 mii 146 jugăre catastrale. Comitatul de azi al Sălajului s-a format din unirea (la 1876) a comitatelor Crasna și Solnocul de Mijloc, cărora li s-au adus și câteva comune din comitatele Solnoc-Dobâca și Cojocna. Sălajul se mai numește și Silvania, adecă loc cu păduri; iar Tran-silvania e locul de dincolo de Silvania, despărțit prin muntele Meseș (...). Sălajul și azi e plin de păduri, partea cea mai mare e muntos și deluros, fiind astfel cât să poate de pitoresc și romantic” [D.Stoica, I. Lazăr, Schiță monografică a Sălagiului, Șimleul Silvaniei, 1908, p. 244-245.].

== O definiție a satului Gârdani ==

Gârdani este un sat cu populație majoritar românească, de la periferia Ținutului Codrului, situat în lunca Someșului. Din punct de vedere administrativ, este o comună având sediu de Primărie și unde funcționează un Consiliu Local. Gârdani este satul în care e situat Castelul Blomberg, în curtea căruia crește singurul exemplar de ginko biloba secular, monument al naturii, din județul Maramureș.
Dacă e să ne referim la apelativele folosite pentru locuitorii satului, acestea se împat în trei categorii. Din prima categorie face parte termenul gârdălean = persoană originară din localitatea Gârdani; locuitor din Gârdani, adică din satul lui Gârda(n).

În a doua categorie se înscriu termenii: cărășeu = poreclă comunitară (pl. cărășei), dată de locuitorii din satele din zonă (așa cum fărcășenii sunt nu-miți răstăuțe, sălsiganii - porci, tohătanii - rațe, locuitorii din Ulmeni - pișcari, cei din Tămaia - gâște, iar cei din Sârbi - păstăi). Caracterul depreciativ și ironic al poreclelor comunitare derivă dintr-o rivalitate dată de vecinătate, însă cele mai multe dintre ele conțin un sâmbure de adevăr[ Dorin Ștef, Dicționar de regionalisme și arhaisme din județul Maramureș, ediția a doua, Baia Mare, 2015, p. 576.]: toamna, după terminarea lucră-rilor agricole, gârdălenii mergeau în masă, în localitatea Cărășeu (sat din comuna Culciu, jud. Satu Mare, situat la 40 km distanță), la tăiat și decojit de nuiele (din care, ulterior, confecționau coșuri)[  Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 138.]. Codrean = gârdălenii se revendică din Ținutul Codrului, deși locuiesc la periferia acestui ținut; vinerea, în zi de târg, obișnuiau să se ducă la Ariniș; în septembrie, gârdălenii erau nelipsiți de la Târgul cepelor de la Asuaj; tradițiile, obiceiurile și folclorul locuitorilor din Gâr-dani conțin elemente specifice zonei Codru; portul tradițional s-a pierdut, dar dansurile populare sunt tipic codrenești. Someșean = locuitorii satelor din Codru, situate pe malul râului Someș, se consideră a fi someșeni, în competiție cu statutul de codreni (Someș-Codru este o subzonă a Ținutului Codru).

Din a treia categorie fac parte termenii: maramureșean = un apelativ artificial, dat de includerea satului în județul Maramureș, după reorganizarea administrativ-teritorială a țării, din anul 1968, prin decizie politică. Ardelean  (transilvănean) = din perspectiva geografiei devenirii etnice și, deci, al aparte-nenței la regiunile istorice românești, satul este situat în regiunea intracarpatică, deci în Ardeal (Transilvania); acesta este spațiul mental cel mai cuprinzător, în afară de frontierele țării. Român = ca apartenență etnică, istorică, lingvistică și culturală la poporul român, fiind locuitori în spațiul geografic al țării numită România. European = țara noastră face parte din structurile Uniunii Europene din anul 2007; însă conștiința faptului că sunt cetățeni europeni derivă din ele-mentul migraționist, mulți gârdăleni au locuit sau locuiesc și muncesc (vremelnic) în diverse țări europene (preponderent Spania, Italia, Franța, Germania), singuri sau cu întreaga familie, pentru a-și face un rost în viață. Cei mai mulți se întorc definitiv acasă, în cele din urmă (după 10-20 de ani); o parte vin doar în vacanțele de vară.

Centrul polarizator al comunei e alcătuit din triada Primărie, Biserică și Școală, adică sediile organizațiilor administrative, culturale și spirituale. În mod particular, pentru Gârdani, mai există un elemente care polarizează: Castelul Blomberg. Ba chiar îl definește uneori, pentru că mulți asociază decisiv loca-litatea Gârdani cu acest edificiu. Din punct de vedere simbolic, castelul are conotații negative, traducându-se prin “casa grofului / a stăpânului”, mai apoi, prin “casa de copii”. Pentru a schimba paradigma în mentalul colectiv, e nevoie de o destinație specială a clădirii, în viitor.

== Despre originea toponimului Gârdani ==

De regulă, pentru cercetări privind atestările documentare ale localită-ților din regiunile intracarpatice (Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș) se utilizează Dicționarul istoric al localităților din Transilvania (1967-1968). Autorul, Coriolan Suciu, consemnează următoarele atestări documentare pentru localitatea Gârdani: (1424) Ardanfalwa, Ardnfalwa, Hardanfalva, Kardanfalwa, (1470) Kordanfalwa, (1543) Ghardanffalwa, (1549) Gardanfalwa, (1570) Ger-danfalwa, (1612) Gardanfalva, (1733) Gerdány, (1750) Gardány, (1850) Giar-dány, (1854) Gardanfalva, Gîrdani, (1909-1919) Gârdani, Gardánfalva, (1968) Gârdani. 

De menționat că sursele lui C. Suciu pentru atestările localității Gârdani au fost: Petri Mór, Szilágy vármegye monographiája, vol. I-VI, 1901-1904, Buda-pesta, respectiv Buletinul Guberniului Provincial pentru Marele Principat Tran-silvania 1854, II Secțiune, Mănunchiul IV (partea românească cu chirilice). 

Un repertoriu mai extins al atestărilor documentare: Ardánfalva, Ardan-falwa, Kardánfalva, Kardanfalwa, Hardanfalva, Kardanfalwa, (1470) Kordan-falwa, (1543) Ghardanffalwa, (1549) Gardanfalwa, (1570) Gerdanfalwa, (1612) Gardanfalva (sursa: Petri, SzMon. III. 427.; Csánki I. 557); (1566-1569) Gar-danfalwa, Dominium Chieh (sursa: Prodan II. 195); (1697) Gárdánfalviak (SZT IV. 526); (1733) Gerdány (cK.); (1760-1762) Gardánfalva (cB.); (1800) Gár-dan-falva (El. 1800); (1808) pag. Gordánfalva, Garendorf, Gerdán (Lipszky); (1817) Gárdánfalva, (1827) Gárdánfalva (El. 1817, 1827); (1839) Gárdánfalva, Gor-dánfalva, Girdány, Gerdány (sursa: Lenk II. 10-11); (1850) Gárdonfalva (Népsz. 1850); (1850) Gardanfalva, Girdány (UES); Gardanfalva, Girdani (Bielz 486); (1863) Gardánfalva, Gordánfalva, (1877) Gardánfalva, (1882) Gárdánfalva, Gardani, Gardanifalva, (1893) Gardánfalva, Gárdánfalva (sursa: Hnt. 1863, 1877, 1882, 1893); (1909) Gârdani, Gardánfalva (Dicționar 1909); (1913) Gardánfalva (Hnt. 1913); (1921) Gârdani, Gardánfalva (Dicționar 1921); (1925) Gârdani (Leg. 95/1925); (1940-1944) Gardánfalva (1942 ≈ Gârdani) (Hnt. 1942, 1944); (1956) Gârdani (IAL);  (2004) Gârdani, comună (prin Legea 84/2004)[ https://www.arcanum.com/ro/online-kiadvanyok/ErdelyHelysegnevTar-erdely-bansag-es-partium-torteneti-es-kozigazgatasi-helysegnevtara-1/telepulesek-1C9/g-A59/gardani-A8C/]. 

În primele atestări documentare sunt consemnate variantele Ardanfalwa, respectiv Ardnfalwa (1424), ceea ce i-a determinat pe autorii lucrării despre comuna Gârdani (2007) să propună o derivare a numelui satului din apelativul *ardan, cu sensul de «grăsun (vier castrat)»: “Satul de atunci s-ar fi numit satul grăsunilor. Gârdălenii de azi nu-și amintesc ca locuitorii altor sate să-i fi poreclit vreodată grăsuni”[ Gârdani, file de cronică, p. 126-127.]. Pe bună dreptate, deoarece, în realitate, pare a fi o greșeală de transcriere (Ardanfalwa = Gardanfalwa), cum s-a întâmplat frecvent în perioada respectivă (vezi Brugia = Dragia pentru Drăghia; sau Lupsafalwa = Kupsafalwa, pentru Cupșeni etc.). 

Având ca premise atestările documentare din 1424, în lucrarea din 2007 se lansează ipoteza că satul Gârdani ar putea fi același cu cetatea Ară-niești, azi dispărută: “Istoricul maghiar Ianos Kadar (în Monografia comitatului Solnok-Dăbîca) pomenește că pe la 1241, odată cu invazia tătarilor, un cătun cu nume românesc, Arăniești («pământ răscolit»), locuit de șapte familii (dintre care una cu numele Crăciun, iar alta Gârdălean), ar fi dispărut după această dată” [Idem.]. În sprijinul acestei ipoteze e invocată o afirmație a istoricului Radu Popa: “Satele de pe domeniul Arăniești, cetate de pământ dispărută, se aflau pe malul de vest al Someșului, la actualul hotar dintre jud. Sălaj și Maramureș”[ Radu Popa, apud  Gârdani, 2007, p. 126-127.]. Se impune o precizare: Cetatea Arăniești se afla, într-adevăr, la hotarul dintre jud. Sălaj și Maramureș, însă pe malul de est a Someșului (nu de vest), între Benesat și Napradea, în satul Cheud, numit în documentele maghiare Arany-osvár, adică Cetatea Arăniești. Din vechea fortăreață feudală se mai păstrează și azi câteva ruine. Cunoscându-se locația precisă, suntem nevoiți să abandonăm ipoteza.

Pornind de la aceleași variante (transcrise eronat, în mod vădit) din anul 1424 (Ardanfalva, Ardanfalwa, Hardanfalva), cercetătorul clujean Onufrie Vin-țeler (2010) ajunge la concluzia că “avem a face cu rad. -ard, comun cu cel din Ardeal. (…) Nu este exclusă o origine a lui Ardan, destul de răspândit, antroponimică”[ O. Vințeler, Studii și cercetări de onomastică și etimologie, Editura Casa Cărții de Știință, 2010, p. 305.]. Evident, supoziția nu are susținere nici în legătură cu rad. -ard și nici în legătură cu antroponimul Ardan, pentru simplul motiv că forma Ardanfalva este mai degrabă opera unui copist, care a alterat denumirea corectă (în mod voit, din moment ce există mai multe situații de acest gen, de fiecare dată în legătură cu prima literă a toponimului).

În aceeași lucrare dedicată localității Gârdani (2007) sunt analizate și celelalte variante cu care e notat numele satului de către scribii cancelariilor maghiare (Kardanfalwa, Kordanfalwa, Gardanfalwa): “Semnificația denumirilor istorice ar putea fi legată de forma reliefului satului, sau de activități militaro-strategice desfășurate aici: gordan «movilă sub care se află un mormânt străvechi»; kordan «loc strâmt, drum îngust»; gârdă «loc de trecere»; gardă «oșteni de pază»“ [Gârdani, file de cronică, 2007, p. 126-127.]. 
În mod firesc, e necesar a fi epuizate toate ipotezele, chiar dacă de la început ele nu par a duce nicăieri.

De fapt, documentele consemnează străveziu și invariabil numele de Satul lui Gârdan (Gardanfalva, în magh.), ceea ce înseamnă că avem la bază un nume de persoană de forma Gârda sau Gârdan. Același antroponim îl regăsim și în alte nume de localități: Gârda, Gârda-Bărbulești, Gârda de Sus, Gârda Seacă, Gârde (toate în jud. Alba), respectiv Gârdești (în jud. Vaslui și în jud. Teleorman). Deci remarcăm prezența în toate regiunile istorice românești, ceea ce ne determină să presupunem că ar putea face parte dintr-un fond lexical vechi.

În analiza antroponimului, academicianul Iorgu Iordan (1983) asociază numele de familie Gârda și Gârdea cu bg. Gărda, iar N.A. Constantinescu (1963) susține că Gârd / Grăd provine din sl. gŭrdŭ “mândru”, de unde numele Gârdul, Gârde, Gârdea, Gârdani și Gârdăneasa. Deci etimonul toponimului Gârdani este adjectivul slav  gŭrdŭ, cu sensul de “mândru”.

În județul Maramureș, sunt 46 de persoane cu numele de familie Gârda, Garda[ Dicționar de frecvență a numelor de familie din Maramureș, Baia Mare, 2007.]. Antroponimele Gârdan sau Gardan nu sunt atestate; în schimb, într-o diplomă din 1459, care vorbește despre hotarele Sighetului, se pomenește toponimul Gordonpataka, adică Valea Gardanului[ I. Mihalyi, Diplome, 1900, p. 599.]. 
Prof. Vasile Frățilă (2004), de la Universitatea din Timișoara, analizând etimologia unor toponime de pe Valea Târnavei (Fața Gârdanului; Gârdan “pădure”; Gârdanu “o văgăună”; Podu Gârdanului “pod peste valea Gârdanului”) afirmă că numele de persoană Gârdan provine de la numele de localitate (cf. satul Gârda, jud. Alba + suf. -an) sau direct de la n.pers. Gârdan, pentru care cf. srb. Grdan, bg. Gărdan (&lt; adj. sl. gŭrdŭ “mândru”) [V. Frățilă, Cercetări de onomastică și dialectologie, 2004, p. 38.]. Sufixul -i este desinența care indică pluralul, în loc de suf. -ești. Cu alte cuvinte, propune aceeași origine slavă, cu sensul de mândru, frumos.

În schimb, prof. Onufie Vințeler, cercetând atestările de forma Gardanfalwa, Gerdanfalwa, propune o derivare dintr-un radical indo-european: “Cât privește celelalte forme, ele se întâlnesc frecvent în toponimia iraniană: Gerd, Gerde, Gird, Girde, care își au originea în limba curdă, cu sensul de «deal», «loc ridicat»; în letonă gerdas, prus. gerdaut, arm. kardam. (…) Se poate conchide că la baza toponimului românesc Gârda stă un radical indo-european gârd- cu sensul de «deal, ridicătură»“[ O. Vințeler, op. cit.]. 
Improbabilă și soluția propusă de P. Bilțiu (2013): “Prin derivarea de la substantivul gard plus sufixul -ani” [P. Bilțiu, Contribuții, 2013, p. 68.]. 

În concluzie, numele localității Gârdani derivă din numele de familie Gârdan, la care se adaugă suf. -i, în loc de suf. -ești (vezi localitățile Gârdești, în județele Vaslui și Teleorman), iar antroponimul Gârda(n) provine din adjectivul slav gŭrdŭ, cu sensul de “mândru” [Dorin Ștef, Dicționar etomologic al localităților, 2023.].

== Anul 1424 (în țară și în lume) ==

Prima atestare documentară a localității Gârdani (jud. Maramureș) da-tează din anul 1424, când s-au consemnat denumirile: Ardanfalwa, Ardnfalwa, Hardanfalva, Kardanfalwa[ Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania,  București, 1967-1968.].

Evenimente petrecute în anul 1424

- În data de 17 august 1424, are loc bătălia de la Verneuil (Franța), în urma căreia, englezii conduși de ducele de Bredford i-au înfrânt pe francezi și pe scoțieni. Conflictul militar a făcut parte din Războiul de 100 de ani dintre Anglia și Franța (mai precis dintre Casa de Plantagenet, care conducea Regatul Angliei și Casa de Valois), unul dintre cele mai sângeroase conflicte din Evul Mediu.

- În anul 1424, Sigismund de Luxemburg (1368-1437), unul dintre cei mai longevivi regi ai Ungariei (1387-1437), ultimul împărat din casa de Lu-xemburg al Sfântului Imperiu Roman (1433-1437), a desființat Prepozitura Sibi-ului (= instituție bisericească a sașilor transilvăneni) și a transferat proprietățile acesteia orașului Sibiu. Drepturile prepozitului au fost preluate de așa numitul plebanus (paroh orășenesc) al Sibiului. 

- În anul 1424 a avut loc expulzarea evreilor din Köln (Germania) de către comunitatea creștină din localitate[ Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea la vizita la sinagoga din Köln, 19 august 2005: https://www.magisteriu.ro/discursul-papei-la-sinagoga-din-koln-2005/]. Dealtfel, procesele de expulzare ale evreilor erau frecvente în perioada medievală (de cele mai multe ori cu scopul de a le confisca averile), motiv pentru care evreii din Europa occidentală au emigrat mai târziu spre țările estice.

- În 1424 este atestat cel mai vechi manuscris slavon datat, “Omiliile lui Grigorie de Nazianz” (din Moldova) consemnând “activitatea lui Gavriil de la Neamțu, celebru copist de manuscrise slavone, alcătuitor de sbornice, caligraf și miniaturist”[ https://www.tribuna.ro/stiri/cultura/dosarele-patrimoniului-xxv-care-e-rostul-rugaciunii-cine-scrie-citeste-de-doua-ori-cum-se-dadeau-locurile-de-mitropolit-fara-scris-istoria-si-civilizatia-n-ar-exista-asa-143338.html.].

- În anul 1424, voievodul Alexandru cel Bun le dăruiește lui Toader și Lie, două persoane din neamul Mușatin, care-l slujeau cu credință, un loc în Tazlău (comună în jud. Neamț), lângă râu, să-și întemeieze o mănăstire, „să le fie lor uric de ctitorie, lor și copiilor lor și întregului neam în veac”. Dacă au construit sau nu acești bărbați mănăstirea, nu reiese din documente. E posibil să o fi construit însuși voievodul, așa cum îl vom întâlni menționat în pomelnicele vechi ale ctitorilor, întocmite de monahi [ Părintele Gheorghe Vartolaș, Mănăstirea Tazlău – 500 de ani de existență, Editura Trinitas, Iași, 1996.].

- În anul 1424, turcii au atacat mănăstirea Buna Vestire de pe „Colina Neprihăniților”, situată la poalele nord-estice ale Muntelui Penteli, din Grecia și au tăiat capetele tuturor călugărilor. Potrivit teologilor, Sfântul Efrem a scăpat nevătămat, deoarece se afla într-o peșteră în care obișnuia să se roage. Sfântul Efrem cel Nou a trăit de la vârsta de 14 ani în această mănăstire, unde a fost și martirizat. Moaștele Cuviosului Mucenic Efrem cel Nou au fost descoperite în anul 1950, de monaha Macaria[ https://www.basilica.ro].

- În anul 1424, în fruntea noroadelor se aflau conducători destoinici. Țările Române erau conduse de Alexandru cel Bun, domnitor al Moldovei între anii 1400-1432, fiul cel mare a voievodului Roman Mușat. Nicolae Csaki a fost voievod al Transilvaniei între anii 1401-1403, apoi între 1415-1426. Dan al II-lea a fost domnitor al Țării Românești între anii 1422-1426, nepot al domnitorului Mircea cel Bătrân. În Europa. Henric al VI-lea, din dinastia Lancaster, era rege al Angliei (1422-1461). Albert al V-lea era duce al Austriei, descendent din dinastia de Habsburg, ramura Albertină (1404-1439). Manuel al II-lea, împărat al Bizanțului, din dinastia Paleologilor (1391-1425). Ștefan Tvrtko al II-lea Tvrtkovic, rege al Bosniei, din dinastia Kotromanic (1421-1443). Ioan al V-lea cel Viteaz, duce al Bretaniei (1399-1442). Filip al III-lea cel Bun, duce al Burgundiei, din casa de Valois (1419-1467). Ioan al II-lea, rege al Castiliei, din dinastia de Trastamara (1406-1454). Janus, rege al Ciprului, din dinastia de Antiohia-Lusignan (1398-1432). Erik al VII-lea de Pomerania, rege al Dane-marcei (1412-1439). Carol al VII-lea, rege al Franței, din dinastia de Valois (1422-1461). Sigismund, rege al Germaniei, din dinastia de Luxemburg (1410-1434). Alexandru I cel Mare, rege al Gruziei, din dinastia Bagratizilor (1412-1442). Vytautas, mare duce al Lituaniei (1401-1430). Elisabeta de Gorlitz, ducesă a Luxemburgului (1412-1451) și Sigismund de Luxemburg (duce ereditar, 1419-1437). Filippo Maria, duce a Milanului, din familia Visconti (1412-1447); Principatul Monaco era condus de Ambrogio, senior din casa Grimaldi (1419-1427), Antonio, senior din casa Grimaldi (1419-1427) și Giovanni I, senior din casa Grimaldi (1419-1428). În Neapole, conduceau Ioana a II-a, regină din dinastia de Anjou, ramura de Durazzo (1414-1435) și Ludovic al III-lea, rege titular din dinastia de Valois-Provence (1419-1434). Ordinul teutonic era condus de Paulus von Russdorf, mare maestru (1422-1441). În Polonia era rege Vladislav al II-lea, din dinastia Jagiello (1386-1434). În Portugalia, Joao I, rege din dinastia de Aviz (1385-1433). În Savoia, Amedeo al VIII-lea cel Blând, conte (1391-1434); ulterior, antipapă. În Saxonia, Frederic al IV-lea cel Viteaz, markgraf din dinastia de Wettin (1407-1428). În Scoția, Iacob I, rege din dinastia Stuart (1406-1437). În Serbia (Kosovo și Metohija), Gheorghe Brancovic, conducător din dinastia Brancovic 1397-1427. În Serbia de Nord, Ștefan Lazarevic, cneaz (1389-1427). Statul papal era condus de Martin al V-lea, papă (1417-1431) și Clement al VIII-lea, antipapă (1423-1429). În Ungaria, Sigismund, rege din dinastia de Luxemburg (1387-1437). În Veneția, Francesco Foscari, doge (1423-1457). În Imperiul Otoman domnea Murad al II-lea, sultan din dinastia Osmană (1421-1444). În Orientul Îndepărtat. Chengzu (Zhu Di), împărat al Chinei, din dinastia Ming (1403-1424); Sejong (Yi To), rege în Coreea, din dinastia Yi (1419-1450); Muizz ad-Din Mubarak Șah al II-lea, sultan al Indiei, din dinastia Saidizilor (1421-1434); Șoko, împărat al Japoniei (1421-1428); Thao Lan Kham Deng, rege al Laosului (1416-1428).

== Alte atestări documentare ale unor localități, din județul Maramureș, din anul 1424 ==

Bicaz, în varianta Bykazfalwa, adică Satul Bicaz. În prezent, are rang de comună, având în componență satele Bicaz, Ciuta și Corni. Este situat în zona Codru, iar în perioada interbelică a aparținut de județul Sălaj, plasa Cehu Silvaniei[ Dorin Ștef, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023, p. 115.]. Buteasa, în varianta Buchonfalwa, despre care N. Drăganu (1933) afirmă: “În partea întâi putem vedea rom. bucin, buciun”. Dacă notarea este corectă, înseamnă că satul putea să se numească, până la un moment dat, Bucium, după care și-ar fi schimbat denumirea (două secole mai târziu) în Buteasa. Satul Buteasa aparține de orașul Șomcuta Mare și este situat în zona Chioar[ Dorin Ștef, op. cit. p. 146.]. Cărbunari, în varianta  Karbonal, care este defapt transcrierea în limba maghiară a oiconimului românesc Cărbunari. Satul Cărbunari aparține de comuna Dumbrăvița și este situat în zona Chioar, Transilvania de Nord, Zona Metropolitană Baia Mare[ Idem, p. 153.]. Cernești, în varianta Charnakapolnok, în traducere din limba maghiară Capela Neagră. Denumirea satului s-a schimbat în secolul al XVII-lea, devenind Satul Cerna, apoi Cernești. Are rang de comună și este situată în zona Chioar, subzona Fisculaș, Transilvania de Nord[ Idem, p. 158.]. Copalnic Mănăștur, în varianta Monosthoros-Kapolnok, în traducere din limba maghiară, Capela Mănăstirii. Denumirea oficială actuală este o adaptare fonetică din varianta în limba maghiară. În prezent, are rang de comună având în componență mai multe sate: Berința, Cărpiniș, Copalnic, Copalnic Deal, Copalnic-Mănăștur (reședință), Curtuiușul Mic, Făurești, Lăschia, Preluca Nouă, Preluca Veche, Rușor, Vad. Este situată în zona Chioar, Transilvania de Nord[ Idem, p. 178.]. Fărcașa, în varianta villa valachalis Farkasazow, adică Satul românesc Valea (seacă) a lupului sau Valea lui Lupu. Fărcașa are rang de comună, având în componență satele Fărcașa, Buzești, Sârbi și Tămaia. Este localitate limitrofă cu comuna Gârdani[ Idem, p. 213.]. Mesteacăn, în varianta Nyires, despre care presupunem că a tradus un nume românesc Mesteacăn sau Mestecăniș: “Mesteacănul e Nyiresfalva, pentru că [la] mestecăniș se zice nyires”, nota N. Iorga în anul 1906. Apoi, începând cu anul 1543, în acte apare sporadic denumirea de Kys Nyires (=Mesteacănul Mic), spre a se diferenția de o altă localitate cu nume asemănător, situată nu departe, pe malul Someșului, tot în ținutul Chioarului – Mireșul Mare (Nagy Nyires, adică Mesteacănul Mare). Satul Mesteacăn face parte din comuna Valea Chioarului și este situat în zona Chioar, Transilvania de Nord[ Idem, p. 270.]. Săliște, în varianta Kecskefalva, Kecskéfakva, adică un posibil micro-toponim local de genul *Poiana Căprioarelor/Ciutelor. Din anul 1733, apare denumirea alternativă Săliște (Szelistye), toponim derivat din substantivul regional săliște, cu sensul de “sat pustiit; locul pe care a fost așezat un sat; vatra satului”. Este un sat aparținând de comuna Băsești, zona Codru[ Idem, p. 339.]. Tămășești, în varianta Egerbegh, adică Valea Arinilor. La începutul secolului al XVIII-lea, denumirea se schimbă în Tămășești, din numele de familie Tămaș / Tamaș derivat din magh. Tamás “Toma”. Satul Tămășești aparține de comuna Ariniș și este situat în zona Codru, Transilvania de Nord[ Idem, p. 383.]. Vad (Copalnic), în varianta Rewkapolnok, Revtapoly, în traducere din limba maghiară, Copalnic Vad, dat fiind faptul că satul a aparținut mereu de comuna Copalnic-Mănăștur (zona Chioar, Transilvania de Nord)[ Idem, p. 404.].

== Repere istorice (1424-2024) ==

După înfrângerea dacilor de către armata lui Traian, romanii au pătruns, în nord, până la Porolissum (Sălaj), unde au construit fortificațiile cunoscute sub numele de Limes dacicus[ Dumitru Pop, Folclor din zona Codrului, Baia Mare, 1978, p. 9-10.]. În Ținutul Codrului, inclusiv zona în care se află satul Gârdani, locuiau dacii liberi (la fel și în Maramureșul istoric). În această zonă s-ar fi retras rămășițele armatei lui Decebal, înfrântă la Sarmisegetusa: “Capitala căzuse, nu însă și poporul dacilor. Decebal cu oștirea rămasă se retrăsese încă de mai înainte spre nord, în munții care erau tăria țărei sale”[ A. D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, 2013, p. 154.]. Rămânând în afara hotarelor Imperiului Roman, triburile dacice din nord-vestul Transilvaniei (în această regiune, pe râul Someș, ar fi sălășluit un trib dacic cu numele ansamensii [ https://www.academia.edu/62204062/NEAMURILE_DACILOR_TRIBURI_DACICE.]) au înfruntat de nenumărate ori cohoartele străine, însă în cele din urmă s-au supus procesului de romanizare (grație relațiilor economice și sociale), care a dus la formarea poporului român.

În a doua jumătate a secolului al VII-lea în teritoriile ocupate de poporul român au pătruns slavii, “care au ocupat întreaga Transilvanie, precum și Ținutul Codrului” [Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 43.]. Până la sfârșitul primului mileniu, slavii au fost asimilați de populația daco-română.

Pe la începutul secolului al X-lea, populația din teritoriile românești a recurs la organizarea socială sub forma obștilor sătești conduse de cnezi, “oameni buni și bătrâni”, aleși de comunitatea sătească [Ștefan Pașcu, Voievodatul Transilvaniei, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1971, apud Chita, 2018, p. 43.]. Dacă satul Gârdani a existat deja, e posibil ca în această perioadă să fie ales un oarecare Gârda(n) în funcția de cneaz al satului și de la numele lui să primească denumirea și așezarea.

Secolele IX-XI sunt marcate de “apartenența Ținutului Codrului la Voievodatul lui Menumorut”[ Ștefan Pașcu, Voievodatul Transilvaniei, 1971; Dumitru Pop, Folclor din zona Codrului, 1978, p. 9-10; Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 44.], constituind extremitatea nord-estică și “ținta ata-curilor feudalilor unguri în expansiunea lor către răsărit” [Dumitru Pop, Folclor din zona Codrului, Baia Mare, 1978, p. 9-10.]. În cele din urmă, Transilvania este cucerită de către maghiari (în intervalul 900-1200): “În decursul acestei cuceriri, maghiarii au căutat să atragă de partea lor conducătorii locali - cnezii și voievozii, iar o parte din ei, din dorința de a deveni stăpâni feudali, s-au alăturat puterii maghiare”[ Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 44.].

În secolul al XII-lea, noua stăpânire impune o nouă organizare adminis-trativ - politică, sub forma comitatelor. Satul Gârdani devine granița de nord a comitatului Solnocul de Mijloc (comuna Fărcașa făcea parte din comitatul Sătmar).

Vreme de 100 de ani (1378-1470), Ținutul Codrului a fost domeniu feudal al voievozilor maramureșeni Balc și Drag[ Balc, fiul lui Sas și nepot al voievodului Dragoș, a fost voievod al Moldovei fiind  alun-gat de pe tron de Bogdan I; Drag este fratele lui Balc. În anul 1365, regele Ludovic le-a conferit lui Balc și Drag titlul de comite și întreg voievodatul Maramureșului (care a aparținut lui Bogdan). În anul 1378, primesc în plus și comitatul Sătmar.]. În perioada respectivă, satul Gârdani era parte componentă a comitatului Sătmar (cei doi voievozi au stă-pânit comitatele Maramureș și Sătmar), abia spre sfârșitul secolului XV intrând în comitatului Solnocul de Mijloc.</text>
      <sha1>4e1t7uerapzitml1buycsj6fh6j6wnn</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>150896</id>
      <parentid>150895</parentid>
      <timestamp>2026-06-13T11:53:27Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>Stephdor</username>
        <id>22443</id>
      </contributor>
      <minor />
      <comment>Repere2 ([[:ro:WP:DVN|corectat automat]])</comment>
      <origin>150896</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="177860" sha1="3by8rhsiz2bk5sk8jlgdclnd0xfx3xy" xml:space="preserve">{{titlu
 | titlu    = GÂRDANI 600 de ani de atestare documentară
 | autor    = Dorin Ștef
 | secțiune = 
 | anterior = 
 | următor  = 
 | note     = Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș (2024), ISBN 978-630-337-072-9. 
}}

== Prefață ==

O manifestare precum aniversarea a șase secole de la prima atestare documentară a localității Gârdani (jud. Maramureș) trebuia marcată și din punct de vedere editorial, indiferent de numărul intervențiilor anterioare dedicate istoriei și devenirii acestei așezări.

Pe de altă parte, volumul Gârdani - file de cronică, din 2007, necesita o revizie în multe segmente ale structurii și asta, deoarece, în ultimii 20 de ani, au ieșit la iveală o serie de documente despre istoria acestui ținut, au fost mai multe abordări în presă și în plan editorial. 

Menirea declarată a lucrării de față este de a aduce contribuții cât mai valoroase la o viitoare monografie a localității Gârdani, pe care, tragem nădejdea că, la un moment dat, cineva se va încumeta să o redacteze cu mult profe-sionalism, după canoanele academice ale vremii.

Câteva observații bibliografice. La Direcția Județeană a Arhivelor Națio-nale Sălaj s-au păstrat mai multe documente privind situația localităților care erau cuprinse în județul Sălaj, în perioada interbelică, printre care se număra și comuna Gârdani. Ele au fost publicate în lucrarea Documente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric (2017), autori Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag și au fost grupate în trei categorii: 1. Monografii sanitare, întocmite de către medicii de circumscripție, în conformitate cu formularul tipizat elaborat de Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale, în perioada iulie-august 1938; 2. Monografiile cuprinse în „Cartea de Aur” (o „Carte Albă” a guvernării liberale din perioada 1933-1937); 3. Monografii școlare, întocmite de către învățători, pe baza instrucțiunilor primite din partea Inspectoratului Școlar Județean Sălaj (1927-1929) sau a Inspectorului general al învățământului primar din Ardeal, Traian Gherman (1932-1933). 

Alte lucrări reprezentative (și totodată valoroase) despre Gârdani sunt: Schiță monografică a Sălagiului (1908), de Dionisie Stoica și Ioan P. Lazăr, respectiv Monografia comitatului Sălaj (Szilágy vármegye monographiája) (1902), de Petri Mór. 
În Arhiva Primăriei comunei Gârdani s-a păstrat un manuscris intitulat Satul de sub dealul Ursoiului. Monografie, în format A4, 53 de pagini, dacti-lografiat în anul 1969, la mașina de scris, de către Gheorghe Dulfu, fost funcționar al Sfatului Popular din Sălsig. Lucrarea se referă la localitatea Gârdani și este structurată în șapte capitole: Descrierea satului, Istoricul satului, Regimul agrar, Antropologia satului, Etnografia și folclorul satului, Documente (tradiția istorică, tradiția folclorică, izvoare scrise), Glosar. Deși nu conține listă bibliografică, sursele informațiilor sunt precizate în notele de subsol. Lucrarea poartă amprenta spiritului epocii și a ideologiei comuniste, revanșardă, prin excelență, față de regimul anterior (capitalist). 
Cât despre volumul Gârdani, file de cronică, realizat de un colectiv de cadre didactice de la Școala Gimnazială din Gârdani (Livia Beșe, Maria Blidar, Eleonora Dumitraș, Ioan Dumitraș, Mariana Pintilie, Victoria Pop, Loredana Tînc, Ioan Sava), și publicat în 2007, putem spune că este cea mai cuprinzătoare lucrare dedicată în întregime acestei localități (242 de pagini, bogat ilustrate). 

În preambulul lucrării de față s-a încercat o reconstituire a contextului în care s-a înființat satul Gârdani, precum și o descriere a cadrului general. 

Volumul este structurat pe trei capitole. În primul capitol s-au trecut în revistă câteva din evenimentele petrecute în anul 1424, precum și discuțiile pe tema originii toponimului Gârdani. În al doilea capitol, s-au tratat principalele repere istorice ale perioadei 1424-2024, cu referire exclusivă la satul Gârdani. Capitolul trei reprezintă o “capsulă a timpului”, în care am încercat să închidem anul 2024, cu evenimente din țară, din lume, dar și de pe plan local.

În anexa lucrării, se regăsește o istorie aproape romanțată a localității Gârdani (despre vetrele satului, despre vechea biserică de lemn din Gârdani; despre stilul de viață de la începutul secolului al XX-lea, dar și din perioada interbelică; medalioanele unor personalități locale: Ilie Călăuz, Adrian Cirțiu, Traian Marina; o relatare de presă despre taberele școlare de la Castel; despre cum s-a înființat comuna Gârdani, în anul 2004; un interviu cu Agafia Andreicuț, la împlinirea vârstei de 100 de ani; precum și o serie de povești și povestiri despre baronul și castelul Blomberg din Gârdani). Tot aici avem o listă a toponimelor, un glosar cu regionalisme care circulă în zonă și un index ce cuprinde cifre și nume esențiale din istoria satului. (Dorin Ștef)

== Despre momentul și contextul înființării satului Gârdani ==

Dacă ținem cont exclusiv de documentele, informațiile și izvoarele oficiale pe care le avem la dispoziție până în prezent, și lăsăm deoparte le-gendele, precum și unele scenarii care s-au rostogolit prin diverse publicații, despre momentul înființării satului Gârdani nu se poate afirma nimic cu certitudine. 
Avem o singură informație din surse sigure: atestarea documentară din 1424, pomenită de Petri Mór, în celebra monografie a județului Sălaj, de la începutul secolului al XX-lea[ Petri Mór, Szilágy vármegye monographiája, vol. III (A-K), 1902, Budapesta, p. 427.]. Despre documentul în care se menționează pentru prima dată numele localității Gârdani, autorul monografiei nu oferă prea multe detalii. Se știe doar că atestările din 1423-1424, a satelor din Ținutul Codrului “se datorează în special împărțirii moșiilor între urmașii lui Sandrin și ai lui Drag (Tămășești, Bicaz, Gârdani, Socond, Fărcașa)”[ Monica Chita, Ținutul Codrului, Cluj-Napoca, 2018. p. 180.]. În mod cert este un act oficial în care sunt pomenite mai multe localități, din moment ce anul 1424 este anul primei atestări documentare pentru mai multe sate din zonă: Bicaz, Cuța, Fărcașa, Gârdani, Gerăușa, Hurezu Mare, Măriuș, Odești, Săliște, Sâi, Sârbi, Socond, Soconzel, Tămășeșeti, Tohat[ Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, București, 1967-1968.].
Sandrin este fiul voievodului Balc, comite al Maramureșului și Săt-marului, iar Drag este fratele lui Balc, amândoi aflându-se în grațiile regelui Ludovic I al Ungariei (1326-1382). Urmașii lor au stăpânit satele din lunca Someșului, aflate în comitatul Sătmar, până în anul 1470.

E inutil să precizăm că atestarea documentară nu coincide cu anul înființării localității, eveniment care, cu certitudine, s-a petrecut cu mult înainte.

Al doilea element cert este numele localității: Gârdani. Cel mai probabil, numele oiconimului provine de la un antroponim Garda, Gârda sau Gârdan (-i final este desinența care indică pluralul, în loc de suf. -ești, precum în cazul localităților maramureșene Blidari, Corni, Moisei, Remeți, Sârbi, Seini). Iar antroponimul Gârda(n) provine din adjectivul slav gŭrdŭ, cu sensul de “mândru”[ Vezi discuția pe larg: Despre originea toponimului Gârdani.]. La fel stă situația și în cazul localităților Gârda, Gârda-Bărbulești, Gârda de Sus, Gârda Seacă, Gârde (toate în jud. Alba), respectiv Gârdești (jud. Vaslui și jud. Teleorman). Cu alte cuvinte, sunt localități din toate provinciile istorice româ-nești: Transilvania, Moldova și Muntenia, ceea ce înseamnă că avem de-a face cu un fond lexical comun și destul de vechi, probabil de la sfârșitul mileniului I (când s-a consemnat primul val migraționist al unei populații slave), adică cu cinci secole anterior primei atestări documentare ale localității Gârdani.

Un oarecare Gârda putea să fie întemeietorul sau un cneaz local al satului Gârdani. Dat fiind faptul că, dintotdeauna populația satului a fost alcă-tuită din etnici români (sporadic s-au alăturat maghiari sau evrei), e de presupus că acest Gârda era un voievod român, chiar dacă strămoșii lui au fost de origine slavă. Se știe că populația daco-romană a intrat pentru prima dată în contact cu un grup de slavi încă în secolul al VI-lea, iar după o primă etapă de bilingvism, procesul de conviețuire s-a încheiat cu asimilarea slavilor[ Vezi Istoria României, București, Editura Corint, 2007, p. 101.].

Motivul pentru care, la un moment dat, s-au stabilit în această locație mai multe familii și au alcătuit o așezare stabilă, ține de rațiuni economice și de resursele naturale existente: în primul rând cursul râului Someș (și acvifauna aferentă), terenurile fertile din lunca Someșului, izvoarele de apă potabilă de pe dealurile din apropiere, colinele acoperite cu păduri (refugiu, în cazul unor invazii), ciupercile comestibile din flora spontană și vânatul din belșug. De altfel, nu departe de Gârdani, în imediata apropiere a șoselei Baia Mare - Ulmeni, în punctul Sub Pădure (pe teritoriul UAT Ardusat) s-a descoperit o așezare din epoca bronzului[ Carol Kacsó, Repertoriul arheologic al județului Maramureș, vol. I, 2015, p.102.], care s-a înființat probabil din aceleași rațiuni. La Arduzel s-au descoperit vestigii paleolitice, la Tămaia și Ulmeni - tezaure monetare, iar la Fărcașa - urme de locuire din perioada medievală[ Idem,  p. 620-623.].

Secole de-a rândul, de la înființare și pe toată perioada medievală, în această locație a funcționat mai degrabă un cătun, alcătuit din cel mult 20-30 de familii, din moment ce, la începutul secolului al XVIII-lea, populația nu depășea 100 de persoane[ În anul 1715, populația satului Gârdani număra 90 de suflete, din care 72 erau români (Petri Mór, op. cit, p. 431).]. Acesta este și motivul pentru care localitatea nu este ates-tată în documente mai devreme de sec. al XV-lea.

Denumirea oficială în timpul administrației maghiare: Gardánfalva

Denumirea germană; Garendorf

Denumirea oficială sub administrație românească:Gârdani

Prima atestare documentară a localității: 1424

Rang (în prezent): comună.

Localități componente ale comunei: satul Gârdani.

Zonare. Gârdani este o comună din județul Maramureș, zona Codru, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest, România.
 
Locație. Localitatea Gârdani este situată (la răspântie de drumuri) între Fărcașa, Sălsig și Rodina. La vest se învecinează cu com. Bârsăul de Sus (jud. Satu Mare), dar nu există legătură rutieră directă. La est, râul Someș o desparte de satele Pribilești, Dănești și Lucăcești (zona Chioar). Este situată în depre-siunea Baia Mare, la 33 de kilometri de Baia Mare, municipiul reședință de județ.
Coordonatele geografice. Coordonate GPS (în sistem WGS84): Latitudine, Longitudine: 47.5519055, 23.3005705 (47° 33' 6.8616&quot;; 23° 18' 2.0556&quot;). Coordonate GPS (centrul localității): N 47 33 6 E 23 18 27,3.

DJ. Comuna Gârdani este străbătută de Drumul Județean 108 (Jibou - Benesat - Ulmeni - Sălsig - Gârdani - Fărcașa - Buzești).
Codul poștal: 437301

Pagina web (oficială) a comunei: www.primariagardani.ro

Fus orar: UTC +2:00 (Europe/Bucharest); Ora de vară UTC +3:00. Ora de iarnă UTC +2:00.

Stema comunei Gârdani (2016) se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat în bară de un brâu undat de argint. În partea dreaptă, în câmp albastru, se află o ramură de ginkgo-biloba de argint. În partea stângă, în câmp roșu, se află un turn de cetate de argint. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificații: Ramura de ginkgo-biloba face referire la arborele cu același nume, aflat pe teritoriul localității, declarat monument al naturii. Brâul undat reprezintă râul Someș, care traversează localitatea. Turnul de cetate simbolizează castelul Blomberg. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună. 

Dialect (al populației majoritare): limba română, dialect dacoromân, subdialect crișean, grai someșean. În mod evident, generația celor născuți în anii 40-50, folosește elemente care definesc subdialectul moldovenesc, fără să se știe cu exactitate din ce pricină: “Când un gârdelean începea să comunice oral, erai sigur de originea sa. Vorbea utilizând în exces vocala a, în loc de ă și vocalele i sau î terminale, în loc de e. Ei spuneau: Gardani, paduri, sacuri, gaini ...un grai asemănător cu cel moldovenesc, ce se deosebea de graiul locuitorilor din satele învecinate” [Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 138. În aceeași lucrare, se precizează, în alt context: “În timpul secetei din anii 1946-1948, gârdălenii au înfiat copii din Moldova” (p.139).]. 
Numele comun al locuitorilor: gârdălean, -ă, gârdăleni, -e / gârdăleancă, gârdălence. 

Nume de familie derivate din numele localității: Gârdălean, Gărdălean, Gârdelean (65 de persoane, în județul Maramureș).

Nume de familie frecvente în localitate: Ardelean, Andreicuț, Băbaș, Călăuz, Chira, Cirț(iu), Crișan, Coțiu, Cupșa, Dumitraș, Dragoș, Gîț, Marchiș, Moldovan, Mureșan, Maxim, Pop,  Piron, Tătăran, Tînc, Vălean.

== Cadrul general ==

Climă.  Climat continental umed, cu veri blânde și precipitații pe tot par-cursul anului (Clasificarea Köppen: Dfb). Climă temperat-continentală. Feno-menele meteorologice: ceață, zăpadă, gheață, secetă, brumă timpurie și înghe-țuri târzii, primăvara. 

Regim termic. Temperatura medie anuală este de +8,7º C. Tempera-turi maxime: + 39º C (16 iulie 1931) și -32,6º C (25 ianuarie 1942). Temperaturile  medii din timpul iernii: -2º și 0º C.

Precipitații. Cantitatea medie anulă a precipitațiilor este de 600 mm [Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 15.]. 

Relieful și constituția geologică. Localitatea Gârdani are un relief în trepte, culmile deluroase încadrându-se în grupa Dealurile Codrului. În nord-vest se întind dealurile Tinoasa, Ursoi, Muncel, Ou și Diuță, cu pante line și domoale sau cu versanți abrupți, cu înălțimi între 175-350 m, care străjuiesc vatra satului[ Idem, p.13.]. Terenurile agricole (numite Ruptură, Creangă, Arini, Fag, Balta Calului, Prundul Morii, Peste Baltă, Unghi, Snidă, Colac) sunt situate exclusiv în lunca Someșului și alcătuiesc moșia satului.

Rețeaua hidrografică este formată din râul Someș (are un debit mediu de 9,18 mc/s, la stația hidrometrică Ulmeni[  Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 134.], lățimea de circa 60 m, adâncimea între 1,4-2,5 m; prezintă meandre), pâraiele Valea Cernii, Valea Borjugului și izvoarele de suprafață: Izvorul lui Crișan, Izvorul lui Nistor[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 14.]. 

Stratul de apă freatică se află la o adâncime de 4-5 m (însă mai nou, la începutul anilor 2000, după ce albia Someșului a fost adâncită de către balas-tierele din zonă, nu puține, pânza freatică a coborât cu 1-2 metri, lăsând fântânile din sat goale); apa este dură și are concentrații peste limita admisă de calcar, fier și amoniu. Pe deal, pânza freatică se află la o adâncime de 8-10 m. Condițiile utilizării apei subterane ca apă potabilă sunt îndeplinite cu precădere de apele situate la o adâncime de 70-80 m, față de nivelul solului [Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 134.].

Solurile din clasa Luvisoluri se întind pe o suprafață de 484 ha (47% din suprafața agricolă), având o fertilitate sporită. Solurile din clasa Protisoluri ocupă o suprafață de 282 ha (28% din suprafața agricolă). Solurile din clasa Hidrosoluri se întind pe o suprafață de 106 ha (10% din suprafața agricolă) și cuprind depozite de argilă. În zona de deal se găsesc soluri din clasa Andrisoluri (154 ha)[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 18.].

Alunecări de teren. Satul Gârdani este situat (alături de Beltiug, Băsești, Asuajul de Sus și Socond) în arealul cu susceptibilitate ridicată privind producerea alunecărilor de teren, printre localitățile din Ținutul Codrului [Corina Arghiuș,  2010, p. 288, apud Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 121.].

Flora și fauna spontane. Zona păduroasă include: stejar, fag, carpen, tei, ulm, pin negru, castan comestibil. Animalele care viețuiesc în pădure sunt: vulpea, căprioara, mistrețul, veverița, iar dintre păsări: fazanul, găinușa de pă-dure, uliul, ciocănitoarea, pițigoiul, graurul, cucul etc. În râul Someș, destul de poluat în ultima vreme, predomină somnul, mreana, scobarul și carasul [A.Borbei, L. Pop, Comuna Gârdani, în Bibliotheca Septentrionalis, an XXIV, nr. 1 (46), 2016, p. 138-145.]. 

Istoria, pe scurt. Profesorul universitar Dumitru Pop (1927-2006), originar din Băsești, a lansat teoria că regiunea Codru (din care face parte și satul Gârdani) ar fi o zonă «de trecere», din punct de vedere cultural, lingvistic și dialectal, între Transilvania, Crișana și Maramureș, zonă situată la răspântia marilor imperii, motiv pentru care prezintă un interes deosebit pentru istoria și devenirea poporului român: “Situată în nord-vestul țării, de o parte și de alta a culmii Făgetului (Codrului) - munți de origine hercinică, asemenea Măcinului dobrogean - zona Codrului circumscrie un teritoriu cu un destin propriu în istoria poporului nostru. Politic și administrativ, acesta s-a situat mereu la o răspântie, fiind menit să delimiteze realități diferite. El devenea astfel o zonă de contact, de confluență, o zonă «de trecere», cu toate avantajele și dezavantajele pe care le presupune aceasta. (...) Situația aceasta de zona «de trecere» și, implicit, de contact între realități politice diferite a zonei Codrului ne apare și în planul culturii populare, și tocmai această situație vine să explice în foarte mare măsură fizionomia sa proprie, personalitatea sa în ansamblul culturii populare românești, îndeosebi a celei din Transilvania” [Dumitru Pop,  Folclor din zona Codrului, Baia Mare, 1978, p. 9-10.].
Istoria Gârdaniului se împletește cu istoria ținutului Sălaj. De la prima atestare documentară și până după al Doilea Război Mondial, satul Gârdani a făcut parte din comitatul maghiar Solnocul de Mijloc; ulterior, din comitatul Sălaj. După 1918, a aparținut de județul Sălaj, plasa Cehu Silvaniei. După al Doilea Război Mondial, a făcut parte din Regiunea Baia Mare, iar din 1968 a intrat în alcătuirea actualului județ Maramureș. În perioada 1940-1988 a fost sat aparținător de comuna Sălsig; între 1988-1989 a făcut parte din comuna Ulmeni; între 1989-2004 revine la comuna Sălsig. Din anul 2004 este comună.

O descriere a Sălajului, de la începutul secolului al XX-lea: ”Sălaj se numește un comitat (județ) al Ungariei. El se află în partea nord-estică a țărei și e mărgenit de următoarele comitate: la apus de Bihor, la miazănoapte de Sătmar, la răsărit de Solnoc-Dobâca și la miezăzi de Cojocna, având o suprafață de 36,218.68 kmp, adecă 660 mii 146 jugăre catastrale. Comitatul de azi al Sălajului s-a format din unirea (la 1876) a comitatelor Crasna și Solnocul de Mijloc, cărora li s-au adus și câteva comune din comitatele Solnoc-Dobâca și Cojocna. Sălajul se mai numește și Silvania, adecă loc cu păduri; iar Tran-silvania e locul de dincolo de Silvania, despărțit prin muntele Meseș (...). Sălajul și azi e plin de păduri, partea cea mai mare e muntos și deluros, fiind astfel cât să poate de pitoresc și romantic” [D.Stoica, I. Lazăr, Schiță monografică a Sălagiului, Șimleul Silvaniei, 1908, p. 244-245.].

== O definiție a satului Gârdani ==

Gârdani este un sat cu populație majoritar românească, de la periferia Ținutului Codrului, situat în lunca Someșului. Din punct de vedere administrativ, este o comună având sediu de Primărie și unde funcționează un Consiliu Local. Gârdani este satul în care e situat Castelul Blomberg, în curtea căruia crește singurul exemplar de ginko biloba secular, monument al naturii, din județul Maramureș.
Dacă e să ne referim la apelativele folosite pentru locuitorii satului, acestea se împat în trei categorii. Din prima categorie face parte termenul gârdălean = persoană originară din localitatea Gârdani; locuitor din Gârdani, adică din satul lui Gârda(n).

În a doua categorie se înscriu termenii: cărășeu = poreclă comunitară (pl. cărășei), dată de locuitorii din satele din zonă (așa cum fărcășenii sunt nu-miți răstăuțe, sălsiganii - porci, tohătanii - rațe, locuitorii din Ulmeni - pișcari, cei din Tămaia - gâște, iar cei din Sârbi - păstăi). Caracterul depreciativ și ironic al poreclelor comunitare derivă dintr-o rivalitate dată de vecinătate, însă cele mai multe dintre ele conțin un sâmbure de adevăr[ Dorin Ștef, Dicționar de regionalisme și arhaisme din județul Maramureș, ediția a doua, Baia Mare, 2015, p. 576.]: toamna, după terminarea lucră-rilor agricole, gârdălenii mergeau în masă, în localitatea Cărășeu (sat din comuna Culciu, jud. Satu Mare, situat la 40 km distanță), la tăiat și decojit de nuiele (din care, ulterior, confecționau coșuri)[  Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 138.]. Codrean = gârdălenii se revendică din Ținutul Codrului, deși locuiesc la periferia acestui ținut; vinerea, în zi de târg, obișnuiau să se ducă la Ariniș; în septembrie, gârdălenii erau nelipsiți de la Târgul cepelor de la Asuaj; tradițiile, obiceiurile și folclorul locuitorilor din Gâr-dani conțin elemente specifice zonei Codru; portul tradițional s-a pierdut, dar dansurile populare sunt tipic codrenești. Someșean = locuitorii satelor din Codru, situate pe malul râului Someș, se consideră a fi someșeni, în competiție cu statutul de codreni (Someș-Codru este o subzonă a Ținutului Codru).

Din a treia categorie fac parte termenii: maramureșean = un apelativ artificial, dat de includerea satului în județul Maramureș, după reorganizarea administrativ-teritorială a țării, din anul 1968, prin decizie politică. Ardelean  (transilvănean) = din perspectiva geografiei devenirii etnice și, deci, al aparte-nenței la regiunile istorice românești, satul este situat în regiunea intracarpatică, deci în Ardeal (Transilvania); acesta este spațiul mental cel mai cuprinzător, în afară de frontierele țării. Român = ca apartenență etnică, istorică, lingvistică și culturală la poporul român, fiind locuitori în spațiul geografic al țării numită România. European = țara noastră face parte din structurile Uniunii Europene din anul 2007; însă conștiința faptului că sunt cetățeni europeni derivă din ele-mentul migraționist, mulți gârdăleni au locuit sau locuiesc și muncesc (vremelnic) în diverse țări europene (preponderent Spania, Italia, Franța, Germania), singuri sau cu întreaga familie, pentru a-și face un rost în viață. Cei mai mulți se întorc definitiv acasă, în cele din urmă (după 10-20 de ani); o parte vin doar în vacanțele de vară.

Centrul polarizator al comunei e alcătuit din triada Primărie, Biserică și Școală, adică sediile organizațiilor administrative, culturale și spirituale. În mod particular, pentru Gârdani, mai există un elemente care polarizează: Castelul Blomberg. Ba chiar îl definește uneori, pentru că mulți asociază decisiv loca-litatea Gârdani cu acest edificiu. Din punct de vedere simbolic, castelul are conotații negative, traducându-se prin “casa grofului / a stăpânului”, mai apoi, prin “casa de copii”. Pentru a schimba paradigma în mentalul colectiv, e nevoie de o destinație specială a clădirii, în viitor.

== Despre originea toponimului Gârdani ==

De regulă, pentru cercetări privind atestările documentare ale localită-ților din regiunile intracarpatice (Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș) se utilizează Dicționarul istoric al localităților din Transilvania (1967-1968). Autorul, Coriolan Suciu, consemnează următoarele atestări documentare pentru localitatea Gârdani: (1424) Ardanfalwa, Ardnfalwa, Hardanfalva, Kardanfalwa, (1470) Kordanfalwa, (1543) Ghardanffalwa, (1549) Gardanfalwa, (1570) Ger-danfalwa, (1612) Gardanfalva, (1733) Gerdány, (1750) Gardány, (1850) Giar-dány, (1854) Gardanfalva, Gîrdani, (1909-1919) Gârdani, Gardánfalva, (1968) Gârdani. 

De menționat că sursele lui C. Suciu pentru atestările localității Gârdani au fost: Petri Mór, Szilágy vármegye monographiája, vol. I-VI, 1901-1904, Buda-pesta, respectiv Buletinul Guberniului Provincial pentru Marele Principat Tran-silvania 1854, II Secțiune, Mănunchiul IV (partea românească cu chirilice). 

Un repertoriu mai extins al atestărilor documentare: Ardánfalva, Ardan-falwa, Kardánfalva, Kardanfalwa, Hardanfalva, Kardanfalwa, (1470) Kordan-falwa, (1543) Ghardanffalwa, (1549) Gardanfalwa, (1570) Gerdanfalwa, (1612) Gardanfalva (sursa: Petri, SzMon. III. 427.; Csánki I. 557); (1566-1569) Gar-danfalwa, Dominium Chieh (sursa: Prodan II. 195); (1697) Gárdánfalviak (SZT IV. 526); (1733) Gerdány (cK.); (1760-1762) Gardánfalva (cB.); (1800) Gár-dan-falva (El. 1800); (1808) pag. Gordánfalva, Garendorf, Gerdán (Lipszky); (1817) Gárdánfalva, (1827) Gárdánfalva (El. 1817, 1827); (1839) Gárdánfalva, Gor-dánfalva, Girdány, Gerdány (sursa: Lenk II. 10-11); (1850) Gárdonfalva (Népsz. 1850); (1850) Gardanfalva, Girdány (UES); Gardanfalva, Girdani (Bielz 486); (1863) Gardánfalva, Gordánfalva, (1877) Gardánfalva, (1882) Gárdánfalva, Gardani, Gardanifalva, (1893) Gardánfalva, Gárdánfalva (sursa: Hnt. 1863, 1877, 1882, 1893); (1909) Gârdani, Gardánfalva (Dicționar 1909); (1913) Gardánfalva (Hnt. 1913); (1921) Gârdani, Gardánfalva (Dicționar 1921); (1925) Gârdani (Leg. 95/1925); (1940-1944) Gardánfalva (1942 ≈ Gârdani) (Hnt. 1942, 1944); (1956) Gârdani (IAL);  (2004) Gârdani, comună (prin Legea 84/2004)[ https://www.arcanum.com/ro/online-kiadvanyok/ErdelyHelysegnevTar-erdely-bansag-es-partium-torteneti-es-kozigazgatasi-helysegnevtara-1/telepulesek-1C9/g-A59/gardani-A8C/]. 

În primele atestări documentare sunt consemnate variantele Ardanfalwa, respectiv Ardnfalwa (1424), ceea ce i-a determinat pe autorii lucrării despre comuna Gârdani (2007) să propună o derivare a numelui satului din apelativul *ardan, cu sensul de «grăsun (vier castrat)»: “Satul de atunci s-ar fi numit satul grăsunilor. Gârdălenii de azi nu-și amintesc ca locuitorii altor sate să-i fi poreclit vreodată grăsuni”[ Gârdani, file de cronică, p. 126-127.]. Pe bună dreptate, deoarece, în realitate, pare a fi o greșeală de transcriere (Ardanfalwa = Gardanfalwa), cum s-a întâmplat frecvent în perioada respectivă (vezi Brugia = Dragia pentru Drăghia; sau Lupsafalwa = Kupsafalwa, pentru Cupșeni etc.). 

Având ca premise atestările documentare din 1424, în lucrarea din 2007 se lansează ipoteza că satul Gârdani ar putea fi același cu cetatea Ară-niești, azi dispărută: “Istoricul maghiar Ianos Kadar (în Monografia comitatului Solnok-Dăbîca) pomenește că pe la 1241, odată cu invazia tătarilor, un cătun cu nume românesc, Arăniești («pământ răscolit»), locuit de șapte familii (dintre care una cu numele Crăciun, iar alta Gârdălean), ar fi dispărut după această dată” [Idem.]. În sprijinul acestei ipoteze e invocată o afirmație a istoricului Radu Popa: “Satele de pe domeniul Arăniești, cetate de pământ dispărută, se aflau pe malul de vest al Someșului, la actualul hotar dintre jud. Sălaj și Maramureș”[ Radu Popa, apud  Gârdani, 2007, p. 126-127.]. Se impune o precizare: Cetatea Arăniești se afla, într-adevăr, la hotarul dintre jud. Sălaj și Maramureș, însă pe malul de est a Someșului (nu de vest), între Benesat și Napradea, în satul Cheud, numit în documentele maghiare Arany-osvár, adică Cetatea Arăniești. Din vechea fortăreață feudală se mai păstrează și azi câteva ruine. Cunoscându-se locația precisă, suntem nevoiți să abandonăm ipoteza.

Pornind de la aceleași variante (transcrise eronat, în mod vădit) din anul 1424 (Ardanfalva, Ardanfalwa, Hardanfalva), cercetătorul clujean Onufrie Vin-țeler (2010) ajunge la concluzia că “avem a face cu rad. -ard, comun cu cel din Ardeal. (…) Nu este exclusă o origine a lui Ardan, destul de răspândit, antroponimică”[ O. Vințeler, Studii și cercetări de onomastică și etimologie, Editura Casa Cărții de Știință, 2010, p. 305.]. Evident, supoziția nu are susținere nici în legătură cu rad. -ard și nici în legătură cu antroponimul Ardan, pentru simplul motiv că forma Ardanfalva este mai degrabă opera unui copist, care a alterat denumirea corectă (în mod voit, din moment ce există mai multe situații de acest gen, de fiecare dată în legătură cu prima literă a toponimului).

În aceeași lucrare dedicată localității Gârdani (2007) sunt analizate și celelalte variante cu care e notat numele satului de către scribii cancelariilor maghiare (Kardanfalwa, Kordanfalwa, Gardanfalwa): “Semnificația denumirilor istorice ar putea fi legată de forma reliefului satului, sau de activități militaro-strategice desfășurate aici: gordan «movilă sub care se află un mormânt străvechi»; kordan «loc strâmt, drum îngust»; gârdă «loc de trecere»; gardă «oșteni de pază»“ [Gârdani, file de cronică, 2007, p. 126-127.]. 
În mod firesc, e necesar a fi epuizate toate ipotezele, chiar dacă de la început ele nu par a duce nicăieri.

De fapt, documentele consemnează străveziu și invariabil numele de Satul lui Gârdan (Gardanfalva, în magh.), ceea ce înseamnă că avem la bază un nume de persoană de forma Gârda sau Gârdan. Același antroponim îl regăsim și în alte nume de localități: Gârda, Gârda-Bărbulești, Gârda de Sus, Gârda Seacă, Gârde (toate în jud. Alba), respectiv Gârdești (în jud. Vaslui și în jud. Teleorman). Deci remarcăm prezența în toate regiunile istorice românești, ceea ce ne determină să presupunem că ar putea face parte dintr-un fond lexical vechi.

În analiza antroponimului, academicianul Iorgu Iordan (1983) asociază numele de familie Gârda și Gârdea cu bg. Gărda, iar N.A. Constantinescu (1963) susține că Gârd / Grăd provine din sl. gŭrdŭ “mândru”, de unde numele Gârdul, Gârde, Gârdea, Gârdani și Gârdăneasa. Deci etimonul toponimului Gârdani este adjectivul slav  gŭrdŭ, cu sensul de “mândru”.

În județul Maramureș, sunt 46 de persoane cu numele de familie Gârda, Garda[ Dicționar de frecvență a numelor de familie din Maramureș, Baia Mare, 2007.]. Antroponimele Gârdan sau Gardan nu sunt atestate; în schimb, într-o diplomă din 1459, care vorbește despre hotarele Sighetului, se pomenește toponimul Gordonpataka, adică Valea Gardanului[ I. Mihalyi, Diplome, 1900, p. 599.]. 
Prof. Vasile Frățilă (2004), de la Universitatea din Timișoara, analizând etimologia unor toponime de pe Valea Târnavei (Fața Gârdanului; Gârdan “pădure”; Gârdanu “o văgăună”; Podu Gârdanului “pod peste valea Gârdanului”) afirmă că numele de persoană Gârdan provine de la numele de localitate (cf. satul Gârda, jud. Alba + suf. -an) sau direct de la n.pers. Gârdan, pentru care cf. srb. Grdan, bg. Gărdan (&lt; adj. sl. gŭrdŭ “mândru”) [V. Frățilă, Cercetări de onomastică și dialectologie, 2004, p. 38.]. Sufixul -i este desinența care indică pluralul, în loc de suf. -ești. Cu alte cuvinte, propune aceeași origine slavă, cu sensul de mândru, frumos.

În schimb, prof. Onufie Vințeler, cercetând atestările de forma Gardanfalwa, Gerdanfalwa, propune o derivare dintr-un radical indo-european: “Cât privește celelalte forme, ele se întâlnesc frecvent în toponimia iraniană: Gerd, Gerde, Gird, Girde, care își au originea în limba curdă, cu sensul de «deal», «loc ridicat»; în letonă gerdas, prus. gerdaut, arm. kardam. (…) Se poate conchide că la baza toponimului românesc Gârda stă un radical indo-european gârd- cu sensul de «deal, ridicătură»“[ O. Vințeler, op. cit.]. 
Improbabilă și soluția propusă de P. Bilțiu (2013): “Prin derivarea de la substantivul gard plus sufixul -ani” [P. Bilțiu, Contribuții, 2013, p. 68.]. 

În concluzie, numele localității Gârdani derivă din numele de familie Gârdan, la care se adaugă suf. -i, în loc de suf. -ești (vezi localitățile Gârdești, în județele Vaslui și Teleorman), iar antroponimul Gârda(n) provine din adjectivul slav gŭrdŭ, cu sensul de “mândru” [Dorin Ștef, Dicționar etomologic al localităților, 2023.].

== Anul 1424 (în țară și în lume) ==

Prima atestare documentară a localității Gârdani (jud. Maramureș) da-tează din anul 1424, când s-au consemnat denumirile: Ardanfalwa, Ardnfalwa, Hardanfalva, Kardanfalwa[ Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania,  București, 1967-1968.].

Evenimente petrecute în anul 1424

- În data de 17 august 1424, are loc bătălia de la Verneuil (Franța), în urma căreia, englezii conduși de ducele de Bredford i-au înfrânt pe francezi și pe scoțieni. Conflictul militar a făcut parte din Războiul de 100 de ani dintre Anglia și Franța (mai precis dintre Casa de Plantagenet, care conducea Regatul Angliei și Casa de Valois), unul dintre cele mai sângeroase conflicte din Evul Mediu.

- În anul 1424, Sigismund de Luxemburg (1368-1437), unul dintre cei mai longevivi regi ai Ungariei (1387-1437), ultimul împărat din casa de Lu-xemburg al Sfântului Imperiu Roman (1433-1437), a desființat Prepozitura Sibi-ului (= instituție bisericească a sașilor transilvăneni) și a transferat proprietățile acesteia orașului Sibiu. Drepturile prepozitului au fost preluate de așa numitul plebanus (paroh orășenesc) al Sibiului. 

- În anul 1424 a avut loc expulzarea evreilor din Köln (Germania) de către comunitatea creștină din localitate[ Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea la vizita la sinagoga din Köln, 19 august 2005: https://www.magisteriu.ro/discursul-papei-la-sinagoga-din-koln-2005/]. Dealtfel, procesele de expulzare ale evreilor erau frecvente în perioada medievală (de cele mai multe ori cu scopul de a le confisca averile), motiv pentru care evreii din Europa occidentală au emigrat mai târziu spre țările estice.

- În 1424 este atestat cel mai vechi manuscris slavon datat, “Omiliile lui Grigorie de Nazianz” (din Moldova) consemnând “activitatea lui Gavriil de la Neamțu, celebru copist de manuscrise slavone, alcătuitor de sbornice, caligraf și miniaturist”[ https://www.tribuna.ro/stiri/cultura/dosarele-patrimoniului-xxv-care-e-rostul-rugaciunii-cine-scrie-citeste-de-doua-ori-cum-se-dadeau-locurile-de-mitropolit-fara-scris-istoria-si-civilizatia-n-ar-exista-asa-143338.html.].

- În anul 1424, voievodul Alexandru cel Bun le dăruiește lui Toader și Lie, două persoane din neamul Mușatin, care-l slujeau cu credință, un loc în Tazlău (comună în jud. Neamț), lângă râu, să-și întemeieze o mănăstire, „să le fie lor uric de ctitorie, lor și copiilor lor și întregului neam în veac”. Dacă au construit sau nu acești bărbați mănăstirea, nu reiese din documente. E posibil să o fi construit însuși voievodul, așa cum îl vom întâlni menționat în pomelnicele vechi ale ctitorilor, întocmite de monahi [ Părintele Gheorghe Vartolaș, Mănăstirea Tazlău – 500 de ani de existență, Editura Trinitas, Iași, 1996.].

- În anul 1424, turcii au atacat mănăstirea Buna Vestire de pe „Colina Neprihăniților”, situată la poalele nord-estice ale Muntelui Penteli, din Grecia și au tăiat capetele tuturor călugărilor. Potrivit teologilor, Sfântul Efrem a scăpat nevătămat, deoarece se afla într-o peșteră în care obișnuia să se roage. Sfântul Efrem cel Nou a trăit de la vârsta de 14 ani în această mănăstire, unde a fost și martirizat. Moaștele Cuviosului Mucenic Efrem cel Nou au fost descoperite în anul 1950, de monaha Macaria[ https://www.basilica.ro].

- În anul 1424, în fruntea noroadelor se aflau conducători destoinici. Țările Române erau conduse de Alexandru cel Bun, domnitor al Moldovei între anii 1400-1432, fiul cel mare a voievodului Roman Mușat. Nicolae Csaki a fost voievod al Transilvaniei între anii 1401-1403, apoi între 1415-1426. Dan al II-lea a fost domnitor al Țării Românești între anii 1422-1426, nepot al domnitorului Mircea cel Bătrân. În Europa. Henric al VI-lea, din dinastia Lancaster, era rege al Angliei (1422-1461). Albert al V-lea era duce al Austriei, descendent din dinastia de Habsburg, ramura Albertină (1404-1439). Manuel al II-lea, împărat al Bizanțului, din dinastia Paleologilor (1391-1425). Ștefan Tvrtko al II-lea Tvrtkovic, rege al Bosniei, din dinastia Kotromanic (1421-1443). Ioan al V-lea cel Viteaz, duce al Bretaniei (1399-1442). Filip al III-lea cel Bun, duce al Burgundiei, din casa de Valois (1419-1467). Ioan al II-lea, rege al Castiliei, din dinastia de Trastamara (1406-1454). Janus, rege al Ciprului, din dinastia de Antiohia-Lusignan (1398-1432). Erik al VII-lea de Pomerania, rege al Dane-marcei (1412-1439). Carol al VII-lea, rege al Franței, din dinastia de Valois (1422-1461). Sigismund, rege al Germaniei, din dinastia de Luxemburg (1410-1434). Alexandru I cel Mare, rege al Gruziei, din dinastia Bagratizilor (1412-1442). Vytautas, mare duce al Lituaniei (1401-1430). Elisabeta de Gorlitz, ducesă a Luxemburgului (1412-1451) și Sigismund de Luxemburg (duce ereditar, 1419-1437). Filippo Maria, duce a Milanului, din familia Visconti (1412-1447); Principatul Monaco era condus de Ambrogio, senior din casa Grimaldi (1419-1427), Antonio, senior din casa Grimaldi (1419-1427) și Giovanni I, senior din casa Grimaldi (1419-1428). În Neapole, conduceau Ioana a II-a, regină din dinastia de Anjou, ramura de Durazzo (1414-1435) și Ludovic al III-lea, rege titular din dinastia de Valois-Provence (1419-1434). Ordinul teutonic era condus de Paulus von Russdorf, mare maestru (1422-1441). În Polonia era rege Vladislav al II-lea, din dinastia Jagiello (1386-1434). În Portugalia, Joao I, rege din dinastia de Aviz (1385-1433). În Savoia, Amedeo al VIII-lea cel Blând, conte (1391-1434); ulterior, antipapă. În Saxonia, Frederic al IV-lea cel Viteaz, markgraf din dinastia de Wettin (1407-1428). În Scoția, Iacob I, rege din dinastia Stuart (1406-1437). În Serbia (Kosovo și Metohija), Gheorghe Brancovic, conducător din dinastia Brancovic 1397-1427. În Serbia de Nord, Ștefan Lazarevic, cneaz (1389-1427). Statul papal era condus de Martin al V-lea, papă (1417-1431) și Clement al VIII-lea, antipapă (1423-1429). În Ungaria, Sigismund, rege din dinastia de Luxemburg (1387-1437). În Veneția, Francesco Foscari, doge (1423-1457). În Imperiul Otoman domnea Murad al II-lea, sultan din dinastia Osmană (1421-1444). În Orientul Îndepărtat. Chengzu (Zhu Di), împărat al Chinei, din dinastia Ming (1403-1424); Sejong (Yi To), rege în Coreea, din dinastia Yi (1419-1450); Muizz ad-Din Mubarak Șah al II-lea, sultan al Indiei, din dinastia Saidizilor (1421-1434); Șoko, împărat al Japoniei (1421-1428); Thao Lan Kham Deng, rege al Laosului (1416-1428).

== Alte atestări documentare ale unor localități, din județul Maramureș, din anul 1424 ==

Bicaz, în varianta Bykazfalwa, adică Satul Bicaz. În prezent, are rang de comună, având în componență satele Bicaz, Ciuta și Corni. Este situat în zona Codru, iar în perioada interbelică a aparținut de județul Sălaj, plasa Cehu Silvaniei[ Dorin Ștef, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023, p. 115.]. Buteasa, în varianta Buchonfalwa, despre care N. Drăganu (1933) afirmă: “În partea întâi putem vedea rom. bucin, buciun”. Dacă notarea este corectă, înseamnă că satul putea să se numească, până la un moment dat, Bucium, după care și-ar fi schimbat denumirea (două secole mai târziu) în Buteasa. Satul Buteasa aparține de orașul Șomcuta Mare și este situat în zona Chioar[ Dorin Ștef, op. cit. p. 146.]. Cărbunari, în varianta  Karbonal, care este defapt transcrierea în limba maghiară a oiconimului românesc Cărbunari. Satul Cărbunari aparține de comuna Dumbrăvița și este situat în zona Chioar, Transilvania de Nord, Zona Metropolitană Baia Mare[ Idem, p. 153.]. Cernești, în varianta Charnakapolnok, în traducere din limba maghiară Capela Neagră. Denumirea satului s-a schimbat în secolul al XVII-lea, devenind Satul Cerna, apoi Cernești. Are rang de comună și este situată în zona Chioar, subzona Fisculaș, Transilvania de Nord[ Idem, p. 158.]. Copalnic Mănăștur, în varianta Monosthoros-Kapolnok, în traducere din limba maghiară, Capela Mănăstirii. Denumirea oficială actuală este o adaptare fonetică din varianta în limba maghiară. În prezent, are rang de comună având în componență mai multe sate: Berința, Cărpiniș, Copalnic, Copalnic Deal, Copalnic-Mănăștur (reședință), Curtuiușul Mic, Făurești, Lăschia, Preluca Nouă, Preluca Veche, Rușor, Vad. Este situată în zona Chioar, Transilvania de Nord[ Idem, p. 178.]. Fărcașa, în varianta villa valachalis Farkasazow, adică Satul românesc Valea (seacă) a lupului sau Valea lui Lupu. Fărcașa are rang de comună, având în componență satele Fărcașa, Buzești, Sârbi și Tămaia. Este localitate limitrofă cu comuna Gârdani[ Idem, p. 213.]. Mesteacăn, în varianta Nyires, despre care presupunem că a tradus un nume românesc Mesteacăn sau Mestecăniș: “Mesteacănul e Nyiresfalva, pentru că [la] mestecăniș se zice nyires”, nota N. Iorga în anul 1906. Apoi, începând cu anul 1543, în acte apare sporadic denumirea de Kys Nyires (=Mesteacănul Mic), spre a se diferenția de o altă localitate cu nume asemănător, situată nu departe, pe malul Someșului, tot în ținutul Chioarului – Mireșul Mare (Nagy Nyires, adică Mesteacănul Mare). Satul Mesteacăn face parte din comuna Valea Chioarului și este situat în zona Chioar, Transilvania de Nord[ Idem, p. 270.]. Săliște, în varianta Kecskefalva, Kecskéfakva, adică un posibil micro-toponim local de genul *Poiana Căprioarelor/Ciutelor. Din anul 1733, apare denumirea alternativă Săliște (Szelistye), toponim derivat din substantivul regional săliște, cu sensul de “sat pustiit; locul pe care a fost așezat un sat; vatra satului”. Este un sat aparținând de comuna Băsești, zona Codru[ Idem, p. 339.]. Tămășești, în varianta Egerbegh, adică Valea Arinilor. La începutul secolului al XVIII-lea, denumirea se schimbă în Tămășești, din numele de familie Tămaș / Tamaș derivat din magh. Tamás “Toma”. Satul Tămășești aparține de comuna Ariniș și este situat în zona Codru, Transilvania de Nord[ Idem, p. 383.]. Vad (Copalnic), în varianta Rewkapolnok, Revtapoly, în traducere din limba maghiară, Copalnic Vad, dat fiind faptul că satul a aparținut mereu de comuna Copalnic-Mănăștur (zona Chioar, Transilvania de Nord)[ Idem, p. 404.].

== Repere istorice (1424-2024) ==

După înfrângerea dacilor de către armata lui Traian, romanii au pătruns, în nord, până la Porolissum (Sălaj), unde au construit fortificațiile cunoscute sub numele de Limes dacicus[ Dumitru Pop, Folclor din zona Codrului, Baia Mare, 1978, p. 9-10.]. În Ținutul Codrului, inclusiv zona în care se află satul Gârdani, locuiau dacii liberi (la fel și în Maramureșul istoric). În această zonă s-ar fi retras rămășițele armatei lui Decebal, înfrântă la Sarmisegetusa: “Capitala căzuse, nu însă și poporul dacilor. Decebal cu oștirea rămasă se retrăsese încă de mai înainte spre nord, în munții care erau tăria țărei sale”[ A. D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, 2013, p. 154.]. Rămânând în afara hotarelor Imperiului Roman, triburile dacice din nord-vestul Transilvaniei (în această regiune, pe râul Someș, ar fi sălășluit un trib dacic cu numele ansamensii [ https://www.academia.edu/62204062/NEAMURILE_DACILOR_TRIBURI_DACICE.]) au înfruntat de nenumărate ori cohoartele străine, însă în cele din urmă s-au supus procesului de romanizare (grație relațiilor economice și sociale), care a dus la formarea poporului român.

În a doua jumătate a secolului al VII-lea în teritoriile ocupate de poporul român au pătruns slavii, “care au ocupat întreaga Transilvanie, precum și Ținutul Codrului” [Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 43.]. Până la sfârșitul primului mileniu, slavii au fost asimilați de populația daco-română.

Pe la începutul secolului al X-lea, populația din teritoriile românești a recurs la organizarea socială sub forma obștilor sătești conduse de cnezi, “oameni buni și bătrâni”, aleși de comunitatea sătească [Ștefan Pașcu, Voievodatul Transilvaniei, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1971, apud Chita, 2018, p. 43.]. Dacă satul Gârdani a existat deja, e posibil ca în această perioadă să fie ales un oarecare Gârda(n) în funcția de cneaz al satului și de la numele lui să primească denumirea și așezarea.

Secolele IX-XI sunt marcate de “apartenența Ținutului Codrului la Voievodatul lui Menumorut”[ Ștefan Pașcu, Voievodatul Transilvaniei, 1971; Dumitru Pop, Folclor din zona Codrului, 1978, p. 9-10; Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 44.], constituind extremitatea nord-estică și “ținta ata-curilor feudalilor unguri în expansiunea lor către răsărit” [Dumitru Pop, Folclor din zona Codrului, Baia Mare, 1978, p. 9-10.]. În cele din urmă, Transilvania este cucerită de către maghiari (în intervalul 900-1200): “În decursul acestei cuceriri, maghiarii au căutat să atragă de partea lor conducătorii locali - cnezii și voievozii, iar o parte din ei, din dorința de a deveni stăpâni feudali, s-au alăturat puterii maghiare”[ Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 44.].

În secolul al XII-lea, noua stăpânire impune o nouă organizare adminis-trativ - politică, sub forma comitatelor. Satul Gârdani devine granița de nord a comitatului Solnocul de Mijloc (comuna Fărcașa făcea parte din comitatul Sătmar).

Vreme de 100 de ani (1378-1470), Ținutul Codrului a fost domeniu feudal al voievozilor maramureșeni Balc și Drag[ Balc, fiul lui Sas și nepot al voievodului Dragoș, a fost voievod al Moldovei fiind  alun-gat de pe tron de Bogdan I; Drag este fratele lui Balc. În anul 1365, regele Ludovic le-a conferit lui Balc și Drag titlul de comite și întreg voievodatul Maramureșului (care a aparținut lui Bogdan). În anul 1378, primesc în plus și comitatul Sătmar.]. În perioada respectivă, satul Gârdani era parte componentă a comitatului Sătmar (cei doi voievozi au stă-pânit comitatele Maramureș și Sătmar), abia spre sfârșitul secolului XV intrând în comitatului Solnocul de Mijloc.

1424

- Prima atestare documentară a localității Gârdani datează din anul 1424, în variantele (corupte) Ardanfalwa, Ardnfalwa, Hardanfalva, Kardanfalwa[ Petri Mór, Szilágy vármegye monographiája, vol. III, 1902, p. 427 (traducere după original). Din păcate, nu se precizează la ce documente se face referire.]. “În 1424, Gârdani era o așezare mică formată din 46 familii, așezată la o distanță de 2 km, pe direcția nord-vest, de actuala așezare. Locul respectiv se numește și acum La Colibi, Valea Jotii, Dealul Ursoi” [Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 33 (nu e precizată sursa oficială).]. Localitatea făcea parte din comitatul maghiar Sătmar.
1437

- În nordul Transilvaniei, pe dealul Bobâlna, nu departe de Dej (situat la nici 100 km de Ulmeni), în anul 1437 izbucnește o răscoală a țăranilor români împotriva feudalilor maghiari, după ce episcopul catolic al Transilvaniei, Gheorghe Lepeș, a cerut să se plătească zeciuiala într-o singură tranșă. Cu certitudine că această răzvrătire a avut ecouri și în satele din lunca Someșului a comitatului Solnocul de Mijloc.

1470

- Localitatea Gârdani este atestată documentar în varianta Kordanfalwa[ C.Suciu, Dicționarul istoric al localităților din Transilvania (1967-1968).].

1476

- În 1476, satul Gârdani aparținea de Comitatul Sătmar (Szatmár vm.), după cum rezultă din Monografia județului Sălaj (1902), redactată de Petri Mór: “În timp, a aparținut câteodată de comitatul Solnocul de Mijloc, sau de comitatul Sătmar în 1476”[ Petri Mór, Szilágy vármegye monographiája, 1902, p. 427.].

1491

- “În documentele vremii se menționează că, în anul 1491, Someșul a depășit cotele de inundații cu peste 5 coți, iar localnicii [din Gârdani] au fost nevoiți să-și părăsească gospodăriile acoperite de ape, refugiindu-se pe deal” [Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 20.].

În secolele XVI-XVII, Ținutul Codrului (inclusiv satul Gârdani) a făcut parte din Partium și a aparținut când Principatului autonom al Transilvaniei, când Austriei [Dumitru Pop,  Folclor din zona Codrului, Baia Mare, 1978, p. 9-10.]. 

1514

- În aprilie 1514, în Transilvania a izbucnit Războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja, ca urmare a nemulțumirilor împotriva asupririi feudale. Oastea țărănimii a cucerit mai multe târguri și cetăți de pe Mureș, dar răscoala a cuprins tot teritoriul. A fost înăbușită cu ajutorul armatei regale maghiare.

1543

- În anul 1543, iobagii din Gârdani (Ghardanffalwa) a lui Drágfy Gáspár au fost impozitați după 3 „porți”[ Petri Mór, op. cit, p. 427.] (= se considera o poartă, cea pe care poate intra un car cu produse agricole).

1549

- În 1549, iobagilor văduvei ai lui Grágfy din Gârdani (Gardanfalwa) li s-a impus un impozit de 2 „porți”[ Petri Mór, op. cit, p. 428.].

1566

- Conscripția urbarială de la 1566, pentru domeniul Cehu-Silvaniei, cuprinde un târg (Cehu-Silvaniei) și 44 de sate, printre care și satul Gârdani (Gardanfalwa) [Prodan, Iobăgia în Transilvania în sec. XVI-lea, vol. II, 1968, p 195. ].

- În perioada medievală, satele românești erau grupate în voievodate. În 1566, peste satul Gârdani (dar și Sălsig, Tohat, Asuajul de Jos, Bârsăul de Sus, Bârsăul de Jos, Borslyk) stăpânea (administra) voievodul Simon Göre[ Prodan, op. cit., p. 196.]. Tot în Gârdani, în funcția de crainic era un Simion Tohatty[ Prodan, op. cit., p. 197.].

- Urbariile din 1566 (dar și cel din 1569) notează și sesiile pustii (desetae). În satele înscrise la 1566, ele se totalizează la 94. Unii au murit fără urmași. Alții au plecat sau au fugit fără să spună de ce. Dar sunt multe înregistrări ca fiind pustiite de turci. În Sălsig, “sunt 10 loturi de teren pustii, ai căror locuitori au fost parte uciși de turci, parte morți fără urmași. În Tohat, 8 (loturi) pustiite de turci care și-au pus tabără aici. (...) În Gârdani, 8 sesii pustii: 1 ucis de turci, 1 și-a ucis vecinul și a fugit” [ Prodan, op. cit., p. 198.]. 

- Renta datorată stăpânului de către posesorii pământului (censul) se plătea în bani: o dată pe an sau la două termene (la Sângeorz și la Sânmihai). Principele Gheorghe Bathory a ridicat censul în mai multe din sate. Censul luat înainte la un singur termen, l-a luat la amândouă termenele în aceeași sumă. În Sălsig l-a ridicat de la 4 florini la 16 florini. În Tohat, de la 2 florini, la 10. Pentru satul Gârdani [ Prodan, op. cit., p. 199.], de la 4 florini, la 14.

- În ceea ce privește daturile în natură, colonii din Gârdani plăteau “ca în altă parte”, adică în jur de 33 de dinari, pentru vaca de trei ani pe care trebuiau să o dea în dare (tretina)[ Prodan, op. cit., p. 200.]. O altă taxă era numită “strunga”, pentru care “se lua o oaie de la cei care aveau oi”. “Doar la Gârdani de spune că din oi dau dijmă întreagă (decimam integram), obligație valabilă poate în întreg voievodatul. Dar aceasta trebuie să fi fost iarăși numai un abuz al lui Bathory. Căci la Odești sau în satele voievodului Ion Bolea, se notează, în ce privește strunga, că la ei nu fusese în obicei, dar că Bathory obișnuia să le ia împotriva vechiului obicei (praeter veterem morem), de la fiecare, care avea oi, câte o oaie. Din capre le lua de asemenea una. Pe acestea le lăsa la ei (la cei care le-au dat) să le hrănească și apoi le vindea tot lor”[ Prodan, op. cit., p. 209.]. 

1569

- În anul 1569, prin  înscrisul principelui Báthori Győrgy, Gârdaniul a fost donat de János Zsigmond lui Gyulafi László [Petri Mór, op. cit, p. 428.].

1570

- Localitatea Gârdani este atestată documentar în varianta Gerdanfalwa [C.Suciu, Dicționarul istoric al localităților din Transilvania (1967-1968).].

1585

- În 1585, în vinerea de după ziua Înălțării Domnului, judecătorii ecumenici Sándorházi János și Baksai Bálint, în numele comitatului Solnocul de Mijloc, prin diploma emisă la Gârdani, au „prezentat principelui transilvan, Báthori Zsig-mond, milostivul nostru domn, plângerea lui Gyulafi István, cum că fărcășenii pustiesc (=defrișează) pădurea lor în limita hotarului Pârâului Noroios („Sáros-Patak”) [Petri Mór, op. cit, p. 428.].

1591

- În 21 august 1591, principele Transilvaniei, Sigismund Báthory (1572-1613) încuviințează ca juzi aleși ai Gârdaniului și Fărcașei să împartă teritoriul între Gyulafi István și Szatmári Mikloș[ Idem.].

1595

- În 12 octombrie 1595, principele Transilvaniei, Sigismund Báthory, a îngăduit lui Rátóti Gyulafi László ca să dispună liber de proprietatea sa de aici.

1599

- Prin Ținutul Codrului trecea, la sfârșitul anului 1599, granița stăpânirii lui Mihai Viteazul [Dumitru Pop,  Folclor din zona Codrului, Baia Mare, 1978, p. 9-10.].

1604

- În 1604, satul Gârdani, fiind proprietatea lui Sütö Győrgy, și aparținând de comitatul Solnocul de Mijloc, a fost impozitat cu 4 florini[ Petri Mór, op. cit, p. 428.].

1611

- În 22 ianuarie 1611, principele Transilvaniei, Gabriel Báthory (1608-1613) îi atribuie Gârdaniul căpeteniei Rátóti Gyulafi László. Prépostvári Zsigmond a adnotat cu scris de mână că el a procurat proprietatea familiei Gyulafi și că a donat-o pe veci finei Gyulafi Borbála. Într-o altă diplomă din 1611, principele Gabriel Báthory atribuie aceeași proprietate aceluiași Préspostvári Zsigmond  și soției Széchi Katalin, inclusiv lui Gyulafi Számuel, Zsuzánna și Borbála, orfanilor lui László („orphanis olim Ladislai Ginlafy”)[ Idem.].

1612

- Localitatea Gârdani este atestată documentar în varianta Gardanfalva[ C.Suciu, Dicționarul istoric al localităților din Transilvania (1967-1968).].

1614

- Gyulafi Laszló lasă Gârdaniul ca zălog (pentru o datorie) băimăreanului Sűtő Győrgy. În 13 mai 1614, văduva lui Gyulafi, Széchi Kata, la plângerea adresată convenției de la Mănăstur Cluj, cere să fie declarat nul acest act. Dar la 5 ianuarie 1616, judecătorii comitatului Solnocul de Mijloc impun mențiunea zălogului pentru bani datorați lui Sűtő Győrgy de către Széchi Kata [Petri Mór, op. cit, p. 429.].

1627

- În anul 1627, când se face succesiunea Cetății Cehu, proprietate a familiei Gyulafi, Gârdaniul este atașat Mânăului (dacă nu alcătuiesc 150 de case, se complectează din celelate sate). Cele cinci locuri virane s-au repartizat astfel: Széchi Kata și Gyulafi Sámuel cedează locurile virane pentru locuri de casă, pentru a fi construite de Gyulafi Borbála și care nu poate avea pretenții de la Széchi Kata și fiul ei[ Idem.].

1630

- În jurul anului 1630, în Gârdani funcționau cel puțin două mori (e de presupus că se referă la mori instalate pe râul Someș), după cum rezultă din Monografia lui Petri Mór, din 1902: “Gyulafi Borbála a luat abuziv două mori din hotarul Gârdaniului...“ [Petri Mór, op. cit, p. 430.].

1646

- Dintr-un act emis în 13 mai 1646, prin care se împarte proprietatea din Gârdani a lui  Barcsai Juditha, aflăm că în hotarul Lucăceștiului funcționa “spânzurătoarea Gârdaniului” [Idem.]. Faptul este confirmat și de tradiția locală, care reține că spânzurătoarea funcționa în locul numit Pe fag, în capătul Uliții Cerna, pe drumul ce duce la râu, spre Lucăcești.

1671

- În 23 septembrie 1671, Barcsai Zsigmond (fiul lui András Barcsai, unul dintre căpitanii voievodului Mihály, și care a deținut funcția de guvernator al Szolnokului, între 1628 și 1648) atribuie dreptul de proprietate asupra Gârda-niului și Lucăceștiului lui Kapi György, Gróf Balassa Imré, Barcsai Judit și Bethlen Farkas Ostrosith Borbálá [Petri Mór, op. cit, p. 431.].

1676

- În 22 mai 1676  a fost emis un document cu titlu „Szilagy-Cseh Urbarium”, în care, printre altele, sunt enumerați iobagii aparținând cetății Cehu; pentru zona Gârdani, apar 2 iobagi și 4 parcele pustii [Idem.].

1682

- Satul Gârdani a fost distrus, înainte de 1682, de turci, haiduci sătmăreni și de curuți (= participanți la răscoala antihabsburgică) [ Petri Mór, op. cit, p. 427.].

1697

- Localitatea Gârdani este atestată documentar în varianta Gárdánfalviak[https://www.arcanum.com/ro/online-kiadvanyok/ErdelyHelysegnevTar-erdely-bansag-es-partium-torteneti-es-kozigazgatasi-helysegnevtara-1/telepulesek-1C9/g-A59/gardani-A8C/].

1699

- În secolul al XVII-lea s-a construit, în Gârdani, o biserică de lemn, de rit ortodox, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” (care, ulterior, la începutul secolului al XIX-lea, a fost vândută locuitorilor din Arduzel). Istoricul Traian Ursu susține că lăcașul de cult datează din anul 1650[ Traian Ursu, Repertoriul bisericilor de lemn din zona Codrului (manuscris), p. 5-6,], însă autorii proiectului Biserici de lemn din Zona Codrului, realizat în anul 2021, susțin că „descifrarea inscripției nu este confirmată de datarea dendrocronologică, de unde aflăm că arborii din care a fost construită biserica au fost tăiați în 1699 sau câțiva ani mai târziu”[ https://codru.culturamm.ro/biserica-de-lemn-sfintii-arhangheli-mihail-si-gavril-din-arduzel/]. 

1705

- În 11 noiembrie 1705, în localitatea Jibou (la nici 30 de km de Gârdani), a avut loc o bătălie importantă între oștile transilvane, conduse de principele maghiar Francisc Rákóczi al II-lea și trupele austriece conduse de generalul Ludwig von Herbeville. De precizat că la Răscoala Curuților (1703-1711), împotriva domi-nației habsburgice, au participat și mulți români. “Lupta de la Jibou a fost pier-dută de Rakoczi și aici începe tragedia lui și căderea totală a Ardealului în mâna Austriei. Atacul s-a început dimineața, iar la 3 ceasuri după prânz coruții erau bătuți cu desăvârșire, câzând dintre ei vr'o 6.000 și pierzând 60 de steaguri, 28 de tunuri; dintre imperiali au căzut numai 500. Numele lui Rakoczi a rămas în tradițiile poprului nostru, care îi zice Racolța. Fiind bătuți soldații lui Rakoczi, Ardealul ajunge sub stăpânirea austriecilor. (...) Luptele curuților au adus țara într-o nespusă mizerie. Au mai venit tot atunci lăcustele, așa că scumpetea era grozav de mare”[ D.Stoica, I. Lazăr, Schiță monografică a Sălagiului, Șimleul Silvaniei, 1908, pp. 23-24].

1715

- În anul 1715, 6 iobagi și 4 jeleri (zilieri) din Gârdani, în total 10 gospodării, plăteau taxe, din care un maghiar, un german și 8 români. Cinci ani mai  târziu, plăteau taxe 7 iobagi, 9 jeleri, în total 16 gospodării, majoritatea fiind români [Petri Mór, op. cit, p. 431.].

- În anul 1715 populația satului Gârdani număra 90 de suflete, din care 9 maghiari, 9 germani și 72 de români [Idem.]. 

1716

- În 6 iulie 1716, papa Clement al XI-lea a emis decretul Indulgendum esse, prin care a început procesul de organizare a Bisericii Unite cu Roma, ca parte a Bisericii Catolice. Unirea Bisericii din Ardeal s-a produs prin Sinodul de la Alba Iulia din 1698. Acest eveniment va avea repercusiuni și asupra comunității din Gârdani, deoarece s-a consemnat opțiunea localnicilor de a se uni cu Roma, din punct de vedere confesional, pe parcursul secolului al XVIII-lea.

1717

- La începutul veacului al XVIII-lea, tătarii au prădat în Sălaj, au precizat autorii Schiței monografice a Sălagiului (1908). Mai exact, “la 1717, au năvălit din nou tătarii, lăsând în urma lor numai plânsete și sărăcie. I-au bătut însă mara-mureșenii atât de cumplit, la valea Borșei, încât n-au mai intrat în Ungaria, mântuind din robia lor 15 mii de oameni”[ D.Stoica, I. Lazăr, op. cit, p. 25.]. Contextul acelor evenimente a fost oferit de războiului austro-turc din 1716-1718: “Victoriile austriece provoacă răscoale țărănești în Moldova și Țara Românească, precum și uneltirile par-tidelor boierești rivale împotriva domnitorilor fanarioți Mihai Racoviță și Nicolae Mavrocordat. Domnitorul moldovean Racoviță, amenințat de tentativa boierilor ostili de a-l captura și a-l preda austriecilor, recurge la o stratagemă menită să-i salveze tronul: cheamă tătarii din Bugeac să prade regiunea dintre Siret și Carpați, dominată de partida boierească rivală. La începutul lunii august 1717, sultanul, aflat cu oștile în fața Belgradului, dă poruncă domnitorului moldovean ca, însoțit de hanul tătar Agiamet-Gherci, de generalul Colceag-Aga, un renegat maghiar, precum și de generalul ce luptase sub steagurile principelui Rakoczi al II-lea, groful Eszterhazy, să năvălească în Transilvania, pentru a crea presiuni asupra armatelor austriece. Aceste forțe aliate constau în 10.000 de tătari ai hanului, 700 ai lui Colceag și 3.700 de moldoveni. Trec, în ziua de 17 august 1717, peste Mestecăniș și peste Munții Suhardului, iar în ziua următoare ajung să intre peste hotarul Ardealului la Rodna și Bistrița. Aici însă, în 24 august, domnul moldovean primește vestea că oastea turcească a fost înfrântă la Belgrad și în consecință ia hotărîrea să se întoarcă în Moldova. Tătarii în schimb nu renunță la scopul incursiunii lor plănuite pentru prăzi și robiri de femei și copii creștini și coboară pe Someșul Mare până la Dej, jefuind cumplit satele întâlnite în cale. Urmează apoi firul Someșului spre Baia Mare, Seini, Medieșu Aurit, de unde au luat-o spre Micula, Halmeu, iar de aici pe Valea Tisei au pătruns în Maramureș”[ Emil Domuța, art. 300 de ani de la victoria românilor din Borșa asupra tătarilor, în Graiul Maramureșului, din 4 septembrie 2017.]. Deși nu există mărturii directe, se pare că satul Gârdani s-a aflat în calea năvălitorilor, fiind situat în lunca sălăjeană a Someșului, pe relația Dej - Ileanda - Jibou - Benesat - Ulmeni.

1720

- În anul 1720, în Gârdani erau “144 suflete, toți români”[ Petri Mór, op. cit, p. 431; Latiș, Monografie, 1967, p. 229.]. 

1733

- La 1733, în satul Gârdani (Gerdány) erau “30 familii români, cu preotul lor, Vazul”[ Latiș, Monografie, 1967, p. 229.]. 

1750

- În anul 1750, în Gârdani (Gardány) erau 336 români de confesiune greco-catolică[ Petri Mór, op. cit, p. 432; Latiș, Monografie, 1967, p. 229.].

1760-1762

- Conform Conscripției ortodocșilor și greco-catolicilor, întreprinsă de generalul Buccow (“plină de falsuri”), în Chioar, în cele 88 de sate conscrise, existau 1.005 familii unite și 3.607 ortodoxe. În satul Gârdani, ar fi fost doar 2 familii de “uniți” (=greco-catolici) și 85 de familii de ortodocși. Casă parohială și biserică ar fi avut doar ortodocși[ Îndrumător bisericesc misionar și patriotic, Cluj-Napoca, 1987, apud File de cronică, 2016, p.268-269.].

1751

- Un copist cu numele Popa Vasile, originar din Moldova, peregrin prin Mara-mureș, apoi Cluj, Bihor și Sălaj, ar fi ajuns în anul 1751 în localitatea Gârdani, unde a copiat Antologhierul de la Durușa[ Aurel Socolan, Circulația cărți..., 2005, p. 50.]. După unii autori, Vasile Popa zis Dascălul este același cu Vasile Popa Moldoveanul și zugravul de la Gârbău, însă fără nici o legătură cu copistul de la Nănești (1692)[ G. Ștrempel, Copiști de manuscrise românești până la 1800, București, 1959, p. 226, apud A. Socolan, op. cit., p. 50; vezi și Marius Câmpeanu, Copiști și manuscrise din Ma-ramureș (sec. XVI-XVIII), în Marmatia, revistă editată de Muzeul Județean Maramureș, nr. 8/2, Baia Mare, 2005, p. 29.]. Nu se cunosc mai multe detalii privind împrejurările în care Popa Vasile ar fi ajuns la Gârdani și cât timp a locuit aici.

1769

- În anul 1769 (după alți autori, în anul 1806 sau 1815) biserica de lemn din Gârdani, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” este vândută comunității românești greco-catolice din Arduzel, probabil cu scopul de a finanța ridicarea unui nou lăcaș de cult[ https://codru.culturamm.ro/biserica-de-lemn-sfintii-arhangheli-mihail-si-gavril-din-arduzel/]. 
1780

- Ludwig Wohlfart Alexander von Blomberg (1738-1807) primește, ca danie de la Împăratul Iosif al II-lea, un domeniu la Gârdani, în nordul Transilvaniei. În același an începe și construcția castelului, ce va fi terminată în 1821. Ludwig von Blomberg era originar din Detmold și era judecător al curții princiare și administrator al districtului rural Kreis/Lippe din landul Renania de Nord-Westfalia. La momentul daniei imperiale avea vârsta de 42 de ani, era văduv și avea un copil[ File de cronică, 2016, p.293.]. 

1781

- În 14 octombrie 1781, Dumitraș Onu din Gârdani a cumpărat, cu șapte zloți, “pe seama sfintei Biserici din Gârdani”, o carte bisericească numită Strastnic, tipărită la Blaj în 1773. Pe coperta spate s-a găsit următoarea însemnare: „Această carte sfântă s-au cumpărat de la Ignatie din Blaj și au cumpărat Dumitraș Onu pe sama sfintei Beserici Gârdani cu 7 zloți. Și cine s-ar întâmpla să strămute de aici să fie afurisit de 318 părinți. Anul D(omnu)lui 1781, octombrie 14 zile”[ A. Socolan, Circulația cărți..., 2005, p. 232.]. 

1783

- La 3 ani după ce a primit Domeniul din Gârdani, Ludwig von Blomberg s-a recăsătorit cu Catrine Sophie Friederike Schott, o femeie de 30 de ani, cu care a avut 8 copii[ https://2mnews.ro/tranzactie-castelul-blomberg-din-gardani-cumparat-in-2015-scos-la-vanzare-cu-12-milioane-de-euro-restabilim-si-istoria-reala-a-proprietarilor-pana-acum-mistificata-prin-autosuficienta-si-de-ero/]. 

- Probabil în anul 1783 (sau în anii următori) a fost cumpărată o carte bise-ricească (un Octohoi, carte de cântări a cultului vechi ortodox, care organizează slujbele care au loc într-o săptămână), tipărită la Blaj, în 1783, pentru Biserica din Gârdani și pe care s-a găsit însemnarea: „Om luatu pe 6 zloți”[ A. Socolan, op. cit.].

1784 

- Potrivit datelor statistice pentru parohiile aparținătoare diecezei de Gherla (1914), în anul 1784, în satul Gârdani a fost edificată noua biserică, de rit greco catolic, cu hramul “Sfinții Arhangheli”, construită din lemn, după ce vechea biserică (ortodoxă) a fost vândută comunității din Arduzel[ Șematismul veneratului cler al diecezei greco-catolice române de Gherla pe anul 1914, apud File de Cronică. Ținuturile Chioar, Codru, Lăpuș și Maramureș, 2016, p. 553.].

- În anul 1784, țărănimea iobagă din Transilvania se revoltă împotriva asupririi feudale maghiare. Răscoala lui Horia, Cloșca și Crișan s-a întins în Munții Apu-seni, până la ocnele din Maramureș.

1785

- În perioada 1785-1790, satul Gârdani a făcut parte din comitatul Solnocul de Mijloc (Közép-Szolnok vm)[ https://www.arcanum.com/ro/online-kiadvanyok/ErdelyHelysegnevTar-erdely-bansag-es-partium-torteneti-es-kozigazgatasi-helysegnevtara-1/telepulesek-1C9/g-A59/gardani-A8C/].

1786

- O situația statistică în urma recensământului din 1786: în satul Gârdani erau 79 de case, 92 de familii, 572 locuitori (din care, bărbați = 298 și femei = 273), 2 nobili[ File de cronică, 2016, p.304.] (Ludwig Wohlfart Alexander von Blomberg și soția sa, Catrine Sophie Friederike Schott).

1797

- Lista contribuabililor din Gârdani, la efortul de război din 1797, este compusă din proprietari principali: grof Bethlen Gergely, grof Toldalagi Lásló, grof Gyulai József și Dárai (de Dára); nobili chiriași contribuabili: Giez Krecsun și Pap Lup; ofițer domnesc salariat: Mânzul Mihaly; preot Cziriz Petre, cantor/diac Deák Gligoria, morar Rusz Gyorgye (Rus Gheorghe)[ Petri Mór, op. cit, p. 431.].
La începutul secolului al XIX-lea, satul Gârdani făcea parte din Comitatul Solnocul de Mijloc, plasa Cehu Silvaniei. Potrivit unui recensământ efectuat de autorități, în localitate erau 4 nobili, 71 de supuși și o sesie părăsită (sesie = lot de pământ, parte dintr-un domeniu, asupra căruia, țăranul dependent avea drept de posesie în schimbul rentei către stăpânul feudal). Din aceleași documente reiese că în Gârdani erau 50 de iobagi, care munceau 193 iugăre cadastrale de teren arabil și 33 de iugăre de fânațe[ Géza Kovách, Situația iobăgimii din Sălaj la începutul secolului al XIX-lea, în Acta Mvsei Porolissensis, V, Zalău, 1981, p. 438 și 444. ].

1800

- Localitatea Gârdani a fost atestată documentar în varianta Gárdanfalva și făcea parte din comitatul Solnocul de Mijloc (C. Szolnok Mediocris, in Circulo Superiori, Processu Szilágy-Csehiensi)[ https://www.arcanum.com/ro/online-kiadvanyok/ErdelyHelysegnevTar-erdely-bansag-es-partium-torteneti-es-kozigazgatasi-helysegnevtara-1/telepulesek-1C9/g-A59/gardani-A8C/].

1805

- Din rapoartele prim-pretorilor din Comitatul Solnocul de Mijloc, realizate în 1805,  reiese că funcționau școli cu învățători în satele: Băsești, Săliște, Stremț, Odești, Gârdani, Tohat, Sălsig ș.a[ Valentin Băințan, Băsești - “Mica Romă” de sub poalele Codrului: Contribuții istorice, Baia Mare, 2000, apud File de cronică, 2016, p.325.]. 

- În anul 1805, „pentru menținerea liniștii publice” din Gârdani erau nominalizați, pentru a participa călare (înarmați) sau pedestru, următorii: Grof Bethlen Ger-gely, nobil scutit de taxe; locuitori liberi, plătitori de taxe: Pap Lup, Gicz Găvrilă, Drăguș Tymoftie, ultimii doi pedestri[  Petri Mór, op. cit, p. 431.].

1807

- Ludwig Wohlfart Alexander von Blomberg a murit la 11 martie 1807 (avea 68 de ani). Construcțiile proprietății de la Gârdani nu erau finalizate. Moștenirea a intrat în posesia primului său născut, Georg Moritz Ludwig Ernst von Blomberg (1770-1818) (băiatul din prima căsătorie), absolvent de Drept și la acea vreme consilier al Guvernului prusac din Münster[ https://2mnews.ro/tranzactie-castelul-blomberg-din-gardani-cumparat-in-2015-scos-la-vanzare-cu-12-milioane-de-euro-restabilim-si-istoria-reala-a-proprietarilor-pana-acum-mistificata-prin-autosuficienta-si-de-ero/]. 

1808

- Localitatea Gârdani este atestată documentar în variantele pag. Gordánfalva, Garendorf, Gerdán[ https://www.arcanum.com/ro/online-kiadvanyok/ErdelyHelysegnevTar-erdely-bansag-es-partium-torteneti-es-kozigazgatasi-helysegnevtara-1/telepulesek-1C9/g-A59/gardani-A8C/].

1810

- Din rapoartele prim-pretorilor din comitatul Solnocului de mijloc, realizate în 1810, rezultă că în acest an existau școli și învățători în: Gârdani, Sălsig, Tohat, Vicea, Someș Uileac, Săliște, Stremț, Odești și Băsești. Bogdan Ioan, dascălul din Băsești, a fost trimis la Blaj să aducă 300 de abecedare românești, care au fost distribuite școlilor[ Acta Musei Porolissensis, Zalău, vol. I-IX, 1977-1985, apud File de cronică, 2016, p.329.]. 

1817

- Localitatea Gârdani este atestată documentar în varianta Gárdánfalva[ https://www.arcanum.com/ro/online-kiadvanyok/ErdelyHelysegnevTar-erdely-bansag-es-partium-torteneti-es-kozigazgatasi-helysegnevtara-1/telepulesek-1C9/g-A59/gardani-A8C/].

1818

- Moare, la vârsta de 48 de ani, Georg Moritz von Blomberg, băiatul din prima căsătorie a lui Ludwig von Blomberg, moștenitorul domeniului de la Gârdani. Cel mai probabil, finalizarea castelului a rămas în responsabilitatea văduvei lui Ludwig von Blomberg, Friederica Maria Frymel. 

1824

- În 1824, în Gârdani se construiește o biserică de lemn[ Latiș, Monografie, 1967, p. 229.]. 

- Începând cu anul 1824 (până în anul 1899), parohia Greco-Catolică din Gârdani a consemnat, în Matricola Confesională, numele persoanelor botezate din parohie; din anul 1828 (și până în 1919), a consemnat și numele per-soanelor căsătorite; din anul 1823 (și până în 1919), numele persoanelor decedate. Documentele se găsesc în fondul Serviciului Județean Maramureș al Arhivelor Naționale[ Ghidul Fondurilor și Colecțiilor Arhivistice. Județul Maramureș, 2015, p. 121.]. Din Șemantismul Diecezei greco-catolice române de Gherla, rezultă că, în anul 1824 se conduceau matricole bisericești în satele Drăghia, Coroieni, Cavnicul de Jos, Bozânta Mică, Asuajul de Jos, Asuajul de Sus, Urminiș, Gârdani, Arduzel, Ulmeni, Țicău, Corni, Circâlău[ Șemantismul veneratului cler al Diecezei greco-catolice române de Gherla pe anul 1914, Szamosujvár, 1914, apud File de cronică, 2016, p.340.]. 

1827

- Localitatea Gârdani a fost atestată documentar în varianta Gárdánfalva și făcea parte din comitatul Solnocul de Mijloc (In Comitatu Szolnok Mediocri)[ https://www.arcanum.com/ro/online-kiadvanyok/ErdelyHelysegnevTar-erdely-bansag-es-partium-torteneti-es-kozigazgatasi-helysegnevtara-1/telepulesek-1C9/g-A59/gardani-A8C/].

1839

- Localitatea Gârdani a fost atestată documentar în variantele Gárdánfalva, Gordánfalva, Girdány, Gerdány și făcea parte din comitatul Solnocul de Mijloc (Közép-Szolnok vm.)[ https://www.arcanum.com/ro/online-kiadvanyok/ErdelyHelysegnevTar-erdely-bansag-es-partium-torteneti-es-kozigazgatasi-helysegnevtara-1/telepulesek-1C9/g-A59/gardani-A8C/].

1840

- În prima jumătate a secolului al XIX-lea, până în anul 1840, școala din Gârdani era “o simplă casă țărănească învelită cu paie, unde se adunau copii satului învățând litere cirile, rugăciuni și cântări bisericești. Mobilierul școlar consta din scăunele aduse de copii”[ Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj, fond Revizoratul Școlar al județului Sălaj, dos. nr. 141/1929–1933, f.1-6, apud Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag, Docu-mente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric, 2017, p. 308-310.]. În acel an (1840), se ridică o casă “pe locul unde e edificată școala de azi”, numită „Casă sătească”, în care a stat diacul Dumitru Duma, din com. Tămaia (jud. Satu Mare), timp de 28 de ani, până în 1868. Diacul a funcționat și pe post de învățător[ Idem.].

1847

- La 1847, populația satului Gârdani era de “466 suflete, din care 450 români greco-catolici, 4 unguri romano-catolici și 12 evrei”[ Latiș, Monografie, 1967, p. 229.].

1848

- Revoluția din Țările Române pătrunde până în nordul Transilvaniei. În 18 aprilie 1848, juratul comitatens din comitatul Satu Mare, Kiss Gedeon, îl infor-mează pe vicecomitele comitatului că, “în localitățile Ardusat, Lipău, Valea Vinului și Roșiori sătenii țin adunări și atacă proprietățile nobiliare. Centrul agitațiilor și a acțiunilor antinobiliare pare să fie la Ardusat. Locuitorii din Gâr-dani au ocupat deja grădina curială și arătoarele alodiale ale stăpânului de pământ [Blomberg, n.n.]”[ Documente privind Revoluția de la 1848 în Țările Române. C. Transilvania, vol. II-III, București, 1979-1982, apud File de cronică, 2016, p.359. ]. 

-  La apelul de ridicare la luptă a lui Ion Buteanu, din Șomcuta Mare, au răspuns și gârdălenii Lup Ioan, Cirț Gheorghe, Pop Vasile, ș.a. La solicitarea baronului Blomberg a fost trimis un detașament de jandarmi împotriva răzvrătiților. Aceștia au fost arestați, închiși în beciul Castelului și bătuți[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 139.].

1849

- În anul 1849, comitatele maghiare din Partium, printre care și comitatul Solno-cul de Mijloc (în care era inclus satul Gârdani) a fost atașat Principatului Tran-silvaniei.

- În septembrie 1849, guvernatorul Transilvaniei, Ludwig von Wolghenuth dis-pune desființarea comitatelor și înființarea districtelor, care erau conduse de un comandat militar, ajutat de un comisar civil[ Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 43.]. Satul Gârdani a făcut parte din Districtul Militar Cluj, circumscripția Dej, Cercul Cehu Silvaniei.

1850

- Localitatea Gârdani este atestată documentar în variantele Gardanfalva, Gardanfalva, Girdani, Giardány[  C.Suciu, Dicționarul istoric al localităților din Tran�silvania (1967-1968).].

- În anul 1850, Gârdani era „o comună mică la o depărtare de sediul protopo-piatului de 10 km. Este o parohie veche, are o biserică de lemn cu Hramul Sfinții Arhangheli, ridicată în 1784”[ Traian Rotariu, Studia Censalia Transilvanica - Recensământul din 1850, Editura Staff, 1996, apud Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 80.]. Statisticile din acest document arată că erau 617 credincioși greco-catolici, 3 reformați, 5 izraeliți, total 625 suflete, din care bărbați 308 (necăsătoriți - 148, căsătoriți - 152, văduvi - 8, cu vârsta între 17-26 ani - 24), femei 317 (necăsătorite - 131, căsătorite - 152,  văduve - 34)[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 24.].

1851

- În luna mai 1851, Principatul Transilvaniei este împărțit în cinci ținuturi. Satul Gârdani a făcut parte din Ținutul Cluj, căpitănatul Cehu Silvaniei[  Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 45.].

1852

- Sub guvernarea lui Carol von Schwarzenberg, începând din 1852, Principatul Transilvaniei revine la districte și cercuri. Satul Gârdani a făcut parte din Districtul Cluj, Cercul Cehu Silvaniei[  Idem.].

1854

- Localitatea Gârdani este atestată documentar în variantele Gardanfalva, Gîrdani[ C.Suciu, Dicționarul istoric al localităților din Transilvania (1967-1968).].

1857

- În lucrarea Gârdani, file de cronică (2007), se menționează (fără să se precizeze sursa) că, în anul 1857, populația satului Gârdani era de 616 per-soane, din care 305 bărbați (căsătoriți - 133, văduvi - 12), femei 309 (căsătorite - 139, văduve - 41), localnici plecați - 4[ Gârdani, file de cronică, p. 25.]. După confesiune: 599 credincioși greco-catolici, 6 reformați, 4 izraeliți, 7 romano-catolici[ Idem, p. 80.].

1858

- În intervalul 1858-1865, parohia Gârdani este păstorită de preotul Vasile Insuleanu, din Sighet[ Gârdani, file de cronică, p. 80.]. 

1863

- Prin decretul din 24 martie 1861, prin care se suprimă administrația absolutistă a Transilvaniei, se revine la vechea unitate administrativă, comitatul[ Monica Chita, op. cit.,  p. 45.]. În anul 1863, satul Gârdani a făcut parte din comitatul Solnocul de Mijloc, plasa Cehu Silvaniei (Közép-Szolnok vm., Szilágy-Csehi j.)[ https://www.arcanum.com/ro/online-kiadvanyok/ErdelyHelysegnevTar-erdely-bansag-es-partium-torteneti-es-kozigazgatasi-helysegnevtara-1/telepulesek-1C9/g-A59/gardani-A8C/]

1865

- Se inaugurează Școala confesională din Gârdani.[ Petri Mór, op. cit, p. 431; Latiș, Monografie, 1967, p. 229; vezi și site-ul web  https://scoalagardani.ro/istoric.html]

1866

- Peste 70 de alegători se adună în Urmeniș și, “în frunte cu Ioan Vașvari din această comună, cu Laurențiu Caba din Giurtelec, Mihai Husta din Gârdani, Ioan Simion din Bârsău de Jos, Ioan Bran din Asuaju de Jos ș.a., protestează înaintea prefectului Wesselényi Ferenc împotriva suspendării prim-pretorilor Alexandru și George Pop [de Băsești]”[ Ioan Georgescu, George Pop de Băsești - 60 de ani din luptele naționale ale ro-mânilor transilvăneni, Oradea, 1935, apud File de cronică, 2016, p.398. ]. 

1868

- Din anul 1868, până la anul 1873, învățător în satul Gârdani a fost diacul  Budușanu Ioan, din com. Blidărești, primul știutor de carte cu litere latine. Avea o singură carte („Legendar”), iar copii recitau în cor după diac[ Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj, fond Revizoratul Școlar al județului Sălaj, dos. nr. 141/1929–1933, f.1-6, apud Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag, Docu-mente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric, 2017, p. 308-310.]. 

1869

- La recensământul din 1869, satul Gârdani făcea parte din Comitatul Sălaj, plasa Cehu Silvaniei (în timp ce Fărcașa, Tămaia, Sârbi, Buzești și Ardusat făceau parte din Comitatul Satu Mare, plasa Baia Mare)[ Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 46.].

1875

- În anul 1875, până la anul 1878, învățător în satul Gârdani a fost Ioan Dulf, din Sălsig, fără calificare, însă “era și cantor, om harnic și cu carte”[  Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj, fond Revizoratul Școlar al județului Sălaj, dos. nr. 141/1929–1933, f.1-6, apud Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag, Docu-mente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric, 2017, p. 308-310.]. 

1876

- În anul 1876 se înființează Comitatul Sălaj[ V. Meruțiu, Județele din Ardeal și din Maramureș până în Banat. Evoluția teritorială,  Institutul de Arte Grafice Ardealul, 1929.], unitate administrativă din Re-gatul Ungariei, prin unirea comitatelor Crasna și Solnocul de Mijloc. Localitatea Gârdani a făcut parte din acest comitat până în anul 1919, după Unirea Transilvaniei cu România.

- Într-un articol semnat de Pamfil Bilțiu și publicat în revista Marmatia, în 2002, se afirmă, în mod eronat, despre Ludovic von Blomberg, primul proprietar al Domeniului Blomberg din Gârdani: “Primele documente, în care ne apare men-ționat, datează din 1876, când Blomberg adresează o plângere către notarul comunei Mânău asupra unor pagube pe care i le-ar fi făcut locuitorii satului pe moșia lui, iar notarul Bertolon Andraș îi pune rezoluția”[  Pamfil Bilțiu, art. Realități social-economice pe moșia grofului Blomberg din Gârdani, la începutul secolului XX, în Marmatia, nr. 7/2, Baia Mare, 2002, p. 209. ]. Trebuie să facem precizarea că Ludwig Wohlfart Alexander von Blomberg a trăit între 1738 și 1807 și a intrat în posesia domeniului de la Gârdani în anul 1780. Într-adevăr, în anul 1876, domeniul de la Gârdani era stăpânit de un Ludwig von Blomberg, însă acesta avea numele întreg Ludwig Heinrich August von Blomberg „Lajos” (1838-1915) și era nepot al primului proprietar. Mai mult decât atât: cercetând cu luare aminte sursa indicată de autorul articolului (Petri Mór, Szilagy varmagye monographia, vol. III, Budapesta, 1902, p. 432), constatăm că nu există nici o precizare despre incidentul invocat. 

1877

- În anul 1877, preotul din Gârdani este semnatarul „Memoriului” lansat de vicarul Olimpiu Barbulovici din Sălaj, precum și al „Apelului” lansat de Gh. Pop de Băsești, la 25 decembrie 1877, cu privire la susținerea Războiului pentru Independența României: „La solicitarea preotului, gârdălenii adună bani, cereale și pânză pe care le transportă cu 3 care la Cehu Silvaniei”[ Arhivele Statului, Filiala Baia Mare, Fondul Protopopiatului greco-catolic, Băsești, protocol 105, apud Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 140.].

1880

- În anul 1880, “țăranii din Colțirea, Arieș, Buzești, Tămaia, Fărcașa, dar și din Gârdani au suferit de foame în urma unei secete, care a durat  3 ani”[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 21.]. 

- În lucrarea Gârdani, file de cronică (2007), se menționează (fără să se precizeze sursa), că populația satului Gârdani era de 710 persoane și 155 de case. După etnii: români - 657, maghiari - 34, germani - 1. Alfabetizați - 20[ Idem, p. 25.].

1882

- Moare Julius Heinrich Wilhelm Ernst von Blomberg (13 martie 1800 - 23 fe-bruarie 1882), fiul primului proprietar al domeniului Blomberg de la Gârdani, Ludwig von Blomberg[ https://2mnews.ro/tranzactie-castelul-blomberg-din-gardani-cumparat-in-2015-scos-la-vanzare-cu-12-milioane-de-euro-restabilim-si-istoria-reala-a-proprietarilor-pana-acum-mistificata-prin-autosuficienta-si-de-ero/]. Va fi succedat de Ludwig Heinrich August von Blomberg „Lajos” (18 octombrie 1838 - 27 octombrie 1915).

1888

- În anul 1888, până la anul 1898, învățător în satul Gârdani a fost Vasile Gâț din Odești, care, “după cum spune interogatorul Ardelean Ioan Moșul, era un om care știa toate lucrurile, el a introdus în comună stupăritul sistematic”[ Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj, fond Revizoratul Școlar al județului Sălaj, dos. nr. 141/1929–1933, f.1-6, apud Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag, Docu-mente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric, 2017, p. 308-310.]. Dintre elevii lui au urmat școli mai înalte Ilie Călăuz (protopop în Cehu Silvaniei) și Cirțiu Nichita (învățător la Școala de ucenici din Carei, tatăl tenorului Adrian Cirțiu).
 
1890

- În anul 1890, în Gârdani, numărul sufletelor era 750: după naționalitate (limbă): maghiari 18, germani 43, olahi (români) 682, alte naționalități 14, evrei 47. Numărul caselor 170[ Petri Mór, op. cit, p. 432.].

1892

- În anul 1892, numărul gospodăriilor din Gârdani era de 158. Suprafața era de 2.865 holduri cadastrale, din care pădure 1.414, teren arabil 665, pășuni 443, câmp 102, grădină 18, viță-de-vie, pârloagă 16, răsad 2, fără rod 205 hold[ Ibidem.].

1895

- În 1895, în Gârdani erau “158 gospodării, cu un teritoriu arabil de 665 jugăre cadastrale, pășune 448 jugăre cadastrale, fînaț 162 jugăre cadastrale, grădină 18 jugăre cadastrale, vii 16 jugăre cadastrale, teren neproductiv 205 jugăre cadastrale, deci, total, 2.865 jugăre cadastrale”[ Latiș, Monografie, 1967, p. 229.].
 
- La sfârșitul secolului XIX, satul Gârdani, împreună cu satul Mânău, aparțineau de comuna Sălsig. Începând cu anul 1895 (și până în 1906), la Primăria din Sălsig s-a deschis Registru de Stare Civilă, în care au fost consemnate per-soanele botezate, căsătorite și decedate din localitățile aparținătoare comunei. Documentele se găsesc în fondul Serviciului Județean Maramureș al Arhivelor Naționale[ Ghidul Fondurilor și Colecțiilor Arhivistice. Județul Maramureș, 2015, p. 177.].

1900

- La Recensământul din anul 1900, populația satului Gârdani era de 878 locuitori, din care 805 erau români[ File de cronică, 2016, p.482.].

- În anul 1900, în Gârdani s-a construit o nouă școală, “în spatele actualei biserici, pe grădina Moașei. Ea era din lemn și avea un coridor, două săli de clasă și cancelarie. În acea perioadă învățător era Ștefan Oșan, din Bârsăul de Sus”[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 52.].

- În anul 1900, la Gârdani se construiește un edificiu școlar (confesional) din lemn, cu două săli de clasă și o cancelarie[ Șematismul veneratului cler al eparhiei greco-catolice române a Maramureșului pe anul 1936, Baia Mare, 1936, apud File de cronică, 2016, p. 486.].

- În data de 2 septembrie 1900, s-a născut, în Gârdani, artistul Adrian Cirțiu, tenor liric al Operei din Cluj, cântăreț al Operei și Radioului din Viena[ Pamfil Bilțiu, Oameni din Maramureș, 2003; Bilțiu, Pamfil; Momente din trecutul vieții artistice a orașului Baia Mare – fond BJPD, apud File de cronică, 2016, p. 488.].

- În anul 1900, avuția satului Gârdani era de 3.923 coroane și 40 feningi austrieci, iar impozitul direct era de 3.155 de coroane și 10 feningi[ Petri Mór, op. cit, p. 432.].

- După anul 1900, centrul satului Gârdani s-a mutat “la intersecția drumului județean cu Ulița Bârsăului, unde era noua școală și câteva cârciumi jidovești; ultima, în picioare, fiind casa lui Gheorghe a Poiteanului”[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 132.].

1903

- Într-un protocol întocmit în urma unei inspecții în școlile confesionale din tractul Băsești se menționează că “fiecare sat din tract avea școală cu o singură clasă de învățământ. Erau construite din lemn și arau acoperite cu paie sau șindrilă, excepție făcând cea din Băsești, construită din piatră și acoperită cu țiglă. Școlile n-au material didactic, manuale și învățători pe măsura cerințelor. Așa erau cele din Asuaju de Sus, Urmeniș, Someș Uileac, Odești, Vicea. Școlile din Tămășești și Gârdani nu funcționează din lipsă de învățători. Școala din Tohat a mânat-o apa. La Asuaju de Jos, școala avea o singură clasă pentru 140 de copii. La Odești, învățătorul era necalificat”[ Acta Musei Porolissensis, Zalău, vol. I-IX, 1977-1985, apud File de cronică, 2016, p. 494.]. 

- Din anul 1903, până la anul 1907, învățător în satul Gârdani a fost Ștefan Oșian, din com. Bârsăul de Sus[ Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj, fond Revizoratul Școlar al județului Sălaj, dos. nr. 141/1929–1933, f.1-6, apud Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag, Docu-mente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric, 2017, p. 308-310.].

1907

- În data de 19 aprilie 1907, s-a născut, în Gârdani, poeta și prozatoarea Blom-berg Clara (nume literar: Czegei), fiica lui Ludwig Heinrich August von Blomberg „Lajos”, stăpânul domeniului Gârdani[ Románian magyar irodalmi lexicon, nr. I. București,1981, apud File de cronică, 2016, p. 494.].

1908

- În 6-9 august 1908, la Șimleul Silvaniei s-au organizat Serbările Astrei. Au participat peste 380 de invitați. Din comitetul de organizare au făcut parte Ioan P. Lazăr, președinte, Coriolan Meseșian și Dionisie Stoica, secretari. În vara aceluiași an, Stoica și Lazăr au publicat o Schiță monografică a Sălagiului, care cuprinde informații extrem de prețioase despre localitățile din Comitatul Sălaj. Despre Gârdani, autorii afirmă că: “este sat băștinaș românesc, așezat chiar la marginea dinspre răsărit-meazăzi a comitatului. În vremile vechi încă a fost locuit numai de români, dintre cari unii erau iobagi legați de glie. Astăzi are 170 fumuri, cu 940 suflete de religiunea greco-catolică. Biserica de lemn s-a edificat la 1700. Școala confesională are docent calificat cu salar de 800 coroane, din care 412 le plătește statul ca ajutor. Dintre adulți, abia 13 știu ceti și scrie românește; iar doi știu și ungurește. Hotarul are 1.500 jugăre de pământ, dintre care abia 500 sunt ale românilor (de la 1-5 jugăre de pământ au 19 inși; 5-10 jugăre au 15; 10-15 jugăre au 10; 15-20 jugăre are 1). Prețul unui jugăr de pământ este 300-400 de coroane. Toți locuitorii sunt plugari. Alegătorii sunt 62”[ D.Stoica, I. Lazăr, Schiță monografică a Sălagiului, Șimleul Silvaniei, 1908, pp. 244-245. ].

1914

- Din datele statistice (despre localitățile, locuitorii și situația învățământului confesional greco-catolic) pentru parohiile aparținătoare diecezei de Gherla: “Gârdani (Gardanfalva). Comună mică, cu parohie veche. Biserică de lemn cu hramul Sfinții Arhangheli, edificată în 1784. Casă parohială și edificatele eco-nomice din lemn. Matricole din 1824. Școlari de toate zilele 80, de repetiție 35, în școala comunală sau în altele 1. Preot: Iuliu Lobonțiu. Cantor: Andreiu Andreicuțiu. Învățător: Ioan Blaga. Populația după religie: 958 greco-catolici, 9 romano-catolici, 6 augustini și 40 izraeliți”[ Șemantismul veneratului cler al Diecezei greco-catolice române de Gherla pe anul 1914, Szamosujvár, 1914, apud File de cronică, 2016, p. 494.].

1915

- În data de 27 octombrie 1915, se stinge din viață Ludwig Heinrich August von Blomberg „Lajos” (1838-1915), proprietarul domeniului Blomberg de la Gârdani.

1918

- În fondurile Arhivelor Statului din Sibiu se păstrează acte provenite de la instituțiile administrative locale din județul Sălaj, din perioada anilor 1918-1920, în legătură cu participarea locuitorilor din această zonă la Revoluția din 1918 și Unirea Transilvaniei cu România. Astfel, aflăm date despre românii din loca-litatea Gârdani[ Paul Abrudan, Documente inedite privind participarea sălăjenilor la revoluția din 1918 și unirea Transilvaniei cu România, în Acta Mvsei Porolissensis, vol. V, Zalău, 1981, p. 482. ] (atunci, din județul Sălaj) care au luat parte la Primul Război Mondial (1914-1918): 

Numărul locuitorilor români	832

Total mobilizați 209

Morți pe front	17

Morți în alte împrejurări 6

Reîntorși acasă ca invalizi 9

Reîntorși acasă răniți, bolnav	20

Reîntorși acasă sănătoși 134

Dispăruți 23

Văduve	30

Numărul orfanilor 	40

- În Decembrie 1918, visul veacurilor a fost împlinit. Transilvania s-a unit cu România.

- La data de 7 noiembrie 1918, la Băsești se constituie Consiliul Național Comunal. Urmând acest exemplu, la îndemnul lui George Pop de Băsești, se constituie astfel de consilii într-un număr de 25 alte localități, printre care la Tohat, Sălsig, Noțig, Ulmeni, Asuaju de Sus, Tămășești și altele. De asemenea, se constituie gărzi naționale românești într-un număr de 28 comune printre care Băsești, Oarța de Jos și Gârdani[ Maramureșul și  Unirea (1918), Baia Mare, 1968, p. 116.]. Comandatul suprem al tuturor gărzilor a fost Mihai Pop, avocat în Cehu Silvaniei. În Gârdani au fost consemnați 64 de gardiști.

1919

- După Unirea din 1 Decembrie 1918 și până la unificarera administrativă din 1925, s-a păstrat specificul organizărilor teritoriale existente în provinciile isto-rice care s-au unit cu România. Astfel, localitatea Gârdani a făcut parte din județul Sălaj (cu reședința la Zalău), până în anul 1940 (după Diktatul de la Viena).

- În primăvara anului 1919, potrivit istoricilor, țăranii din Gârdani au luat în stăpânire “peste 500 de hectare de pământ ale contelui fugit, Blomberg”[ Idem, p. 85.]. ♦ “După unire,  baronul și-a părăsit moșia de teama românilor pe care i-a exploa-tat, lăsând-o în grija administratorului. Țăranii din Gârdani nu au așteptat aplicarea reformei agrare și, în 1919, au trecut la ocuparea pământului Blomberg, alungându-l pe administrator. Ei au luat în stăpânire cele 500 ha pământ și le-au împărțit între ei, precum și vitele, atelajele și alte bunuri”[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 40.].

- După Primul Război Mondial, când gârdălenii ocupă cu forța terenul baronului, satul coboară de pe deal. Sătenii își construiesc case deschizând ulițe noi, ca: Ulița Todorenilor, Ulița Mare, Ulița Câmpului[  Idem, p. 132.]. 

1922

- În anul 1922, Gârdani era sat component al comunei Sălsig (împreună cu satul Mânău), plasa Cehu Silvaniei, județul Sălaj (iar Fărcașa și Ardusat erau comune în plasa Baia Mare, județul Sătmar)[  Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 46-47.].

1923

- În anul 1923, în parohia Gârdani este instalat ca preot Pop Simion, din Fersig. În timpul păstoririi acestei parohii s-a construit biserica nouă din piatră, cu Hramul “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, lângă șosea. Construcția acestei biserici a durat între anii 1924 și 1926[ Gârdani, file de cronică, p. 81.].

- În anul școlar 1923-1924, la Școala din Gârdani, în clasa I erau 25 de elevi, iar în clasa a doua erau 28 de elevi[ Idem, p. 55.].

1924

- Începând cu anul 1918, catedra de învățător în comuna Gârdani a rămas vacantă până în anul 1924, când vine în comună Laurențiu Andrecuț, învățător cu diplomă de la Școala Normală din Zalău. Nu a stat decât un an și jumătate, pentru că “cruda boală tifosul exantematic l-a răpit în floarea vieți, în vârstă de 23 ani, fiind înmormântat chear aici, în satul său natal”[ Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj, fond Revizoratul Școlar al județului Sălaj, dos. nr. 141/1929–1933, f.1-6, apud Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag, Docu-mente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric, 2017, p. 308-310.].

- În anul școlar 1924-1925, la Școala din Gârdani, în clasa I erau 6 elevi, în clasa a doua erau 16 elevi, în clasa a treia erau 22 de elevi, iar în clasa a patra erau 4 elevi[ Gârdani, file de cronică, 2007, p. 55.].

1926

- La 1 ianuarie 1926 a intrat în vigoare legea de unificare administrativă a țării (din 14 iunie 1925). Astfel, au fost organizate 71 de județe, 489 de plăși și 8.879 de comune. Localitatea Gârdani a făcut parte din județul Sălaj, plasa Cehu Silvaniei (cu reședința de județ la Zalău) (până în 1938); județul avea o populație de 342.672 locuitori, o suprafață de 5.191 de ha și o densitate a populației de 66,01 loc. / kmp.

- În 1926/1927, se construiește o biserică de piatră, de rit greco-catolic, cu hramul “Sfinții Arhangheli” și casă parohială din lemn[ Latiș, op, cit.]. Lângă aceasta se afla o școală primară, care era proprietatea confesiunii greco-catolice[ Gârdani, file de cronică, 2007, p. 53.].

1928

- În 13 aprilie, 1928, se naște, la Gârdani, Laurențiu Ardelean, poet-țăran. A publicat poezii în Albina, Îndrumătorul cultural și în presa locală din Maramureș. A primit Premiul pentru poeți-țărani, poezie și proză memorialistică la Festivalul „Vasile Lucaciu”, Cicârlău, în 1980; Premiul I și Cupa de cristal pentru poezie, la Deva și Premiul III pentru proză, la Arad, cu prilejul întâlnirii pe țară a poeților-țărani. În anul 1986 a prezentat, împreună cu prof. dr. Gabriel Țepelea, comu-nicări despre scrisul țărănesc la cea de-a VI-a întâlnire pe țară a scriitorilor țărani. A fost membru al cenaclului „Nord” din Baia Mare[ Autori maramureșeni: dicționar bibliografic, p. 20.].

- În anul 1928, populația satului Gârdani era de 864 de persoane; numărul nou-născuților a fost de 38, iar a persoanelor decedate - 19 (din care 4, au avut vârsta sub un an); excedent natural: +19[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 27 (nu e precizată sursa oficială).]. ♦ În intervalul 1929-1938, în satul Gârdani, s-au născut, în medie, 38 de copii / an; în aceeași perioadă, s-a înre-gistrat o medie de 21 de decese / an, de unde rezultă un spor natural de +17 persoane / an.

1929

- Învățătorul Valeriu Dindiligan întocmește, în aprilie 1929, Monografia școalei din Gârdani, pe baza instrucțiunilor primite din partea Inspectoratului Școlar Județean Sălaj[ Daniel-Victor Săbăceag, Documente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric, 2017, p. 308.].

1930

- Potrivit lucrării Gârdani - file de cronică (2007), din 1930 și până în 1940, localitatea Gârdani a avut statut de comună[ Gârdani - file de cronică, 2007, p. 31.].

- În anul 1930, populația satului Gârdani era de 909 de persoane; numărul nou-născuților a fost de 41, iar a persoanelor decedate - 18 (din care 10, au avut vârsta sub un an); excedent natural: +23[ Gârdani, file de cronică,  p. 27 (nu e precizată sursa oficială).].

1932

- Dintr-o situație statistică referitoare la “cele două confesiuni românești în localitățile aparținătoare Diecezei Greco-Catolice de Maramureș în anul 1932”, e consemnat faptul că, în localitatea Gârdani erau 972 de greco-catolici, nici un ortodox, 7 (unguri) romano-catolici, 13 calvini, 24 de evrei. Paroh a fost Simeon Pop, curator Vasile Tînc, cantor Ioan Ardelean. Pe același preot greco-catolic îl regăsim și la filia din Valea Neagră[ Valentin Băințan, Martiri și mărturisitori ai Bisericii Române Unite cu Roma din Eparhia Greco-Catolică a Maramureșului (1948-1989), Editura Gutinul, Baia Mare, 1999.].   

- În anul școlar 1932-1933, la Școala din Gârdani, în clasa I erau 33 elevi (24 promovați), în clasa a doua erau 40 elevi (39 promovați), în clasa a treia erau 20 de elevi (18 promovați), în clasa a patra erau 20 elevi (19 promovați), iar în clasa a cincea erau 14 elevi (12 promovați)[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 55.].

1933

- În februarie 1933, învățătorul școlii din Gârdani, Ioan Pop, întocmește Mono-grafia Școalei primare de stat din com. Gârdani, jud. Sălaj, pe baza instruc-țiunilor primite din partea Inspectorului general al Învățământului primar din Ardeal, Traian Gherman[ Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag, Documente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric, 2017, p. 309-310.].
- În anul 1933, populația satului Gârdani era de 947 de persoane; numărul nou-născuților a fost de 37, iar a persoanelor decedate - 24 (din care 7, au avut vârsta sub un an); excedent natural: +13[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 27 (nu e precizată sursa oficială).].
- În anul școlar 1933-1934, la Școala din Gârdani, erau înscriși 150 de elevi, iar dintre elevii clasei a șaptea au promovat doar șase[ Idem, p. 55.].

1934

- În toamna anului 1934, în satul Gârdani “s-a reparat șoseaua județeană care străbate comuna pe o lungime de 6 km și alte drumuri comunale în lungime de 3 km. Aceste lucrări s-au executat prin prestație publică în contul impozitelor restante – lichidându-se suma de 45.610 lei. S-au construit 2 poduri noi. S-a cumpărat un taur comunal. S-au reparat 3 poduri comunale”[ Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj, fond Prefectura județului Sălaj – Cartea de Aur, 1937, f. 59, apud Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag, Documente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric, 2017, p. 148-149.].

- În anul școlar 1934-1935, la Școala din Gârdani, erau înscriși 150 de elevi, iar dintre elevii clasei a șaptea, din șase elevi înscriși nu a promovat nici unul[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 55.].

1935

- În anul 1935, “s-a înființat pepiniera comunală [din Gârdani], care s-a îngrădit și rigolat terenul făcându-se pregătirile pentru însămânțare”[ Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj, fond Prefectura județului Sălaj – Cartea de Aur, 1937, f. 59, apud Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag, Documente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric, 2017, p. 148-149.]. 

- În anul școlar 1935-1936, la Școala din Gârdani, erau înscriși 164 de elevi, iar dintre elevii clasei a șaptea, din opt elevi înscriși au promovat șase[ Gârdani, file de cronică, 2007, p. 55.].

1936

- În anul 1936, “s-au lărgit străzile comunale [din Gârdani] pe o lungime de 3 km. S-a făcut o fântână în hotar. Pe drumurile comunale s-au transportat și îm-prăștiat 150 mc pietriș, prin prestație publică”[ Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj, fond Prefectura județului Sălaj – Cartea de Aur, 1937, f. 59, apud Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag, Documente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric, 2017, p. 148-149.]. 

- În anul școlar 1936-1937, la Școala din Gârdani, erau înscriși 134 de elevi, iar dintre elevii clasei a șaptea au promovat patru[ Gârdani, file de cronică, 2007, p. 55.].

1937

- Conform unei statistici din anul 1937, în localitatea Gârdani erau 198 de fântâni bine îngrijite, dar calitatea apei era “mediocră”. Cea mai veche fântână din sat se consideră a fi “fântâna lui Ștefan”, iar cea mai adâncă este “fântâna baronului”[ Idem, p. 15.].

- În anul școlar 1937-1938, la Școala din Gârdani, erau înscriși 128 de elevi, iar dintre elevii clasei a șaptea au promovat doar doi[ Idem, p. 55.].

- În perioada 1937-1951, parohia Gârdani a fost condusă de Emanuel Chira, din Dănești, ultimul preot greco-catolic din sat. Credincioșii din Gârdani îl stimau și îl respectau pentru demnitatea lui de preot[ Idem, p. 81.].

- În data de 5 iunie 1937, din ziarul Gazeta Sălajului aflăm că “pe scena Teatrului Orășenesc din Zalău a concertat tenorul Adrian Cirțiu, oferind publi-cului un frumos concert”. Tenorul Adrian Cirțiu, originar din Gârdani, era angajat permanent al Operei Române din Cluj. Pe scena Operei Române din Cluj a jucat în premiera piesei Regele Ys-ului (de Édouard Victor Antoine Lalo), ca tenor-boboc[ Octavian Lazăr Cosma, Opera Română din Cluj, Vol. I, Editura Charmides, Bistrița, 2010, p. 278-280, apud Monica Druța, art. Concerte de muzică ilustrate în presa zălăuană interbelică, în Caiete Silvane, nr. 104, p.15-18 (https://biblioteca-digitala.ro/reviste/caietele-silvane/104-septembrie-2013-caietele-silvane.pdf).]. Adrian Cirțiu  a susținut un spectacol și în orașul Baia Mare, în data de 19 mai 1937.

- Guvernarea liberală din perioada 1933-1937 a impus administrațiilor din teritoriu redactarea unui document monografic, în care să fie trecut cele mai importante realizări la nivelul primăriilor comunale. „Cărțile de aur au scopuri covârșitoare și anume: ele s-au înființat pe de o parte pentru eternizarea evenimentelor mai importante din viața comunei, iar pe de altă parte pentru a da un imbold și exemplu urmașilor despre săvârșirea lucrărilor de obște a comunei. În ele se mai introduce situația geografică a comunei, situația politică, starea morală și fotografii, despre înfăptuirile realizate mai ales cu începere de la 1 Ianuarie 1934. Această carte dacă va fi deschisă de oricine, imediat îi va reoglindi starea comunei atât în trecut, cât și în prezent”[ Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag, Documente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric, 2017, p. 23.]. ♦ În „Cartea de Aur” a Prefecturii Sălaj regăsim și monografia comunei Gârdani: Comuna Gârdani este străbătută de șoseaua județeană care face legătura cu județul Satu-Mare și este ultima comună din județul Sălaj situată pe această șosea. Se înve-cinează la Nord cu comuna Fărcașa, la Est cu comuna Lucăcești, la Sud cu comuna Sălsig, la Vest cu comuna Bârsăul de Jos. Hotarul comunei are o suprafață de 2,912 jughere 1.015 stj. ♦ Comuna este aproape în întregime locuită de români, cari în cursul vremilor au știut să-și prețuiască neamul, originea și graiul. În timpul dominației străine, în comună erau mai multe familii de magnați, cari dețineau aproape în întregime hotarul. Când visul veacurilor a fost împlinit, nedreptatea din trecut a fost curmată, o nouă viață a început, aducând cu sine și reforma agrară. ♦ În comună este o biserică greco-catolică, edificată în anul 1927. Școala primară, care există de mai mulți ani, este proprietatea confesiunei greco-catolică. Interiorul comunei este străbătut de 3 artere de comunicație. ♦ Ocupația principală a locuitorilor este agricultura și creșterea vitelor. Comuna are 228 case, iar numărul locuitorilor se ridică la 1.100 suflete, din care majoritatea covârșitoare sunt români de confesiune greco-catolică. Cimitirul greco-catolic și cel evreesc sunt unul lângă altul, la periferia comunei, bine îngrijite și îngrădite. ♦ Comuna aparține de circum-scripția notarială Sălsig. Primar este dl. Ardelean Ioan, ajutor de primar dl. Ardelean Gheorghe, membri ai consiliului: dnii Andrecuțiu Gheorghe, Piron Ioan, Blomberg Fredric, Țânc Vasile, Tătăran Vasile, Călăuz Vasile, Cirțiu Vasile și Pop Vasile (…)[ Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj, fond Prefectura județului Sălaj – Cartea de Aur, 1937, f. 59, apud Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag, Documente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric, 2017, p. 148-149.].

1938

- După adoptarea Constituția din 1938, din timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea, a fost elaborată o nouă lege administrativă (votată în 14 august 1938), prin care noua unitate administrativă era ținutul, care grupa mai multe județe. Comuna Gârdani a făcut parte din Ținutul Someș (cu reședința la Cluj) (până în 1940).

- Monografia sanitară a satului Gârdani, întocmită de către medicul de cir-cumscripție Șandor Alexandru, în conformitate cu formularul tipizat elaborat de Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale, în perioada iulie-august 1938, publicată în lucrarea Documente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric (2017): Populația. În acest document, se menționează că, în satul Gârdani erau 1.009 locuitori, din care, 972 - români, 11 - unguri, 26 - evrei. Analfabetismul cuprinde 49% din populație. Frecvența școlară în rândul copiilor era de 70%. Organizarea administrativă locală: primar comunal, ajutor de primar, guard comunal;  notar cu reședința la Sălsig. Ocupația principală era agricultura. Starea economică a locuitorilor: proprietari de pământ și case = 240; orele de lucru = 14-16; pauperism (oameni săraci) = 2%; costul unei zile de lucru = 30-50 lei. În ceea ce privește regimul de muncă al femeilor și copiilor, s-a constatat că femeile și copiii se întrebuințează la munca agricolă; de ase-menea și femeile gravide[ Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj, Fond Prefectura județului Sălaj. Mono-grafii sanitare, Dosar 109, apud Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag, Documente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric, 2017, p. 49-50.]. ♦ Analiza economică a bugetului. Cheltuielile administrative ale comunei: 277.384 lei (buget echilibrat); Impozitele încasate: la curent; împrumuturi n-are; Bugetul servicilor de sănătate publică: 2.800 lei; Analiza bugetului de sănătate publică: plata moașei, cheltuieli de vaccinare, transportul celor mușcați și pentru cei săraci, plata necroscopului; Costul sănătății publice per capita: 2,7 lei; Numele și adresele persoanelor de unde s-au obținut informațiuni: Godja Gheorghe, notar Sălsig; Pop Alexandru, impiegat; Pop Victor, primar Gârdani[ Idem, p. 65.]. ♦ Suprafața terenurilor cultivate: porumb 210 ha, grâu 207 ha, vii 2 ha, livezi 2 ha, zarzavat 4 ha[ Idem, p. 74.]. ♦ Fauna. Animale sălbatice: iepuri, vulpi, căprioare, cerbi și mistreți; animale domestice: vite cornute 237, oi 59, cai 34, porci 72, capre 40, câini 21, găini 1.222, gâște 74, rațe 120[ Idem, p. 76.]. ♦ Industrie: mori țărănești, fabrici, ateliere: nu sunt[ Idem, p. 78.]. ♦ Salubritatea localurilor de școală: localul de școală este necorespunzător din toate punctele de vedere[ Idem, p. 82.]. ♦ Cantitatea de băuturi consumate anual: vin 3-4.500 kg, țuică și rachiu 2-3.200 kg[ Idem, p. 84.]. 

- În anul 1938, în satul Gârdani, numărul caselor de lemn era de 239, în timp ce numărul caselor de zid era de 5. Case cu o încăpere - 15, cu două încăperi - 195, cu 3 camere - 18, cu 4 camere - 6; case cu ferestre mobile - 244; case acoperite cu paie - 208; cu țiglă - 32, cu tablă - 2; cu șindrilă - 2; case cu sobe de fier - 244; case cu toaletă - 118; case fără toaletă - 126; case cu grădină de zarzavat - 244; case cu pomi fructiferi - 35; case cu fântâni proprii - 192; case cu grajduri - 244[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 27 (nu e precizată sursa oficială).].

- Începând cu anul școlar 1938-1939, elevii din Gârdani au continuat ciclul gimnazial la școlile din localitățile Sălsig și Ulmeni[ Idem, p. 56.]. Ulterior, în Sălsig s-a înființat un mic internat pentru copiii din Gârdani, pentru a nu mai fi nevoiți să meargă pe jos câțiva kilometri în fiecare zi.

1939

- În 27 iunie 1939, tenorul Adrian Cirțiu susține al doilea spectacol în orașul Baia Mare (după cel susținut în 1937), în sala de spectacole a Hotelului Ștefan, din centrul istoric.

1940

- În anii celui de Al Doilea Război Mondial și apoi în timpul regimului comunist, mai precis între 1940 și 1988, localitatea Gârdani a fost sat aparținător de comuna Sălsig[ Gârdani - file de cronică, 2007, p. 31.].

- În urma Dictatului de la Viena, din 30 august 1940, când România a fost silită să cedeze jumătatea nordică a Transilvaniei, în favoarea Ungariei, localitatea Gârdani a făcut parte din teritoriul cedat, fiind încorporată în Comitatul maghiar Sălaj (Szvm., Szilágycsehi j.). Situația s-a restabilit la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial.

- În toamna anului 1940, odată cu reinstaurarea administrației maghiare, Iulius von Blomberg „Gyula” s-a întors la Gârdani și a reintrat în posesia terenurilor agricole și a castelului[ Idem, p. 40.].

1941

- În toamna anului 1941, evreii din Gârdani au fost ridicați de către detașa-mentele hortyste. Nu se cunoaște destinația, însă niciunul nu s-a mai întors în sat[ Idem, p. 141.]. Primii evrei au fost semnalați în sat pe la mijlocul secolului al XIX-lea. La recensământul din 1890, în Gârdani erau 47 de evrei. Înainte de izbucnirea războiului, în 1938, în sat erau 26 de evrei. Nu se știe cu exactitate numărul evreilor ridicați de hortyști (dar e posibil ca o parte să se fi refugiat, după Dictatul de la Viena, din 1940).

1944

- În toamna anului 1944, după ce Armata Română a întors armele împotriva armatei hitleriste și a eliberat Transilvania din mâna administrației horthyste, ultimul proprietar al Domeniului Blomberg, Iulius von Blomberg „Gyula” a părăsit satul Gârdani: “Înainte de venirea armatei române în Gârdani, baronul Blomberg a fugit din sat, lăsându-și averea în grija administratorului pe nume Krijanski”[ Idem, p. 43.].

- Soldații români și ruși “au stat în sat aproape o săptămână, după care au plecat spre Ulmeni. Deși au murit 2 oameni, pe teritoriul Gârdaniului nu s-au purtat lupte. Oamenii s-au întors la casele lor și peste sat s-a stabilit liniștea”[ Ibidem.].

1945

- Pe Troița Eroilor, monument amplasat în curtea Bisericii din Gârdani (în 1996), sunt enumerați eroii căzuți în Al Doilea Război Mondial (1940-1945): Vasile Chira, Laurențiu Ardelean, Gheorghe Cirțiu, Ioan Pop, Gheorghe Călăuz, Ioan Călăuz, Dumitru Dragoș, Dumitru Chira, Gheorghe Cirțiu, Gavril Bontea. ♦ În lucrarea Gârdani, file de cronică (2007) se menționează că, în Al Doilea Război Mondial au murit pe frontul de luptă: “Ardelean Ioan, în lagăr în Rusia, Gheorghe al lui Iacoboi, Chira Ioan a lui Vasilica Chirii (despre acesta se spune că a luptat într-o pădure, alături de alți soldați români, unde au fost înconjurați de nemți și omorâți). Călăuz Ioan a lui Lorințu Văsălichii Mării și Loți Borjuganul s-au refugiat într-o casă la care ungurii și nemții i-au dat foc”[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 44.].

- 6 martie 1945. La București, sovieticii au instaurat un guvern comunist, condus de dr. Petru Groza.

- În martie 1945, satul Gârdani redevine parte a județului Sălaj (până în 1950).

- La 15 martie 1945, guvernul a elaborat Reforma agrară pentru împroprietă-rirea țăranilor cu pământ. Pe baza Ordinului nr. 3.531/1945 al Camerei Agricole Sălaj, s-au ales comitetele locale pentru reforma agrară. Comisia de plasă (satul Gârdani a făcut parte din plasa Cehu Silvaniei, jud. Sălaj) a întocmit un tabel cu numărul persoanelor îndreptățite și a celor împroprietăriți. În Gârdani, 252 de persoane au fost îndreptățite să primească pământ (țărani fără pământ sau cu pământ puțin, veterani de război, văduve și orfani). Comitetul local Gârdani a expropriat moșia baronului Blomberg (fugit din țară în timpul venirii trupelor româno-sovietice) cu suprafața totală de 262 iugăre, 1.200 stânjeni pătrați. Cu această suprafață au fost împroprietărite 239 familii de țărani, cu loturi între 1 iugăr și 8 stânjeni pătrați. Pădurea baronului a fost trecută în proprietatea statului[  Idem, p. 45.]. ♦ Potrivit martorilor oculari, în primăvara anului 1945, “moșia grofească a fost împărțită la 280 de familii fără pământ, cărora li s-a repartizat și 182 loturi pentru a-și putea construi case”[ Pop Gheorghe, dascălul “care slujește în sat din anul 1926”, apud Aurel Pătruț, art. Gârdanii... Mărturii de ieri și de azi, în Pentru socialism, 8, nr. 945, 19 ianuarie 1957.]. 

- Începând cu anul 1945 (și până în 1956), Școala primară din Gârdani a funcționat în castelul Blomberg. În această perioadă, colectivul de cadre di-dactice era format din învătătorii: Ioan Pop (care deținea și funcția de director), Laurențiu Andreicuț, Silvia Moișan, Emilia Terheișiu și Florica Pop[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 56.]. 

1946

- Într-un articol apărut în presa locală, în ianuarie 1957, se relatează despre  tentativa proprietarului castelului de a reintra în posesia domeniului, la doi ani de la sfârșitul războiului, în anul 1946. Martorii au afirmat că vestea sosirii lui Blomberg “a cutreierat satul cu iuțeală fulgerului, adunând oamenii la vechiul conac, umplându-le sufletele de o ură copleșitoare. Sosise ceasul răfuielilor pentru tot ceea ce înduraseră din moși strămoși. Și ura clocotitoare s-a revărsat ca un torent de lavă fierbinte asupra baronului Blomberg. Țăranii l-au scos la marginea satului cu mașină cu tot. După ce l-au bătut așa cum se cuvine, l-au făcut scăpat. De atunci baronul n-a mai îndrăznit să calce drumurile ce duc spre Gârdani”[ Aurel Pătruț, art. Gârdanii... Mărturii de ieri și de azi, în Pentru socialism, 8, nr. 945, 19 ianuarie 1957.]. ♦ Confirmarea o găsim în lucrarea dedicată Gârdanului (2007): “După terminarea războiului baronul Blomberg s-a întors în sat. Oamenii au pus mâna pe topoare și furci și l-au alungat din sat”[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 44.].

1948

- Prima grădiniță din Gârdani a luat ființă în anul școlar 1948-1949, după reforma învățământului; a funcționat în incinta castelului Blomberg[ Idem, p. 56.].

- În 1 decembrie 1948, Guvernul comunist condus de Petre Groza a emis un decret prin care a fost desființată oficial Biserica Greco-Catolică din România. Bunurile Bisericii au fost confiscate și transferate Bisericii Ortodoxe Române. Liderii clerului greco-catolic (episcopii Valeriu Traian Frențiu, Iuliu Hossu, Alexandru Rusu, Ioan Bălan, Ioan Suciu, Vasile Aftenie și Tit Liviu Chinezu) au fost arestați. Preoții au fost persecutați și obligați să se convertească la ortodoxie. O parte și-au continuat practica în clandestinitate. Și biserica din Gârdani, aparținând comunității greco-catolice, a trecut în proprietatea Bisericii Ortodoxe. 

1949

- În România, colectivizarea (comasarea terenurilor agricole) a fost declanșată de Decretul 84/2 martie 1949, prin care s-au expropriat proprietățile mai mari de 50 ha. Decretul a intrat efectiv în vigoare chiar din noaptea următoare. Au avut de suferit țăranii mijlocași și înstăriți (numiți chiaburi); prea puțini moșieri mai erau în țară în 1949.

1950

- Prin Legea nr. 5 din 7 septembrie 1950, privind reorganizarea administrativă a țării, au fost desființate cele 58 de județe ce au funcționat în perioada interbelică, fiind înlocuite cu 28 de regiuni (compuse din 177 de raioane, 148 de orașe și 4.052 de comune). Prin desființarea județului Sălaj, localitatea Gârdani a fost integrată în regiunea Baia Mare, raionul Cehu Silvaniei, comuna Sălsig; reșe-dința regiunii a fost orașul Baia Mare. ♦ Decretele 331/19 septembrie 1952 și 12/10 ianuarie 1956, care au modificat Legea 5/1950, nu au afectat localitatea Gârdani.

- Perioada în care la conducerea țării s-a aflat puterea comunistă (1950-1989), “a fost marcată de o dezvoltare accentuată a industriei, prin angrenarea popu-lației în acest sector, efectul final fiind migrarea populației rurale spre orașe, desființarea gospodăriilor țărănești și introducerea colectivizării”[ Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 50.]. Cei mai mulți gârdăleni au optat pentru orașul Baia Mare, pentru finalizarea studiilor și căutarea unui loc de muncă. Aici și-au întemeiat familii și au primit locuințe de serviciu (pe care apoi le-au cumpărat, după 1989).

1951

- Emanuel Chira, ultimul preot greco-catolic din Gârdani, a decis să părăsească preoția, în anul 1951, când i s-a cerut să treacă la religia ortodoxă[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 81.]. În pe-rioada 1952-1955, în parohia ortodoxă Gârdani a fost numit preotul Vasile Corodan, din Vama-Sighet.

1952

- În toamna anului 1952, s-a stins din viață, în Penitenciarul din Satu Mare, în urma presiunilor exercitate de anchetatorii comuniști, protopopul greco-catolic Ilie Călăuz. Acesta s-a născut în anul 1884, în localitatea Gârdani, plasa Cehu Silvaniei. Cea mai importantă realizare în calitate de protopop a fost construcția bisericii greco-catolice din Cehu Silvaniei[ Marin Pop, șef secție Muzeografie și muzee locale, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, art. Preoți și dascăli sălăjeni în temnițele comunismului: Protopopul-martir Ilie Călăuz, în Graiul Sălajului, 21 decembrie 2023. Bibliografie: Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, fond Documentar, fond Penal și find Informativ.].

- În data de 5 octombrie 1952, în Gârdani s-a înființat prima întovărășire agricolă (TOZ), după model sovietic. S-a numit TOZ “Libertatea” și era alcătuită din 21 de familii din Gârdani, însumând o suprafață de teren de 19,01 ha. Un an mai târziu (în data de 31 decembrie 1953), numărul familiilor care au acceptat (mai mult sau mai puțin forțat) comasarea terenurilor agricole, a crescut la 30, deținând în comun o suprafață de 26,16 ha[ Colectivizarea în Maramureș, 2004, p. 310.].

1954

- Tinerii utemiști (membri ai Uniunii Tineretului Muncitoresc, organism afiliat Partidului Comunist, n.red.) din satul Gârdani, raionul Cehu Silvaniei, într-o ședință a organizației de bază, au hotărât să participe la concursul tinerilor grădinari și pomicultori pe țară. “Ei au cerut Sfatului Popular un lot pe care să cultive zarzavaturi și legume diferite. Sfatul Popular Comunal le-a dat o suprafață de 28 de arii, pe care ei l-au împărțit în parcele fiecărui utemist și au început lucrările de pregătire a grădinii. Această suprafață, tinerii au contractat-o cu Cooperativa (Agricolă de Producție) pentru a vinde apoi legumele. Pe banii primiți, ei vor cumpăra diferite cărți, broșuri etc, cu ajutorul cărora își vor ridica nivelul politic și ideologic. Totodată, prin cultivarea legumelor și contractarea lor, vor contribui la îmbunătățirea aprovizionării oamenilor muncii de la orașe cu legume și zarzavaturi”[ Victor Cirțiu, Din inițiativa tinerilor din Gârdani, în Pentru socialism, 27 aprilie 1954, p. 2. ].

- În decembrie 1954, Comitetul Regional Baia Mare a PMR a întocmit mai multe note informative privind unele lipsuri și deficiențe ale sectorului socialist. Una dintre acestea se referă la Gospodăria Agricolă Comunală (GCA) “Lupta pentru pace” din comuna Sălsig (din care făcea parte și satul Gârdani): “Se calcă statutul GCA și se calcă disciplina muncii colective. Au fost cazuri când unii colectiviști au recoltat produsele și, în loc să le ducă la GCA, ei le-au dus direct acasă (cazul cu cartofii). Două persoane au înaintat cereri de ieșire și s-a afirmat că, după împărțirea recoltei, vor mai ieși și alții. Vinovat pentru cele de mai sus este și președintele, care a devenit un bețiv și colectiviștii nu mai au încredere în el”[ Colectivizarea în Maramureș, 2004, p. 321.].

1955

- Între anii 1955-1960, în parohia (ortodoxă) Gârdani a păstorit preotul Ale-xandru Mihalca, din Ariniș, care era văduv și avea doi copii (avocați în Bu-curești)[ Idem, p. 81.]. 

1956

- Din anul 1956, Școala elementară din Gârdani (cu clasele I-IV), devine Școala Gimnazială, cu clasele I-VII (VIII).
- Centrul satului Gârdani devine Podul Vâlceii, unde se construiește noua școală, în 1956, magazinul alimentar și bufetul, pe locul unei livezi de măr și păr[ Idem, p. 133.].

1957

- Între anii 1940-1957, școala gimnazială este organizată doar la nivel comunal, la Sălsig. Învățământul gimnazial la Gârdani s-a reorganizat în anul 1957. 

- Începând cu vara anului 1957, castelul Blomberg intră într-un proces de renovare, perioadă în care se reamenajează și igienizează spațiile, se introduce curentul electric (produs de un grup electrogen), se introduce apa curentă și începe împrejmuirea spațiilor cu gard din plăci de beton[ Idem, p. 67.].

- Începând cu anul 1957 (și până în 1963), la Castelul Blomberg din Gârdani (naționalizat și transformat în unitate de învățământ) se organizează tabere pentru școlarii (la început, cu caracter republican, apoi doar regional), pe perioada vacanței de vară. Pe timpul iernilor, castelul devine centru de perfec-ționare în diverse specializări (militare, didactice ș.a.). Este asigurată o pază permanentă și este numit un administrator, în persoana lui Gavril Abrudan[ Idem, p. 67.].

1958

- În data de 23 mai 1958, partizanul anticomunist Vasile Blidaru, din Odești, moare, sub o ploaie de gloanțe ale trupelor de Securitate, în fața casei lui Rogoz Floarea, din Băița de sub Codru. Timp de aproape un deceniu, Vasile Blidaru a fost o figură marcantă a rezistenței anticomuniste din zona Codru[ Teodor Ardelean, Marin Bancoș, Un om, o viață, o legendă: Blidaru. Rezistența armată din munți. Din dosarele Securității, Arad, Centrul Media West, 2014.].

1959

- În 25 iulie 1959, se stinge din viață, la proprietatea sa din Viile Sătmarului, Gyula von Blomberg, ultimul proprietar al domeniului Blomberg din Gârdani, înainte de naționalizare[https://2mnews.ro/tranzactie-castelul-blomberg-din-gardani-cumparat-in-2015-scos-la-vanzare-cu-12-milioane-de-euro-restabilim-si-istoria-reala-a-proprietarilor-pana-acum-mistificata-prin-autosuficienta-si-de-ero/].

1960

- Prin Legea 3 / 24 decembrie 1960, privind reorganizarea administrativă a țării, s-au făcut redistribuiri de teritorii și redenumiri de regiuni. Astfel, localitatea Gârdani a fost integrată în regiunea Maramureș, raionul Cehu Silvaniei, comuna Sălsig; reședința regiunii a fost municipiul Baia Mare. Situația a  rămas identică până în 1968.

- Din anul 1960 (probabil până în 1970), în parohia (ortodoxă) Gârdani a slujit preotul Tiberiu Holzbergher, din Sighet. “Era un om foarte înalt, cu o cultură vastă; vorbea șapte limbi. A rămas în amintirea gârdălenilor ca un om modest, bun predicator, cu o voce puternică, un preot care își cunoștea foarte bine credincioșii. Prin cunoștințele sale vaste, a ajutat pe mulți gârdăleni”[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 82.].

1961

- În ianuarie 1961, conducerea Regiunii Baia Mare a inclus comuna Sălsig (cu satul Gârdani) (raionul Cehu Silvaniei) pe lista comunelor colectivizate[ Colectivizarea în Maramureș, 2004, p. 51.].

1963

- În anul 1963, Școala Specială pentru Copii Deficienți Mintali de la Coștiui a fost transferată la Gârdani, unde spațiile de școlarizare și internat au fost mai generoase (dispunea de 8 săli de clasă în clădirea principală, internatul era dotat cu 150 paturi, iar cantina și sala de mese putea hrăni 85 de elevi pe serie; suprafața destinată odihnei și recreerii copiilor era de 4,72 ha)[ Gârdani, file de cronică, 2007, p. 67.]. 

1967

- La adunarea electorală din primăvara anului 1967, organizată în centrul comunei Sălsig, candidații Frontului Democrației Populare (FDP), Ioan Indrea, Francisc Erdei, Ioan Pop și Vasile Chirilă le-au prezentat sătenilor din Gârdani și Sălsig principalele realizări: “Electrificarea întregii comune, construirea unui local de școală cu 4 săli de clasă la Sălsig, 2 săli de clasă la Gârdani, a unui unui dispensar veterinar. (…) Au fost construite 76 case noi, 40 de alte con-strucții, 150 familii și-au cumpărat mobilă nouă sau alte obiecte valoroase cu folosință de lungă durată, există în prezent peste 180 aparate de radio și 20 televizoare”. La capitolul promisiuni electorale: “În cadrul cooperativei agricole de producție se va construi un grajd, irigările vor ajunge la 80 ha, la Gârdani se va construi o sală de festivități, iar trotuarele prevăzute a înfrumuseța comuna vor totaliza 4.000 ml. Iată de ce și alegătorii din raza acestei comune sunt hotărâți să-și dea cu încredere votul candidaților FDP”[ *** art. Sălsig, în Pentru socialism, nr. 4077, 2 martie 1967, p. 2.]. 

- Din 1963, la Gârdani funcționa o Școala Specială pentru copii cu handicap sever. Într-un articol publicat în 1967, în presa locală, despre acest subiect, se afirmă că acești copii sunt supuși unui program care să le permită, în final, integrarea în câmpul muncii: “În școlile ajutătoare din  Baia Mare, Vișeu și Gârdani sunt primiți copii înapoiați mintal, debili mintali. Școala ajutătoare asigură acestor copii, prin defectologii de aici, însușirea unor informații minime de cultură generală, a unor deprinderi de comportare civilizată, conform unui program special care le permite însușirea unui volum de cunoștințe elementare, profesionale și de muncă într-un domeniu de activitate, o educație sănătoasă psiho-fizică realizată printr-o justă organizare a întregului regim școlar și printr-o muncă colectiv-educativă. Elevii educați în aceste școli ajutătoare sunt pregătiți pentru a intra, după terminarea lor, în câmpul muncii”[ Petre Cioceanu, art. Vă informăm despre școlile speciale din regiune, în Pentru socialism, nr. 1087, 14 martie, 1967, p. 2.]. Numai că sistemul “colectiv-educativ” s-a dovedit un eșec, motiv pentru care, după Revoluția din 1989, toate internatele și școlile ajutătoare, precum cea de la Gârdani, au fost desființate.

1968

- Prin Legea nr. 2 / 16 februarie 1968, privind reorganizarea administrativă a țării, s-a revenit la împărțirea teritorială a țării pe județe, după modelul interbelic. Au rezultat 39 județe, municipiul București, 236 orașe și 2.706 comune având în componență 13.149 sate. Localitatea Gârdani a fost integrată în județul Mara-mureș, comuna Sălsig; municipiul reședință de județ este Baia Mare. Situația este în vigoare și în prezent.

- În 1968, se dă în folosință Topitoria de in de la Ulmeni[ Maramureș. Monografie, 1980, p. 114.], unitate industrială la care au lucrat, de-a lungul anilor, mulți locuitori din Gârdani. După decembrie 1989, unitatea și-a închis porțile.

- Într-un articol apărut în presa locală, în primăvara anului 1968, profesorul Gheorghe Costin din Gârdani relatează, iar gazetarul consemnează în spiritul epocii (a propagandei comuniste): “În ultimii ani, activând la școala din această localitate, am văzut cu ochii mei înflorind satul. S-a înălțat școală nouă, un magazin sătesc, s-a asfaltat șoseaua, au pătruns lumina electrică, radioul, televizorul. Dar mai presus de toate, s-a ridicat omul, cu noua lui conștiință”[ A.Dărăban,  art. În satul de azi, în Pentru socialism, 18, nr. 4453, 19 mai 1968. ].

1970

- În anul 1970, s-au înregistrat cele mai devastatoare inundații din secolul al XX-lea, din România. În satele din Ținutul Codrului a plouat neîncetat timp de 12 zile, cantitatea de apă depășind 150 l/mp[ Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 134.]. Au fost afectate peste 1.500 de localități din țară, printre care și satul Gârdani. Apele Someșului au ieșit din matcă și au inundat gospodăriile și terenurile agricole. Cota de inundație a fost depășită cu 2,50 m. Mulți gârdăleni și-au pierdut bunurile și animalele. ♦ În data de 12 mai 1970, a ieșit din matcă pârâul Sălaj, în Sălsig, inundând capătul de sud al satului Gârdani, Băltuța, Creanga, până la Podul Vâlceii. În data de 14 mai s-a umflat râul Someș și a inundat terenurile din luncă, până la case. În data de 15 mai, la ora 15, “s-a urnit prima casă din sat; era din voioaje”. Două ore mai târziu s-au urnit alte patru case, toate construite din pământ. În 16-17 mai, apele au început să se retragă. Nu au fost victime, doar pagube materiale (informații furnizate de Sever Andreicuț).

- În anul 1970, cea mai apropiată gară față de comuna Sălsig (alcătuită din satele Gârdani și Sălsig) era la 10 km distanță de Gârdani (Stația Ulmeni-Sălaj). Funcționau patru stații de autobus (în Sălsig, în Centru și la Băcănie, apoi în Gârdani, la Cruce și la Cămin), asigurându-se legătura cu Baia Mare, Satu Mare și Cehu Silvaniei. Populația comunei, la 1 iulie 1970, era de 3.418 locuitori (1.729 bărbați și 1.689 femei). În Gârdani erau 1.712 locuitori, iar în Sălsig 1.706 locuitori. În comună, erau o moară de făină de mălai și de ulei (în Sălsig) și 2 cazane de fabricat țuică (în Gârdani și în Sălsig). Pentru serviciile prestate populației existau, pe raza comunei, patru unități cooperatiste: o croitorie, o cizmărie și 2 frizerii (toate în Sălsig). În 1970, lucrau în comună 181 de salariați și doi meșteșugari necooperativizați (un croitor și un cizmar);  665 de salariați lucrau în alte localități (Baia Mare și Ulmeni). Suprafața agricolă ocupa 2.464 ha, din care 1.598 ha teren arabil și 821 ha pășuni și fânațe; fond forestier 873 ha. În structura suprafeței cultivate, cele mai mari ponderi le dețineau culturile de porumb și grâu, apoi cartofi și legume. La recensământul din 4 ianuarie 1971, efectivul de animale, pe total comună, a fost: 1.379 bovine, 464 porcine, 914 ovine, 14 caprine, 78 cabaline, 5.965 păsări, 52 de familii de albine. Pe teritoriul comunei și-a desfășurat activitatea o cooperativă agricolă de producție cu 1.704 membri apți de muncă și dispunea de 1.565 ha teren agricol. Ocupația de bază a fost agricultura. Pentru instruirea copiilor de vârstă școlară și preșcolară, pe raza comunei funcționau trei școli generale și două grădinițe de copii. În anul școlar 1970/1971, în aceste unități erau cuprinși  583 elevi în școli generale și 86 copii în grădinițe. Procesul de instruire era asigurat de 27 cadre didactice. În Sălsig era un cămin cultural, un cinematograf cu bandă îngustă și o bibliotecă publică. În anul 1970, în comună existau 282 abonamente la radio și 63 la televiziune. În Sălsig funcționa o circumscripție medico-sanitară și o casă de nașteri, deservite de 3 medici și 9 asistente. În Gârdani nu era cabinet medical. Cel mai apropiat spital se afla în comuna Șomcuta Mare. Fondul de locuințe, la recensământul din 1966, cuprindea un număr de 822 de case: Sălsig - 408, Gârdani - 414. Comuna era electrificată în întregime[ Localități din județul Maramureș, 1971, p. 233-135.].

1972

- În anul 1972, Vasile Dodea este numit preot paroh în satul Gârdani, după patru ani petrecuți în localitatea Jichișul de Sus, lângă Dej (jud. Cluj). “Ajuns aici, m-am apucat și am construit de la zero biserica, casa parohială și anexele trebuincioase”, mărturisea, în 2014, într-un ziar local[ https://jurnalmm.ro/parintele-vasile-dodea-scos-la-pensie/]. A slujit în biserica din Gârdani până în 1989, când a fost numit preot în Baia Mare. Între 1972 și 1975 s-a construit actuala casă parohială, iar între 1981 și 1985 s-a construit biserica.

1975

- În anul 1975, a început construcția Căminului Cultural din Gârdani. A fost pro-iectat cu o capacitate de 350 de locuri. În aceeași clădire (la etaj) a funcționat și Grădinița, cu trei săli de grupă și 75 locuri. Pe scena căminului, de-a lungul anilor, și-au dat concursul: Ansamblul „Transilvania” din Baia Mare, Ansamblul „Ciprian Porumbescu” din Suceava, precum și Teatrul Dramatic din Baia Mare, Teatrul de Păpuși și chiar echipe ale Circului de stat din București[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 97-98.]. 

1976

- S-a înființat echipa de fotbal Viitorul Gârdani.

- În 1976 s-au reluat oficial lucrările la Canalul Dunăre-Marea Neagră (care avea să fie inaugurat în mai 1984), obiectiv la care au fost detașați numeroși muncitori din întreaga țară, printre care și din Gârdani (preponderent șoferi).

1977

- În anul 1977, la inițiativa lui Traian Marinca, directorul Școlii ajutătoare Gârdani, a luat ființă un Grup de teatru folcloric, alcătuit din cadre didactice. Grupul teatral din Gârdani a transpus pe scenă obiceiuri populare și marile mituri românești, evoluând în numeroase spectacole și obținând aprecieri elogioase din partea specialiștilor. A obținut premiul III, faza republicană, Galați (1979), cu spectacolul Cântare bradului; marele premiu pentru creație, regie, interpretare la Festivalul de teatru „G.M. Zamfirescu” Satu Mare, cu Corinda cerbului (1982); premiul special la Festivalul „Cireșar” din Cisnădie (1985), cu Meșterul Manole; premiul I, faza republicană, Bistrița (1985), cu Miorița; premiul I și titlul de laureat al Festivalului Național „Cântarea României” (1987), cu colinda Mă luai, luai[ A.Borbei, L. Pop, Comuna Gârdani, în Bibliotheca Septentrionalis, publicație se-mestrială editată de Biblioteca Județeană “Petre Dulfu” Baia Mare, an XXIV, nr. 1 (46), 2016, p. 138-145.]. 

1978

- În anul 1978, Școala Ajutătoare din Gârdani s-a transformat în Casă de Copii cu Școală Ajutătoare. Director al instituției a fost Traian Marinca. 

1979

- La Fabrica de sticlă din Fărcașa, înălțată din inițiativa morarului Ștefan Bartha și a lui Gheorghe Mereuț, pensionar, fost sticlar la Poiana Codrului, lucrau, 1979, “peste 370 de oameni, nu numai din Fărcașa, ci și din Gârdani, Sălsig, Sârbi și Tămaia, în schimburi continue. Și dintre oamenii aceștia, mai ieri țărani, sau mici meșteșugari, dintre flăcăii și fetele de aici s-au ridicat, într-un răstimp scurt, de 2-3 ani, fruntași ca suflători Gheorghe Boloș, Vasile Armaș, Adrian Popa, gravorii Maria Boloș, Gheorghe Maxim, Ana Afanasie, Felicia Maghiar, Aurel Mereuț, adevărați artiști în materie de decorare…”[ Virgil Lazăr, Sticlarii din Fărcașa, în Transilvania, nr. 10  / 1979, p. 12-13.].

1981

- Deoarece biserica veche a devenit neîncăpătoare pentru populația Gârdaniului,  preotul Vasile Dodea, împreună cu curatorii și mirenii, decid construirea unei biserici noi. În anul 1981, “începe demolarea treptată a bisericii vechi, conco-mitent cu construcția celei noi. Întreaga suflare a creștinilor ortodocși au parti-cipat la edificarea bisericii, atât financiar, cât și cu brațe de muncă”[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 82.]. Con-strucția biserici a durat doi ani, până în anul 1983. În această perioadă, slujba religioasă s-a săvârșit în curtea casei parohiale, sfințindu-se un altar în șură. 

1980

- În centrul de comună Sălsig a avut loc “întâlnirea dintre alegătorii și candidații propuși de Frontul Democrației și Unității Socialiste (F.D.U.S.) pentru Marea Adunare Națională. Toți trei candidații sunt țărani cooperatori, toți trei președinți de cooperative agricole: Ștefan Luca, la Cooperativa Agricolă de Producție (C.A.P.) din Sălsig, Gheorghe Bușecan și Adrian Borbil, la Tămaia și, respectiv, la Șomcuta Mare. (...) Cei care au luat cuvântul amintesc despre Căminul cultural ce va fi inaugurat în curând în satul Gârdani, despre cele două blocuri aflate în construcție, cu centrală termică, și despre alte două ce urmează să se ridice. S-a vorbit apoi mult și concret despre îmbunătățirea fondului funciar (aici urmează să înceapă în curând ample lucrări de desecare pe valea Sălajului și de drenaj pe malul stâng al Someșului), ca și despre înființarea unei livezi intensive, de 100 hectare, pe terenuri în pantă”[ Gheorghe Susa, art. Întâlniri dintre candidați și alegători, în Scânteia, 27 februarie 1980, p. 2. ].

1983

- În anul 1983, jucătorul de fotbal Ioan Tătăran, originar din Gârdani, component al echipei FC Baia Mare, s-a transferat la echipa-fanion al fotbalului românesc, Steaua București, unde a jucat timp de două sezoane.

1985

- În anul 1985, în Gârdani s-a înființat un sediu al Sistemului de Întreținere și Exploatare a Lucrărilor de Îmbunătățiri Funciare (IELIF), la care au fost arondate suprafețele din lunca Someșului (ambele maluri), dar și din Zona Codru. În această instituție lucrau circa 120 de persoane, din care 20 erau cadre de specialitate. Înființarea acestei unități se datorează inginerului Vasile Blidar (localnic), care în acea perioadă era șef de sistem la IELIF Maramureș, cu sediul în Baia Mare[ Gârdani, file de cronică, 2007, p. 236.].

1987

- Dublă performanță pentru locuitorii din Gârdani, în competiții naționale, în anul 1987: Grupul de teatru folcloric, alcătuit din cadre didactice din satul Gârdani (coordonați de Traian Marinca) a obținut premiul I și titlul de laureat al Fes-tivalului Național „Cântarea României”, cu colinda „Mă luai, luai”. În același an, Formația de teatru folcloric a copiilor din Gârdani, alcătuită din 24 de interpreți, au obținut, de asemenea, locul I și titlul de laureat la faza republicană a Fes-tivalului Național „Cântarea României” cu piesa „Cămașa de izbândă”. 

1988

- În anul 1988, timp de un an, localitatea Gârdani a fost sat aparținător de comuna Ulmeni (pe fondul comasării administrative a comunelor și de siste-matizare a satelor, impuse de regimul comunist).

1989

- În anul Revoluției din Decembrie, localitatea Gârdani se întoarce la statutul de sat aparținător de comuna Sălsig (până în 2004).

- În 1989 încep lucrările la pictura bisericii ortodoxe (realizată în tehnica fresca), realizate de pictorul Lucian Gabriel Dogărescu (din București). Lucrările s-au finalizat în 1991.

- În mai 1989, preotul Dumitru Pintilie devine noul preot paroh din Gârdani, înlocuindu-l pe preotul Vasile Dodea (care s-a transferat în Parohia Baia Mare).

1990

- În perioada de tranziție (1990-2000), populația din localitatea Gârdani a trecut prin procesele de decolectivizare și dezindustrializare. Particularitatea econo-mică și socială a comunei este dată de nivelul foarte ridicat de fragmentare a proprietăților agricole și de lipsa de viabilitate economică a fermelor foarte mici rezultată din această structură agrară. Dezindustrializarea a expus populația la pierderea locurilor de muncă și implicit la venituri salariale mici. Încă de la finele anilor 1990, localitatea a cunoscut fenomenul migrației românești către vestul Europei, ca soluție la excesul de forță de muncă[ Strategia de dezvoltare locală a comunei Gârdani 2022-2027, p.13.].

1991

- În 29 septembrie 1991, s-a târnosit biserica cu hramul “Sfinții Arhangheli Mihai și Gavril” din Gârdani. Slujba de sfințire a fost săvârșită de episcopul ortodox Iustinian Chira, a Maramureșului și Sătmarului. La eveniment a participat un sobor de 35 preoți și o mare mulțime de oameni. Preoții Dodea Vasile și Pintilie Dumitru au primit distincții[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 84.].

1994

- În 1994, se finalizează construcția Bisericii Baptiste din Gârdani.

1996

- În octombrie 1996, în curtea Bisericii din Gârdani a fost amplasată o Troiță a Eroilor, confecționată din lemn (înaltă de 520 cm) de către meșterul Alexandru Perța Cuza (și colaboratorii: Sorin Metesan și Marius Bude). Troița are fața principală orientată spre nord, sculptură cu scena Răstignirii, Maica Domnului, nume de sfinți, „erarhi”, preoți și „Voievozi Brâncoveni”. Pe fața sudică, partea superioară poartă inscripția „Glorie veșnică eroilor neamului”. Brațul vertical are inscripționate nume de eroi din Al Doilea Război Mondial: 1940 - 1945: Vasile Chira, Laurențiu Ardelean, Gheorghe Cirțiu, Ioan Pop, Gheorghe Călăuz, Ioan Călăuz, Dumitru Dragoș, Dumitru Chira, Gheorghe Cirțiu, Gavril Bontea. Urmate, mai jos, de textul: „Oameni buni, dacă pașii vă vor purta prin Rusia, la Cotul Donului, la Odesa, prin Basarabia, pe întreg pământul României, în pusta Ungariei, în Munții Tatra - și prin alte locuri din Europa, să știți că pământul acelor locuri este stopit de sângele și amestecat cu oasele eroilor ce au luptat cu Armata Română pentru înlăturarea fascismului european. Printre ei am fost și noi, acești fii ai satului Gârdani, odihnindu-ne mulți dintre noi fără o cruce la cap. Cinstiți-ne, pomeniți-ne și rugați-vă pentru noi”. ♦ În anul Domnului 1996 a fost ridicată această sfântă troiță de către fam. dep. Nicu Bud din Baia Mare, cu sprijinul primarului V. Blidaru și a pr. paroh Dumitru Pintilie și a altor credincioși. ♦ Pe brațul oblic din stânga, sunt încrustate cuvintele: România este poarta creștinătății. 1914 - 1917, Ioan Ardelean. ♦ Pe brațul oblic din dreapta, stă scris: Românii s-au născut creștini. Eroi din alte locuri căzuți aici la Gârdani: Aurel Buzdugan, Ion Iura, Gh. Bănăteanu[ Monumente din județul Maramureș închinate Eroilor din Primul Război Mondial, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2020, p. 109-110.].

1997

- În 1997, localitatea Gârdani a fost conectată la magistrala de gaz metan[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 236.].

1998

- În anul 1998 (în baza Legii 151/1998), au fost create opt regiuni de dezvoltare, fiecare grupând mai multe județe. Județul Maramureș, din care face parte localitatea Gârdani, a fost integrat Regiunii de Nord-Vest, alături de județele Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Satu Mare și Sălaj.

2002

- În data de 1 octombrie 2002 s-a dat în folosință actuala clădire în care func-ționează Școala Gimnazială din Gârdani. Proiectul a fost finanțat printr-un program convenit între Guvernul României și Banca Mondială[ Mihai Mureșan, art. Cursurile pot începe: la Gârdani, în Graiul Maramureșului, 15, nr. 4069, 20 aug. 2003, p. 5. ].

2003

- În 30 martie 2003, s-a desfășurat, în comuna Sălsig, recensământul referitor la reînființarea comunei Gârdani. Rezultatele recensământului, potrivit procesului-verbal (validat de președintele Biroului Electoral, Angela Pășcuț, respectiv membri biroului: Vasile Zah și Vasile Husti): Numărul persoanelor înscrise în listă = 2.284; Numărul participanților = 1.245 (Gârdani - 1.010; Sălsig - 235); Numărul voturilor valabil exprimate la răspunsul DA = 1.165 (Gârdani - 981; Sălsig - 183); Numărul voturilor valabil exprimate la răspunsul NU = 62 (Gârdani - 12; Sălsig - 50)[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 32.].

- În 2003, se finalizează construcția Bisericii Penticostale (“Filadelfia”) din comuna Gârdani.

2004

- Ca urmare a intrării în vigoare a Legii 84/2004, privind înființarea unor comune, satul Gârdani devine comună, prin reorganizarea comunei Sălsig (jud. Maramureș). Prin același procedeu și ca efect al aceleiași legi, s-au înființat comunele Coltău, Coaș și Oncești. Legea a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 24 februarie 2004, iar de Senat în ședința din 18 martie 2004. A fost publicată în Monitorul Oficial nr. 310 din 7 aprilie 2004.

- La alegerile locale din 2004, Vasile Blidar a fost ales primul primar al comunei nou înființate Gârdani. Vasile Blidar (n. 26 mai 1949), a fost, anterior, primar al comunei Sălsig în perioada 1996-2004. Primul tur al alegerilor locale a avut loc în 6 iunie 2004. Numărul alegătorilor înscriși pe liste a fost de 1.126, iar numărul alegătorilor prezenți la urne a fost de 697 (61,90%). Rezultatele alegerilor în comuna Gârdani: 1. Vasile Blidar (PSD), 424 de voturi (61,71%); 2. Radu Tînc (PD), 143 de voturi (20,81%); 3. Gheorghe Dragoș (Partidul Forța Democrată din România), 54 de voturi (7,86%). Câștigătorul a fost desemnat din primul tur de scrutin. Viceprimar a fost desemnat Ioan Dragoș. Pentru Consiliul Local, lista PSD a obținut 328 de voturi (48,95%, 6 mandate), PD = 156 de voturi (23,28%, 3 mandate), Partidul Forța Democrată din România = 44 de voturi (6,56%, 1 mandat), PNTCD = 42 de voturi (6,26%, 1 mandat)[ http://alegeri.roaep.ro/?alegeri=alegeri-locale-2004]. Componența Consiliul Local Gârdani a fost: Gheorghe Andreicuțiu (PSD), Vasile Băbaș (PSD), Gheorghe Cirțiu (PSD), Traian Iluț (PSD), Mărioara Mureșan (PSD), Gheorghe Piron (PSD), Silviu Dumitraș (PD), Gheorghe Tătăran (PD), Nelu Radu Tînc (PD), Augustin Mezei (PNTCD), Gheorghe Dragoș (FD)[ Ioan Topan, art. Componența Consiliului Local al comunei Gârdani,în Graiul Maramureșului, 16, nr. 4352, 24-25 iul. 2004, p. 2.]. ♦ În județ, PSD a obținut 19 mandate de primari, în timp ce PNL doar 12. Președinte al Consiliului Județean Maramureș a fost ales, prin negociere, Marinel Kovacs (PNL). Un an mai târziu, Vasile Blidar și-a dat demisia din PSD și s-a înscris în PNL. 
 
- În anul 2004, după înființarea comunei, au demarat lucrări de modernizare a Căminului Cultural, prilej cu care, la parter s-a modernizat sala mare, scena, bucătăria și magazia, sediul Poliției și grupurile sanitare. La etaj, în locul fostei săli de proiecție-film s-au amenajat două birouri pentru Camera Agricolă, iar în locul celor trei săli în care a funcționat Grădinița, s-a organizat noul sediu al Primăriei.

2005

- În ianuarie 2005, o firmă de construcții din Ulmeni a realizat lucrările de amenajare a spațiului în care urma să își desfășoare activitatea Primăria din Gârdani: se monta gresia și faianța, tâmplăria, s-a dat comandă pentru mobilier (la o firmă din Asuajul de Sus)[ Vasile Gherman, art. Noul sediu al Primăriei are 9 birouri modernizate: la Gârdani, în Informația zilei de Maramureș, 31 ian. 2005, p. 5. ].

- În martie 2005, presa locală relata despre faptul că între comuna Gârdani și Sălsig au apărut anumite disensiuni, iar mărul discordiei este pădurea comunală: “Una dintre problemele nerezolvate este împărțirea pădurilor. În urmă cu  câțiva ani, comuna Sălsig, din care făcea parte și localitatea Gârdani, și-a făcut titlul de proprietate pe pădurile comunale, care reprezintă o suprafață de 450 ha. (...) Acum primarul Vasile Blidar face demersuri pentru întocmirea titlului de pro-prietate individual pe fiecare trup, pentru ca suprafața de 203 ha de teren să revină proprietarului, mai exact comunei Gârdani. Din cauză că Primăria Sălsig nu-și dă concursul în acest sens, în perioada imediat următoare Primăria Gâr-dani va face acțiune în instanță“[ Vasile Gherman, art. Deoarece s-a desprins de vechea comună, Primăria Gârdani revendică pădurea comunală și bunurile de la Sălsig, în Informația zilei de Maramureș, 5, nr. 1057, 23 mart. 2005, p. 5. ].

2006

- Din 2006, funcționează rețeaua de canalizare, care are o stație de epurare a apelor uzate în comuna Sălsig.

2007

- Primăria a achiziționat, în 2007, un spațiu la parterul unui bloc de locuințe din comună, unde ulterior a fost amenajat un Centru de sănătate. 

- În anul 2007, comuna Gârdani avea o populație de 1.732 locuitori, “din care 99% sunt români”[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 28 (nu e precizată sursa oficială).].

2008

- În februarie 2008, la Căminul Cultural din Gârdani, în prezența unei asistențe numeroase și a unui număr apreciabil de oficialități (primarul municipiului Baia Mare, Cristian Anghel, subprefectul Gheorghe Achim, vicepreședintele Con-siliului Județean, Pamfil Bercean, deputatul Mircea Man, directorul Bibliotecii Județene, Teodor Ardelean etc) a fost lansată lucrarea “Gârdani - file de cronică” (Editura Eurotip), realizată de cadrele didactice de la Școala gimnazială din localitate (coordonate de directorul Ioan Sava), în cadrul Programului de Granturi “Școală-Comunitate”. În discursul său, Teodor Ardelean a apreciat lu-crarea drept “bună” și a precizat că “ar putea prefigura o monografie, nefiind o monografie”, după cum au consemnat jurnaliștii prezenți la eveniment. “În rest, oamenii și-au depășit condiția de dascăli (...). Găsim în această lucrarea amintirea unor vremuri frumoase, lucruri care era păcat să nu rămână așezate în memorie și în această formulă”, a mai adăugat Ardelean[ Anca Goja, art. Politicieni și oameni de cultură au completat „File de cronică” la Gârdani, în Graiul Maramureșului, 20, nr. 5435, 4 febr. 2008, p. 6. ]. 

- La alegerile locale din 2008, Vasile Blidar a obținut un nou mandat de primar, candidând de data aceasta din partea Partidului Național Liberal. Primul tur al alegerilor locale a avut loc în data de 1 iunie 2008. Din totalul de 1.127 alegători înscriși în liste, s-au prezentat la urne 678 (60,16%). Rezultatele alegerilor în comuna Gârdani: 1. Vasile Blidar (PNL), 321 de voturi (48,41%); 2. Radu Tînc (PDL), 208 voturi (31,37%). Cum nici un candidat nu a obținut cel puțin jumătate din voturile alegătorilor prezenți la urne, în data de 15 iunie 2008, s-a desfășurat turul doi de scrutin, la care au participat primii doi clasați. Prezența la urne a fost de 68,86%. Vasile Blidar (PNL), a obținut 381 de voturi (53,36%), în timp ce Radu Tînc (PDL) a obținut 333 de voturi (46,63%). Observație: Dacă în 2004, Vasile Blidar câștiga cu mare lejeritate fotoliul de primar, din primul tur, la alegerile din 2008, primarul în funcție a avut nevoie de două tururi de scrutin, câștigând cu emoții, la o diferență de doar 48 de voturi. ♦ Pentru Consiliul Local, PNL a obținut 6 mandate (255 de voturi), PDL = 4 mandate (187 de voturi), PSD = 1 mandat (42 de voturi)[ http://alegeri.roaep.ro/?alegeri=locale-2008]. Președinte al Consiliului Județean Mara-mureș a fost ales, prin scrutin electoral, Mircea Man (PDL).

- În iulie 2008, primarul comunei Gârdani, Vasile Blidar, a decedat într-un accident rutier petrecut între localitățile Recea și Lăpușel[ https://www.emaramures.ro/primarul-din-gardani-a-murit-intr-un-accident-de-circulatie-la-recea-video/].

- La alegerile parțiale din 21 septembrie 2008, candidatul PDL, Gheorghe Tătăran, a câștigat mandatul de primar, după primul tur de scrutin, cu 405 voturi valabil exprimate. Pe locul secund s-a situat Vasile Ardelean (PNTCD), cu 81 de voturi; pe locul 3, Ion Vălean (PNL), 43 de voturi; pe locul 4, Traian Iluț (PSD), 13 voturi. 

2009

- Potrivit Strategiei de dezvoltare durabilă a comunei Gârdani (pentru perioada 2009-2013), în anul 2009, localitatea beneficia de 3,8 km de drum județean (nereabilitat) și 6,5 km de drumuri sătești (ulițe) neasfaltate. Rețeaua de alimentare cu apă (din 2009) însuma 12,6 km și deservea 210 gospodării, rețeaua de canalizare (din 2009) avea 4,7 km (proiect în desfășurare), iar re-țeaua de gaze naturale (din 1993) avea 11,8 km, deservind 440 de gospodării. Rețeaua de energie electrică avea 521 de consumatori casnici (adică tot satul). Providerii de internet și televiziune prin cablu aveau circa 100 de abonați. Magazine de desfacere cu amănuntul (tip ABC): 15. Agricultură de subzistență. Asociații agricole: 2; Teren arabil: 504 ha; Tipuri de culturi:  furaje, porumb, cartofi, cereale; Ferme zootehnice: 2; Populația: 1.732 locuitori; Medici de familie: 2; Dispensar medical; Cabinet stomatologic; Farmacie; Școală primară și gimnazială: Școală generală pentru copii cu deficiență; Elevi în învățământul preșcolar, primar și gimnazial: 145; Elevi la Școala pentru copii cu deficiență: 46; Cămin cultural, Biserică ortodoxă, Biserică Penticostală, Biserică Baptistă, Biserica cultului Martorii lui Iehova.

2010

- În anul 2010, potrivit Direcției Județene de Statistică Maramureș, suprafața fondului funciar a localității Gârdani era de 1.861 ha, din care, suprafață agricolă - 863 ha, suprafață arabilă - 540 ha, pășuni - 217 ha, fânațe - 138 ha, livezi - 4 ha, păduri și altă vegetație forestieră - 842 ha, suprafață ocupată cu ape, bălți - 51 ha, ocupată cu construcții - 44 ha. Număr de salariați - 99, șomeri - 9; locuințe - 479, populația - 1.346 locuitori (688 de bărbați și 658 de femei), născuți vii - 11, decedați - 18, căsătorii - 5, divorțuri - 1, stabiliri de reședință - 10 persoane, plecări cu reședința - 9; populație școlară - 214 persoane; copii înscriși în grădinițe - 29, elevi înscriși în învățământul preuniversitar - 185, elevi înscriși în învățământul primar și gimnazial - 152, elevi înscriși în învățământul liceal - 18, elevi înscriși în învățământul profesional - 15.

2011

- Conform datelor oficiale ale Recensământului populației din 2011, populația comunei Gârdani este alcătuită din 1.151 locuitori și sunt înregistrate 491 de gospodării. După etnie, majoritatea sunt români (1.105) și doar 3 maghiari. După confesiuni, în comună sunt 1.013 ortodocși, 38 penticostali, 24 baptiști, 11 martori ai lui Iehova, 3 greco-catolici. ♦ Ponderea tinerilor este de 22%, în timp ce ponderea populației adulte este de 59,9%; vârstnicii dețin o pondere de 18,2%, ceea ce caracterizează fenomenul de îmbătrânire demografică[ Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 161.]. În Gârdani s-a mai constatat o scădere semnificativă a populației tinere. ♦ Persoane cu studii superioare: 52; absolvenți liceu: 208; absolvenți școală profesională: 192; absolvenți gimnaziu: 215; absolvenți învățământ primar: 191; fără școală: 17; analfabeți: 5[ Strategia de dezvoltare locală a comunei Gârdani 2022-2027, p.18.].
- După ani de procese, descendentul baronului Gyula von Blomberg, cetățeanul olandez Hugó Maria Eugen Frederik von Blomberg, redobândește, în 2011,  proprietatea asupra domeniului de la Gârdani.

- În primăvara anului 2011, presa locală relata faptul că “școala pentru copii cu deficiențe din Gârdani se închide. Știrea este reală, copiii de acolo, toți cu deficiențe, vor fi trimiși în altă parte. Puțini, însă, au spus și motivul pentru care nu va mai funcționa acolo instituția de învățământ, și anume acela că imobilul a fost retrocedat. După un proces lung cu autoritățile, Consiliul Județean, care deținea clădirea, a fost pus în  situația de a o ceda proprietarului de drept, un urmaș al unui baron cu nume străin. În școala de la Gârdani mai învață 63 de copii, după ce, în anii 2000, acolo erau 240 de copii cu deficiențe. O parte dintre ei au fost luați în plasament, iar astăzi, 14 dintre aceștia stau aici în regim de internat, pentru că școala a trecut de la Protecția Copilului la Inspectoratul Școlar. Restul elevilor vin de prin satele din jur cu microbuzul școlii. Din păcate, din toamnă aceștia vor sta în Baia Mare, la Școala pentru Copii cu Deficiențe nr. 2, pentru că unitatea școlară de la Gârdani își închide porțile”[ “Alungat din Gârdani cu pietre în urma cu 66 de ani, baronul Blomberg s-a întors să se răzbune pe săteni”, în Informația Zilei, redactor Hitter Otto.]. 

2012

- La alegerile din 2012, Gheorghe Tătăran este reconfirmat în funcția de primar al comunei. Alegerile locale s-au desfășurat în data de 10 iunie 2012. Din totalul de 1.130 de alegători înscriși în liste, s-au prezentat la urne 764 (67,61%). Rezultatele alegerilor în comuna Gârdani: 1. Gheorghe Tătăran (PDL), 250 de voturi (33,51%); 2. Radu Tînc (Partidul Ecologist Român), 178 de voturi (23,86%); 3. Cosmin Băbaș (PSD), 164 de voturi (21,98%); 4. Viorel Ardelean (PPDD), 103 voturi (13,18%); 5. Daniel Dragoș (PRM), 36 voturi (4,82%); 6. Ion Vălean (PNL), 15 voturi (2.01%). Câștigătorul a fost desemnat din turul întâi. Pentru Consiliul Local, PDL a obținut 3 mandate (200 de voturi), PSD = 2 mandate (159 de voturi), PER = 2 mandate (130 de voturi), PPDD = 1 mandat (90 de voturi), PNL = 1 mandat (64 de voturi), PRM = 1 mandat (62 de voturi), Uniunea Națională pentru Progresul României = 1 mandat (38 de voturi)[ http://alegeri.roaep.ro/?alegeri=alegeri-locale-2012]. Președinte al Consiliului Județean a fost ales, prin scrutin electoral, Zamfir Ciceu (PC, pe listele USL).
 
2015

- În data de 4 octombrie 2015 a fost instalat, în urma concursului de ocupare a parohiei vacante, preotul paroh Cosmin-Alin Tohătan, după pensionarea pă-rintelui Dumitru Pintilie.

- În toamna anului 2015, castelul Blomberg este cumpărat de antreprenorul Ioan Andrei Botiș, originar din satul Valea Stejarului (com. Vadu Izei, jud. Maramureș). Suma tranzacției a rămas confidențială. “Din punct de vedere al prețului, pot spune că a fost unul bun, pentru că eu l-am cunoscut pe domnul Blomberg prin intermediul ambasadei. Fiind și în domeniul imo�biliar am fost recomandat să-i ajut să-l vândă. Deoarece sunt și evaluator autorizat, am decis să-l cumpăr eu”[ La Gârdani, Castelul Blomberg suspus reabilitării, în Graiul Maramureșului, 28 iulie 2017, articol de Ciprian Vancea.], a declarat Botiș pentru presa locală, doi ani mai târziu.

2016

- În 2016, Gheorghe Tătăran este reales primar al comunei, pentru un al treilea mandat. Alegerile locale s-au desfășurat în data de 5 iunie 2016. Din totalul de 1.128 de alegători înscriși în liste, s-au prezentat la urne 673 (59,66%). Rezultatele alegerilor în comuna Gârdani: 1. Gheorghe Tătăran (PNL), 295 de voturi (45,03%); 2. Vasile Husti (PMP), 140 de voturi (21,37%); 3. Cosmin Băbaș (PSD), 138 de voturi (21,06%); 4. Viorel Ardelean (Partidul Național Democrat), 45 de voturi (6.87%); 5. Daniel Dragoș (PRM), 37 de voturi (5,64%). Câștigătorul a fost desemnat din turul întâi. Pentru Consiliul Local, PNL a obținut patru mandate (255 de voturi), PSD = 2 mandate (147 voturi), PMP = 2 mandate (109 voturi), PND = 1 mandat (47 voturi)[ http://alegeri.roaep.ro/?alegeri=alegeri-locale-2016]. Președinte al Consiliului Județean, ales prin scrutin electoral, a fost Gabriel Zetea (PSD). 

- În vara anului 2016, ziarul infomm.ro a publicat un material cu titlul “Castelul Blomberg din Gârdani are proprietar din Valea Stejarului”. Andrei Botiș a declarat, cu acest prilej:  „Am cumpărat imobilul de la moștenitorul Maria Hugo von Blomberg, care, în anul 2000, venise incognito să-și vadă moștenirea, speriat de poveștile potrivit cărora bunicul lui fusese fugărit de acolo de săteni, din cauza propagandei comuniste a vremii. I s-a sugerat un avocat din Satu Mare, mandatat pentru recuperarea proprietăților. Abia în 2007 a venit sentința de retrocedare în natură. Au urmat contestații și în anul 2011 s-a făcut punerea în posesie. Celelalte proprietăți n-a reușit să le obțină. Aproximativ 3-4 ani a rămas castelul în paragină, apoi s-au decis să vândă. De un an, am intervenit noi, am făcut lucrări de întreținere, am reparat acoperișul, fațadele. Clădirea principală se degrada. Am conservat-o astfel încât mai poate sta acum așa vreo doi ani. Am vrea să facem un obiectiv socio-cultural acolo, sperăm la o finanțare europeană de gen, pentru restaurarea monumentelor istorice. Am dori să amenajăm și un mic muzeu. Familia mea a adunat obiecte tradiționale din zona Maramureșului. Apoi, avem o bibliotecă cu 7.000 de titluri, unele în franceză. Am vrea să găzduim tabere de creație, evenimente locale, regionale, chiar teatru. Există în curte un teatru de vară. Acțiunile se vor derula printr-o asociație, pe care o schițăm acum. Căutăm parteneriate cu alte asociații culturale de gen din țară și din Europa. Există posibilitatea ca într-una din construcții să fie amenajate spații de cazare, nu mai mult de 15-20, pentru cei care participă la manifestări. În timp, chiar la tabere școlare ne-am gândit”[ Articol redactat de infomm.ro și preluat de sighet-online.ro:
 http://www.sighet-online.ro/index.php?option=com_content&amp;view=article&amp;id=28446:2016-08-30-14-31-59&amp;catid=44:comunitate&amp;Itemid=88
].

- Prin Hotărârea Guvernului nr. 195/2016, s-a aprobat stema comunei Gârdani. Aceasta se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat în bară de un brâu undat de argint. În partea dreaptă, în câmp albastru, se află o ramură de ginkgo-biloba de argint. În partea stângă, în câmp roșu, se află un turn de cetate de argint. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. ♦ Ramura de ginkgo-biloba face referire la arborele cu același nume, aflat pe teritoriul localității, declarat monument al naturii. Brâul undat reprezintă râul Someș, care traversează localitatea. Turnul de cetate simbo-lizează castelul Blomberg. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.

- În decembrie 2016 apare Ghidul de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural. Ținutul Codrului, o lucrare extrem de utilă, care își pro-pune să furnizeze un instrument de lucru locuitorilor mediului rural din Ținutul Codrului (inclusiv Gârdani), dar și autorităților locale și proiectanților implicați în procesul de construire în mediul rural. Obiectivul ghidului este “păstrarea neal-terată a spiritului așezărilor în care sunt propuse proiecte și creșterea calității vieții, dar cu conservarea tradițiilor și a peisajului cultural existent”.

2017

- În anul 2017, a fost înființată Asociația Culturală Castelul Blomberg, care are drept obiect de activitate culegerea, cercetarea, păstrarea și promovarea culturii tradiționale locale prin organizarea de evenimente și activități culturale, edu-caționale și sociale.

- În vara anului 2017, la Castelul din Gârdani se organizează o conferință cu tema: ”Dezvoltarea afacerilor locale și soluții pentru fidelizarea angajaților din Țara Codrului - Maramureș”, eveniment susținut de: Asociația Culturală Castel Blomberg, Primăria Gârdani, Consiliul Județean Maramureș, Maramureș Busi-ness Club, NN Asigurări, CDIMM Maramureș, Crama Halmeu, Asociația Culturală Valea Stejarului. Presa locală a consemnat faptul că ”oameni de afaceri, tineri antreprenori, dar și localnici au participat la o manifestare deo-sebită, încheiată cu o degustare de vinuri, muzică, dansuri populare și slănină friptă în frigare”. Cu acest prilej, noul proprietar al castelului, Andrei Botiș, declara: „Am investit în această proprietate deoarece sunt foarte loial Mara-mureșului. Deși nu am interferat foarte mult cu Țara Codrului, aceasta are cel puțin la fel de multe de oferit cum are și Maramureșul istoric. Am văzut o oportunitate pe partea de turism, cultură și evenimente, pentru că zona nu este încă dezvoltată. (...) Vreau să mă implic în reconstruirea acestui loc pentru ca el să fie vizitat de oamenii din zonă, din țară, dar și de peste hotare. Doresc să devină un obiectiv turistic foarte cunoscut. Mai avem încă mult de investit aici. Momentan suntem abia la început și am speranța că, totuși, restaurarea va dura mai puțin decât construcția inițială. Evident că suntem limitați atât din punct de vedere al avizelor și autorizațiilor, cât și a fondurilor. Fiind un monument istoric de interes local, de categorie B, presupune cheltuieli costisitoare”[ La Gârdani, Castelul Blomberg suspus reabilitării, în Graiul Maramureșului, 28 iulie 2017, articol de Ciprian Vancea. Vezi și articolul din Gazeta de Maramureș: https://www.gazetademaramures.ro/la-castelul-blomberg-in-gardani-19309].

2020

- Având originea în orașul Wuhan (Republica Populară Chineză), virusul SARS COV-2 s-a răspândit în întreaga lume, într-un interval foarte scurt de timp, provocând o pandemie. În 26 februarie 2020 a fost consemnat primul caz de infecție, cu COVID-19, în țara noastră. Începând cu 8 martie 2020 au fost interzise manifestările publice cu un număr de participanți mai mare de 1.000 de persoane. În data de 16 martie 2020, președintele României, Klaus Iohannis a semnat decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României. În 17 martie au fost închise restaurantele și hotelurile. Din 21 martie s-a interzis circulația persoanelor pe timpul nopții. În 22 martie 2020 au fost consemnate primele decese în urma infectării cu COVID-19. Potrivit unor statistici, în intervalul 2020-2023, în România au fost confirmate peste 3 milioane de cazuri, fiind consemnate 66.193 de decese (rata de mortalitate de 2,26%). ♦ Potrivit site-ului graphs.ro, având ca sursă datele Ministerului Sănătății / Institutul Național de Sănătate Publică (care a măsurat incidența cazurilor de COVID-19 în intervalul 2 martie 2021-6 martie 2024), în comuna Gârdani (jud. Maramureș), cea mai mare incidență (9,62 la mia de locuitori) a fost consemnată în data de 19 februarie 2022; alte valori ridicate: 8,9 la mia de locuitori (10 noiembrie 2021), 8,14 la mia de locuitori  (30 ianuarie 2022), 7,54 la mia de locuitori (12 august 2022)[ https://www.graphs.ro/incidenta_romania_localitati.php?range=full&amp;localitate_id=1865].

- În 2020, Gheorghe Tătăran (PNL) pierde alegerile locale în fața lui Nelu Dragoș (PSD), la o diferență de doar patru voturi. Alegerile locale s-au des-fășurat în data de 27 septembrie 2020. Din totalul de 1.183 de alegători înscriși în liste, s-au prezentat la urne 724. Rezultatele alegerilor în comuna Gârdani: 1. Nelu Dragoș (PSD), 267 voturi (38,53%); 2. Gheorghe Tătăran (PNL), 263 de voturi (37.95%); 3. Radu Tînc (PMP), 117 voturi (16,88%); 4. Vasile Andreicuț (USR-PLUS), 46 de voturi (6,64%). Pentru Consiliul Local, PNL a obținut 3 mandate (230 de voturi), Coaliția pentru Maramureș = 2 mandate (147 de voturi), PMP = 2 mandate (101 voturi), Partidul Pro România = 1 mandat (58 de voturi); Alianța USR-PLUS = 1 mandat (52 de voturi)[ https://rezultatevot.ro/elections/97/results?division=locality&amp;countyId=12053&amp;localit.]. Președinte al Consiliului Județean, ales prin scrutin electoral, a fost Ionel Bogdan (PNL). 
- Conform Recensământului General Agricol 2020, în comuna Gârdani, su-prafața agricolă utilizată este de 664,55 ha, din care 571,11 ha teren arabil, 4,82 ha grădini familiale, 40,04 ha pășuni și fânațe, 48,45 ha culturi permanente, 0,13 ha sere și solarii. Exploatații agricole: mixte - 180, vegetale - 215. Specii de animale: 297 bovine, 395 ovine, 30 caprine, 284 porcine, 2445 păsări, 22 iepuri de casă, 157 familii de albine[ https://maramures.insse.ro/wp-content/uploads/2023/10/RGA-2020-rezultate-definitive-MM_si_pe_UAT.pdf]. 

2021

- În luna martie 2021, o echipă de arheologi de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș (dr. Dan Pop și dr. Marius Ardeleanu) au efectuat cer-cetări arheologice de suprafață în loc. Gârdani. A fost vizată panta estică a dealului din stânga Văii Cojoacelor, între pădure și locul numit Delnicior, situat în partea sud-vestică a localității. De asemenea, a fost cercetată și panta lină a dealului situat în partea nord-estică a localității (intrarea în localitate dinspre Fărcașa), în stânga râului Someș. Cu prilejul acestor cercetări nu au fost des-coperite vestigii arheologice la suprafața terenului.

- Conform datelor oficiale ale Recensământului populației din 2021, populația comunei Gârdani este alcătuită din 1.311 locuitori; din care 1.206 români, 4 maghiari. După confesiuni, în comună sunt 1.050 ortodocși, 86 penticostali, 28 baptiști, 9 martori ai lui Iehova, iar 3 persoane s-au declarat fără religie.

- În 2021, au fost realizate lucrări de extindere la rețeaua de canalizare, în zona Deal, pe o lungime de 1,3 km. A fost introdus sistemul de supraveghere video în întreaga comună. A fost amenajat un parc de joacă pentru copii, în apropierea școlii.

2022

- În data de 22 mai 2022, în prezența unei numeroase asistențe, a fost binecuvântată noua capelă mortuală din sat și a fost târnosită biserica ortodoxă cu hramul “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Biserica a primit, cu ocazia târnosirii, cel de-al doilea hram, “Sfinții Împărați Constantin și Elena”. Preotul paroh Cosmin Alin Tohătan a fost hirotesit iconom-stravrofor, de către Prea-sfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului[ https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/binecuvantare-arhiereasca-la-gardani-maramures-171741.html]. Lucrările s-au realizat “prin contri-buția Primăriei și Consiliului Local Gârdani și prin jertfa bunilor credincioși ai parohiei noastre”, a precizat preotul Cosmin Tohătan.

- În anul 2022, autoritățile locale au estimat că aproximativ 15% dintre gos-podăriile din comună au cel puțin un membru plecat la muncă în străinătate, definitiv sau temporar. Principalele state de destinație pentru locuitorii comunei sunt Franța, Spania și Anglia, unde aceștia lucrează în construcții, agricultură sau îngrijirea la domiciliu[ Strategia de dezvoltare locală a comunei Gârdani 2022-2027, p.17.]. 

- În anului 2022, s-au executat lucrări de extindere a rețelei de canalizare pe Ulița Mare, Ulița Vălenilor, Ulița Câmpului și ulița către IELIF; a fost amenajat un nou sediu pentru postul local de Poliție; la parterul Primăriei s-a amenajat o sală pentru ședințele Consiliului Local, dar și pentru oficierea stării civile.  În imobilul în care își desfășoară activitatea Centrul de Sănătate, s-a relocat farmacia și s-a amenajat spațiul unde își are sediul Serviciul de Utilități Publice a comunei Gârdani.

2023
- În anul 2023, au fost executate lucrări de extindere a rețelei electrice în zona de cabane și în zona de deal, pe o lungime de 1,5 km; a demarat un program de pietruire a drumurilor agricole din comună; s-au executat lucrări la Stația de tratare a apei din zona bazinelor.

2024

- Din 2024, au intrat în vigoare noile denumiri ale ulițelor din localitatea Gârdani: ulița de la Sistem a devenit strada Mocirei, Delniciorul a devenit strada Livezilor, Bujana a devenit strada Izvorului, strada Principală a devenit strada Inde-pendenței, ulița Ciurzii a devenit strada Pășunii, ulița spre castel a devenit Strada Castanilor etc.

- În data de 13 februarie 2024, Gafia Andreicuț din Gârdani a împlinit vârsta de 100 de ani[ Vezi interviul în cap. O istorie aproape romanțată a localității Gârdani; sau aici: https://glasulmm.ro/la-taclale-cu-gafia-andreicut-din-gardani-la-aniversarea-varstei-de-100-de-ani/]. 

- În anul 2024, s-a finalizat proiectul de cadastru sistematic în comuna Gârdani.

- În primăvara anului 2024, au fost asfaltate străzile unde s-au finalizat lucrările de acces la utilități (apă, gaz, canalizare).

- În data de 9 iunie 2024 au avut loc alegerile locale. Nelu Dragoș (PSD) a câștigat un nou mandat, cu 579 de voturi, avându-l contracandidat doar pe Gheorghe Tătăran (PNL), care a obținut 167 de voturi, din 746 de voturi valabil exprimate.</text>
      <sha1>3by8rhsiz2bk5sk8jlgdclnd0xfx3xy</sha1>
    </revision>
    <revision>
      <id>150897</id>
      <parentid>150896</parentid>
      <timestamp>2026-06-13T11:56:08Z</timestamp>
      <contributor>
        <username>Stephdor</username>
        <id>22443</id>
      </contributor>
      <minor />
      <comment>Cap. Anul 1924</comment>
      <origin>150897</origin>
      <model>wikitext</model>
      <format>text/x-wiki</format>
      <text bytes="180605" sha1="f76lrp9jrr9vj79lbqu8cab4vpqrq9q" xml:space="preserve">{{titlu
 | titlu    = GÂRDANI 600 de ani de atestare documentară
 | autor    = Dorin Ștef
 | secțiune = 
 | anterior = 
 | următor  = 
 | note     = Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș (2024), ISBN 978-630-337-072-9. 
}}

== Prefață ==

O manifestare precum aniversarea a șase secole de la prima atestare documentară a localității Gârdani (jud. Maramureș) trebuia marcată și din punct de vedere editorial, indiferent de numărul intervențiilor anterioare dedicate istoriei și devenirii acestei așezări.

Pe de altă parte, volumul Gârdani - file de cronică, din 2007, necesita o revizie în multe segmente ale structurii și asta, deoarece, în ultimii 20 de ani, au ieșit la iveală o serie de documente despre istoria acestui ținut, au fost mai multe abordări în presă și în plan editorial. 

Menirea declarată a lucrării de față este de a aduce contribuții cât mai valoroase la o viitoare monografie a localității Gârdani, pe care, tragem nădejdea că, la un moment dat, cineva se va încumeta să o redacteze cu mult profe-sionalism, după canoanele academice ale vremii.

Câteva observații bibliografice. La Direcția Județeană a Arhivelor Națio-nale Sălaj s-au păstrat mai multe documente privind situația localităților care erau cuprinse în județul Sălaj, în perioada interbelică, printre care se număra și comuna Gârdani. Ele au fost publicate în lucrarea Documente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric (2017), autori Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag și au fost grupate în trei categorii: 1. Monografii sanitare, întocmite de către medicii de circumscripție, în conformitate cu formularul tipizat elaborat de Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale, în perioada iulie-august 1938; 2. Monografiile cuprinse în „Cartea de Aur” (o „Carte Albă” a guvernării liberale din perioada 1933-1937); 3. Monografii școlare, întocmite de către învățători, pe baza instrucțiunilor primite din partea Inspectoratului Școlar Județean Sălaj (1927-1929) sau a Inspectorului general al învățământului primar din Ardeal, Traian Gherman (1932-1933). 

Alte lucrări reprezentative (și totodată valoroase) despre Gârdani sunt: Schiță monografică a Sălagiului (1908), de Dionisie Stoica și Ioan P. Lazăr, respectiv Monografia comitatului Sălaj (Szilágy vármegye monographiája) (1902), de Petri Mór. 
În Arhiva Primăriei comunei Gârdani s-a păstrat un manuscris intitulat Satul de sub dealul Ursoiului. Monografie, în format A4, 53 de pagini, dacti-lografiat în anul 1969, la mașina de scris, de către Gheorghe Dulfu, fost funcționar al Sfatului Popular din Sălsig. Lucrarea se referă la localitatea Gârdani și este structurată în șapte capitole: Descrierea satului, Istoricul satului, Regimul agrar, Antropologia satului, Etnografia și folclorul satului, Documente (tradiția istorică, tradiția folclorică, izvoare scrise), Glosar. Deși nu conține listă bibliografică, sursele informațiilor sunt precizate în notele de subsol. Lucrarea poartă amprenta spiritului epocii și a ideologiei comuniste, revanșardă, prin excelență, față de regimul anterior (capitalist). 
Cât despre volumul Gârdani, file de cronică, realizat de un colectiv de cadre didactice de la Școala Gimnazială din Gârdani (Livia Beșe, Maria Blidar, Eleonora Dumitraș, Ioan Dumitraș, Mariana Pintilie, Victoria Pop, Loredana Tînc, Ioan Sava), și publicat în 2007, putem spune că este cea mai cuprinzătoare lucrare dedicată în întregime acestei localități (242 de pagini, bogat ilustrate). 

În preambulul lucrării de față s-a încercat o reconstituire a contextului în care s-a înființat satul Gârdani, precum și o descriere a cadrului general. 

Volumul este structurat pe trei capitole. În primul capitol s-au trecut în revistă câteva din evenimentele petrecute în anul 1424, precum și discuțiile pe tema originii toponimului Gârdani. În al doilea capitol, s-au tratat principalele repere istorice ale perioadei 1424-2024, cu referire exclusivă la satul Gârdani. Capitolul trei reprezintă o “capsulă a timpului”, în care am încercat să închidem anul 2024, cu evenimente din țară, din lume, dar și de pe plan local.

În anexa lucrării, se regăsește o istorie aproape romanțată a localității Gârdani (despre vetrele satului, despre vechea biserică de lemn din Gârdani; despre stilul de viață de la începutul secolului al XX-lea, dar și din perioada interbelică; medalioanele unor personalități locale: Ilie Călăuz, Adrian Cirțiu, Traian Marina; o relatare de presă despre taberele școlare de la Castel; despre cum s-a înființat comuna Gârdani, în anul 2004; un interviu cu Agafia Andreicuț, la împlinirea vârstei de 100 de ani; precum și o serie de povești și povestiri despre baronul și castelul Blomberg din Gârdani). Tot aici avem o listă a toponimelor, un glosar cu regionalisme care circulă în zonă și un index ce cuprinde cifre și nume esențiale din istoria satului. (Dorin Ștef)

== Despre momentul și contextul înființării satului Gârdani ==

Dacă ținem cont exclusiv de documentele, informațiile și izvoarele oficiale pe care le avem la dispoziție până în prezent, și lăsăm deoparte le-gendele, precum și unele scenarii care s-au rostogolit prin diverse publicații, despre momentul înființării satului Gârdani nu se poate afirma nimic cu certitudine. 
Avem o singură informație din surse sigure: atestarea documentară din 1424, pomenită de Petri Mór, în celebra monografie a județului Sălaj, de la începutul secolului al XX-lea[ Petri Mór, Szilágy vármegye monographiája, vol. III (A-K), 1902, Budapesta, p. 427.]. Despre documentul în care se menționează pentru prima dată numele localității Gârdani, autorul monografiei nu oferă prea multe detalii. Se știe doar că atestările din 1423-1424, a satelor din Ținutul Codrului “se datorează în special împărțirii moșiilor între urmașii lui Sandrin și ai lui Drag (Tămășești, Bicaz, Gârdani, Socond, Fărcașa)”[ Monica Chita, Ținutul Codrului, Cluj-Napoca, 2018. p. 180.]. În mod cert este un act oficial în care sunt pomenite mai multe localități, din moment ce anul 1424 este anul primei atestări documentare pentru mai multe sate din zonă: Bicaz, Cuța, Fărcașa, Gârdani, Gerăușa, Hurezu Mare, Măriuș, Odești, Săliște, Sâi, Sârbi, Socond, Soconzel, Tămășeșeti, Tohat[ Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, București, 1967-1968.].
Sandrin este fiul voievodului Balc, comite al Maramureșului și Săt-marului, iar Drag este fratele lui Balc, amândoi aflându-se în grațiile regelui Ludovic I al Ungariei (1326-1382). Urmașii lor au stăpânit satele din lunca Someșului, aflate în comitatul Sătmar, până în anul 1470.

E inutil să precizăm că atestarea documentară nu coincide cu anul înființării localității, eveniment care, cu certitudine, s-a petrecut cu mult înainte.

Al doilea element cert este numele localității: Gârdani. Cel mai probabil, numele oiconimului provine de la un antroponim Garda, Gârda sau Gârdan (-i final este desinența care indică pluralul, în loc de suf. -ești, precum în cazul localităților maramureșene Blidari, Corni, Moisei, Remeți, Sârbi, Seini). Iar antroponimul Gârda(n) provine din adjectivul slav gŭrdŭ, cu sensul de “mândru”[ Vezi discuția pe larg: Despre originea toponimului Gârdani.]. La fel stă situația și în cazul localităților Gârda, Gârda-Bărbulești, Gârda de Sus, Gârda Seacă, Gârde (toate în jud. Alba), respectiv Gârdești (jud. Vaslui și jud. Teleorman). Cu alte cuvinte, sunt localități din toate provinciile istorice româ-nești: Transilvania, Moldova și Muntenia, ceea ce înseamnă că avem de-a face cu un fond lexical comun și destul de vechi, probabil de la sfârșitul mileniului I (când s-a consemnat primul val migraționist al unei populații slave), adică cu cinci secole anterior primei atestări documentare ale localității Gârdani.

Un oarecare Gârda putea să fie întemeietorul sau un cneaz local al satului Gârdani. Dat fiind faptul că, dintotdeauna populația satului a fost alcă-tuită din etnici români (sporadic s-au alăturat maghiari sau evrei), e de presupus că acest Gârda era un voievod român, chiar dacă strămoșii lui au fost de origine slavă. Se știe că populația daco-romană a intrat pentru prima dată în contact cu un grup de slavi încă în secolul al VI-lea, iar după o primă etapă de bilingvism, procesul de conviețuire s-a încheiat cu asimilarea slavilor[ Vezi Istoria României, București, Editura Corint, 2007, p. 101.].

Motivul pentru care, la un moment dat, s-au stabilit în această locație mai multe familii și au alcătuit o așezare stabilă, ține de rațiuni economice și de resursele naturale existente: în primul rând cursul râului Someș (și acvifauna aferentă), terenurile fertile din lunca Someșului, izvoarele de apă potabilă de pe dealurile din apropiere, colinele acoperite cu păduri (refugiu, în cazul unor invazii), ciupercile comestibile din flora spontană și vânatul din belșug. De altfel, nu departe de Gârdani, în imediata apropiere a șoselei Baia Mare - Ulmeni, în punctul Sub Pădure (pe teritoriul UAT Ardusat) s-a descoperit o așezare din epoca bronzului[ Carol Kacsó, Repertoriul arheologic al județului Maramureș, vol. I, 2015, p.102.], care s-a înființat probabil din aceleași rațiuni. La Arduzel s-au descoperit vestigii paleolitice, la Tămaia și Ulmeni - tezaure monetare, iar la Fărcașa - urme de locuire din perioada medievală[ Idem,  p. 620-623.].

Secole de-a rândul, de la înființare și pe toată perioada medievală, în această locație a funcționat mai degrabă un cătun, alcătuit din cel mult 20-30 de familii, din moment ce, la începutul secolului al XVIII-lea, populația nu depășea 100 de persoane[ În anul 1715, populația satului Gârdani număra 90 de suflete, din care 72 erau români (Petri Mór, op. cit, p. 431).]. Acesta este și motivul pentru care localitatea nu este ates-tată în documente mai devreme de sec. al XV-lea.

Denumirea oficială în timpul administrației maghiare: Gardánfalva

Denumirea germană; Garendorf

Denumirea oficială sub administrație românească:Gârdani

Prima atestare documentară a localității: 1424

Rang (în prezent): comună.

Localități componente ale comunei: satul Gârdani.

Zonare. Gârdani este o comună din județul Maramureș, zona Codru, regiunea istorică Transilvania (de Nord), Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest, România.
 
Locație. Localitatea Gârdani este situată (la răspântie de drumuri) între Fărcașa, Sălsig și Rodina. La vest se învecinează cu com. Bârsăul de Sus (jud. Satu Mare), dar nu există legătură rutieră directă. La est, râul Someș o desparte de satele Pribilești, Dănești și Lucăcești (zona Chioar). Este situată în depre-siunea Baia Mare, la 33 de kilometri de Baia Mare, municipiul reședință de județ.
Coordonatele geografice. Coordonate GPS (în sistem WGS84): Latitudine, Longitudine: 47.5519055, 23.3005705 (47° 33' 6.8616&quot;; 23° 18' 2.0556&quot;). Coordonate GPS (centrul localității): N 47 33 6 E 23 18 27,3.

DJ. Comuna Gârdani este străbătută de Drumul Județean 108 (Jibou - Benesat - Ulmeni - Sălsig - Gârdani - Fărcașa - Buzești).
Codul poștal: 437301

Pagina web (oficială) a comunei: www.primariagardani.ro

Fus orar: UTC +2:00 (Europe/Bucharest); Ora de vară UTC +3:00. Ora de iarnă UTC +2:00.

Stema comunei Gârdani (2016) se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat în bară de un brâu undat de argint. În partea dreaptă, în câmp albastru, se află o ramură de ginkgo-biloba de argint. În partea stângă, în câmp roșu, se află un turn de cetate de argint. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. Semnificații: Ramura de ginkgo-biloba face referire la arborele cu același nume, aflat pe teritoriul localității, declarat monument al naturii. Brâul undat reprezintă râul Someș, care traversează localitatea. Turnul de cetate simbolizează castelul Blomberg. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună. 

Dialect (al populației majoritare): limba română, dialect dacoromân, subdialect crișean, grai someșean. În mod evident, generația celor născuți în anii 40-50, folosește elemente care definesc subdialectul moldovenesc, fără să se știe cu exactitate din ce pricină: “Când un gârdelean începea să comunice oral, erai sigur de originea sa. Vorbea utilizând în exces vocala a, în loc de ă și vocalele i sau î terminale, în loc de e. Ei spuneau: Gardani, paduri, sacuri, gaini ...un grai asemănător cu cel moldovenesc, ce se deosebea de graiul locuitorilor din satele învecinate” [Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 138. În aceeași lucrare, se precizează, în alt context: “În timpul secetei din anii 1946-1948, gârdălenii au înfiat copii din Moldova” (p.139).]. 
Numele comun al locuitorilor: gârdălean, -ă, gârdăleni, -e / gârdăleancă, gârdălence. 

Nume de familie derivate din numele localității: Gârdălean, Gărdălean, Gârdelean (65 de persoane, în județul Maramureș).

Nume de familie frecvente în localitate: Ardelean, Andreicuț, Băbaș, Călăuz, Chira, Cirț(iu), Crișan, Coțiu, Cupșa, Dumitraș, Dragoș, Gîț, Marchiș, Moldovan, Mureșan, Maxim, Pop,  Piron, Tătăran, Tînc, Vălean.

== Cadrul general ==

Climă.  Climat continental umed, cu veri blânde și precipitații pe tot par-cursul anului (Clasificarea Köppen: Dfb). Climă temperat-continentală. Feno-menele meteorologice: ceață, zăpadă, gheață, secetă, brumă timpurie și înghe-țuri târzii, primăvara. 

Regim termic. Temperatura medie anuală este de +8,7º C. Tempera-turi maxime: + 39º C (16 iulie 1931) și -32,6º C (25 ianuarie 1942). Temperaturile  medii din timpul iernii: -2º și 0º C.

Precipitații. Cantitatea medie anulă a precipitațiilor este de 600 mm [Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 15.]. 

Relieful și constituția geologică. Localitatea Gârdani are un relief în trepte, culmile deluroase încadrându-se în grupa Dealurile Codrului. În nord-vest se întind dealurile Tinoasa, Ursoi, Muncel, Ou și Diuță, cu pante line și domoale sau cu versanți abrupți, cu înălțimi între 175-350 m, care străjuiesc vatra satului[ Idem, p.13.]. Terenurile agricole (numite Ruptură, Creangă, Arini, Fag, Balta Calului, Prundul Morii, Peste Baltă, Unghi, Snidă, Colac) sunt situate exclusiv în lunca Someșului și alcătuiesc moșia satului.

Rețeaua hidrografică este formată din râul Someș (are un debit mediu de 9,18 mc/s, la stația hidrometrică Ulmeni[  Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 134.], lățimea de circa 60 m, adâncimea între 1,4-2,5 m; prezintă meandre), pâraiele Valea Cernii, Valea Borjugului și izvoarele de suprafață: Izvorul lui Crișan, Izvorul lui Nistor[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 14.]. 

Stratul de apă freatică se află la o adâncime de 4-5 m (însă mai nou, la începutul anilor 2000, după ce albia Someșului a fost adâncită de către balas-tierele din zonă, nu puține, pânza freatică a coborât cu 1-2 metri, lăsând fântânile din sat goale); apa este dură și are concentrații peste limita admisă de calcar, fier și amoniu. Pe deal, pânza freatică se află la o adâncime de 8-10 m. Condițiile utilizării apei subterane ca apă potabilă sunt îndeplinite cu precădere de apele situate la o adâncime de 70-80 m, față de nivelul solului [Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 134.].

Solurile din clasa Luvisoluri se întind pe o suprafață de 484 ha (47% din suprafața agricolă), având o fertilitate sporită. Solurile din clasa Protisoluri ocupă o suprafață de 282 ha (28% din suprafața agricolă). Solurile din clasa Hidrosoluri se întind pe o suprafață de 106 ha (10% din suprafața agricolă) și cuprind depozite de argilă. În zona de deal se găsesc soluri din clasa Andrisoluri (154 ha)[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 18.].

Alunecări de teren. Satul Gârdani este situat (alături de Beltiug, Băsești, Asuajul de Sus și Socond) în arealul cu susceptibilitate ridicată privind producerea alunecărilor de teren, printre localitățile din Ținutul Codrului [Corina Arghiuș,  2010, p. 288, apud Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 121.].

Flora și fauna spontane. Zona păduroasă include: stejar, fag, carpen, tei, ulm, pin negru, castan comestibil. Animalele care viețuiesc în pădure sunt: vulpea, căprioara, mistrețul, veverița, iar dintre păsări: fazanul, găinușa de pă-dure, uliul, ciocănitoarea, pițigoiul, graurul, cucul etc. În râul Someș, destul de poluat în ultima vreme, predomină somnul, mreana, scobarul și carasul [A.Borbei, L. Pop, Comuna Gârdani, în Bibliotheca Septentrionalis, an XXIV, nr. 1 (46), 2016, p. 138-145.]. 

Istoria, pe scurt. Profesorul universitar Dumitru Pop (1927-2006), originar din Băsești, a lansat teoria că regiunea Codru (din care face parte și satul Gârdani) ar fi o zonă «de trecere», din punct de vedere cultural, lingvistic și dialectal, între Transilvania, Crișana și Maramureș, zonă situată la răspântia marilor imperii, motiv pentru care prezintă un interes deosebit pentru istoria și devenirea poporului român: “Situată în nord-vestul țării, de o parte și de alta a culmii Făgetului (Codrului) - munți de origine hercinică, asemenea Măcinului dobrogean - zona Codrului circumscrie un teritoriu cu un destin propriu în istoria poporului nostru. Politic și administrativ, acesta s-a situat mereu la o răspântie, fiind menit să delimiteze realități diferite. El devenea astfel o zonă de contact, de confluență, o zonă «de trecere», cu toate avantajele și dezavantajele pe care le presupune aceasta. (...) Situația aceasta de zona «de trecere» și, implicit, de contact între realități politice diferite a zonei Codrului ne apare și în planul culturii populare, și tocmai această situație vine să explice în foarte mare măsură fizionomia sa proprie, personalitatea sa în ansamblul culturii populare românești, îndeosebi a celei din Transilvania” [Dumitru Pop,  Folclor din zona Codrului, Baia Mare, 1978, p. 9-10.].
Istoria Gârdaniului se împletește cu istoria ținutului Sălaj. De la prima atestare documentară și până după al Doilea Război Mondial, satul Gârdani a făcut parte din comitatul maghiar Solnocul de Mijloc; ulterior, din comitatul Sălaj. După 1918, a aparținut de județul Sălaj, plasa Cehu Silvaniei. După al Doilea Război Mondial, a făcut parte din Regiunea Baia Mare, iar din 1968 a intrat în alcătuirea actualului județ Maramureș. În perioada 1940-1988 a fost sat aparținător de comuna Sălsig; între 1988-1989 a făcut parte din comuna Ulmeni; între 1989-2004 revine la comuna Sălsig. Din anul 2004 este comună.

O descriere a Sălajului, de la începutul secolului al XX-lea: ”Sălaj se numește un comitat (județ) al Ungariei. El se află în partea nord-estică a țărei și e mărgenit de următoarele comitate: la apus de Bihor, la miazănoapte de Sătmar, la răsărit de Solnoc-Dobâca și la miezăzi de Cojocna, având o suprafață de 36,218.68 kmp, adecă 660 mii 146 jugăre catastrale. Comitatul de azi al Sălajului s-a format din unirea (la 1876) a comitatelor Crasna și Solnocul de Mijloc, cărora li s-au adus și câteva comune din comitatele Solnoc-Dobâca și Cojocna. Sălajul se mai numește și Silvania, adecă loc cu păduri; iar Tran-silvania e locul de dincolo de Silvania, despărțit prin muntele Meseș (...). Sălajul și azi e plin de păduri, partea cea mai mare e muntos și deluros, fiind astfel cât să poate de pitoresc și romantic” [D.Stoica, I. Lazăr, Schiță monografică a Sălagiului, Șimleul Silvaniei, 1908, p. 244-245.].

== O definiție a satului Gârdani ==

Gârdani este un sat cu populație majoritar românească, de la periferia Ținutului Codrului, situat în lunca Someșului. Din punct de vedere administrativ, este o comună având sediu de Primărie și unde funcționează un Consiliu Local. Gârdani este satul în care e situat Castelul Blomberg, în curtea căruia crește singurul exemplar de ginko biloba secular, monument al naturii, din județul Maramureș.
Dacă e să ne referim la apelativele folosite pentru locuitorii satului, acestea se împat în trei categorii. Din prima categorie face parte termenul gârdălean = persoană originară din localitatea Gârdani; locuitor din Gârdani, adică din satul lui Gârda(n).

În a doua categorie se înscriu termenii: cărășeu = poreclă comunitară (pl. cărășei), dată de locuitorii din satele din zonă (așa cum fărcășenii sunt nu-miți răstăuțe, sălsiganii - porci, tohătanii - rațe, locuitorii din Ulmeni - pișcari, cei din Tămaia - gâște, iar cei din Sârbi - păstăi). Caracterul depreciativ și ironic al poreclelor comunitare derivă dintr-o rivalitate dată de vecinătate, însă cele mai multe dintre ele conțin un sâmbure de adevăr[ Dorin Ștef, Dicționar de regionalisme și arhaisme din județul Maramureș, ediția a doua, Baia Mare, 2015, p. 576.]: toamna, după terminarea lucră-rilor agricole, gârdălenii mergeau în masă, în localitatea Cărășeu (sat din comuna Culciu, jud. Satu Mare, situat la 40 km distanță), la tăiat și decojit de nuiele (din care, ulterior, confecționau coșuri)[  Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 138.]. Codrean = gârdălenii se revendică din Ținutul Codrului, deși locuiesc la periferia acestui ținut; vinerea, în zi de târg, obișnuiau să se ducă la Ariniș; în septembrie, gârdălenii erau nelipsiți de la Târgul cepelor de la Asuaj; tradițiile, obiceiurile și folclorul locuitorilor din Gâr-dani conțin elemente specifice zonei Codru; portul tradițional s-a pierdut, dar dansurile populare sunt tipic codrenești. Someșean = locuitorii satelor din Codru, situate pe malul râului Someș, se consideră a fi someșeni, în competiție cu statutul de codreni (Someș-Codru este o subzonă a Ținutului Codru).

Din a treia categorie fac parte termenii: maramureșean = un apelativ artificial, dat de includerea satului în județul Maramureș, după reorganizarea administrativ-teritorială a țării, din anul 1968, prin decizie politică. Ardelean  (transilvănean) = din perspectiva geografiei devenirii etnice și, deci, al aparte-nenței la regiunile istorice românești, satul este situat în regiunea intracarpatică, deci în Ardeal (Transilvania); acesta este spațiul mental cel mai cuprinzător, în afară de frontierele țării. Român = ca apartenență etnică, istorică, lingvistică și culturală la poporul român, fiind locuitori în spațiul geografic al țării numită România. European = țara noastră face parte din structurile Uniunii Europene din anul 2007; însă conștiința faptului că sunt cetățeni europeni derivă din ele-mentul migraționist, mulți gârdăleni au locuit sau locuiesc și muncesc (vremelnic) în diverse țări europene (preponderent Spania, Italia, Franța, Germania), singuri sau cu întreaga familie, pentru a-și face un rost în viață. Cei mai mulți se întorc definitiv acasă, în cele din urmă (după 10-20 de ani); o parte vin doar în vacanțele de vară.

Centrul polarizator al comunei e alcătuit din triada Primărie, Biserică și Școală, adică sediile organizațiilor administrative, culturale și spirituale. În mod particular, pentru Gârdani, mai există un elemente care polarizează: Castelul Blomberg. Ba chiar îl definește uneori, pentru că mulți asociază decisiv loca-litatea Gârdani cu acest edificiu. Din punct de vedere simbolic, castelul are conotații negative, traducându-se prin “casa grofului / a stăpânului”, mai apoi, prin “casa de copii”. Pentru a schimba paradigma în mentalul colectiv, e nevoie de o destinație specială a clădirii, în viitor.

== Despre originea toponimului Gârdani ==

De regulă, pentru cercetări privind atestările documentare ale localită-ților din regiunile intracarpatice (Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș) se utilizează Dicționarul istoric al localităților din Transilvania (1967-1968). Autorul, Coriolan Suciu, consemnează următoarele atestări documentare pentru localitatea Gârdani: (1424) Ardanfalwa, Ardnfalwa, Hardanfalva, Kardanfalwa, (1470) Kordanfalwa, (1543) Ghardanffalwa, (1549) Gardanfalwa, (1570) Ger-danfalwa, (1612) Gardanfalva, (1733) Gerdány, (1750) Gardány, (1850) Giar-dány, (1854) Gardanfalva, Gîrdani, (1909-1919) Gârdani, Gardánfalva, (1968) Gârdani. 

De menționat că sursele lui C. Suciu pentru atestările localității Gârdani au fost: Petri Mór, Szilágy vármegye monographiája, vol. I-VI, 1901-1904, Buda-pesta, respectiv Buletinul Guberniului Provincial pentru Marele Principat Tran-silvania 1854, II Secțiune, Mănunchiul IV (partea românească cu chirilice). 

Un repertoriu mai extins al atestărilor documentare: Ardánfalva, Ardan-falwa, Kardánfalva, Kardanfalwa, Hardanfalva, Kardanfalwa, (1470) Kordan-falwa, (1543) Ghardanffalwa, (1549) Gardanfalwa, (1570) Gerdanfalwa, (1612) Gardanfalva (sursa: Petri, SzMon. III. 427.; Csánki I. 557); (1566-1569) Gar-danfalwa, Dominium Chieh (sursa: Prodan II. 195); (1697) Gárdánfalviak (SZT IV. 526); (1733) Gerdány (cK.); (1760-1762) Gardánfalva (cB.); (1800) Gár-dan-falva (El. 1800); (1808) pag. Gordánfalva, Garendorf, Gerdán (Lipszky); (1817) Gárdánfalva, (1827) Gárdánfalva (El. 1817, 1827); (1839) Gárdánfalva, Gor-dánfalva, Girdány, Gerdány (sursa: Lenk II. 10-11); (1850) Gárdonfalva (Népsz. 1850); (1850) Gardanfalva, Girdány (UES); Gardanfalva, Girdani (Bielz 486); (1863) Gardánfalva, Gordánfalva, (1877) Gardánfalva, (1882) Gárdánfalva, Gardani, Gardanifalva, (1893) Gardánfalva, Gárdánfalva (sursa: Hnt. 1863, 1877, 1882, 1893); (1909) Gârdani, Gardánfalva (Dicționar 1909); (1913) Gardánfalva (Hnt. 1913); (1921) Gârdani, Gardánfalva (Dicționar 1921); (1925) Gârdani (Leg. 95/1925); (1940-1944) Gardánfalva (1942 ≈ Gârdani) (Hnt. 1942, 1944); (1956) Gârdani (IAL);  (2004) Gârdani, comună (prin Legea 84/2004)[ https://www.arcanum.com/ro/online-kiadvanyok/ErdelyHelysegnevTar-erdely-bansag-es-partium-torteneti-es-kozigazgatasi-helysegnevtara-1/telepulesek-1C9/g-A59/gardani-A8C/]. 

În primele atestări documentare sunt consemnate variantele Ardanfalwa, respectiv Ardnfalwa (1424), ceea ce i-a determinat pe autorii lucrării despre comuna Gârdani (2007) să propună o derivare a numelui satului din apelativul *ardan, cu sensul de «grăsun (vier castrat)»: “Satul de atunci s-ar fi numit satul grăsunilor. Gârdălenii de azi nu-și amintesc ca locuitorii altor sate să-i fi poreclit vreodată grăsuni”[ Gârdani, file de cronică, p. 126-127.]. Pe bună dreptate, deoarece, în realitate, pare a fi o greșeală de transcriere (Ardanfalwa = Gardanfalwa), cum s-a întâmplat frecvent în perioada respectivă (vezi Brugia = Dragia pentru Drăghia; sau Lupsafalwa = Kupsafalwa, pentru Cupșeni etc.). 

Având ca premise atestările documentare din 1424, în lucrarea din 2007 se lansează ipoteza că satul Gârdani ar putea fi același cu cetatea Ară-niești, azi dispărută: “Istoricul maghiar Ianos Kadar (în Monografia comitatului Solnok-Dăbîca) pomenește că pe la 1241, odată cu invazia tătarilor, un cătun cu nume românesc, Arăniești («pământ răscolit»), locuit de șapte familii (dintre care una cu numele Crăciun, iar alta Gârdălean), ar fi dispărut după această dată” [Idem.]. În sprijinul acestei ipoteze e invocată o afirmație a istoricului Radu Popa: “Satele de pe domeniul Arăniești, cetate de pământ dispărută, se aflau pe malul de vest al Someșului, la actualul hotar dintre jud. Sălaj și Maramureș”[ Radu Popa, apud  Gârdani, 2007, p. 126-127.]. Se impune o precizare: Cetatea Arăniești se afla, într-adevăr, la hotarul dintre jud. Sălaj și Maramureș, însă pe malul de est a Someșului (nu de vest), între Benesat și Napradea, în satul Cheud, numit în documentele maghiare Arany-osvár, adică Cetatea Arăniești. Din vechea fortăreață feudală se mai păstrează și azi câteva ruine. Cunoscându-se locația precisă, suntem nevoiți să abandonăm ipoteza.

Pornind de la aceleași variante (transcrise eronat, în mod vădit) din anul 1424 (Ardanfalva, Ardanfalwa, Hardanfalva), cercetătorul clujean Onufrie Vin-țeler (2010) ajunge la concluzia că “avem a face cu rad. -ard, comun cu cel din Ardeal. (…) Nu este exclusă o origine a lui Ardan, destul de răspândit, antroponimică”[ O. Vințeler, Studii și cercetări de onomastică și etimologie, Editura Casa Cărții de Știință, 2010, p. 305.]. Evident, supoziția nu are susținere nici în legătură cu rad. -ard și nici în legătură cu antroponimul Ardan, pentru simplul motiv că forma Ardanfalva este mai degrabă opera unui copist, care a alterat denumirea corectă (în mod voit, din moment ce există mai multe situații de acest gen, de fiecare dată în legătură cu prima literă a toponimului).

În aceeași lucrare dedicată localității Gârdani (2007) sunt analizate și celelalte variante cu care e notat numele satului de către scribii cancelariilor maghiare (Kardanfalwa, Kordanfalwa, Gardanfalwa): “Semnificația denumirilor istorice ar putea fi legată de forma reliefului satului, sau de activități militaro-strategice desfășurate aici: gordan «movilă sub care se află un mormânt străvechi»; kordan «loc strâmt, drum îngust»; gârdă «loc de trecere»; gardă «oșteni de pază»“ [Gârdani, file de cronică, 2007, p. 126-127.]. 
În mod firesc, e necesar a fi epuizate toate ipotezele, chiar dacă de la început ele nu par a duce nicăieri.

De fapt, documentele consemnează străveziu și invariabil numele de Satul lui Gârdan (Gardanfalva, în magh.), ceea ce înseamnă că avem la bază un nume de persoană de forma Gârda sau Gârdan. Același antroponim îl regăsim și în alte nume de localități: Gârda, Gârda-Bărbulești, Gârda de Sus, Gârda Seacă, Gârde (toate în jud. Alba), respectiv Gârdești (în jud. Vaslui și în jud. Teleorman). Deci remarcăm prezența în toate regiunile istorice românești, ceea ce ne determină să presupunem că ar putea face parte dintr-un fond lexical vechi.

În analiza antroponimului, academicianul Iorgu Iordan (1983) asociază numele de familie Gârda și Gârdea cu bg. Gărda, iar N.A. Constantinescu (1963) susține că Gârd / Grăd provine din sl. gŭrdŭ “mândru”, de unde numele Gârdul, Gârde, Gârdea, Gârdani și Gârdăneasa. Deci etimonul toponimului Gârdani este adjectivul slav  gŭrdŭ, cu sensul de “mândru”.

În județul Maramureș, sunt 46 de persoane cu numele de familie Gârda, Garda[ Dicționar de frecvență a numelor de familie din Maramureș, Baia Mare, 2007.]. Antroponimele Gârdan sau Gardan nu sunt atestate; în schimb, într-o diplomă din 1459, care vorbește despre hotarele Sighetului, se pomenește toponimul Gordonpataka, adică Valea Gardanului[ I. Mihalyi, Diplome, 1900, p. 599.]. 
Prof. Vasile Frățilă (2004), de la Universitatea din Timișoara, analizând etimologia unor toponime de pe Valea Târnavei (Fața Gârdanului; Gârdan “pădure”; Gârdanu “o văgăună”; Podu Gârdanului “pod peste valea Gârdanului”) afirmă că numele de persoană Gârdan provine de la numele de localitate (cf. satul Gârda, jud. Alba + suf. -an) sau direct de la n.pers. Gârdan, pentru care cf. srb. Grdan, bg. Gărdan (&lt; adj. sl. gŭrdŭ “mândru”) [V. Frățilă, Cercetări de onomastică și dialectologie, 2004, p. 38.]. Sufixul -i este desinența care indică pluralul, în loc de suf. -ești. Cu alte cuvinte, propune aceeași origine slavă, cu sensul de mândru, frumos.

În schimb, prof. Onufie Vințeler, cercetând atestările de forma Gardanfalwa, Gerdanfalwa, propune o derivare dintr-un radical indo-european: “Cât privește celelalte forme, ele se întâlnesc frecvent în toponimia iraniană: Gerd, Gerde, Gird, Girde, care își au originea în limba curdă, cu sensul de «deal», «loc ridicat»; în letonă gerdas, prus. gerdaut, arm. kardam. (…) Se poate conchide că la baza toponimului românesc Gârda stă un radical indo-european gârd- cu sensul de «deal, ridicătură»“[ O. Vințeler, op. cit.]. 
Improbabilă și soluția propusă de P. Bilțiu (2013): “Prin derivarea de la substantivul gard plus sufixul -ani” [P. Bilțiu, Contribuții, 2013, p. 68.]. 

În concluzie, numele localității Gârdani derivă din numele de familie Gârdan, la care se adaugă suf. -i, în loc de suf. -ești (vezi localitățile Gârdești, în județele Vaslui și Teleorman), iar antroponimul Gârda(n) provine din adjectivul slav gŭrdŭ, cu sensul de “mândru” [Dorin Ștef, Dicționar etomologic al localităților, 2023.].

== Anul 1424 (în țară și în lume) ==

Prima atestare documentară a localității Gârdani (jud. Maramureș) da-tează din anul 1424, când s-au consemnat denumirile: Ardanfalwa, Ardnfalwa, Hardanfalva, Kardanfalwa[ Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania,  București, 1967-1968.].

Evenimente petrecute în anul 1424

- În data de 17 august 1424, are loc bătălia de la Verneuil (Franța), în urma căreia, englezii conduși de ducele de Bredford i-au înfrânt pe francezi și pe scoțieni. Conflictul militar a făcut parte din Războiul de 100 de ani dintre Anglia și Franța (mai precis dintre Casa de Plantagenet, care conducea Regatul Angliei și Casa de Valois), unul dintre cele mai sângeroase conflicte din Evul Mediu.

- În anul 1424, Sigismund de Luxemburg (1368-1437), unul dintre cei mai longevivi regi ai Ungariei (1387-1437), ultimul împărat din casa de Lu-xemburg al Sfântului Imperiu Roman (1433-1437), a desființat Prepozitura Sibi-ului (= instituție bisericească a sașilor transilvăneni) și a transferat proprietățile acesteia orașului Sibiu. Drepturile prepozitului au fost preluate de așa numitul plebanus (paroh orășenesc) al Sibiului. 

- În anul 1424 a avut loc expulzarea evreilor din Köln (Germania) de către comunitatea creștină din localitate[ Discursul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea la vizita la sinagoga din Köln, 19 august 2005: https://www.magisteriu.ro/discursul-papei-la-sinagoga-din-koln-2005/]. Dealtfel, procesele de expulzare ale evreilor erau frecvente în perioada medievală (de cele mai multe ori cu scopul de a le confisca averile), motiv pentru care evreii din Europa occidentală au emigrat mai târziu spre țările estice.

- În 1424 este atestat cel mai vechi manuscris slavon datat, “Omiliile lui Grigorie de Nazianz” (din Moldova) consemnând “activitatea lui Gavriil de la Neamțu, celebru copist de manuscrise slavone, alcătuitor de sbornice, caligraf și miniaturist”[ https://www.tribuna.ro/stiri/cultura/dosarele-patrimoniului-xxv-care-e-rostul-rugaciunii-cine-scrie-citeste-de-doua-ori-cum-se-dadeau-locurile-de-mitropolit-fara-scris-istoria-si-civilizatia-n-ar-exista-asa-143338.html.].

- În anul 1424, voievodul Alexandru cel Bun le dăruiește lui Toader și Lie, două persoane din neamul Mușatin, care-l slujeau cu credință, un loc în Tazlău (comună în jud. Neamț), lângă râu, să-și întemeieze o mănăstire, „să le fie lor uric de ctitorie, lor și copiilor lor și întregului neam în veac”. Dacă au construit sau nu acești bărbați mănăstirea, nu reiese din documente. E posibil să o fi construit însuși voievodul, așa cum îl vom întâlni menționat în pomelnicele vechi ale ctitorilor, întocmite de monahi [ Părintele Gheorghe Vartolaș, Mănăstirea Tazlău – 500 de ani de existență, Editura Trinitas, Iași, 1996.].

- În anul 1424, turcii au atacat mănăstirea Buna Vestire de pe „Colina Neprihăniților”, situată la poalele nord-estice ale Muntelui Penteli, din Grecia și au tăiat capetele tuturor călugărilor. Potrivit teologilor, Sfântul Efrem a scăpat nevătămat, deoarece se afla într-o peșteră în care obișnuia să se roage. Sfântul Efrem cel Nou a trăit de la vârsta de 14 ani în această mănăstire, unde a fost și martirizat. Moaștele Cuviosului Mucenic Efrem cel Nou au fost descoperite în anul 1950, de monaha Macaria[ https://www.basilica.ro].

- În anul 1424, în fruntea noroadelor se aflau conducători destoinici. Țările Române erau conduse de Alexandru cel Bun, domnitor al Moldovei între anii 1400-1432, fiul cel mare a voievodului Roman Mușat. Nicolae Csaki a fost voievod al Transilvaniei între anii 1401-1403, apoi între 1415-1426. Dan al II-lea a fost domnitor al Țării Românești între anii 1422-1426, nepot al domnitorului Mircea cel Bătrân. În Europa. Henric al VI-lea, din dinastia Lancaster, era rege al Angliei (1422-1461). Albert al V-lea era duce al Austriei, descendent din dinastia de Habsburg, ramura Albertină (1404-1439). Manuel al II-lea, împărat al Bizanțului, din dinastia Paleologilor (1391-1425). Ștefan Tvrtko al II-lea Tvrtkovic, rege al Bosniei, din dinastia Kotromanic (1421-1443). Ioan al V-lea cel Viteaz, duce al Bretaniei (1399-1442). Filip al III-lea cel Bun, duce al Burgundiei, din casa de Valois (1419-1467). Ioan al II-lea, rege al Castiliei, din dinastia de Trastamara (1406-1454). Janus, rege al Ciprului, din dinastia de Antiohia-Lusignan (1398-1432). Erik al VII-lea de Pomerania, rege al Dane-marcei (1412-1439). Carol al VII-lea, rege al Franței, din dinastia de Valois (1422-1461). Sigismund, rege al Germaniei, din dinastia de Luxemburg (1410-1434). Alexandru I cel Mare, rege al Gruziei, din dinastia Bagratizilor (1412-1442). Vytautas, mare duce al Lituaniei (1401-1430). Elisabeta de Gorlitz, ducesă a Luxemburgului (1412-1451) și Sigismund de Luxemburg (duce ereditar, 1419-1437). Filippo Maria, duce a Milanului, din familia Visconti (1412-1447); Principatul Monaco era condus de Ambrogio, senior din casa Grimaldi (1419-1427), Antonio, senior din casa Grimaldi (1419-1427) și Giovanni I, senior din casa Grimaldi (1419-1428). În Neapole, conduceau Ioana a II-a, regină din dinastia de Anjou, ramura de Durazzo (1414-1435) și Ludovic al III-lea, rege titular din dinastia de Valois-Provence (1419-1434). Ordinul teutonic era condus de Paulus von Russdorf, mare maestru (1422-1441). În Polonia era rege Vladislav al II-lea, din dinastia Jagiello (1386-1434). În Portugalia, Joao I, rege din dinastia de Aviz (1385-1433). În Savoia, Amedeo al VIII-lea cel Blând, conte (1391-1434); ulterior, antipapă. În Saxonia, Frederic al IV-lea cel Viteaz, markgraf din dinastia de Wettin (1407-1428). În Scoția, Iacob I, rege din dinastia Stuart (1406-1437). În Serbia (Kosovo și Metohija), Gheorghe Brancovic, conducător din dinastia Brancovic 1397-1427. În Serbia de Nord, Ștefan Lazarevic, cneaz (1389-1427). Statul papal era condus de Martin al V-lea, papă (1417-1431) și Clement al VIII-lea, antipapă (1423-1429). În Ungaria, Sigismund, rege din dinastia de Luxemburg (1387-1437). În Veneția, Francesco Foscari, doge (1423-1457). În Imperiul Otoman domnea Murad al II-lea, sultan din dinastia Osmană (1421-1444). În Orientul Îndepărtat. Chengzu (Zhu Di), împărat al Chinei, din dinastia Ming (1403-1424); Sejong (Yi To), rege în Coreea, din dinastia Yi (1419-1450); Muizz ad-Din Mubarak Șah al II-lea, sultan al Indiei, din dinastia Saidizilor (1421-1434); Șoko, împărat al Japoniei (1421-1428); Thao Lan Kham Deng, rege al Laosului (1416-1428).

== Alte atestări documentare ale unor localități, din județul Maramureș, din anul 1424 ==

Bicaz, în varianta Bykazfalwa, adică Satul Bicaz. În prezent, are rang de comună, având în componență satele Bicaz, Ciuta și Corni. Este situat în zona Codru, iar în perioada interbelică a aparținut de județul Sălaj, plasa Cehu Silvaniei[ Dorin Ștef, Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca, 2023, p. 115.]. Buteasa, în varianta Buchonfalwa, despre care N. Drăganu (1933) afirmă: “În partea întâi putem vedea rom. bucin, buciun”. Dacă notarea este corectă, înseamnă că satul putea să se numească, până la un moment dat, Bucium, după care și-ar fi schimbat denumirea (două secole mai târziu) în Buteasa. Satul Buteasa aparține de orașul Șomcuta Mare și este situat în zona Chioar[ Dorin Ștef, op. cit. p. 146.]. Cărbunari, în varianta  Karbonal, care este defapt transcrierea în limba maghiară a oiconimului românesc Cărbunari. Satul Cărbunari aparține de comuna Dumbrăvița și este situat în zona Chioar, Transilvania de Nord, Zona Metropolitană Baia Mare[ Idem, p. 153.]. Cernești, în varianta Charnakapolnok, în traducere din limba maghiară Capela Neagră. Denumirea satului s-a schimbat în secolul al XVII-lea, devenind Satul Cerna, apoi Cernești. Are rang de comună și este situată în zona Chioar, subzona Fisculaș, Transilvania de Nord[ Idem, p. 158.]. Copalnic Mănăștur, în varianta Monosthoros-Kapolnok, în traducere din limba maghiară, Capela Mănăstirii. Denumirea oficială actuală este o adaptare fonetică din varianta în limba maghiară. În prezent, are rang de comună având în componență mai multe sate: Berința, Cărpiniș, Copalnic, Copalnic Deal, Copalnic-Mănăștur (reședință), Curtuiușul Mic, Făurești, Lăschia, Preluca Nouă, Preluca Veche, Rușor, Vad. Este situată în zona Chioar, Transilvania de Nord[ Idem, p. 178.]. Fărcașa, în varianta villa valachalis Farkasazow, adică Satul românesc Valea (seacă) a lupului sau Valea lui Lupu. Fărcașa are rang de comună, având în componență satele Fărcașa, Buzești, Sârbi și Tămaia. Este localitate limitrofă cu comuna Gârdani[ Idem, p. 213.]. Mesteacăn, în varianta Nyires, despre care presupunem că a tradus un nume românesc Mesteacăn sau Mestecăniș: “Mesteacănul e Nyiresfalva, pentru că [la] mestecăniș se zice nyires”, nota N. Iorga în anul 1906. Apoi, începând cu anul 1543, în acte apare sporadic denumirea de Kys Nyires (=Mesteacănul Mic), spre a se diferenția de o altă localitate cu nume asemănător, situată nu departe, pe malul Someșului, tot în ținutul Chioarului – Mireșul Mare (Nagy Nyires, adică Mesteacănul Mare). Satul Mesteacăn face parte din comuna Valea Chioarului și este situat în zona Chioar, Transilvania de Nord[ Idem, p. 270.]. Săliște, în varianta Kecskefalva, Kecskéfakva, adică un posibil micro-toponim local de genul *Poiana Căprioarelor/Ciutelor. Din anul 1733, apare denumirea alternativă Săliște (Szelistye), toponim derivat din substantivul regional săliște, cu sensul de “sat pustiit; locul pe care a fost așezat un sat; vatra satului”. Este un sat aparținând de comuna Băsești, zona Codru[ Idem, p. 339.]. Tămășești, în varianta Egerbegh, adică Valea Arinilor. La începutul secolului al XVIII-lea, denumirea se schimbă în Tămășești, din numele de familie Tămaș / Tamaș derivat din magh. Tamás “Toma”. Satul Tămășești aparține de comuna Ariniș și este situat în zona Codru, Transilvania de Nord[ Idem, p. 383.]. Vad (Copalnic), în varianta Rewkapolnok, Revtapoly, în traducere din limba maghiară, Copalnic Vad, dat fiind faptul că satul a aparținut mereu de comuna Copalnic-Mănăștur (zona Chioar, Transilvania de Nord)[ Idem, p. 404.].

== Repere istorice (1424-2024) ==

După înfrângerea dacilor de către armata lui Traian, romanii au pătruns, în nord, până la Porolissum (Sălaj), unde au construit fortificațiile cunoscute sub numele de Limes dacicus[ Dumitru Pop, Folclor din zona Codrului, Baia Mare, 1978, p. 9-10.]. În Ținutul Codrului, inclusiv zona în care se află satul Gârdani, locuiau dacii liberi (la fel și în Maramureșul istoric). În această zonă s-ar fi retras rămășițele armatei lui Decebal, înfrântă la Sarmisegetusa: “Capitala căzuse, nu însă și poporul dacilor. Decebal cu oștirea rămasă se retrăsese încă de mai înainte spre nord, în munții care erau tăria țărei sale”[ A. D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, 2013, p. 154.]. Rămânând în afara hotarelor Imperiului Roman, triburile dacice din nord-vestul Transilvaniei (în această regiune, pe râul Someș, ar fi sălășluit un trib dacic cu numele ansamensii [ https://www.academia.edu/62204062/NEAMURILE_DACILOR_TRIBURI_DACICE.]) au înfruntat de nenumărate ori cohoartele străine, însă în cele din urmă s-au supus procesului de romanizare (grație relațiilor economice și sociale), care a dus la formarea poporului român.

În a doua jumătate a secolului al VII-lea în teritoriile ocupate de poporul român au pătruns slavii, “care au ocupat întreaga Transilvanie, precum și Ținutul Codrului” [Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 43.]. Până la sfârșitul primului mileniu, slavii au fost asimilați de populația daco-română.

Pe la începutul secolului al X-lea, populația din teritoriile românești a recurs la organizarea socială sub forma obștilor sătești conduse de cnezi, “oameni buni și bătrâni”, aleși de comunitatea sătească [Ștefan Pașcu, Voievodatul Transilvaniei, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1971, apud Chita, 2018, p. 43.]. Dacă satul Gârdani a existat deja, e posibil ca în această perioadă să fie ales un oarecare Gârda(n) în funcția de cneaz al satului și de la numele lui să primească denumirea și așezarea.

Secolele IX-XI sunt marcate de “apartenența Ținutului Codrului la Voievodatul lui Menumorut”[ Ștefan Pașcu, Voievodatul Transilvaniei, 1971; Dumitru Pop, Folclor din zona Codrului, 1978, p. 9-10; Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 44.], constituind extremitatea nord-estică și “ținta ata-curilor feudalilor unguri în expansiunea lor către răsărit” [Dumitru Pop, Folclor din zona Codrului, Baia Mare, 1978, p. 9-10.]. În cele din urmă, Transilvania este cucerită de către maghiari (în intervalul 900-1200): “În decursul acestei cuceriri, maghiarii au căutat să atragă de partea lor conducătorii locali - cnezii și voievozii, iar o parte din ei, din dorința de a deveni stăpâni feudali, s-au alăturat puterii maghiare”[ Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 44.].

În secolul al XII-lea, noua stăpânire impune o nouă organizare adminis-trativ - politică, sub forma comitatelor. Satul Gârdani devine granița de nord a comitatului Solnocul de Mijloc (comuna Fărcașa făcea parte din comitatul Sătmar).

Vreme de 100 de ani (1378-1470), Ținutul Codrului a fost domeniu feudal al voievozilor maramureșeni Balc și Drag[ Balc, fiul lui Sas și nepot al voievodului Dragoș, a fost voievod al Moldovei fiind  alun-gat de pe tron de Bogdan I; Drag este fratele lui Balc. În anul 1365, regele Ludovic le-a conferit lui Balc și Drag titlul de comite și întreg voievodatul Maramureșului (care a aparținut lui Bogdan). În anul 1378, primesc în plus și comitatul Sătmar.]. În perioada respectivă, satul Gârdani era parte componentă a comitatului Sătmar (cei doi voievozi au stă-pânit comitatele Maramureș și Sătmar), abia spre sfârșitul secolului XV intrând în comitatului Solnocul de Mijloc.

1424

- Prima atestare documentară a localității Gârdani datează din anul 1424, în variantele (corupte) Ardanfalwa, Ardnfalwa, Hardanfalva, Kardanfalwa[ Petri Mór, Szilágy vármegye monographiája, vol. III, 1902, p. 427 (traducere după original). Din păcate, nu se precizează la ce documente se face referire.]. “În 1424, Gârdani era o așezare mică formată din 46 familii, așezată la o distanță de 2 km, pe direcția nord-vest, de actuala așezare. Locul respectiv se numește și acum La Colibi, Valea Jotii, Dealul Ursoi” [Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 33 (nu e precizată sursa oficială).]. Localitatea făcea parte din comitatul maghiar Sătmar.
1437

- În nordul Transilvaniei, pe dealul Bobâlna, nu departe de Dej (situat la nici 100 km de Ulmeni), în anul 1437 izbucnește o răscoală a țăranilor români împotriva feudalilor maghiari, după ce episcopul catolic al Transilvaniei, Gheorghe Lepeș, a cerut să se plătească zeciuiala într-o singură tranșă. Cu certitudine că această răzvrătire a avut ecouri și în satele din lunca Someșului a comitatului Solnocul de Mijloc.

1470

- Localitatea Gârdani este atestată documentar în varianta Kordanfalwa[ C.Suciu, Dicționarul istoric al localităților din Transilvania (1967-1968).].

1476

- În 1476, satul Gârdani aparținea de Comitatul Sătmar (Szatmár vm.), după cum rezultă din Monografia județului Sălaj (1902), redactată de Petri Mór: “În timp, a aparținut câteodată de comitatul Solnocul de Mijloc, sau de comitatul Sătmar în 1476”[ Petri Mór, Szilágy vármegye monographiája, 1902, p. 427.].

1491

- “În documentele vremii se menționează că, în anul 1491, Someșul a depășit cotele de inundații cu peste 5 coți, iar localnicii [din Gârdani] au fost nevoiți să-și părăsească gospodăriile acoperite de ape, refugiindu-se pe deal” [Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 20.].

În secolele XVI-XVII, Ținutul Codrului (inclusiv satul Gârdani) a făcut parte din Partium și a aparținut când Principatului autonom al Transilvaniei, când Austriei [Dumitru Pop,  Folclor din zona Codrului, Baia Mare, 1978, p. 9-10.]. 

1514

- În aprilie 1514, în Transilvania a izbucnit Războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja, ca urmare a nemulțumirilor împotriva asupririi feudale. Oastea țărănimii a cucerit mai multe târguri și cetăți de pe Mureș, dar răscoala a cuprins tot teritoriul. A fost înăbușită cu ajutorul armatei regale maghiare.

1543

- În anul 1543, iobagii din Gârdani (Ghardanffalwa) a lui Drágfy Gáspár au fost impozitați după 3 „porți”[ Petri Mór, op. cit, p. 427.] (= se considera o poartă, cea pe care poate intra un car cu produse agricole).

1549

- În 1549, iobagilor văduvei ai lui Grágfy din Gârdani (Gardanfalwa) li s-a impus un impozit de 2 „porți”[ Petri Mór, op. cit, p. 428.].

1566

- Conscripția urbarială de la 1566, pentru domeniul Cehu-Silvaniei, cuprinde un târg (Cehu-Silvaniei) și 44 de sate, printre care și satul Gârdani (Gardanfalwa) [Prodan, Iobăgia în Transilvania în sec. XVI-lea, vol. II, 1968, p 195. ].

- În perioada medievală, satele românești erau grupate în voievodate. În 1566, peste satul Gârdani (dar și Sălsig, Tohat, Asuajul de Jos, Bârsăul de Sus, Bârsăul de Jos, Borslyk) stăpânea (administra) voievodul Simon Göre[ Prodan, op. cit., p. 196.]. Tot în Gârdani, în funcția de crainic era un Simion Tohatty[ Prodan, op. cit., p. 197.].

- Urbariile din 1566 (dar și cel din 1569) notează și sesiile pustii (desetae). În satele înscrise la 1566, ele se totalizează la 94. Unii au murit fără urmași. Alții au plecat sau au fugit fără să spună de ce. Dar sunt multe înregistrări ca fiind pustiite de turci. În Sălsig, “sunt 10 loturi de teren pustii, ai căror locuitori au fost parte uciși de turci, parte morți fără urmași. În Tohat, 8 (loturi) pustiite de turci care și-au pus tabără aici. (...) În Gârdani, 8 sesii pustii: 1 ucis de turci, 1 și-a ucis vecinul și a fugit” [ Prodan, op. cit., p. 198.]. 

- Renta datorată stăpânului de către posesorii pământului (censul) se plătea în bani: o dată pe an sau la două termene (la Sângeorz și la Sânmihai). Principele Gheorghe Bathory a ridicat censul în mai multe din sate. Censul luat înainte la un singur termen, l-a luat la amândouă termenele în aceeași sumă. În Sălsig l-a ridicat de la 4 florini la 16 florini. În Tohat, de la 2 florini, la 10. Pentru satul Gârdani [ Prodan, op. cit., p. 199.], de la 4 florini, la 14.

- În ceea ce privește daturile în natură, colonii din Gârdani plăteau “ca în altă parte”, adică în jur de 33 de dinari, pentru vaca de trei ani pe care trebuiau să o dea în dare (tretina)[ Prodan, op. cit., p. 200.]. O altă taxă era numită “strunga”, pentru care “se lua o oaie de la cei care aveau oi”. “Doar la Gârdani de spune că din oi dau dijmă întreagă (decimam integram), obligație valabilă poate în întreg voievodatul. Dar aceasta trebuie să fi fost iarăși numai un abuz al lui Bathory. Căci la Odești sau în satele voievodului Ion Bolea, se notează, în ce privește strunga, că la ei nu fusese în obicei, dar că Bathory obișnuia să le ia împotriva vechiului obicei (praeter veterem morem), de la fiecare, care avea oi, câte o oaie. Din capre le lua de asemenea una. Pe acestea le lăsa la ei (la cei care le-au dat) să le hrănească și apoi le vindea tot lor”[ Prodan, op. cit., p. 209.]. 

1569

- În anul 1569, prin  înscrisul principelui Báthori Győrgy, Gârdaniul a fost donat de János Zsigmond lui Gyulafi László [Petri Mór, op. cit, p. 428.].

1570

- Localitatea Gârdani este atestată documentar în varianta Gerdanfalwa [C.Suciu, Dicționarul istoric al localităților din Transilvania (1967-1968).].

1585

- În 1585, în vinerea de după ziua Înălțării Domnului, judecătorii ecumenici Sándorházi János și Baksai Bálint, în numele comitatului Solnocul de Mijloc, prin diploma emisă la Gârdani, au „prezentat principelui transilvan, Báthori Zsig-mond, milostivul nostru domn, plângerea lui Gyulafi István, cum că fărcășenii pustiesc (=defrișează) pădurea lor în limita hotarului Pârâului Noroios („Sáros-Patak”) [Petri Mór, op. cit, p. 428.].

1591

- În 21 august 1591, principele Transilvaniei, Sigismund Báthory (1572-1613) încuviințează ca juzi aleși ai Gârdaniului și Fărcașei să împartă teritoriul între Gyulafi István și Szatmári Mikloș[ Idem.].

1595

- În 12 octombrie 1595, principele Transilvaniei, Sigismund Báthory, a îngăduit lui Rátóti Gyulafi László ca să dispună liber de proprietatea sa de aici.

1599

- Prin Ținutul Codrului trecea, la sfârșitul anului 1599, granița stăpânirii lui Mihai Viteazul [Dumitru Pop,  Folclor din zona Codrului, Baia Mare, 1978, p. 9-10.].

1604

- În 1604, satul Gârdani, fiind proprietatea lui Sütö Győrgy, și aparținând de comitatul Solnocul de Mijloc, a fost impozitat cu 4 florini[ Petri Mór, op. cit, p. 428.].

1611

- În 22 ianuarie 1611, principele Transilvaniei, Gabriel Báthory (1608-1613) îi atribuie Gârdaniul căpeteniei Rátóti Gyulafi László. Prépostvári Zsigmond a adnotat cu scris de mână că el a procurat proprietatea familiei Gyulafi și că a donat-o pe veci finei Gyulafi Borbála. Într-o altă diplomă din 1611, principele Gabriel Báthory atribuie aceeași proprietate aceluiași Préspostvári Zsigmond  și soției Széchi Katalin, inclusiv lui Gyulafi Számuel, Zsuzánna și Borbála, orfanilor lui László („orphanis olim Ladislai Ginlafy”)[ Idem.].

1612

- Localitatea Gârdani este atestată documentar în varianta Gardanfalva[ C.Suciu, Dicționarul istoric al localităților din Transilvania (1967-1968).].

1614

- Gyulafi Laszló lasă Gârdaniul ca zălog (pentru o datorie) băimăreanului Sűtő Győrgy. În 13 mai 1614, văduva lui Gyulafi, Széchi Kata, la plângerea adresată convenției de la Mănăstur Cluj, cere să fie declarat nul acest act. Dar la 5 ianuarie 1616, judecătorii comitatului Solnocul de Mijloc impun mențiunea zălogului pentru bani datorați lui Sűtő Győrgy de către Széchi Kata [Petri Mór, op. cit, p. 429.].

1627

- În anul 1627, când se face succesiunea Cetății Cehu, proprietate a familiei Gyulafi, Gârdaniul este atașat Mânăului (dacă nu alcătuiesc 150 de case, se complectează din celelate sate). Cele cinci locuri virane s-au repartizat astfel: Széchi Kata și Gyulafi Sámuel cedează locurile virane pentru locuri de casă, pentru a fi construite de Gyulafi Borbála și care nu poate avea pretenții de la Széchi Kata și fiul ei[ Idem.].

1630

- În jurul anului 1630, în Gârdani funcționau cel puțin două mori (e de presupus că se referă la mori instalate pe râul Someș), după cum rezultă din Monografia lui Petri Mór, din 1902: “Gyulafi Borbála a luat abuziv două mori din hotarul Gârdaniului...“ [Petri Mór, op. cit, p. 430.].

1646

- Dintr-un act emis în 13 mai 1646, prin care se împarte proprietatea din Gârdani a lui  Barcsai Juditha, aflăm că în hotarul Lucăceștiului funcționa “spânzurătoarea Gârdaniului” [Idem.]. Faptul este confirmat și de tradiția locală, care reține că spânzurătoarea funcționa în locul numit Pe fag, în capătul Uliții Cerna, pe drumul ce duce la râu, spre Lucăcești.

1671

- În 23 septembrie 1671, Barcsai Zsigmond (fiul lui András Barcsai, unul dintre căpitanii voievodului Mihály, și care a deținut funcția de guvernator al Szolnokului, între 1628 și 1648) atribuie dreptul de proprietate asupra Gârda-niului și Lucăceștiului lui Kapi György, Gróf Balassa Imré, Barcsai Judit și Bethlen Farkas Ostrosith Borbálá [Petri Mór, op. cit, p. 431.].

1676

- În 22 mai 1676  a fost emis un document cu titlu „Szilagy-Cseh Urbarium”, în care, printre altele, sunt enumerați iobagii aparținând cetății Cehu; pentru zona Gârdani, apar 2 iobagi și 4 parcele pustii [Idem.].

1682

- Satul Gârdani a fost distrus, înainte de 1682, de turci, haiduci sătmăreni și de curuți (= participanți la răscoala antihabsburgică) [ Petri Mór, op. cit, p. 427.].

1697

- Localitatea Gârdani este atestată documentar în varianta Gárdánfalviak[https://www.arcanum.com/ro/online-kiadvanyok/ErdelyHelysegnevTar-erdely-bansag-es-partium-torteneti-es-kozigazgatasi-helysegnevtara-1/telepulesek-1C9/g-A59/gardani-A8C/].

1699

- În secolul al XVII-lea s-a construit, în Gârdani, o biserică de lemn, de rit ortodox, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” (care, ulterior, la începutul secolului al XIX-lea, a fost vândută locuitorilor din Arduzel). Istoricul Traian Ursu susține că lăcașul de cult datează din anul 1650[ Traian Ursu, Repertoriul bisericilor de lemn din zona Codrului (manuscris), p. 5-6,], însă autorii proiectului Biserici de lemn din Zona Codrului, realizat în anul 2021, susțin că „descifrarea inscripției nu este confirmată de datarea dendrocronologică, de unde aflăm că arborii din care a fost construită biserica au fost tăiați în 1699 sau câțiva ani mai târziu”[ https://codru.culturamm.ro/biserica-de-lemn-sfintii-arhangheli-mihail-si-gavril-din-arduzel/]. 

1705

- În 11 noiembrie 1705, în localitatea Jibou (la nici 30 de km de Gârdani), a avut loc o bătălie importantă între oștile transilvane, conduse de principele maghiar Francisc Rákóczi al II-lea și trupele austriece conduse de generalul Ludwig von Herbeville. De precizat că la Răscoala Curuților (1703-1711), împotriva domi-nației habsburgice, au participat și mulți români. “Lupta de la Jibou a fost pier-dută de Rakoczi și aici începe tragedia lui și căderea totală a Ardealului în mâna Austriei. Atacul s-a început dimineața, iar la 3 ceasuri după prânz coruții erau bătuți cu desăvârșire, câzând dintre ei vr'o 6.000 și pierzând 60 de steaguri, 28 de tunuri; dintre imperiali au căzut numai 500. Numele lui Rakoczi a rămas în tradițiile poprului nostru, care îi zice Racolța. Fiind bătuți soldații lui Rakoczi, Ardealul ajunge sub stăpânirea austriecilor. (...) Luptele curuților au adus țara într-o nespusă mizerie. Au mai venit tot atunci lăcustele, așa că scumpetea era grozav de mare”[ D.Stoica, I. Lazăr, Schiță monografică a Sălagiului, Șimleul Silvaniei, 1908, pp. 23-24].

1715

- În anul 1715, 6 iobagi și 4 jeleri (zilieri) din Gârdani, în total 10 gospodării, plăteau taxe, din care un maghiar, un german și 8 români. Cinci ani mai  târziu, plăteau taxe 7 iobagi, 9 jeleri, în total 16 gospodării, majoritatea fiind români [Petri Mór, op. cit, p. 431.].

- În anul 1715 populația satului Gârdani număra 90 de suflete, din care 9 maghiari, 9 germani și 72 de români [Idem.]. 

1716

- În 6 iulie 1716, papa Clement al XI-lea a emis decretul Indulgendum esse, prin care a început procesul de organizare a Bisericii Unite cu Roma, ca parte a Bisericii Catolice. Unirea Bisericii din Ardeal s-a produs prin Sinodul de la Alba Iulia din 1698. Acest eveniment va avea repercusiuni și asupra comunității din Gârdani, deoarece s-a consemnat opțiunea localnicilor de a se uni cu Roma, din punct de vedere confesional, pe parcursul secolului al XVIII-lea.

1717

- La începutul veacului al XVIII-lea, tătarii au prădat în Sălaj, au precizat autorii Schiței monografice a Sălagiului (1908). Mai exact, “la 1717, au năvălit din nou tătarii, lăsând în urma lor numai plânsete și sărăcie. I-au bătut însă mara-mureșenii atât de cumplit, la valea Borșei, încât n-au mai intrat în Ungaria, mântuind din robia lor 15 mii de oameni”[ D.Stoica, I. Lazăr, op. cit, p. 25.]. Contextul acelor evenimente a fost oferit de războiului austro-turc din 1716-1718: “Victoriile austriece provoacă răscoale țărănești în Moldova și Țara Românească, precum și uneltirile par-tidelor boierești rivale împotriva domnitorilor fanarioți Mihai Racoviță și Nicolae Mavrocordat. Domnitorul moldovean Racoviță, amenințat de tentativa boierilor ostili de a-l captura și a-l preda austriecilor, recurge la o stratagemă menită să-i salveze tronul: cheamă tătarii din Bugeac să prade regiunea dintre Siret și Carpați, dominată de partida boierească rivală. La începutul lunii august 1717, sultanul, aflat cu oștile în fața Belgradului, dă poruncă domnitorului moldovean ca, însoțit de hanul tătar Agiamet-Gherci, de generalul Colceag-Aga, un renegat maghiar, precum și de generalul ce luptase sub steagurile principelui Rakoczi al II-lea, groful Eszterhazy, să năvălească în Transilvania, pentru a crea presiuni asupra armatelor austriece. Aceste forțe aliate constau în 10.000 de tătari ai hanului, 700 ai lui Colceag și 3.700 de moldoveni. Trec, în ziua de 17 august 1717, peste Mestecăniș și peste Munții Suhardului, iar în ziua următoare ajung să intre peste hotarul Ardealului la Rodna și Bistrița. Aici însă, în 24 august, domnul moldovean primește vestea că oastea turcească a fost înfrântă la Belgrad și în consecință ia hotărîrea să se întoarcă în Moldova. Tătarii în schimb nu renunță la scopul incursiunii lor plănuite pentru prăzi și robiri de femei și copii creștini și coboară pe Someșul Mare până la Dej, jefuind cumplit satele întâlnite în cale. Urmează apoi firul Someșului spre Baia Mare, Seini, Medieșu Aurit, de unde au luat-o spre Micula, Halmeu, iar de aici pe Valea Tisei au pătruns în Maramureș”[ Emil Domuța, art. 300 de ani de la victoria românilor din Borșa asupra tătarilor, în Graiul Maramureșului, din 4 septembrie 2017.]. Deși nu există mărturii directe, se pare că satul Gârdani s-a aflat în calea năvălitorilor, fiind situat în lunca sălăjeană a Someșului, pe relația Dej - Ileanda - Jibou - Benesat - Ulmeni.

1720

- În anul 1720, în Gârdani erau “144 suflete, toți români”[ Petri Mór, op. cit, p. 431; Latiș, Monografie, 1967, p. 229.]. 

1733

- La 1733, în satul Gârdani (Gerdány) erau “30 familii români, cu preotul lor, Vazul”[ Latiș, Monografie, 1967, p. 229.]. 

1750

- În anul 1750, în Gârdani (Gardány) erau 336 români de confesiune greco-catolică[ Petri Mór, op. cit, p. 432; Latiș, Monografie, 1967, p. 229.].

1760-1762

- Conform Conscripției ortodocșilor și greco-catolicilor, întreprinsă de generalul Buccow (“plină de falsuri”), în Chioar, în cele 88 de sate conscrise, existau 1.005 familii unite și 3.607 ortodoxe. În satul Gârdani, ar fi fost doar 2 familii de “uniți” (=greco-catolici) și 85 de familii de ortodocși. Casă parohială și biserică ar fi avut doar ortodocși[ Îndrumător bisericesc misionar și patriotic, Cluj-Napoca, 1987, apud File de cronică, 2016, p.268-269.].

1751

- Un copist cu numele Popa Vasile, originar din Moldova, peregrin prin Mara-mureș, apoi Cluj, Bihor și Sălaj, ar fi ajuns în anul 1751 în localitatea Gârdani, unde a copiat Antologhierul de la Durușa[ Aurel Socolan, Circulația cărți..., 2005, p. 50.]. După unii autori, Vasile Popa zis Dascălul este același cu Vasile Popa Moldoveanul și zugravul de la Gârbău, însă fără nici o legătură cu copistul de la Nănești (1692)[ G. Ștrempel, Copiști de manuscrise românești până la 1800, București, 1959, p. 226, apud A. Socolan, op. cit., p. 50; vezi și Marius Câmpeanu, Copiști și manuscrise din Ma-ramureș (sec. XVI-XVIII), în Marmatia, revistă editată de Muzeul Județean Maramureș, nr. 8/2, Baia Mare, 2005, p. 29.]. Nu se cunosc mai multe detalii privind împrejurările în care Popa Vasile ar fi ajuns la Gârdani și cât timp a locuit aici.

1769

- În anul 1769 (după alți autori, în anul 1806 sau 1815) biserica de lemn din Gârdani, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” este vândută comunității românești greco-catolice din Arduzel, probabil cu scopul de a finanța ridicarea unui nou lăcaș de cult[ https://codru.culturamm.ro/biserica-de-lemn-sfintii-arhangheli-mihail-si-gavril-din-arduzel/]. 
1780

- Ludwig Wohlfart Alexander von Blomberg (1738-1807) primește, ca danie de la Împăratul Iosif al II-lea, un domeniu la Gârdani, în nordul Transilvaniei. În același an începe și construcția castelului, ce va fi terminată în 1821. Ludwig von Blomberg era originar din Detmold și era judecător al curții princiare și administrator al districtului rural Kreis/Lippe din landul Renania de Nord-Westfalia. La momentul daniei imperiale avea vârsta de 42 de ani, era văduv și avea un copil[ File de cronică, 2016, p.293.]. 

1781

- În 14 octombrie 1781, Dumitraș Onu din Gârdani a cumpărat, cu șapte zloți, “pe seama sfintei Biserici din Gârdani”, o carte bisericească numită Strastnic, tipărită la Blaj în 1773. Pe coperta spate s-a găsit următoarea însemnare: „Această carte sfântă s-au cumpărat de la Ignatie din Blaj și au cumpărat Dumitraș Onu pe sama sfintei Beserici Gârdani cu 7 zloți. Și cine s-ar întâmpla să strămute de aici să fie afurisit de 318 părinți. Anul D(omnu)lui 1781, octombrie 14 zile”[ A. Socolan, Circulația cărți..., 2005, p. 232.]. 

1783

- La 3 ani după ce a primit Domeniul din Gârdani, Ludwig von Blomberg s-a recăsătorit cu Catrine Sophie Friederike Schott, o femeie de 30 de ani, cu care a avut 8 copii[ https://2mnews.ro/tranzactie-castelul-blomberg-din-gardani-cumparat-in-2015-scos-la-vanzare-cu-12-milioane-de-euro-restabilim-si-istoria-reala-a-proprietarilor-pana-acum-mistificata-prin-autosuficienta-si-de-ero/]. 

- Probabil în anul 1783 (sau în anii următori) a fost cumpărată o carte bise-ricească (un Octohoi, carte de cântări a cultului vechi ortodox, care organizează slujbele care au loc într-o săptămână), tipărită la Blaj, în 1783, pentru Biserica din Gârdani și pe care s-a găsit însemnarea: „Om luatu pe 6 zloți”[ A. Socolan, op. cit.].

1784 

- Potrivit datelor statistice pentru parohiile aparținătoare diecezei de Gherla (1914), în anul 1784, în satul Gârdani a fost edificată noua biserică, de rit greco catolic, cu hramul “Sfinții Arhangheli”, construită din lemn, după ce vechea biserică (ortodoxă) a fost vândută comunității din Arduzel[ Șematismul veneratului cler al diecezei greco-catolice române de Gherla pe anul 1914, apud File de Cronică. Ținuturile Chioar, Codru, Lăpuș și Maramureș, 2016, p. 553.].

- În anul 1784, țărănimea iobagă din Transilvania se revoltă împotriva asupririi feudale maghiare. Răscoala lui Horia, Cloșca și Crișan s-a întins în Munții Apu-seni, până la ocnele din Maramureș.

1785

- În perioada 1785-1790, satul Gârdani a făcut parte din comitatul Solnocul de Mijloc (Közép-Szolnok vm)[ https://www.arcanum.com/ro/online-kiadvanyok/ErdelyHelysegnevTar-erdely-bansag-es-partium-torteneti-es-kozigazgatasi-helysegnevtara-1/telepulesek-1C9/g-A59/gardani-A8C/].

1786

- O situația statistică în urma recensământului din 1786: în satul Gârdani erau 79 de case, 92 de familii, 572 locuitori (din care, bărbați = 298 și femei = 273), 2 nobili[ File de cronică, 2016, p.304.] (Ludwig Wohlfart Alexander von Blomberg și soția sa, Catrine Sophie Friederike Schott).

1797

- Lista contribuabililor din Gârdani, la efortul de război din 1797, este compusă din proprietari principali: grof Bethlen Gergely, grof Toldalagi Lásló, grof Gyulai József și Dárai (de Dára); nobili chiriași contribuabili: Giez Krecsun și Pap Lup; ofițer domnesc salariat: Mânzul Mihaly; preot Cziriz Petre, cantor/diac Deák Gligoria, morar Rusz Gyorgye (Rus Gheorghe)[ Petri Mór, op. cit, p. 431.].
La începutul secolului al XIX-lea, satul Gârdani făcea parte din Comitatul Solnocul de Mijloc, plasa Cehu Silvaniei. Potrivit unui recensământ efectuat de autorități, în localitate erau 4 nobili, 71 de supuși și o sesie părăsită (sesie = lot de pământ, parte dintr-un domeniu, asupra căruia, țăranul dependent avea drept de posesie în schimbul rentei către stăpânul feudal). Din aceleași documente reiese că în Gârdani erau 50 de iobagi, care munceau 193 iugăre cadastrale de teren arabil și 33 de iugăre de fânațe[ Géza Kovách, Situația iobăgimii din Sălaj la începutul secolului al XIX-lea, în Acta Mvsei Porolissensis, V, Zalău, 1981, p. 438 și 444. ].

1800

- Localitatea Gârdani a fost atestată documentar în varianta Gárdanfalva și făcea parte din comitatul Solnocul de Mijloc (C. Szolnok Mediocris, in Circulo Superiori, Processu Szilágy-Csehiensi)[ https://www.arcanum.com/ro/online-kiadvanyok/ErdelyHelysegnevTar-erdely-bansag-es-partium-torteneti-es-kozigazgatasi-helysegnevtara-1/telepulesek-1C9/g-A59/gardani-A8C/].

1805

- Din rapoartele prim-pretorilor din Comitatul Solnocul de Mijloc, realizate în 1805,  reiese că funcționau școli cu învățători în satele: Băsești, Săliște, Stremț, Odești, Gârdani, Tohat, Sălsig ș.a[ Valentin Băințan, Băsești - “Mica Romă” de sub poalele Codrului: Contribuții istorice, Baia Mare, 2000, apud File de cronică, 2016, p.325.]. 

- În anul 1805, „pentru menținerea liniștii publice” din Gârdani erau nominalizați, pentru a participa călare (înarmați) sau pedestru, următorii: Grof Bethlen Ger-gely, nobil scutit de taxe; locuitori liberi, plătitori de taxe: Pap Lup, Gicz Găvrilă, Drăguș Tymoftie, ultimii doi pedestri[  Petri Mór, op. cit, p. 431.].

1807

- Ludwig Wohlfart Alexander von Blomberg a murit la 11 martie 1807 (avea 68 de ani). Construcțiile proprietății de la Gârdani nu erau finalizate. Moștenirea a intrat în posesia primului său născut, Georg Moritz Ludwig Ernst von Blomberg (1770-1818) (băiatul din prima căsătorie), absolvent de Drept și la acea vreme consilier al Guvernului prusac din Münster[ https://2mnews.ro/tranzactie-castelul-blomberg-din-gardani-cumparat-in-2015-scos-la-vanzare-cu-12-milioane-de-euro-restabilim-si-istoria-reala-a-proprietarilor-pana-acum-mistificata-prin-autosuficienta-si-de-ero/]. 

1808

- Localitatea Gârdani este atestată documentar în variantele pag. Gordánfalva, Garendorf, Gerdán[ https://www.arcanum.com/ro/online-kiadvanyok/ErdelyHelysegnevTar-erdely-bansag-es-partium-torteneti-es-kozigazgatasi-helysegnevtara-1/telepulesek-1C9/g-A59/gardani-A8C/].

1810

- Din rapoartele prim-pretorilor din comitatul Solnocului de mijloc, realizate în 1810, rezultă că în acest an existau școli și învățători în: Gârdani, Sălsig, Tohat, Vicea, Someș Uileac, Săliște, Stremț, Odești și Băsești. Bogdan Ioan, dascălul din Băsești, a fost trimis la Blaj să aducă 300 de abecedare românești, care au fost distribuite școlilor[ Acta Musei Porolissensis, Zalău, vol. I-IX, 1977-1985, apud File de cronică, 2016, p.329.]. 

1817

- Localitatea Gârdani este atestată documentar în varianta Gárdánfalva[ https://www.arcanum.com/ro/online-kiadvanyok/ErdelyHelysegnevTar-erdely-bansag-es-partium-torteneti-es-kozigazgatasi-helysegnevtara-1/telepulesek-1C9/g-A59/gardani-A8C/].

1818

- Moare, la vârsta de 48 de ani, Georg Moritz von Blomberg, băiatul din prima căsătorie a lui Ludwig von Blomberg, moștenitorul domeniului de la Gârdani. Cel mai probabil, finalizarea castelului a rămas în responsabilitatea văduvei lui Ludwig von Blomberg, Friederica Maria Frymel. 

1824

- În 1824, în Gârdani se construiește o biserică de lemn[ Latiș, Monografie, 1967, p. 229.]. 

- Începând cu anul 1824 (până în anul 1899), parohia Greco-Catolică din Gârdani a consemnat, în Matricola Confesională, numele persoanelor botezate din parohie; din anul 1828 (și până în 1919), a consemnat și numele per-soanelor căsătorite; din anul 1823 (și până în 1919), numele persoanelor decedate. Documentele se găsesc în fondul Serviciului Județean Maramureș al Arhivelor Naționale[ Ghidul Fondurilor și Colecțiilor Arhivistice. Județul Maramureș, 2015, p. 121.]. Din Șemantismul Diecezei greco-catolice române de Gherla, rezultă că, în anul 1824 se conduceau matricole bisericești în satele Drăghia, Coroieni, Cavnicul de Jos, Bozânta Mică, Asuajul de Jos, Asuajul de Sus, Urminiș, Gârdani, Arduzel, Ulmeni, Țicău, Corni, Circâlău[ Șemantismul veneratului cler al Diecezei greco-catolice române de Gherla pe anul 1914, Szamosujvár, 1914, apud File de cronică, 2016, p.340.]. 

1827

- Localitatea Gârdani a fost atestată documentar în varianta Gárdánfalva și făcea parte din comitatul Solnocul de Mijloc (In Comitatu Szolnok Mediocri)[ https://www.arcanum.com/ro/online-kiadvanyok/ErdelyHelysegnevTar-erdely-bansag-es-partium-torteneti-es-kozigazgatasi-helysegnevtara-1/telepulesek-1C9/g-A59/gardani-A8C/].

1839

- Localitatea Gârdani a fost atestată documentar în variantele Gárdánfalva, Gordánfalva, Girdány, Gerdány și făcea parte din comitatul Solnocul de Mijloc (Közép-Szolnok vm.)[ https://www.arcanum.com/ro/online-kiadvanyok/ErdelyHelysegnevTar-erdely-bansag-es-partium-torteneti-es-kozigazgatasi-helysegnevtara-1/telepulesek-1C9/g-A59/gardani-A8C/].

1840

- În prima jumătate a secolului al XIX-lea, până în anul 1840, școala din Gârdani era “o simplă casă țărănească învelită cu paie, unde se adunau copii satului învățând litere cirile, rugăciuni și cântări bisericești. Mobilierul școlar consta din scăunele aduse de copii”[ Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj, fond Revizoratul Școlar al județului Sălaj, dos. nr. 141/1929–1933, f.1-6, apud Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag, Docu-mente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric, 2017, p. 308-310.]. În acel an (1840), se ridică o casă “pe locul unde e edificată școala de azi”, numită „Casă sătească”, în care a stat diacul Dumitru Duma, din com. Tămaia (jud. Satu Mare), timp de 28 de ani, până în 1868. Diacul a funcționat și pe post de învățător[ Idem.].

1847

- La 1847, populația satului Gârdani era de “466 suflete, din care 450 români greco-catolici, 4 unguri romano-catolici și 12 evrei”[ Latiș, Monografie, 1967, p. 229.].

1848

- Revoluția din Țările Române pătrunde până în nordul Transilvaniei. În 18 aprilie 1848, juratul comitatens din comitatul Satu Mare, Kiss Gedeon, îl infor-mează pe vicecomitele comitatului că, “în localitățile Ardusat, Lipău, Valea Vinului și Roșiori sătenii țin adunări și atacă proprietățile nobiliare. Centrul agitațiilor și a acțiunilor antinobiliare pare să fie la Ardusat. Locuitorii din Gâr-dani au ocupat deja grădina curială și arătoarele alodiale ale stăpânului de pământ [Blomberg, n.n.]”[ Documente privind Revoluția de la 1848 în Țările Române. C. Transilvania, vol. II-III, București, 1979-1982, apud File de cronică, 2016, p.359. ]. 

-  La apelul de ridicare la luptă a lui Ion Buteanu, din Șomcuta Mare, au răspuns și gârdălenii Lup Ioan, Cirț Gheorghe, Pop Vasile, ș.a. La solicitarea baronului Blomberg a fost trimis un detașament de jandarmi împotriva răzvrătiților. Aceștia au fost arestați, închiși în beciul Castelului și bătuți[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 139.].

1849

- În anul 1849, comitatele maghiare din Partium, printre care și comitatul Solno-cul de Mijloc (în care era inclus satul Gârdani) a fost atașat Principatului Tran-silvaniei.

- În septembrie 1849, guvernatorul Transilvaniei, Ludwig von Wolghenuth dis-pune desființarea comitatelor și înființarea districtelor, care erau conduse de un comandat militar, ajutat de un comisar civil[ Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 43.]. Satul Gârdani a făcut parte din Districtul Militar Cluj, circumscripția Dej, Cercul Cehu Silvaniei.

1850

- Localitatea Gârdani este atestată documentar în variantele Gardanfalva, Gardanfalva, Girdani, Giardány[  C.Suciu, Dicționarul istoric al localităților din Tran�silvania (1967-1968).].

- În anul 1850, Gârdani era „o comună mică la o depărtare de sediul protopo-piatului de 10 km. Este o parohie veche, are o biserică de lemn cu Hramul Sfinții Arhangheli, ridicată în 1784”[ Traian Rotariu, Studia Censalia Transilvanica - Recensământul din 1850, Editura Staff, 1996, apud Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 80.]. Statisticile din acest document arată că erau 617 credincioși greco-catolici, 3 reformați, 5 izraeliți, total 625 suflete, din care bărbați 308 (necăsătoriți - 148, căsătoriți - 152, văduvi - 8, cu vârsta între 17-26 ani - 24), femei 317 (necăsătorite - 131, căsătorite - 152,  văduve - 34)[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 24.].

1851

- În luna mai 1851, Principatul Transilvaniei este împărțit în cinci ținuturi. Satul Gârdani a făcut parte din Ținutul Cluj, căpitănatul Cehu Silvaniei[  Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 45.].

1852

- Sub guvernarea lui Carol von Schwarzenberg, începând din 1852, Principatul Transilvaniei revine la districte și cercuri. Satul Gârdani a făcut parte din Districtul Cluj, Cercul Cehu Silvaniei[  Idem.].

1854

- Localitatea Gârdani este atestată documentar în variantele Gardanfalva, Gîrdani[ C.Suciu, Dicționarul istoric al localităților din Transilvania (1967-1968).].

1857

- În lucrarea Gârdani, file de cronică (2007), se menționează (fără să se precizeze sursa) că, în anul 1857, populația satului Gârdani era de 616 per-soane, din care 305 bărbați (căsătoriți - 133, văduvi - 12), femei 309 (căsătorite - 139, văduve - 41), localnici plecați - 4[ Gârdani, file de cronică, p. 25.]. După confesiune: 599 credincioși greco-catolici, 6 reformați, 4 izraeliți, 7 romano-catolici[ Idem, p. 80.].

1858

- În intervalul 1858-1865, parohia Gârdani este păstorită de preotul Vasile Insuleanu, din Sighet[ Gârdani, file de cronică, p. 80.]. 

1863

- Prin decretul din 24 martie 1861, prin care se suprimă administrația absolutistă a Transilvaniei, se revine la vechea unitate administrativă, comitatul[ Monica Chita, op. cit.,  p. 45.]. În anul 1863, satul Gârdani a făcut parte din comitatul Solnocul de Mijloc, plasa Cehu Silvaniei (Közép-Szolnok vm., Szilágy-Csehi j.)[ https://www.arcanum.com/ro/online-kiadvanyok/ErdelyHelysegnevTar-erdely-bansag-es-partium-torteneti-es-kozigazgatasi-helysegnevtara-1/telepulesek-1C9/g-A59/gardani-A8C/]

1865

- Se inaugurează Școala confesională din Gârdani.[ Petri Mór, op. cit, p. 431; Latiș, Monografie, 1967, p. 229; vezi și site-ul web  https://scoalagardani.ro/istoric.html]

1866

- Peste 70 de alegători se adună în Urmeniș și, “în frunte cu Ioan Vașvari din această comună, cu Laurențiu Caba din Giurtelec, Mihai Husta din Gârdani, Ioan Simion din Bârsău de Jos, Ioan Bran din Asuaju de Jos ș.a., protestează înaintea prefectului Wesselényi Ferenc împotriva suspendării prim-pretorilor Alexandru și George Pop [de Băsești]”[ Ioan Georgescu, George Pop de Băsești - 60 de ani din luptele naționale ale ro-mânilor transilvăneni, Oradea, 1935, apud File de cronică, 2016, p.398. ]. 

1868

- Din anul 1868, până la anul 1873, învățător în satul Gârdani a fost diacul  Budușanu Ioan, din com. Blidărești, primul știutor de carte cu litere latine. Avea o singură carte („Legendar”), iar copii recitau în cor după diac[ Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj, fond Revizoratul Școlar al județului Sălaj, dos. nr. 141/1929–1933, f.1-6, apud Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag, Docu-mente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric, 2017, p. 308-310.]. 

1869

- La recensământul din 1869, satul Gârdani făcea parte din Comitatul Sălaj, plasa Cehu Silvaniei (în timp ce Fărcașa, Tămaia, Sârbi, Buzești și Ardusat făceau parte din Comitatul Satu Mare, plasa Baia Mare)[ Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 46.].

1875

- În anul 1875, până la anul 1878, învățător în satul Gârdani a fost Ioan Dulf, din Sălsig, fără calificare, însă “era și cantor, om harnic și cu carte”[  Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj, fond Revizoratul Școlar al județului Sălaj, dos. nr. 141/1929–1933, f.1-6, apud Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag, Docu-mente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric, 2017, p. 308-310.]. 

1876

- În anul 1876 se înființează Comitatul Sălaj[ V. Meruțiu, Județele din Ardeal și din Maramureș până în Banat. Evoluția teritorială,  Institutul de Arte Grafice Ardealul, 1929.], unitate administrativă din Re-gatul Ungariei, prin unirea comitatelor Crasna și Solnocul de Mijloc. Localitatea Gârdani a făcut parte din acest comitat până în anul 1919, după Unirea Transilvaniei cu România.

- Într-un articol semnat de Pamfil Bilțiu și publicat în revista Marmatia, în 2002, se afirmă, în mod eronat, despre Ludovic von Blomberg, primul proprietar al Domeniului Blomberg din Gârdani: “Primele documente, în care ne apare men-ționat, datează din 1876, când Blomberg adresează o plângere către notarul comunei Mânău asupra unor pagube pe care i le-ar fi făcut locuitorii satului pe moșia lui, iar notarul Bertolon Andraș îi pune rezoluția”[  Pamfil Bilțiu, art. Realități social-economice pe moșia grofului Blomberg din Gârdani, la începutul secolului XX, în Marmatia, nr. 7/2, Baia Mare, 2002, p. 209. ]. Trebuie să facem precizarea că Ludwig Wohlfart Alexander von Blomberg a trăit între 1738 și 1807 și a intrat în posesia domeniului de la Gârdani în anul 1780. Într-adevăr, în anul 1876, domeniul de la Gârdani era stăpânit de un Ludwig von Blomberg, însă acesta avea numele întreg Ludwig Heinrich August von Blomberg „Lajos” (1838-1915) și era nepot al primului proprietar. Mai mult decât atât: cercetând cu luare aminte sursa indicată de autorul articolului (Petri Mór, Szilagy varmagye monographia, vol. III, Budapesta, 1902, p. 432), constatăm că nu există nici o precizare despre incidentul invocat. 

1877

- În anul 1877, preotul din Gârdani este semnatarul „Memoriului” lansat de vicarul Olimpiu Barbulovici din Sălaj, precum și al „Apelului” lansat de Gh. Pop de Băsești, la 25 decembrie 1877, cu privire la susținerea Războiului pentru Independența României: „La solicitarea preotului, gârdălenii adună bani, cereale și pânză pe care le transportă cu 3 care la Cehu Silvaniei”[ Arhivele Statului, Filiala Baia Mare, Fondul Protopopiatului greco-catolic, Băsești, protocol 105, apud Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 140.].

1880

- În anul 1880, “țăranii din Colțirea, Arieș, Buzești, Tămaia, Fărcașa, dar și din Gârdani au suferit de foame în urma unei secete, care a durat  3 ani”[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 21.]. 

- În lucrarea Gârdani, file de cronică (2007), se menționează (fără să se precizeze sursa), că populația satului Gârdani era de 710 persoane și 155 de case. După etnii: români - 657, maghiari - 34, germani - 1. Alfabetizați - 20[ Idem, p. 25.].

1882

- Moare Julius Heinrich Wilhelm Ernst von Blomberg (13 martie 1800 - 23 fe-bruarie 1882), fiul primului proprietar al domeniului Blomberg de la Gârdani, Ludwig von Blomberg[ https://2mnews.ro/tranzactie-castelul-blomberg-din-gardani-cumparat-in-2015-scos-la-vanzare-cu-12-milioane-de-euro-restabilim-si-istoria-reala-a-proprietarilor-pana-acum-mistificata-prin-autosuficienta-si-de-ero/]. Va fi succedat de Ludwig Heinrich August von Blomberg „Lajos” (18 octombrie 1838 - 27 octombrie 1915).

1888

- În anul 1888, până la anul 1898, învățător în satul Gârdani a fost Vasile Gâț din Odești, care, “după cum spune interogatorul Ardelean Ioan Moșul, era un om care știa toate lucrurile, el a introdus în comună stupăritul sistematic”[ Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj, fond Revizoratul Școlar al județului Sălaj, dos. nr. 141/1929–1933, f.1-6, apud Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag, Docu-mente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric, 2017, p. 308-310.]. Dintre elevii lui au urmat școli mai înalte Ilie Călăuz (protopop în Cehu Silvaniei) și Cirțiu Nichita (învățător la Școala de ucenici din Carei, tatăl tenorului Adrian Cirțiu).
 
1890

- În anul 1890, în Gârdani, numărul sufletelor era 750: după naționalitate (limbă): maghiari 18, germani 43, olahi (români) 682, alte naționalități 14, evrei 47. Numărul caselor 170[ Petri Mór, op. cit, p. 432.].

1892

- În anul 1892, numărul gospodăriilor din Gârdani era de 158. Suprafața era de 2.865 holduri cadastrale, din care pădure 1.414, teren arabil 665, pășuni 443, câmp 102, grădină 18, viță-de-vie, pârloagă 16, răsad 2, fără rod 205 hold[ Ibidem.].

1895

- În 1895, în Gârdani erau “158 gospodării, cu un teritoriu arabil de 665 jugăre cadastrale, pășune 448 jugăre cadastrale, fînaț 162 jugăre cadastrale, grădină 18 jugăre cadastrale, vii 16 jugăre cadastrale, teren neproductiv 205 jugăre cadastrale, deci, total, 2.865 jugăre cadastrale”[ Latiș, Monografie, 1967, p. 229.].
 
- La sfârșitul secolului XIX, satul Gârdani, împreună cu satul Mânău, aparțineau de comuna Sălsig. Începând cu anul 1895 (și până în 1906), la Primăria din Sălsig s-a deschis Registru de Stare Civilă, în care au fost consemnate per-soanele botezate, căsătorite și decedate din localitățile aparținătoare comunei. Documentele se găsesc în fondul Serviciului Județean Maramureș al Arhivelor Naționale[ Ghidul Fondurilor și Colecțiilor Arhivistice. Județul Maramureș, 2015, p. 177.].

1900

- La Recensământul din anul 1900, populația satului Gârdani era de 878 locuitori, din care 805 erau români[ File de cronică, 2016, p.482.].

- În anul 1900, în Gârdani s-a construit o nouă școală, “în spatele actualei biserici, pe grădina Moașei. Ea era din lemn și avea un coridor, două săli de clasă și cancelarie. În acea perioadă învățător era Ștefan Oșan, din Bârsăul de Sus”[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 52.].

- În anul 1900, la Gârdani se construiește un edificiu școlar (confesional) din lemn, cu două săli de clasă și o cancelarie[ Șematismul veneratului cler al eparhiei greco-catolice române a Maramureșului pe anul 1936, Baia Mare, 1936, apud File de cronică, 2016, p. 486.].

- În data de 2 septembrie 1900, s-a născut, în Gârdani, artistul Adrian Cirțiu, tenor liric al Operei din Cluj, cântăreț al Operei și Radioului din Viena[ Pamfil Bilțiu, Oameni din Maramureș, 2003; Bilțiu, Pamfil; Momente din trecutul vieții artistice a orașului Baia Mare – fond BJPD, apud File de cronică, 2016, p. 488.].

- În anul 1900, avuția satului Gârdani era de 3.923 coroane și 40 feningi austrieci, iar impozitul direct era de 3.155 de coroane și 10 feningi[ Petri Mór, op. cit, p. 432.].

- După anul 1900, centrul satului Gârdani s-a mutat “la intersecția drumului județean cu Ulița Bârsăului, unde era noua școală și câteva cârciumi jidovești; ultima, în picioare, fiind casa lui Gheorghe a Poiteanului”[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 132.].

1903

- Într-un protocol întocmit în urma unei inspecții în școlile confesionale din tractul Băsești se menționează că “fiecare sat din tract avea școală cu o singură clasă de învățământ. Erau construite din lemn și arau acoperite cu paie sau șindrilă, excepție făcând cea din Băsești, construită din piatră și acoperită cu țiglă. Școlile n-au material didactic, manuale și învățători pe măsura cerințelor. Așa erau cele din Asuaju de Sus, Urmeniș, Someș Uileac, Odești, Vicea. Școlile din Tămășești și Gârdani nu funcționează din lipsă de învățători. Școala din Tohat a mânat-o apa. La Asuaju de Jos, școala avea o singură clasă pentru 140 de copii. La Odești, învățătorul era necalificat”[ Acta Musei Porolissensis, Zalău, vol. I-IX, 1977-1985, apud File de cronică, 2016, p. 494.]. 

- Din anul 1903, până la anul 1907, învățător în satul Gârdani a fost Ștefan Oșian, din com. Bârsăul de Sus[ Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj, fond Revizoratul Școlar al județului Sălaj, dos. nr. 141/1929–1933, f.1-6, apud Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag, Docu-mente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric, 2017, p. 308-310.].

1907

- În data de 19 aprilie 1907, s-a născut, în Gârdani, poeta și prozatoarea Blom-berg Clara (nume literar: Czegei), fiica lui Ludwig Heinrich August von Blomberg „Lajos”, stăpânul domeniului Gârdani[ Románian magyar irodalmi lexicon, nr. I. București,1981, apud File de cronică, 2016, p. 494.].

1908

- În 6-9 august 1908, la Șimleul Silvaniei s-au organizat Serbările Astrei. Au participat peste 380 de invitați. Din comitetul de organizare au făcut parte Ioan P. Lazăr, președinte, Coriolan Meseșian și Dionisie Stoica, secretari. În vara aceluiași an, Stoica și Lazăr au publicat o Schiță monografică a Sălagiului, care cuprinde informații extrem de prețioase despre localitățile din Comitatul Sălaj. Despre Gârdani, autorii afirmă că: “este sat băștinaș românesc, așezat chiar la marginea dinspre răsărit-meazăzi a comitatului. În vremile vechi încă a fost locuit numai de români, dintre cari unii erau iobagi legați de glie. Astăzi are 170 fumuri, cu 940 suflete de religiunea greco-catolică. Biserica de lemn s-a edificat la 1700. Școala confesională are docent calificat cu salar de 800 coroane, din care 412 le plătește statul ca ajutor. Dintre adulți, abia 13 știu ceti și scrie românește; iar doi știu și ungurește. Hotarul are 1.500 jugăre de pământ, dintre care abia 500 sunt ale românilor (de la 1-5 jugăre de pământ au 19 inși; 5-10 jugăre au 15; 10-15 jugăre au 10; 15-20 jugăre are 1). Prețul unui jugăr de pământ este 300-400 de coroane. Toți locuitorii sunt plugari. Alegătorii sunt 62”[ D.Stoica, I. Lazăr, Schiță monografică a Sălagiului, Șimleul Silvaniei, 1908, pp. 244-245. ].

1914

- Din datele statistice (despre localitățile, locuitorii și situația învățământului confesional greco-catolic) pentru parohiile aparținătoare diecezei de Gherla: “Gârdani (Gardanfalva). Comună mică, cu parohie veche. Biserică de lemn cu hramul Sfinții Arhangheli, edificată în 1784. Casă parohială și edificatele eco-nomice din lemn. Matricole din 1824. Școlari de toate zilele 80, de repetiție 35, în școala comunală sau în altele 1. Preot: Iuliu Lobonțiu. Cantor: Andreiu Andreicuțiu. Învățător: Ioan Blaga. Populația după religie: 958 greco-catolici, 9 romano-catolici, 6 augustini și 40 izraeliți”[ Șemantismul veneratului cler al Diecezei greco-catolice române de Gherla pe anul 1914, Szamosujvár, 1914, apud File de cronică, 2016, p. 494.].

1915

- În data de 27 octombrie 1915, se stinge din viață Ludwig Heinrich August von Blomberg „Lajos” (1838-1915), proprietarul domeniului Blomberg de la Gârdani.

1918

- În fondurile Arhivelor Statului din Sibiu se păstrează acte provenite de la instituțiile administrative locale din județul Sălaj, din perioada anilor 1918-1920, în legătură cu participarea locuitorilor din această zonă la Revoluția din 1918 și Unirea Transilvaniei cu România. Astfel, aflăm date despre românii din loca-litatea Gârdani[ Paul Abrudan, Documente inedite privind participarea sălăjenilor la revoluția din 1918 și unirea Transilvaniei cu România, în Acta Mvsei Porolissensis, vol. V, Zalău, 1981, p. 482. ] (atunci, din județul Sălaj) care au luat parte la Primul Război Mondial (1914-1918): 

Numărul locuitorilor români	832

Total mobilizați 209

Morți pe front	17

Morți în alte împrejurări 6

Reîntorși acasă ca invalizi 9

Reîntorși acasă răniți, bolnav	20

Reîntorși acasă sănătoși 134

Dispăruți 23

Văduve	30

Numărul orfanilor 	40

- În Decembrie 1918, visul veacurilor a fost împlinit. Transilvania s-a unit cu România.

- La data de 7 noiembrie 1918, la Băsești se constituie Consiliul Național Comunal. Urmând acest exemplu, la îndemnul lui George Pop de Băsești, se constituie astfel de consilii într-un număr de 25 alte localități, printre care la Tohat, Sălsig, Noțig, Ulmeni, Asuaju de Sus, Tămășești și altele. De asemenea, se constituie gărzi naționale românești într-un număr de 28 comune printre care Băsești, Oarța de Jos și Gârdani[ Maramureșul și  Unirea (1918), Baia Mare, 1968, p. 116.]. Comandatul suprem al tuturor gărzilor a fost Mihai Pop, avocat în Cehu Silvaniei. În Gârdani au fost consemnați 64 de gardiști.

1919

- După Unirea din 1 Decembrie 1918 și până la unificarera administrativă din 1925, s-a păstrat specificul organizărilor teritoriale existente în provinciile isto-rice care s-au unit cu România. Astfel, localitatea Gârdani a făcut parte din județul Sălaj (cu reședința la Zalău), până în anul 1940 (după Diktatul de la Viena).

- În primăvara anului 1919, potrivit istoricilor, țăranii din Gârdani au luat în stăpânire “peste 500 de hectare de pământ ale contelui fugit, Blomberg”[ Idem, p. 85.]. ♦ “După unire,  baronul și-a părăsit moșia de teama românilor pe care i-a exploa-tat, lăsând-o în grija administratorului. Țăranii din Gârdani nu au așteptat aplicarea reformei agrare și, în 1919, au trecut la ocuparea pământului Blomberg, alungându-l pe administrator. Ei au luat în stăpânire cele 500 ha pământ și le-au împărțit între ei, precum și vitele, atelajele și alte bunuri”[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 40.].

- După Primul Război Mondial, când gârdălenii ocupă cu forța terenul baronului, satul coboară de pe deal. Sătenii își construiesc case deschizând ulițe noi, ca: Ulița Todorenilor, Ulița Mare, Ulița Câmpului[  Idem, p. 132.]. 

1922

- În anul 1922, Gârdani era sat component al comunei Sălsig (împreună cu satul Mânău), plasa Cehu Silvaniei, județul Sălaj (iar Fărcașa și Ardusat erau comune în plasa Baia Mare, județul Sătmar)[  Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 46-47.].

1923

- În anul 1923, în parohia Gârdani este instalat ca preot Pop Simion, din Fersig. În timpul păstoririi acestei parohii s-a construit biserica nouă din piatră, cu Hramul “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, lângă șosea. Construcția acestei biserici a durat între anii 1924 și 1926[ Gârdani, file de cronică, p. 81.].

- În anul școlar 1923-1924, la Școala din Gârdani, în clasa I erau 25 de elevi, iar în clasa a doua erau 28 de elevi[ Idem, p. 55.].

1924

- Începând cu anul 1918, catedra de învățător în comuna Gârdani a rămas vacantă până în anul 1924, când vine în comună Laurențiu Andrecuț, învățător cu diplomă de la Școala Normală din Zalău. Nu a stat decât un an și jumătate, pentru că “cruda boală tifosul exantematic l-a răpit în floarea vieți, în vârstă de 23 ani, fiind înmormântat chear aici, în satul său natal”[ Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj, fond Revizoratul Școlar al județului Sălaj, dos. nr. 141/1929–1933, f.1-6, apud Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag, Docu-mente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric, 2017, p. 308-310.].

- În anul școlar 1924-1925, la Școala din Gârdani, în clasa I erau 6 elevi, în clasa a doua erau 16 elevi, în clasa a treia erau 22 de elevi, iar în clasa a patra erau 4 elevi[ Gârdani, file de cronică, 2007, p. 55.].

1926

- La 1 ianuarie 1926 a intrat în vigoare legea de unificare administrativă a țării (din 14 iunie 1925). Astfel, au fost organizate 71 de județe, 489 de plăși și 8.879 de comune. Localitatea Gârdani a făcut parte din județul Sălaj, plasa Cehu Silvaniei (cu reședința de județ la Zalău) (până în 1938); județul avea o populație de 342.672 locuitori, o suprafață de 5.191 de ha și o densitate a populației de 66,01 loc. / kmp.

- În 1926/1927, se construiește o biserică de piatră, de rit greco-catolic, cu hramul “Sfinții Arhangheli” și casă parohială din lemn[ Latiș, op, cit.]. Lângă aceasta se afla o școală primară, care era proprietatea confesiunii greco-catolice[ Gârdani, file de cronică, 2007, p. 53.].

1928

- În 13 aprilie, 1928, se naște, la Gârdani, Laurențiu Ardelean, poet-țăran. A publicat poezii în Albina, Îndrumătorul cultural și în presa locală din Maramureș. A primit Premiul pentru poeți-țărani, poezie și proză memorialistică la Festivalul „Vasile Lucaciu”, Cicârlău, în 1980; Premiul I și Cupa de cristal pentru poezie, la Deva și Premiul III pentru proză, la Arad, cu prilejul întâlnirii pe țară a poeților-țărani. În anul 1986 a prezentat, împreună cu prof. dr. Gabriel Țepelea, comu-nicări despre scrisul țărănesc la cea de-a VI-a întâlnire pe țară a scriitorilor țărani. A fost membru al cenaclului „Nord” din Baia Mare[ Autori maramureșeni: dicționar bibliografic, p. 20.].

- În anul 1928, populația satului Gârdani era de 864 de persoane; numărul nou-născuților a fost de 38, iar a persoanelor decedate - 19 (din care 4, au avut vârsta sub un an); excedent natural: +19[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 27 (nu e precizată sursa oficială).]. ♦ În intervalul 1929-1938, în satul Gârdani, s-au născut, în medie, 38 de copii / an; în aceeași perioadă, s-a înre-gistrat o medie de 21 de decese / an, de unde rezultă un spor natural de +17 persoane / an.

1929

- Învățătorul Valeriu Dindiligan întocmește, în aprilie 1929, Monografia școalei din Gârdani, pe baza instrucțiunilor primite din partea Inspectoratului Școlar Județean Sălaj[ Daniel-Victor Săbăceag, Documente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric, 2017, p. 308.].

1930

- Potrivit lucrării Gârdani - file de cronică (2007), din 1930 și până în 1940, localitatea Gârdani a avut statut de comună[ Gârdani - file de cronică, 2007, p. 31.].

- În anul 1930, populația satului Gârdani era de 909 de persoane; numărul nou-născuților a fost de 41, iar a persoanelor decedate - 18 (din care 10, au avut vârsta sub un an); excedent natural: +23[ Gârdani, file de cronică,  p. 27 (nu e precizată sursa oficială).].

1932

- Dintr-o situație statistică referitoare la “cele două confesiuni românești în localitățile aparținătoare Diecezei Greco-Catolice de Maramureș în anul 1932”, e consemnat faptul că, în localitatea Gârdani erau 972 de greco-catolici, nici un ortodox, 7 (unguri) romano-catolici, 13 calvini, 24 de evrei. Paroh a fost Simeon Pop, curator Vasile Tînc, cantor Ioan Ardelean. Pe același preot greco-catolic îl regăsim și la filia din Valea Neagră[ Valentin Băințan, Martiri și mărturisitori ai Bisericii Române Unite cu Roma din Eparhia Greco-Catolică a Maramureșului (1948-1989), Editura Gutinul, Baia Mare, 1999.].   

- În anul școlar 1932-1933, la Școala din Gârdani, în clasa I erau 33 elevi (24 promovați), în clasa a doua erau 40 elevi (39 promovați), în clasa a treia erau 20 de elevi (18 promovați), în clasa a patra erau 20 elevi (19 promovați), iar în clasa a cincea erau 14 elevi (12 promovați)[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 55.].

1933

- În februarie 1933, învățătorul școlii din Gârdani, Ioan Pop, întocmește Mono-grafia Școalei primare de stat din com. Gârdani, jud. Sălaj, pe baza instruc-țiunilor primite din partea Inspectorului general al Învățământului primar din Ardeal, Traian Gherman[ Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag, Documente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric, 2017, p. 309-310.].
- În anul 1933, populația satului Gârdani era de 947 de persoane; numărul nou-născuților a fost de 37, iar a persoanelor decedate - 24 (din care 7, au avut vârsta sub un an); excedent natural: +13[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 27 (nu e precizată sursa oficială).].
- În anul școlar 1933-1934, la Școala din Gârdani, erau înscriși 150 de elevi, iar dintre elevii clasei a șaptea au promovat doar șase[ Idem, p. 55.].

1934

- În toamna anului 1934, în satul Gârdani “s-a reparat șoseaua județeană care străbate comuna pe o lungime de 6 km și alte drumuri comunale în lungime de 3 km. Aceste lucrări s-au executat prin prestație publică în contul impozitelor restante – lichidându-se suma de 45.610 lei. S-au construit 2 poduri noi. S-a cumpărat un taur comunal. S-au reparat 3 poduri comunale”[ Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj, fond Prefectura județului Sălaj – Cartea de Aur, 1937, f. 59, apud Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag, Documente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric, 2017, p. 148-149.].

- În anul școlar 1934-1935, la Școala din Gârdani, erau înscriși 150 de elevi, iar dintre elevii clasei a șaptea, din șase elevi înscriși nu a promovat nici unul[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 55.].

1935

- În anul 1935, “s-a înființat pepiniera comunală [din Gârdani], care s-a îngrădit și rigolat terenul făcându-se pregătirile pentru însămânțare”[ Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj, fond Prefectura județului Sălaj – Cartea de Aur, 1937, f. 59, apud Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag, Documente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric, 2017, p. 148-149.]. 

- În anul școlar 1935-1936, la Școala din Gârdani, erau înscriși 164 de elevi, iar dintre elevii clasei a șaptea, din opt elevi înscriși au promovat șase[ Gârdani, file de cronică, 2007, p. 55.].

1936

- În anul 1936, “s-au lărgit străzile comunale [din Gârdani] pe o lungime de 3 km. S-a făcut o fântână în hotar. Pe drumurile comunale s-au transportat și îm-prăștiat 150 mc pietriș, prin prestație publică”[ Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj, fond Prefectura județului Sălaj – Cartea de Aur, 1937, f. 59, apud Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag, Documente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric, 2017, p. 148-149.]. 

- În anul școlar 1936-1937, la Școala din Gârdani, erau înscriși 134 de elevi, iar dintre elevii clasei a șaptea au promovat patru[ Gârdani, file de cronică, 2007, p. 55.].

1937

- Conform unei statistici din anul 1937, în localitatea Gârdani erau 198 de fântâni bine îngrijite, dar calitatea apei era “mediocră”. Cea mai veche fântână din sat se consideră a fi “fântâna lui Ștefan”, iar cea mai adâncă este “fântâna baronului”[ Idem, p. 15.].

- În anul școlar 1937-1938, la Școala din Gârdani, erau înscriși 128 de elevi, iar dintre elevii clasei a șaptea au promovat doar doi[ Idem, p. 55.].

- În perioada 1937-1951, parohia Gârdani a fost condusă de Emanuel Chira, din Dănești, ultimul preot greco-catolic din sat. Credincioșii din Gârdani îl stimau și îl respectau pentru demnitatea lui de preot[ Idem, p. 81.].

- În data de 5 iunie 1937, din ziarul Gazeta Sălajului aflăm că “pe scena Teatrului Orășenesc din Zalău a concertat tenorul Adrian Cirțiu, oferind publi-cului un frumos concert”. Tenorul Adrian Cirțiu, originar din Gârdani, era angajat permanent al Operei Române din Cluj. Pe scena Operei Române din Cluj a jucat în premiera piesei Regele Ys-ului (de Édouard Victor Antoine Lalo), ca tenor-boboc[ Octavian Lazăr Cosma, Opera Română din Cluj, Vol. I, Editura Charmides, Bistrița, 2010, p. 278-280, apud Monica Druța, art. Concerte de muzică ilustrate în presa zălăuană interbelică, în Caiete Silvane, nr. 104, p.15-18 (https://biblioteca-digitala.ro/reviste/caietele-silvane/104-septembrie-2013-caietele-silvane.pdf).]. Adrian Cirțiu  a susținut un spectacol și în orașul Baia Mare, în data de 19 mai 1937.

- Guvernarea liberală din perioada 1933-1937 a impus administrațiilor din teritoriu redactarea unui document monografic, în care să fie trecut cele mai importante realizări la nivelul primăriilor comunale. „Cărțile de aur au scopuri covârșitoare și anume: ele s-au înființat pe de o parte pentru eternizarea evenimentelor mai importante din viața comunei, iar pe de altă parte pentru a da un imbold și exemplu urmașilor despre săvârșirea lucrărilor de obște a comunei. În ele se mai introduce situația geografică a comunei, situația politică, starea morală și fotografii, despre înfăptuirile realizate mai ales cu începere de la 1 Ianuarie 1934. Această carte dacă va fi deschisă de oricine, imediat îi va reoglindi starea comunei atât în trecut, cât și în prezent”[ Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag, Documente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric, 2017, p. 23.]. ♦ În „Cartea de Aur” a Prefecturii Sălaj regăsim și monografia comunei Gârdani: Comuna Gârdani este străbătută de șoseaua județeană care face legătura cu județul Satu-Mare și este ultima comună din județul Sălaj situată pe această șosea. Se înve-cinează la Nord cu comuna Fărcașa, la Est cu comuna Lucăcești, la Sud cu comuna Sălsig, la Vest cu comuna Bârsăul de Jos. Hotarul comunei are o suprafață de 2,912 jughere 1.015 stj. ♦ Comuna este aproape în întregime locuită de români, cari în cursul vremilor au știut să-și prețuiască neamul, originea și graiul. În timpul dominației străine, în comună erau mai multe familii de magnați, cari dețineau aproape în întregime hotarul. Când visul veacurilor a fost împlinit, nedreptatea din trecut a fost curmată, o nouă viață a început, aducând cu sine și reforma agrară. ♦ În comună este o biserică greco-catolică, edificată în anul 1927. Școala primară, care există de mai mulți ani, este proprietatea confesiunei greco-catolică. Interiorul comunei este străbătut de 3 artere de comunicație. ♦ Ocupația principală a locuitorilor este agricultura și creșterea vitelor. Comuna are 228 case, iar numărul locuitorilor se ridică la 1.100 suflete, din care majoritatea covârșitoare sunt români de confesiune greco-catolică. Cimitirul greco-catolic și cel evreesc sunt unul lângă altul, la periferia comunei, bine îngrijite și îngrădite. ♦ Comuna aparține de circum-scripția notarială Sălsig. Primar este dl. Ardelean Ioan, ajutor de primar dl. Ardelean Gheorghe, membri ai consiliului: dnii Andrecuțiu Gheorghe, Piron Ioan, Blomberg Fredric, Țânc Vasile, Tătăran Vasile, Călăuz Vasile, Cirțiu Vasile și Pop Vasile (…)[ Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj, fond Prefectura județului Sălaj – Cartea de Aur, 1937, f. 59, apud Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag, Documente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric, 2017, p. 148-149.].

1938

- După adoptarea Constituția din 1938, din timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea, a fost elaborată o nouă lege administrativă (votată în 14 august 1938), prin care noua unitate administrativă era ținutul, care grupa mai multe județe. Comuna Gârdani a făcut parte din Ținutul Someș (cu reședința la Cluj) (până în 1940).

- Monografia sanitară a satului Gârdani, întocmită de către medicul de cir-cumscripție Șandor Alexandru, în conformitate cu formularul tipizat elaborat de Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale, în perioada iulie-august 1938, publicată în lucrarea Documente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric (2017): Populația. În acest document, se menționează că, în satul Gârdani erau 1.009 locuitori, din care, 972 - români, 11 - unguri, 26 - evrei. Analfabetismul cuprinde 49% din populație. Frecvența școlară în rândul copiilor era de 70%. Organizarea administrativă locală: primar comunal, ajutor de primar, guard comunal;  notar cu reședința la Sălsig. Ocupația principală era agricultura. Starea economică a locuitorilor: proprietari de pământ și case = 240; orele de lucru = 14-16; pauperism (oameni săraci) = 2%; costul unei zile de lucru = 30-50 lei. În ceea ce privește regimul de muncă al femeilor și copiilor, s-a constatat că femeile și copiii se întrebuințează la munca agricolă; de ase-menea și femeile gravide[ Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj, Fond Prefectura județului Sălaj. Mono-grafii sanitare, Dosar 109, apud Marin Pop, Daniel-Victor Săbăceag, Documente privind Zona Codru și Subcodru din Sălajul istoric, 2017, p. 49-50.]. ♦ Analiza economică a bugetului. Cheltuielile administrative ale comunei: 277.384 lei (buget echilibrat); Impozitele încasate: la curent; împrumuturi n-are; Bugetul servicilor de sănătate publică: 2.800 lei; Analiza bugetului de sănătate publică: plata moașei, cheltuieli de vaccinare, transportul celor mușcați și pentru cei săraci, plata necroscopului; Costul sănătății publice per capita: 2,7 lei; Numele și adresele persoanelor de unde s-au obținut informațiuni: Godja Gheorghe, notar Sălsig; Pop Alexandru, impiegat; Pop Victor, primar Gârdani[ Idem, p. 65.]. ♦ Suprafața terenurilor cultivate: porumb 210 ha, grâu 207 ha, vii 2 ha, livezi 2 ha, zarzavat 4 ha[ Idem, p. 74.]. ♦ Fauna. Animale sălbatice: iepuri, vulpi, căprioare, cerbi și mistreți; animale domestice: vite cornute 237, oi 59, cai 34, porci 72, capre 40, câini 21, găini 1.222, gâște 74, rațe 120[ Idem, p. 76.]. ♦ Industrie: mori țărănești, fabrici, ateliere: nu sunt[ Idem, p. 78.]. ♦ Salubritatea localurilor de școală: localul de școală este necorespunzător din toate punctele de vedere[ Idem, p. 82.]. ♦ Cantitatea de băuturi consumate anual: vin 3-4.500 kg, țuică și rachiu 2-3.200 kg[ Idem, p. 84.]. 

- În anul 1938, în satul Gârdani, numărul caselor de lemn era de 239, în timp ce numărul caselor de zid era de 5. Case cu o încăpere - 15, cu două încăperi - 195, cu 3 camere - 18, cu 4 camere - 6; case cu ferestre mobile - 244; case acoperite cu paie - 208; cu țiglă - 32, cu tablă - 2; cu șindrilă - 2; case cu sobe de fier - 244; case cu toaletă - 118; case fără toaletă - 126; case cu grădină de zarzavat - 244; case cu pomi fructiferi - 35; case cu fântâni proprii - 192; case cu grajduri - 244[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 27 (nu e precizată sursa oficială).].

- Începând cu anul școlar 1938-1939, elevii din Gârdani au continuat ciclul gimnazial la școlile din localitățile Sălsig și Ulmeni[ Idem, p. 56.]. Ulterior, în Sălsig s-a înființat un mic internat pentru copiii din Gârdani, pentru a nu mai fi nevoiți să meargă pe jos câțiva kilometri în fiecare zi.

1939

- În 27 iunie 1939, tenorul Adrian Cirțiu susține al doilea spectacol în orașul Baia Mare (după cel susținut în 1937), în sala de spectacole a Hotelului Ștefan, din centrul istoric.

1940

- În anii celui de Al Doilea Război Mondial și apoi în timpul regimului comunist, mai precis între 1940 și 1988, localitatea Gârdani a fost sat aparținător de comuna Sălsig[ Gârdani - file de cronică, 2007, p. 31.].

- În urma Dictatului de la Viena, din 30 august 1940, când România a fost silită să cedeze jumătatea nordică a Transilvaniei, în favoarea Ungariei, localitatea Gârdani a făcut parte din teritoriul cedat, fiind încorporată în Comitatul maghiar Sălaj (Szvm., Szilágycsehi j.). Situația s-a restabilit la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial.

- În toamna anului 1940, odată cu reinstaurarea administrației maghiare, Iulius von Blomberg „Gyula” s-a întors la Gârdani și a reintrat în posesia terenurilor agricole și a castelului[ Idem, p. 40.].

1941

- În toamna anului 1941, evreii din Gârdani au fost ridicați de către detașa-mentele hortyste. Nu se cunoaște destinația, însă niciunul nu s-a mai întors în sat[ Idem, p. 141.]. Primii evrei au fost semnalați în sat pe la mijlocul secolului al XIX-lea. La recensământul din 1890, în Gârdani erau 47 de evrei. Înainte de izbucnirea războiului, în 1938, în sat erau 26 de evrei. Nu se știe cu exactitate numărul evreilor ridicați de hortyști (dar e posibil ca o parte să se fi refugiat, după Dictatul de la Viena, din 1940).

1944

- În toamna anului 1944, după ce Armata Română a întors armele împotriva armatei hitleriste și a eliberat Transilvania din mâna administrației horthyste, ultimul proprietar al Domeniului Blomberg, Iulius von Blomberg „Gyula” a părăsit satul Gârdani: “Înainte de venirea armatei române în Gârdani, baronul Blomberg a fugit din sat, lăsându-și averea în grija administratorului pe nume Krijanski”[ Idem, p. 43.].

- Soldații români și ruși “au stat în sat aproape o săptămână, după care au plecat spre Ulmeni. Deși au murit 2 oameni, pe teritoriul Gârdaniului nu s-au purtat lupte. Oamenii s-au întors la casele lor și peste sat s-a stabilit liniștea”[ Ibidem.].

1945

- Pe Troița Eroilor, monument amplasat în curtea Bisericii din Gârdani (în 1996), sunt enumerați eroii căzuți în Al Doilea Război Mondial (1940-1945): Vasile Chira, Laurențiu Ardelean, Gheorghe Cirțiu, Ioan Pop, Gheorghe Călăuz, Ioan Călăuz, Dumitru Dragoș, Dumitru Chira, Gheorghe Cirțiu, Gavril Bontea. ♦ În lucrarea Gârdani, file de cronică (2007) se menționează că, în Al Doilea Război Mondial au murit pe frontul de luptă: “Ardelean Ioan, în lagăr în Rusia, Gheorghe al lui Iacoboi, Chira Ioan a lui Vasilica Chirii (despre acesta se spune că a luptat într-o pădure, alături de alți soldați români, unde au fost înconjurați de nemți și omorâți). Călăuz Ioan a lui Lorințu Văsălichii Mării și Loți Borjuganul s-au refugiat într-o casă la care ungurii și nemții i-au dat foc”[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 44.].

- 6 martie 1945. La București, sovieticii au instaurat un guvern comunist, condus de dr. Petru Groza.

- În martie 1945, satul Gârdani redevine parte a județului Sălaj (până în 1950).

- La 15 martie 1945, guvernul a elaborat Reforma agrară pentru împroprietă-rirea țăranilor cu pământ. Pe baza Ordinului nr. 3.531/1945 al Camerei Agricole Sălaj, s-au ales comitetele locale pentru reforma agrară. Comisia de plasă (satul Gârdani a făcut parte din plasa Cehu Silvaniei, jud. Sălaj) a întocmit un tabel cu numărul persoanelor îndreptățite și a celor împroprietăriți. În Gârdani, 252 de persoane au fost îndreptățite să primească pământ (țărani fără pământ sau cu pământ puțin, veterani de război, văduve și orfani). Comitetul local Gârdani a expropriat moșia baronului Blomberg (fugit din țară în timpul venirii trupelor româno-sovietice) cu suprafața totală de 262 iugăre, 1.200 stânjeni pătrați. Cu această suprafață au fost împroprietărite 239 familii de țărani, cu loturi între 1 iugăr și 8 stânjeni pătrați. Pădurea baronului a fost trecută în proprietatea statului[  Idem, p. 45.]. ♦ Potrivit martorilor oculari, în primăvara anului 1945, “moșia grofească a fost împărțită la 280 de familii fără pământ, cărora li s-a repartizat și 182 loturi pentru a-și putea construi case”[ Pop Gheorghe, dascălul “care slujește în sat din anul 1926”, apud Aurel Pătruț, art. Gârdanii... Mărturii de ieri și de azi, în Pentru socialism, 8, nr. 945, 19 ianuarie 1957.]. 

- Începând cu anul 1945 (și până în 1956), Școala primară din Gârdani a funcționat în castelul Blomberg. În această perioadă, colectivul de cadre di-dactice era format din învătătorii: Ioan Pop (care deținea și funcția de director), Laurențiu Andreicuț, Silvia Moișan, Emilia Terheișiu și Florica Pop[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 56.]. 

1946

- Într-un articol apărut în presa locală, în ianuarie 1957, se relatează despre  tentativa proprietarului castelului de a reintra în posesia domeniului, la doi ani de la sfârșitul războiului, în anul 1946. Martorii au afirmat că vestea sosirii lui Blomberg “a cutreierat satul cu iuțeală fulgerului, adunând oamenii la vechiul conac, umplându-le sufletele de o ură copleșitoare. Sosise ceasul răfuielilor pentru tot ceea ce înduraseră din moși strămoși. Și ura clocotitoare s-a revărsat ca un torent de lavă fierbinte asupra baronului Blomberg. Țăranii l-au scos la marginea satului cu mașină cu tot. După ce l-au bătut așa cum se cuvine, l-au făcut scăpat. De atunci baronul n-a mai îndrăznit să calce drumurile ce duc spre Gârdani”[ Aurel Pătruț, art. Gârdanii... Mărturii de ieri și de azi, în Pentru socialism, 8, nr. 945, 19 ianuarie 1957.]. ♦ Confirmarea o găsim în lucrarea dedicată Gârdanului (2007): “După terminarea războiului baronul Blomberg s-a întors în sat. Oamenii au pus mâna pe topoare și furci și l-au alungat din sat”[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 44.].

1948

- Prima grădiniță din Gârdani a luat ființă în anul școlar 1948-1949, după reforma învățământului; a funcționat în incinta castelului Blomberg[ Idem, p. 56.].

- În 1 decembrie 1948, Guvernul comunist condus de Petre Groza a emis un decret prin care a fost desființată oficial Biserica Greco-Catolică din România. Bunurile Bisericii au fost confiscate și transferate Bisericii Ortodoxe Române. Liderii clerului greco-catolic (episcopii Valeriu Traian Frențiu, Iuliu Hossu, Alexandru Rusu, Ioan Bălan, Ioan Suciu, Vasile Aftenie și Tit Liviu Chinezu) au fost arestați. Preoții au fost persecutați și obligați să se convertească la ortodoxie. O parte și-au continuat practica în clandestinitate. Și biserica din Gârdani, aparținând comunității greco-catolice, a trecut în proprietatea Bisericii Ortodoxe. 

1949

- În România, colectivizarea (comasarea terenurilor agricole) a fost declanșată de Decretul 84/2 martie 1949, prin care s-au expropriat proprietățile mai mari de 50 ha. Decretul a intrat efectiv în vigoare chiar din noaptea următoare. Au avut de suferit țăranii mijlocași și înstăriți (numiți chiaburi); prea puțini moșieri mai erau în țară în 1949.

1950

- Prin Legea nr. 5 din 7 septembrie 1950, privind reorganizarea administrativă a țării, au fost desființate cele 58 de județe ce au funcționat în perioada interbelică, fiind înlocuite cu 28 de regiuni (compuse din 177 de raioane, 148 de orașe și 4.052 de comune). Prin desființarea județului Sălaj, localitatea Gârdani a fost integrată în regiunea Baia Mare, raionul Cehu Silvaniei, comuna Sălsig; reșe-dința regiunii a fost orașul Baia Mare. ♦ Decretele 331/19 septembrie 1952 și 12/10 ianuarie 1956, care au modificat Legea 5/1950, nu au afectat localitatea Gârdani.

- Perioada în care la conducerea țării s-a aflat puterea comunistă (1950-1989), “a fost marcată de o dezvoltare accentuată a industriei, prin angrenarea popu-lației în acest sector, efectul final fiind migrarea populației rurale spre orașe, desființarea gospodăriilor țărănești și introducerea colectivizării”[ Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 50.]. Cei mai mulți gârdăleni au optat pentru orașul Baia Mare, pentru finalizarea studiilor și căutarea unui loc de muncă. Aici și-au întemeiat familii și au primit locuințe de serviciu (pe care apoi le-au cumpărat, după 1989).

1951

- Emanuel Chira, ultimul preot greco-catolic din Gârdani, a decis să părăsească preoția, în anul 1951, când i s-a cerut să treacă la religia ortodoxă[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 81.]. În pe-rioada 1952-1955, în parohia ortodoxă Gârdani a fost numit preotul Vasile Corodan, din Vama-Sighet.

1952

- În toamna anului 1952, s-a stins din viață, în Penitenciarul din Satu Mare, în urma presiunilor exercitate de anchetatorii comuniști, protopopul greco-catolic Ilie Călăuz. Acesta s-a născut în anul 1884, în localitatea Gârdani, plasa Cehu Silvaniei. Cea mai importantă realizare în calitate de protopop a fost construcția bisericii greco-catolice din Cehu Silvaniei[ Marin Pop, șef secție Muzeografie și muzee locale, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, art. Preoți și dascăli sălăjeni în temnițele comunismului: Protopopul-martir Ilie Călăuz, în Graiul Sălajului, 21 decembrie 2023. Bibliografie: Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, fond Documentar, fond Penal și find Informativ.].

- În data de 5 octombrie 1952, în Gârdani s-a înființat prima întovărășire agricolă (TOZ), după model sovietic. S-a numit TOZ “Libertatea” și era alcătuită din 21 de familii din Gârdani, însumând o suprafață de teren de 19,01 ha. Un an mai târziu (în data de 31 decembrie 1953), numărul familiilor care au acceptat (mai mult sau mai puțin forțat) comasarea terenurilor agricole, a crescut la 30, deținând în comun o suprafață de 26,16 ha[ Colectivizarea în Maramureș, 2004, p. 310.].

1954

- Tinerii utemiști (membri ai Uniunii Tineretului Muncitoresc, organism afiliat Partidului Comunist, n.red.) din satul Gârdani, raionul Cehu Silvaniei, într-o ședință a organizației de bază, au hotărât să participe la concursul tinerilor grădinari și pomicultori pe țară. “Ei au cerut Sfatului Popular un lot pe care să cultive zarzavaturi și legume diferite. Sfatul Popular Comunal le-a dat o suprafață de 28 de arii, pe care ei l-au împărțit în parcele fiecărui utemist și au început lucrările de pregătire a grădinii. Această suprafață, tinerii au contractat-o cu Cooperativa (Agricolă de Producție) pentru a vinde apoi legumele. Pe banii primiți, ei vor cumpăra diferite cărți, broșuri etc, cu ajutorul cărora își vor ridica nivelul politic și ideologic. Totodată, prin cultivarea legumelor și contractarea lor, vor contribui la îmbunătățirea aprovizionării oamenilor muncii de la orașe cu legume și zarzavaturi”[ Victor Cirțiu, Din inițiativa tinerilor din Gârdani, în Pentru socialism, 27 aprilie 1954, p. 2. ].

- În decembrie 1954, Comitetul Regional Baia Mare a PMR a întocmit mai multe note informative privind unele lipsuri și deficiențe ale sectorului socialist. Una dintre acestea se referă la Gospodăria Agricolă Comunală (GCA) “Lupta pentru pace” din comuna Sălsig (din care făcea parte și satul Gârdani): “Se calcă statutul GCA și se calcă disciplina muncii colective. Au fost cazuri când unii colectiviști au recoltat produsele și, în loc să le ducă la GCA, ei le-au dus direct acasă (cazul cu cartofii). Două persoane au înaintat cereri de ieșire și s-a afirmat că, după împărțirea recoltei, vor mai ieși și alții. Vinovat pentru cele de mai sus este și președintele, care a devenit un bețiv și colectiviștii nu mai au încredere în el”[ Colectivizarea în Maramureș, 2004, p. 321.].

1955

- Între anii 1955-1960, în parohia (ortodoxă) Gârdani a păstorit preotul Ale-xandru Mihalca, din Ariniș, care era văduv și avea doi copii (avocați în Bu-curești)[ Idem, p. 81.]. 

1956

- Din anul 1956, Școala elementară din Gârdani (cu clasele I-IV), devine Școala Gimnazială, cu clasele I-VII (VIII).
- Centrul satului Gârdani devine Podul Vâlceii, unde se construiește noua școală, în 1956, magazinul alimentar și bufetul, pe locul unei livezi de măr și păr[ Idem, p. 133.].

1957

- Între anii 1940-1957, școala gimnazială este organizată doar la nivel comunal, la Sălsig. Învățământul gimnazial la Gârdani s-a reorganizat în anul 1957. 

- Începând cu vara anului 1957, castelul Blomberg intră într-un proces de renovare, perioadă în care se reamenajează și igienizează spațiile, se introduce curentul electric (produs de un grup electrogen), se introduce apa curentă și începe împrejmuirea spațiilor cu gard din plăci de beton[ Idem, p. 67.].

- Începând cu anul 1957 (și până în 1963), la Castelul Blomberg din Gârdani (naționalizat și transformat în unitate de învățământ) se organizează tabere pentru școlarii (la început, cu caracter republican, apoi doar regional), pe perioada vacanței de vară. Pe timpul iernilor, castelul devine centru de perfec-ționare în diverse specializări (militare, didactice ș.a.). Este asigurată o pază permanentă și este numit un administrator, în persoana lui Gavril Abrudan[ Idem, p. 67.].

1958

- În data de 23 mai 1958, partizanul anticomunist Vasile Blidaru, din Odești, moare, sub o ploaie de gloanțe ale trupelor de Securitate, în fața casei lui Rogoz Floarea, din Băița de sub Codru. Timp de aproape un deceniu, Vasile Blidaru a fost o figură marcantă a rezistenței anticomuniste din zona Codru[ Teodor Ardelean, Marin Bancoș, Un om, o viață, o legendă: Blidaru. Rezistența armată din munți. Din dosarele Securității, Arad, Centrul Media West, 2014.].

1959

- În 25 iulie 1959, se stinge din viață, la proprietatea sa din Viile Sătmarului, Gyula von Blomberg, ultimul proprietar al domeniului Blomberg din Gârdani, înainte de naționalizare[https://2mnews.ro/tranzactie-castelul-blomberg-din-gardani-cumparat-in-2015-scos-la-vanzare-cu-12-milioane-de-euro-restabilim-si-istoria-reala-a-proprietarilor-pana-acum-mistificata-prin-autosuficienta-si-de-ero/].

1960

- Prin Legea 3 / 24 decembrie 1960, privind reorganizarea administrativă a țării, s-au făcut redistribuiri de teritorii și redenumiri de regiuni. Astfel, localitatea Gârdani a fost integrată în regiunea Maramureș, raionul Cehu Silvaniei, comuna Sălsig; reședința regiunii a fost municipiul Baia Mare. Situația a  rămas identică până în 1968.

- Din anul 1960 (probabil până în 1970), în parohia (ortodoxă) Gârdani a slujit preotul Tiberiu Holzbergher, din Sighet. “Era un om foarte înalt, cu o cultură vastă; vorbea șapte limbi. A rămas în amintirea gârdălenilor ca un om modest, bun predicator, cu o voce puternică, un preot care își cunoștea foarte bine credincioșii. Prin cunoștințele sale vaste, a ajutat pe mulți gârdăleni”[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 82.].

1961

- În ianuarie 1961, conducerea Regiunii Baia Mare a inclus comuna Sălsig (cu satul Gârdani) (raionul Cehu Silvaniei) pe lista comunelor colectivizate[ Colectivizarea în Maramureș, 2004, p. 51.].

1963

- În anul 1963, Școala Specială pentru Copii Deficienți Mintali de la Coștiui a fost transferată la Gârdani, unde spațiile de școlarizare și internat au fost mai generoase (dispunea de 8 săli de clasă în clădirea principală, internatul era dotat cu 150 paturi, iar cantina și sala de mese putea hrăni 85 de elevi pe serie; suprafața destinată odihnei și recreerii copiilor era de 4,72 ha)[ Gârdani, file de cronică, 2007, p. 67.]. 

1967

- La adunarea electorală din primăvara anului 1967, organizată în centrul comunei Sălsig, candidații Frontului Democrației Populare (FDP), Ioan Indrea, Francisc Erdei, Ioan Pop și Vasile Chirilă le-au prezentat sătenilor din Gârdani și Sălsig principalele realizări: “Electrificarea întregii comune, construirea unui local de școală cu 4 săli de clasă la Sălsig, 2 săli de clasă la Gârdani, a unui unui dispensar veterinar. (…) Au fost construite 76 case noi, 40 de alte con-strucții, 150 familii și-au cumpărat mobilă nouă sau alte obiecte valoroase cu folosință de lungă durată, există în prezent peste 180 aparate de radio și 20 televizoare”. La capitolul promisiuni electorale: “În cadrul cooperativei agricole de producție se va construi un grajd, irigările vor ajunge la 80 ha, la Gârdani se va construi o sală de festivități, iar trotuarele prevăzute a înfrumuseța comuna vor totaliza 4.000 ml. Iată de ce și alegătorii din raza acestei comune sunt hotărâți să-și dea cu încredere votul candidaților FDP”[ *** art. Sălsig, în Pentru socialism, nr. 4077, 2 martie 1967, p. 2.]. 

- Din 1963, la Gârdani funcționa o Școala Specială pentru copii cu handicap sever. Într-un articol publicat în 1967, în presa locală, despre acest subiect, se afirmă că acești copii sunt supuși unui program care să le permită, în final, integrarea în câmpul muncii: “În școlile ajutătoare din  Baia Mare, Vișeu și Gârdani sunt primiți copii înapoiați mintal, debili mintali. Școala ajutătoare asigură acestor copii, prin defectologii de aici, însușirea unor informații minime de cultură generală, a unor deprinderi de comportare civilizată, conform unui program special care le permite însușirea unui volum de cunoștințe elementare, profesionale și de muncă într-un domeniu de activitate, o educație sănătoasă psiho-fizică realizată printr-o justă organizare a întregului regim școlar și printr-o muncă colectiv-educativă. Elevii educați în aceste școli ajutătoare sunt pregătiți pentru a intra, după terminarea lor, în câmpul muncii”[ Petre Cioceanu, art. Vă informăm despre școlile speciale din regiune, în Pentru socialism, nr. 1087, 14 martie, 1967, p. 2.]. Numai că sistemul “colectiv-educativ” s-a dovedit un eșec, motiv pentru care, după Revoluția din 1989, toate internatele și școlile ajutătoare, precum cea de la Gârdani, au fost desființate.

1968

- Prin Legea nr. 2 / 16 februarie 1968, privind reorganizarea administrativă a țării, s-a revenit la împărțirea teritorială a țării pe județe, după modelul interbelic. Au rezultat 39 județe, municipiul București, 236 orașe și 2.706 comune având în componență 13.149 sate. Localitatea Gârdani a fost integrată în județul Mara-mureș, comuna Sălsig; municipiul reședință de județ este Baia Mare. Situația este în vigoare și în prezent.

- În 1968, se dă în folosință Topitoria de in de la Ulmeni[ Maramureș. Monografie, 1980, p. 114.], unitate industrială la care au lucrat, de-a lungul anilor, mulți locuitori din Gârdani. După decembrie 1989, unitatea și-a închis porțile.

- Într-un articol apărut în presa locală, în primăvara anului 1968, profesorul Gheorghe Costin din Gârdani relatează, iar gazetarul consemnează în spiritul epocii (a propagandei comuniste): “În ultimii ani, activând la școala din această localitate, am văzut cu ochii mei înflorind satul. S-a înălțat școală nouă, un magazin sătesc, s-a asfaltat șoseaua, au pătruns lumina electrică, radioul, televizorul. Dar mai presus de toate, s-a ridicat omul, cu noua lui conștiință”[ A.Dărăban,  art. În satul de azi, în Pentru socialism, 18, nr. 4453, 19 mai 1968. ].

1970

- În anul 1970, s-au înregistrat cele mai devastatoare inundații din secolul al XX-lea, din România. În satele din Ținutul Codrului a plouat neîncetat timp de 12 zile, cantitatea de apă depășind 150 l/mp[ Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 134.]. Au fost afectate peste 1.500 de localități din țară, printre care și satul Gârdani. Apele Someșului au ieșit din matcă și au inundat gospodăriile și terenurile agricole. Cota de inundație a fost depășită cu 2,50 m. Mulți gârdăleni și-au pierdut bunurile și animalele. ♦ În data de 12 mai 1970, a ieșit din matcă pârâul Sălaj, în Sălsig, inundând capătul de sud al satului Gârdani, Băltuța, Creanga, până la Podul Vâlceii. În data de 14 mai s-a umflat râul Someș și a inundat terenurile din luncă, până la case. În data de 15 mai, la ora 15, “s-a urnit prima casă din sat; era din voioaje”. Două ore mai târziu s-au urnit alte patru case, toate construite din pământ. În 16-17 mai, apele au început să se retragă. Nu au fost victime, doar pagube materiale (informații furnizate de Sever Andreicuț).

- În anul 1970, cea mai apropiată gară față de comuna Sălsig (alcătuită din satele Gârdani și Sălsig) era la 10 km distanță de Gârdani (Stația Ulmeni-Sălaj). Funcționau patru stații de autobus (în Sălsig, în Centru și la Băcănie, apoi în Gârdani, la Cruce și la Cămin), asigurându-se legătura cu Baia Mare, Satu Mare și Cehu Silvaniei. Populația comunei, la 1 iulie 1970, era de 3.418 locuitori (1.729 bărbați și 1.689 femei). În Gârdani erau 1.712 locuitori, iar în Sălsig 1.706 locuitori. În comună, erau o moară de făină de mălai și de ulei (în Sălsig) și 2 cazane de fabricat țuică (în Gârdani și în Sălsig). Pentru serviciile prestate populației existau, pe raza comunei, patru unități cooperatiste: o croitorie, o cizmărie și 2 frizerii (toate în Sălsig). În 1970, lucrau în comună 181 de salariați și doi meșteșugari necooperativizați (un croitor și un cizmar);  665 de salariați lucrau în alte localități (Baia Mare și Ulmeni). Suprafața agricolă ocupa 2.464 ha, din care 1.598 ha teren arabil și 821 ha pășuni și fânațe; fond forestier 873 ha. În structura suprafeței cultivate, cele mai mari ponderi le dețineau culturile de porumb și grâu, apoi cartofi și legume. La recensământul din 4 ianuarie 1971, efectivul de animale, pe total comună, a fost: 1.379 bovine, 464 porcine, 914 ovine, 14 caprine, 78 cabaline, 5.965 păsări, 52 de familii de albine. Pe teritoriul comunei și-a desfășurat activitatea o cooperativă agricolă de producție cu 1.704 membri apți de muncă și dispunea de 1.565 ha teren agricol. Ocupația de bază a fost agricultura. Pentru instruirea copiilor de vârstă școlară și preșcolară, pe raza comunei funcționau trei școli generale și două grădinițe de copii. În anul școlar 1970/1971, în aceste unități erau cuprinși  583 elevi în școli generale și 86 copii în grădinițe. Procesul de instruire era asigurat de 27 cadre didactice. În Sălsig era un cămin cultural, un cinematograf cu bandă îngustă și o bibliotecă publică. În anul 1970, în comună existau 282 abonamente la radio și 63 la televiziune. În Sălsig funcționa o circumscripție medico-sanitară și o casă de nașteri, deservite de 3 medici și 9 asistente. În Gârdani nu era cabinet medical. Cel mai apropiat spital se afla în comuna Șomcuta Mare. Fondul de locuințe, la recensământul din 1966, cuprindea un număr de 822 de case: Sălsig - 408, Gârdani - 414. Comuna era electrificată în întregime[ Localități din județul Maramureș, 1971, p. 233-135.].

1972

- În anul 1972, Vasile Dodea este numit preot paroh în satul Gârdani, după patru ani petrecuți în localitatea Jichișul de Sus, lângă Dej (jud. Cluj). “Ajuns aici, m-am apucat și am construit de la zero biserica, casa parohială și anexele trebuincioase”, mărturisea, în 2014, într-un ziar local[ https://jurnalmm.ro/parintele-vasile-dodea-scos-la-pensie/]. A slujit în biserica din Gârdani până în 1989, când a fost numit preot în Baia Mare. Între 1972 și 1975 s-a construit actuala casă parohială, iar între 1981 și 1985 s-a construit biserica.

1975

- În anul 1975, a început construcția Căminului Cultural din Gârdani. A fost pro-iectat cu o capacitate de 350 de locuri. În aceeași clădire (la etaj) a funcționat și Grădinița, cu trei săli de grupă și 75 locuri. Pe scena căminului, de-a lungul anilor, și-au dat concursul: Ansamblul „Transilvania” din Baia Mare, Ansamblul „Ciprian Porumbescu” din Suceava, precum și Teatrul Dramatic din Baia Mare, Teatrul de Păpuși și chiar echipe ale Circului de stat din București[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 97-98.]. 

1976

- S-a înființat echipa de fotbal Viitorul Gârdani.

- În 1976 s-au reluat oficial lucrările la Canalul Dunăre-Marea Neagră (care avea să fie inaugurat în mai 1984), obiectiv la care au fost detașați numeroși muncitori din întreaga țară, printre care și din Gârdani (preponderent șoferi).

1977

- În anul 1977, la inițiativa lui Traian Marinca, directorul Școlii ajutătoare Gârdani, a luat ființă un Grup de teatru folcloric, alcătuit din cadre didactice. Grupul teatral din Gârdani a transpus pe scenă obiceiuri populare și marile mituri românești, evoluând în numeroase spectacole și obținând aprecieri elogioase din partea specialiștilor. A obținut premiul III, faza republicană, Galați (1979), cu spectacolul Cântare bradului; marele premiu pentru creație, regie, interpretare la Festivalul de teatru „G.M. Zamfirescu” Satu Mare, cu Corinda cerbului (1982); premiul special la Festivalul „Cireșar” din Cisnădie (1985), cu Meșterul Manole; premiul I, faza republicană, Bistrița (1985), cu Miorița; premiul I și titlul de laureat al Festivalului Național „Cântarea României” (1987), cu colinda Mă luai, luai[ A.Borbei, L. Pop, Comuna Gârdani, în Bibliotheca Septentrionalis, publicație se-mestrială editată de Biblioteca Județeană “Petre Dulfu” Baia Mare, an XXIV, nr. 1 (46), 2016, p. 138-145.]. 

1978

- În anul 1978, Școala Ajutătoare din Gârdani s-a transformat în Casă de Copii cu Școală Ajutătoare. Director al instituției a fost Traian Marinca. 

1979

- La Fabrica de sticlă din Fărcașa, înălțată din inițiativa morarului Ștefan Bartha și a lui Gheorghe Mereuț, pensionar, fost sticlar la Poiana Codrului, lucrau, 1979, “peste 370 de oameni, nu numai din Fărcașa, ci și din Gârdani, Sălsig, Sârbi și Tămaia, în schimburi continue. Și dintre oamenii aceștia, mai ieri țărani, sau mici meșteșugari, dintre flăcăii și fetele de aici s-au ridicat, într-un răstimp scurt, de 2-3 ani, fruntași ca suflători Gheorghe Boloș, Vasile Armaș, Adrian Popa, gravorii Maria Boloș, Gheorghe Maxim, Ana Afanasie, Felicia Maghiar, Aurel Mereuț, adevărați artiști în materie de decorare…”[ Virgil Lazăr, Sticlarii din Fărcașa, în Transilvania, nr. 10  / 1979, p. 12-13.].

1981

- Deoarece biserica veche a devenit neîncăpătoare pentru populația Gârdaniului,  preotul Vasile Dodea, împreună cu curatorii și mirenii, decid construirea unei biserici noi. În anul 1981, “începe demolarea treptată a bisericii vechi, conco-mitent cu construcția celei noi. Întreaga suflare a creștinilor ortodocși au parti-cipat la edificarea bisericii, atât financiar, cât și cu brațe de muncă”[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 82.]. Con-strucția biserici a durat doi ani, până în anul 1983. În această perioadă, slujba religioasă s-a săvârșit în curtea casei parohiale, sfințindu-se un altar în șură. 

1980

- În centrul de comună Sălsig a avut loc “întâlnirea dintre alegătorii și candidații propuși de Frontul Democrației și Unității Socialiste (F.D.U.S.) pentru Marea Adunare Națională. Toți trei candidații sunt țărani cooperatori, toți trei președinți de cooperative agricole: Ștefan Luca, la Cooperativa Agricolă de Producție (C.A.P.) din Sălsig, Gheorghe Bușecan și Adrian Borbil, la Tămaia și, respectiv, la Șomcuta Mare. (...) Cei care au luat cuvântul amintesc despre Căminul cultural ce va fi inaugurat în curând în satul Gârdani, despre cele două blocuri aflate în construcție, cu centrală termică, și despre alte două ce urmează să se ridice. S-a vorbit apoi mult și concret despre îmbunătățirea fondului funciar (aici urmează să înceapă în curând ample lucrări de desecare pe valea Sălajului și de drenaj pe malul stâng al Someșului), ca și despre înființarea unei livezi intensive, de 100 hectare, pe terenuri în pantă”[ Gheorghe Susa, art. Întâlniri dintre candidați și alegători, în Scânteia, 27 februarie 1980, p. 2. ].

1983

- În anul 1983, jucătorul de fotbal Ioan Tătăran, originar din Gârdani, component al echipei FC Baia Mare, s-a transferat la echipa-fanion al fotbalului românesc, Steaua București, unde a jucat timp de două sezoane.

1985

- În anul 1985, în Gârdani s-a înființat un sediu al Sistemului de Întreținere și Exploatare a Lucrărilor de Îmbunătățiri Funciare (IELIF), la care au fost arondate suprafețele din lunca Someșului (ambele maluri), dar și din Zona Codru. În această instituție lucrau circa 120 de persoane, din care 20 erau cadre de specialitate. Înființarea acestei unități se datorează inginerului Vasile Blidar (localnic), care în acea perioadă era șef de sistem la IELIF Maramureș, cu sediul în Baia Mare[ Gârdani, file de cronică, 2007, p. 236.].

1987

- Dublă performanță pentru locuitorii din Gârdani, în competiții naționale, în anul 1987: Grupul de teatru folcloric, alcătuit din cadre didactice din satul Gârdani (coordonați de Traian Marinca) a obținut premiul I și titlul de laureat al Fes-tivalului Național „Cântarea României”, cu colinda „Mă luai, luai”. În același an, Formația de teatru folcloric a copiilor din Gârdani, alcătuită din 24 de interpreți, au obținut, de asemenea, locul I și titlul de laureat la faza republicană a Fes-tivalului Național „Cântarea României” cu piesa „Cămașa de izbândă”. 

1988

- În anul 1988, timp de un an, localitatea Gârdani a fost sat aparținător de comuna Ulmeni (pe fondul comasării administrative a comunelor și de siste-matizare a satelor, impuse de regimul comunist).

1989

- În anul Revoluției din Decembrie, localitatea Gârdani se întoarce la statutul de sat aparținător de comuna Sălsig (până în 2004).

- În 1989 încep lucrările la pictura bisericii ortodoxe (realizată în tehnica fresca), realizate de pictorul Lucian Gabriel Dogărescu (din București). Lucrările s-au finalizat în 1991.

- În mai 1989, preotul Dumitru Pintilie devine noul preot paroh din Gârdani, înlocuindu-l pe preotul Vasile Dodea (care s-a transferat în Parohia Baia Mare).

1990

- În perioada de tranziție (1990-2000), populația din localitatea Gârdani a trecut prin procesele de decolectivizare și dezindustrializare. Particularitatea econo-mică și socială a comunei este dată de nivelul foarte ridicat de fragmentare a proprietăților agricole și de lipsa de viabilitate economică a fermelor foarte mici rezultată din această structură agrară. Dezindustrializarea a expus populația la pierderea locurilor de muncă și implicit la venituri salariale mici. Încă de la finele anilor 1990, localitatea a cunoscut fenomenul migrației românești către vestul Europei, ca soluție la excesul de forță de muncă[ Strategia de dezvoltare locală a comunei Gârdani 2022-2027, p.13.].

1991

- În 29 septembrie 1991, s-a târnosit biserica cu hramul “Sfinții Arhangheli Mihai și Gavril” din Gârdani. Slujba de sfințire a fost săvârșită de episcopul ortodox Iustinian Chira, a Maramureșului și Sătmarului. La eveniment a participat un sobor de 35 preoți și o mare mulțime de oameni. Preoții Dodea Vasile și Pintilie Dumitru au primit distincții[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 84.].

1994

- În 1994, se finalizează construcția Bisericii Baptiste din Gârdani.

1996

- În octombrie 1996, în curtea Bisericii din Gârdani a fost amplasată o Troiță a Eroilor, confecționată din lemn (înaltă de 520 cm) de către meșterul Alexandru Perța Cuza (și colaboratorii: Sorin Metesan și Marius Bude). Troița are fața principală orientată spre nord, sculptură cu scena Răstignirii, Maica Domnului, nume de sfinți, „erarhi”, preoți și „Voievozi Brâncoveni”. Pe fața sudică, partea superioară poartă inscripția „Glorie veșnică eroilor neamului”. Brațul vertical are inscripționate nume de eroi din Al Doilea Război Mondial: 1940 - 1945: Vasile Chira, Laurențiu Ardelean, Gheorghe Cirțiu, Ioan Pop, Gheorghe Călăuz, Ioan Călăuz, Dumitru Dragoș, Dumitru Chira, Gheorghe Cirțiu, Gavril Bontea. Urmate, mai jos, de textul: „Oameni buni, dacă pașii vă vor purta prin Rusia, la Cotul Donului, la Odesa, prin Basarabia, pe întreg pământul României, în pusta Ungariei, în Munții Tatra - și prin alte locuri din Europa, să știți că pământul acelor locuri este stopit de sângele și amestecat cu oasele eroilor ce au luptat cu Armata Română pentru înlăturarea fascismului european. Printre ei am fost și noi, acești fii ai satului Gârdani, odihnindu-ne mulți dintre noi fără o cruce la cap. Cinstiți-ne, pomeniți-ne și rugați-vă pentru noi”. ♦ În anul Domnului 1996 a fost ridicată această sfântă troiță de către fam. dep. Nicu Bud din Baia Mare, cu sprijinul primarului V. Blidaru și a pr. paroh Dumitru Pintilie și a altor credincioși. ♦ Pe brațul oblic din stânga, sunt încrustate cuvintele: România este poarta creștinătății. 1914 - 1917, Ioan Ardelean. ♦ Pe brațul oblic din dreapta, stă scris: Românii s-au născut creștini. Eroi din alte locuri căzuți aici la Gârdani: Aurel Buzdugan, Ion Iura, Gh. Bănăteanu[ Monumente din județul Maramureș închinate Eroilor din Primul Război Mondial, Editura Ethnologica, Baia Mare, 2020, p. 109-110.].

1997

- În 1997, localitatea Gârdani a fost conectată la magistrala de gaz metan[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 236.].

1998

- În anul 1998 (în baza Legii 151/1998), au fost create opt regiuni de dezvoltare, fiecare grupând mai multe județe. Județul Maramureș, din care face parte localitatea Gârdani, a fost integrat Regiunii de Nord-Vest, alături de județele Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Satu Mare și Sălaj.

2002

- În data de 1 octombrie 2002 s-a dat în folosință actuala clădire în care func-ționează Școala Gimnazială din Gârdani. Proiectul a fost finanțat printr-un program convenit între Guvernul României și Banca Mondială[ Mihai Mureșan, art. Cursurile pot începe: la Gârdani, în Graiul Maramureșului, 15, nr. 4069, 20 aug. 2003, p. 5. ].

2003

- În 30 martie 2003, s-a desfășurat, în comuna Sălsig, recensământul referitor la reînființarea comunei Gârdani. Rezultatele recensământului, potrivit procesului-verbal (validat de președintele Biroului Electoral, Angela Pășcuț, respectiv membri biroului: Vasile Zah și Vasile Husti): Numărul persoanelor înscrise în listă = 2.284; Numărul participanților = 1.245 (Gârdani - 1.010; Sălsig - 235); Numărul voturilor valabil exprimate la răspunsul DA = 1.165 (Gârdani - 981; Sălsig - 183); Numărul voturilor valabil exprimate la răspunsul NU = 62 (Gârdani - 12; Sălsig - 50)[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 32.].

- În 2003, se finalizează construcția Bisericii Penticostale (“Filadelfia”) din comuna Gârdani.

2004

- Ca urmare a intrării în vigoare a Legii 84/2004, privind înființarea unor comune, satul Gârdani devine comună, prin reorganizarea comunei Sălsig (jud. Maramureș). Prin același procedeu și ca efect al aceleiași legi, s-au înființat comunele Coltău, Coaș și Oncești. Legea a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 24 februarie 2004, iar de Senat în ședința din 18 martie 2004. A fost publicată în Monitorul Oficial nr. 310 din 7 aprilie 2004.

- La alegerile locale din 2004, Vasile Blidar a fost ales primul primar al comunei nou înființate Gârdani. Vasile Blidar (n. 26 mai 1949), a fost, anterior, primar al comunei Sălsig în perioada 1996-2004. Primul tur al alegerilor locale a avut loc în 6 iunie 2004. Numărul alegătorilor înscriși pe liste a fost de 1.126, iar numărul alegătorilor prezenți la urne a fost de 697 (61,90%). Rezultatele alegerilor în comuna Gârdani: 1. Vasile Blidar (PSD), 424 de voturi (61,71%); 2. Radu Tînc (PD), 143 de voturi (20,81%); 3. Gheorghe Dragoș (Partidul Forța Democrată din România), 54 de voturi (7,86%). Câștigătorul a fost desemnat din primul tur de scrutin. Viceprimar a fost desemnat Ioan Dragoș. Pentru Consiliul Local, lista PSD a obținut 328 de voturi (48,95%, 6 mandate), PD = 156 de voturi (23,28%, 3 mandate), Partidul Forța Democrată din România = 44 de voturi (6,56%, 1 mandat), PNTCD = 42 de voturi (6,26%, 1 mandat)[ http://alegeri.roaep.ro/?alegeri=alegeri-locale-2004]. Componența Consiliul Local Gârdani a fost: Gheorghe Andreicuțiu (PSD), Vasile Băbaș (PSD), Gheorghe Cirțiu (PSD), Traian Iluț (PSD), Mărioara Mureșan (PSD), Gheorghe Piron (PSD), Silviu Dumitraș (PD), Gheorghe Tătăran (PD), Nelu Radu Tînc (PD), Augustin Mezei (PNTCD), Gheorghe Dragoș (FD)[ Ioan Topan, art. Componența Consiliului Local al comunei Gârdani,în Graiul Maramureșului, 16, nr. 4352, 24-25 iul. 2004, p. 2.]. ♦ În județ, PSD a obținut 19 mandate de primari, în timp ce PNL doar 12. Președinte al Consiliului Județean Maramureș a fost ales, prin negociere, Marinel Kovacs (PNL). Un an mai târziu, Vasile Blidar și-a dat demisia din PSD și s-a înscris în PNL. 
 
- În anul 2004, după înființarea comunei, au demarat lucrări de modernizare a Căminului Cultural, prilej cu care, la parter s-a modernizat sala mare, scena, bucătăria și magazia, sediul Poliției și grupurile sanitare. La etaj, în locul fostei săli de proiecție-film s-au amenajat două birouri pentru Camera Agricolă, iar în locul celor trei săli în care a funcționat Grădinița, s-a organizat noul sediu al Primăriei.

2005

- În ianuarie 2005, o firmă de construcții din Ulmeni a realizat lucrările de amenajare a spațiului în care urma să își desfășoare activitatea Primăria din Gârdani: se monta gresia și faianța, tâmplăria, s-a dat comandă pentru mobilier (la o firmă din Asuajul de Sus)[ Vasile Gherman, art. Noul sediu al Primăriei are 9 birouri modernizate: la Gârdani, în Informația zilei de Maramureș, 31 ian. 2005, p. 5. ].

- În martie 2005, presa locală relata despre faptul că între comuna Gârdani și Sălsig au apărut anumite disensiuni, iar mărul discordiei este pădurea comunală: “Una dintre problemele nerezolvate este împărțirea pădurilor. În urmă cu  câțiva ani, comuna Sălsig, din care făcea parte și localitatea Gârdani, și-a făcut titlul de proprietate pe pădurile comunale, care reprezintă o suprafață de 450 ha. (...) Acum primarul Vasile Blidar face demersuri pentru întocmirea titlului de pro-prietate individual pe fiecare trup, pentru ca suprafața de 203 ha de teren să revină proprietarului, mai exact comunei Gârdani. Din cauză că Primăria Sălsig nu-și dă concursul în acest sens, în perioada imediat următoare Primăria Gâr-dani va face acțiune în instanță“[ Vasile Gherman, art. Deoarece s-a desprins de vechea comună, Primăria Gârdani revendică pădurea comunală și bunurile de la Sălsig, în Informația zilei de Maramureș, 5, nr. 1057, 23 mart. 2005, p. 5. ].

2006

- Din 2006, funcționează rețeaua de canalizare, care are o stație de epurare a apelor uzate în comuna Sălsig.

2007

- Primăria a achiziționat, în 2007, un spațiu la parterul unui bloc de locuințe din comună, unde ulterior a fost amenajat un Centru de sănătate. 

- În anul 2007, comuna Gârdani avea o populație de 1.732 locuitori, “din care 99% sunt români”[ Gârdani, file de cronică, Baia Mare, 2007, p. 28 (nu e precizată sursa oficială).].

2008

- În februarie 2008, la Căminul Cultural din Gârdani, în prezența unei asistențe numeroase și a unui număr apreciabil de oficialități (primarul municipiului Baia Mare, Cristian Anghel, subprefectul Gheorghe Achim, vicepreședintele Con-siliului Județean, Pamfil Bercean, deputatul Mircea Man, directorul Bibliotecii Județene, Teodor Ardelean etc) a fost lansată lucrarea “Gârdani - file de cronică” (Editura Eurotip), realizată de cadrele didactice de la Școala gimnazială din localitate (coordonate de directorul Ioan Sava), în cadrul Programului de Granturi “Școală-Comunitate”. În discursul său, Teodor Ardelean a apreciat lu-crarea drept “bună” și a precizat că “ar putea prefigura o monografie, nefiind o monografie”, după cum au consemnat jurnaliștii prezenți la eveniment. “În rest, oamenii și-au depășit condiția de dascăli (...). Găsim în această lucrarea amintirea unor vremuri frumoase, lucruri care era păcat să nu rămână așezate în memorie și în această formulă”, a mai adăugat Ardelean[ Anca Goja, art. Politicieni și oameni de cultură au completat „File de cronică” la Gârdani, în Graiul Maramureșului, 20, nr. 5435, 4 febr. 2008, p. 6. ]. 

- La alegerile locale din 2008, Vasile Blidar a obținut un nou mandat de primar, candidând de data aceasta din partea Partidului Național Liberal. Primul tur al alegerilor locale a avut loc în data de 1 iunie 2008. Din totalul de 1.127 alegători înscriși în liste, s-au prezentat la urne 678 (60,16%). Rezultatele alegerilor în comuna Gârdani: 1. Vasile Blidar (PNL), 321 de voturi (48,41%); 2. Radu Tînc (PDL), 208 voturi (31,37%). Cum nici un candidat nu a obținut cel puțin jumătate din voturile alegătorilor prezenți la urne, în data de 15 iunie 2008, s-a desfășurat turul doi de scrutin, la care au participat primii doi clasați. Prezența la urne a fost de 68,86%. Vasile Blidar (PNL), a obținut 381 de voturi (53,36%), în timp ce Radu Tînc (PDL) a obținut 333 de voturi (46,63%). Observație: Dacă în 2004, Vasile Blidar câștiga cu mare lejeritate fotoliul de primar, din primul tur, la alegerile din 2008, primarul în funcție a avut nevoie de două tururi de scrutin, câștigând cu emoții, la o diferență de doar 48 de voturi. ♦ Pentru Consiliul Local, PNL a obținut 6 mandate (255 de voturi), PDL = 4 mandate (187 de voturi), PSD = 1 mandat (42 de voturi)[ http://alegeri.roaep.ro/?alegeri=locale-2008]. Președinte al Consiliului Județean Mara-mureș a fost ales, prin scrutin electoral, Mircea Man (PDL).

- În iulie 2008, primarul comunei Gârdani, Vasile Blidar, a decedat într-un accident rutier petrecut între localitățile Recea și Lăpușel[ https://www.emaramures.ro/primarul-din-gardani-a-murit-intr-un-accident-de-circulatie-la-recea-video/].

- La alegerile parțiale din 21 septembrie 2008, candidatul PDL, Gheorghe Tătăran, a câștigat mandatul de primar, după primul tur de scrutin, cu 405 voturi valabil exprimate. Pe locul secund s-a situat Vasile Ardelean (PNTCD), cu 81 de voturi; pe locul 3, Ion Vălean (PNL), 43 de voturi; pe locul 4, Traian Iluț (PSD), 13 voturi. 

2009

- Potrivit Strategiei de dezvoltare durabilă a comunei Gârdani (pentru perioada 2009-2013), în anul 2009, localitatea beneficia de 3,8 km de drum județean (nereabilitat) și 6,5 km de drumuri sătești (ulițe) neasfaltate. Rețeaua de alimentare cu apă (din 2009) însuma 12,6 km și deservea 210 gospodării, rețeaua de canalizare (din 2009) avea 4,7 km (proiect în desfășurare), iar re-țeaua de gaze naturale (din 1993) avea 11,8 km, deservind 440 de gospodării. Rețeaua de energie electrică avea 521 de consumatori casnici (adică tot satul). Providerii de internet și televiziune prin cablu aveau circa 100 de abonați. Magazine de desfacere cu amănuntul (tip ABC): 15. Agricultură de subzistență. Asociații agricole: 2; Teren arabil: 504 ha; Tipuri de culturi:  furaje, porumb, cartofi, cereale; Ferme zootehnice: 2; Populația: 1.732 locuitori; Medici de familie: 2; Dispensar medical; Cabinet stomatologic; Farmacie; Școală primară și gimnazială: Școală generală pentru copii cu deficiență; Elevi în învățământul preșcolar, primar și gimnazial: 145; Elevi la Școala pentru copii cu deficiență: 46; Cămin cultural, Biserică ortodoxă, Biserică Penticostală, Biserică Baptistă, Biserica cultului Martorii lui Iehova.

2010

- În anul 2010, potrivit Direcției Județene de Statistică Maramureș, suprafața fondului funciar a localității Gârdani era de 1.861 ha, din care, suprafață agricolă - 863 ha, suprafață arabilă - 540 ha, pășuni - 217 ha, fânațe - 138 ha, livezi - 4 ha, păduri și altă vegetație forestieră - 842 ha, suprafață ocupată cu ape, bălți - 51 ha, ocupată cu construcții - 44 ha. Număr de salariați - 99, șomeri - 9; locuințe - 479, populația - 1.346 locuitori (688 de bărbați și 658 de femei), născuți vii - 11, decedați - 18, căsătorii - 5, divorțuri - 1, stabiliri de reședință - 10 persoane, plecări cu reședința - 9; populație școlară - 214 persoane; copii înscriși în grădinițe - 29, elevi înscriși în învățământul preuniversitar - 185, elevi înscriși în învățământul primar și gimnazial - 152, elevi înscriși în învățământul liceal - 18, elevi înscriși în învățământul profesional - 15.

2011

- Conform datelor oficiale ale Recensământului populației din 2011, populația comunei Gârdani este alcătuită din 1.151 locuitori și sunt înregistrate 491 de gospodării. După etnie, majoritatea sunt români (1.105) și doar 3 maghiari. După confesiuni, în comună sunt 1.013 ortodocși, 38 penticostali, 24 baptiști, 11 martori ai lui Iehova, 3 greco-catolici. ♦ Ponderea tinerilor este de 22%, în timp ce ponderea populației adulte este de 59,9%; vârstnicii dețin o pondere de 18,2%, ceea ce caracterizează fenomenul de îmbătrânire demografică[ Monica Chita, Ținutul Codrului, 2018. p. 161.]. În Gârdani s-a mai constatat o scădere semnificativă a populației tinere. ♦ Persoane cu studii superioare: 52; absolvenți liceu: 208; absolvenți școală profesională: 192; absolvenți gimnaziu: 215; absolvenți învățământ primar: 191; fără școală: 17; analfabeți: 5[ Strategia de dezvoltare locală a comunei Gârdani 2022-2027, p.18.].
- După ani de procese, descendentul baronului Gyula von Blomberg, cetățeanul olandez Hugó Maria Eugen Frederik von Blomberg, redobândește, în 2011,  proprietatea asupra domeniului de la Gârdani.

- În primăvara anului 2011, presa locală relata faptul că “școala pentru copii cu deficiențe din Gârdani se închide. Știrea este reală, copiii de acolo, toți cu deficiențe, vor fi trimiși în altă parte. Puțini, însă, au spus și motivul pentru care nu va mai funcționa acolo instituția de învățământ, și anume acela că imobilul a fost retrocedat. După un proces lung cu autoritățile, Consiliul Județean, care deținea clădirea, a fost pus în  situația de a o ceda proprietarului de drept, un urmaș al unui baron cu nume străin. În școala de la Gârdani mai învață 63 de copii, după ce, în anii 2000, acolo erau 240 de copii cu deficiențe. O parte dintre ei au fost luați în plasament, iar astăzi, 14 dintre aceștia stau aici în regim de internat, pentru că școala a trecut de la Protecția Copilului la Inspectoratul Școlar. Restul elevilor vin de prin satele din jur cu microbuzul școlii. Din păcate, din toamnă aceștia vor sta în Baia Mare, la Școala pentru Copii cu Deficiențe nr. 2, pentru că unitatea școlară de la Gârdani își închide porțile”[ “Alungat din Gârdani cu pietre în urma cu 66 de ani, baronul Blomberg s-a întors să se răzbune pe săteni”, în Informația Zilei, redactor Hitter Otto.]. 

2012

- La alegerile din 2012, Gheorghe Tătăran este reconfirmat în funcția de primar al comunei. Alegerile locale s-au desfășurat în data de 10 iunie 2012. Din totalul de 1.130 de alegători înscriși în liste, s-au prezentat la urne 764 (67,61%). Rezultatele alegerilor în comuna Gârdani: 1. Gheorghe Tătăran (PDL), 250 de voturi (33,51%); 2. Radu Tînc (Partidul Ecologist Român), 178 de voturi (23,86%); 3. Cosmin Băbaș (PSD), 164 de voturi (21,98%); 4. Viorel Ardelean (PPDD), 103 voturi (13,18%); 5. Daniel Dragoș (PRM), 36 voturi (4,82%); 6. Ion Vălean (PNL), 15 voturi (2.01%). Câștigătorul a fost desemnat din turul întâi. Pentru Consiliul Local, PDL a obținut 3 mandate (200 de voturi), PSD = 2 mandate (159 de voturi), PER = 2 mandate (130 de voturi), PPDD = 1 mandat (90 de voturi), PNL = 1 mandat (64 de voturi), PRM = 1 mandat (62 de voturi), Uniunea Națională pentru Progresul României = 1 mandat (38 de voturi)[ http://alegeri.roaep.ro/?alegeri=alegeri-locale-2012]. Președinte al Consiliului Județean a fost ales, prin scrutin electoral, Zamfir Ciceu (PC, pe listele USL).
 
2015

- În data de 4 octombrie 2015 a fost instalat, în urma concursului de ocupare a parohiei vacante, preotul paroh Cosmin-Alin Tohătan, după pensionarea pă-rintelui Dumitru Pintilie.

- În toamna anului 2015, castelul Blomberg este cumpărat de antreprenorul Ioan Andrei Botiș, originar din satul Valea Stejarului (com. Vadu Izei, jud. Maramureș). Suma tranzacției a rămas confidențială. “Din punct de vedere al prețului, pot spune că a fost unul bun, pentru că eu l-am cunoscut pe domnul Blomberg prin intermediul ambasadei. Fiind și în domeniul imo�biliar am fost recomandat să-i ajut să-l vândă. Deoarece sunt și evaluator autorizat, am decis să-l cumpăr eu”[ La Gârdani, Castelul Blomberg suspus reabilitării, în Graiul Maramureșului, 28 iulie 2017, articol de Ciprian Vancea.], a declarat Botiș pentru presa locală, doi ani mai târziu.

2016

- În 2016, Gheorghe Tătăran este reales primar al comunei, pentru un al treilea mandat. Alegerile locale s-au desfășurat în data de 5 iunie 2016. Din totalul de 1.128 de alegători înscriși în liste, s-au prezentat la urne 673 (59,66%). Rezultatele alegerilor în comuna Gârdani: 1. Gheorghe Tătăran (PNL), 295 de voturi (45,03%); 2. Vasile Husti (PMP), 140 de voturi (21,37%); 3. Cosmin Băbaș (PSD), 138 de voturi (21,06%); 4. Viorel Ardelean (Partidul Național Democrat), 45 de voturi (6.87%); 5. Daniel Dragoș (PRM), 37 de voturi (5,64%). Câștigătorul a fost desemnat din turul întâi. Pentru Consiliul Local, PNL a obținut patru mandate (255 de voturi), PSD = 2 mandate (147 voturi), PMP = 2 mandate (109 voturi), PND = 1 mandat (47 voturi)[ http://alegeri.roaep.ro/?alegeri=alegeri-locale-2016]. Președinte al Consiliului Județean, ales prin scrutin electoral, a fost Gabriel Zetea (PSD). 

- În vara anului 2016, ziarul infomm.ro a publicat un material cu titlul “Castelul Blomberg din Gârdani are proprietar din Valea Stejarului”. Andrei Botiș a declarat, cu acest prilej:  „Am cumpărat imobilul de la moștenitorul Maria Hugo von Blomberg, care, în anul 2000, venise incognito să-și vadă moștenirea, speriat de poveștile potrivit cărora bunicul lui fusese fugărit de acolo de săteni, din cauza propagandei comuniste a vremii. I s-a sugerat un avocat din Satu Mare, mandatat pentru recuperarea proprietăților. Abia în 2007 a venit sentința de retrocedare în natură. Au urmat contestații și în anul 2011 s-a făcut punerea în posesie. Celelalte proprietăți n-a reușit să le obțină. Aproximativ 3-4 ani a rămas castelul în paragină, apoi s-au decis să vândă. De un an, am intervenit noi, am făcut lucrări de întreținere, am reparat acoperișul, fațadele. Clădirea principală se degrada. Am conservat-o astfel încât mai poate sta acum așa vreo doi ani. Am vrea să facem un obiectiv socio-cultural acolo, sperăm la o finanțare europeană de gen, pentru restaurarea monumentelor istorice. Am dori să amenajăm și un mic muzeu. Familia mea a adunat obiecte tradiționale din zona Maramureșului. Apoi, avem o bibliotecă cu 7.000 de titluri, unele în franceză. Am vrea să găzduim tabere de creație, evenimente locale, regionale, chiar teatru. Există în curte un teatru de vară. Acțiunile se vor derula printr-o asociație, pe care o schițăm acum. Căutăm parteneriate cu alte asociații culturale de gen din țară și din Europa. Există posibilitatea ca într-una din construcții să fie amenajate spații de cazare, nu mai mult de 15-20, pentru cei care participă la manifestări. În timp, chiar la tabere școlare ne-am gândit”[ Articol redactat de infomm.ro și preluat de sighet-online.ro:
 http://www.sighet-online.ro/index.php?option=com_content&amp;view=article&amp;id=28446:2016-08-30-14-31-59&amp;catid=44:comunitate&amp;Itemid=88
].

- Prin Hotărârea Guvernului nr. 195/2016, s-a aprobat stema comunei Gârdani. Aceasta se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat în bară de un brâu undat de argint. În partea dreaptă, în câmp albastru, se află o ramură de ginkgo-biloba de argint. În partea stângă, în câmp roșu, se află un turn de cetate de argint. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat. ♦ Ramura de ginkgo-biloba face referire la arborele cu același nume, aflat pe teritoriul localității, declarat monument al naturii. Brâul undat reprezintă râul Someș, care traversează localitatea. Turnul de cetate simbo-lizează castelul Blomberg. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.

- În decembrie 2016 apare Ghidul de arhitectură pentru încadrarea în specificul local din mediul rural. Ținutul Codrului, o lucrare extrem de utilă, care își pro-pune să furnizeze un instrument de lucru locuitorilor mediului rural din Ținutul Codrului (inclusiv Gârdani), dar și autorităților locale și proiectanților implicați în procesul de construire în mediul rural. Obiectivul ghidului este “păstrarea neal-terată a spiritului așezărilor în care sunt propuse proiecte și creșterea calității vieții, dar cu conservarea tradițiilor și a peisajului cultural existent”.

2017

- În anul 2017, a fost înființată Asociația Culturală Castelul Blomberg, care are drept obiect de activitate culegerea, cercetarea, păstrarea și promovarea culturii tradiționale locale prin organizarea de evenimente și activități culturale, edu-caționale și sociale.

- În vara anului 2017, la Castelul din Gârdani se organizează o conferință cu tema: ”Dezvoltarea afacerilor locale și soluții pentru fidelizarea angajaților din Țara Codrului - Maramureș”, eveniment susținut de: Asociația Culturală Castel Blomberg, Primăria Gârdani, Consiliul Județean Maramureș, Maramureș Busi-ness Club, NN Asigurări, CDIMM Maramureș, Crama Halmeu, Asociația Culturală Valea Stejarului. Presa locală a consemnat faptul că ”oameni de afaceri, tineri antreprenori, dar și localnici au participat la o manifestare deo-sebită, încheiată cu o degustare de vinuri, muzică, dansuri populare și slănină friptă în frigare”. Cu acest prilej, noul proprietar al castelului, Andrei Botiș, declara: „Am investit în această proprietate deoarece sunt foarte loial Mara-mureșului. Deși nu am interferat foarte mult cu Țara Codrului, aceasta are cel puțin la fel de multe de oferit cum are și Maramureșul istoric. Am văzut o oportunitate pe partea de turism, cultură și evenimente, pentru că zona nu este încă dezvoltată. (...) Vreau să mă implic în reconstruirea acestui loc pentru ca el să fie vizitat de oamenii din zonă, din țară, dar și de peste hotare. Doresc să devină un obiectiv turistic foarte cunoscut. Mai avem încă mult de investit aici. Momentan suntem abia la început și am speranța că, totuși, restaurarea va dura mai puțin decât construcția inițială. Evident că suntem limitați atât din punct de vedere al avizelor și autorizațiilor, cât și a fondurilor. Fiind un monument istoric de interes local, de categorie B, presupune cheltuieli costisitoare”[ La Gârdani, Castelul Blomberg suspus reabilitării, în Graiul Maramureșului, 28 iulie 2017, articol de Ciprian Vancea. Vezi și articolul din Gazeta de Maramureș: https://www.gazetademaramures.ro/la-castelul-blomberg-in-gardani-19309].

2020

- Având originea în orașul Wuhan (Republica Populară Chineză), virusul SARS COV-2 s-a răspândit în întreaga lume, într-un interval foarte scurt de timp, provocând o pandemie. În 26 februarie 2020 a fost consemnat primul caz de infecție, cu COVID-19, în țara noastră. Începând cu 8 martie 2020 au fost interzise manifestările publice cu un număr de participanți mai mare de 1.000 de persoane. În data de 16 martie 2020, președintele României, Klaus Iohannis a semnat decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României. În 17 martie au fost închise restaurantele și hotelurile. Din 21 martie s-a interzis circulația persoanelor pe timpul nopții. În 22 martie 2020 au fost consemnate primele decese în urma infectării cu COVID-19. Potrivit unor statistici, în intervalul 2020-2023, în România au fost confirmate peste 3 milioane de cazuri, fiind consemnate 66.193 de decese (rata de mortalitate de 2,26%). ♦ Potrivit site-ului graphs.ro, având ca sursă datele Ministerului Sănătății / Institutul Național de Sănătate Publică (care a măsurat incidența cazurilor de COVID-19 în intervalul 2 martie 2021-6 martie 2024), în comuna Gârdani (jud. Maramureș), cea mai mare incidență (9,62 la mia de locuitori) a fost consemnată în data de 19 februarie 2022; alte valori ridicate: 8,9 la mia de locuitori (10 noiembrie 2021), 8,14 la mia de locuitori  (30 ianuarie 2022), 7,54 la mia de locuitori (12 august 2022)[ https://www.graphs.ro/incidenta_romania_localitati.php?range=full&amp;localitate_id=1865].

- În 2020, Gheorghe Tătăran (PNL) pierde alegerile locale în fața lui Nelu Dragoș (PSD), la o diferență de doar patru voturi. Alegerile locale s-au des-fășurat în data de 27 septembrie 2020. Din totalul de 1.183 de alegători înscriși în liste, s-au prezentat la urne 724. Rezultatele alegerilor în comuna Gârdani: 1. Nelu Dragoș (PSD), 267 voturi (38,53%); 2. Gheorghe Tătăran (PNL), 263 de voturi (37.95%); 3. Radu Tînc (PMP), 117 voturi (16,88%); 4. Vasile Andreicuț (USR-PLUS), 46 de voturi (6,64%). Pentru Consiliul Local, PNL a obținut 3 mandate (230 de voturi), Coaliția pentru Maramureș = 2 mandate (147 de voturi), PMP = 2 mandate (101 voturi), Partidul Pro România = 1 mandat (58 de voturi); Alianța USR-PLUS = 1 mandat (52 de voturi)[ https://rezultatevot.ro/elections/97/results?division=locality&amp;countyId=12053&amp;localit.]. Președinte al Consiliului Județean, ales prin scrutin electoral, a fost Ionel Bogdan (PNL). 
- Conform Recensământului General Agricol 2020, în comuna Gârdani, su-prafața agricolă utilizată este de 664,55 ha, din care 571,11 ha teren arabil, 4,82 ha grădini familiale, 40,04 ha pășuni și fânațe, 48,45 ha culturi permanente, 0,13 ha sere și solarii. Exploatații agricole: mixte - 180, vegetale - 215. Specii de animale: 297 bovine, 395 ovine, 30 caprine, 284 porcine, 2445 păsări, 22 iepuri de casă, 157 familii de albine[ https://maramures.insse.ro/wp-content/uploads/2023/10/RGA-2020-rezultate-definitive-MM_si_pe_UAT.pdf]. 

2021

- În luna martie 2021, o echipă de arheologi de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș (dr. Dan Pop și dr. Marius Ardeleanu) au efectuat cer-cetări arheologice de suprafață în loc. Gârdani. A fost vizată panta estică a dealului din stânga Văii Cojoacelor, între pădure și locul numit Delnicior, situat în partea sud-vestică a localității. De asemenea, a fost cercetată și panta lină a dealului situat în partea nord-estică a localității (intrarea în localitate dinspre Fărcașa), în stânga râului Someș. Cu prilejul acestor cercetări nu au fost des-coperite vestigii arheologice la suprafața terenului.

- Conform datelor oficiale ale Recensământului populației din 2021, populația comunei Gârdani este alcătuită din 1.311 locuitori; din care 1.206 români, 4 maghiari. După confesiuni, în comună sunt 1.050 ortodocși, 86 penticostali, 28 baptiști, 9 martori ai lui Iehova, iar 3 persoane s-au declarat fără religie.

- În 2021, au fost realizate lucrări de extindere la rețeaua de canalizare, în zona Deal, pe o lungime de 1,3 km. A fost introdus sistemul de supraveghere video în întreaga comună. A fost amenajat un parc de joacă pentru copii, în apropierea școlii.

2022

- În data de 22 mai 2022, în prezența unei numeroase asistențe, a fost binecuvântată noua capelă mortuală din sat și a fost târnosită biserica ortodoxă cu hramul “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Biserica a primit, cu ocazia târnosirii, cel de-al doilea hram, “Sfinții Împărați Constantin și Elena”. Preotul paroh Cosmin Alin Tohătan a fost hirotesit iconom-stravrofor, de către Prea-sfințitul Părinte Timotei Sătmăreanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului[ https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/stiri/binecuvantare-arhiereasca-la-gardani-maramures-171741.html]. Lucrările s-au realizat “prin contri-buția Primăriei și Consiliului Local Gârdani și prin jertfa bunilor credincioși ai parohiei noastre”, a precizat preotul Cosmin Tohătan.

- În anul 2022, autoritățile locale au estimat că aproximativ 15% dintre gos-podăriile din comună au cel puțin un membru plecat la muncă în străinătate, definitiv sau temporar. Principalele state de destinație pentru locuitorii comunei sunt Franța, Spania și Anglia, unde aceștia lucrează în construcții, agricultură sau îngrijirea la domiciliu[ Strategia de dezvoltare locală a comunei Gârdani 2022-2027, p.17.]. 

- În anului 2022, s-au executat lucrări de extindere a rețelei de canalizare pe Ulița Mare, Ulița Vălenilor, Ulița Câmpului și ulița către IELIF; a fost amenajat un nou sediu pentru postul local de Poliție; la parterul Primăriei s-a amenajat o sală pentru ședințele Consiliului Local, dar și pentru oficierea stării civile.  În imobilul în care își desfășoară activitatea Centrul de Sănătate, s-a relocat farmacia și s-a amenajat spațiul unde își are sediul Serviciul de Utilități Publice a comunei Gârdani.

2023
- În anul 2023, au fost executate lucrări de extindere a rețelei electrice în zona de cabane și în zona de deal, pe o lungime de 1,5 km; a demarat un program de pietruire a drumurilor agricole din comună; s-au executat lucrări la Stația de tratare a apei din zona bazinelor.

2024

- Din 2024, au intrat în vigoare noile denumiri ale ulițelor din localitatea Gârdani: ulița de la Sistem a devenit strada Mocirei, Delniciorul a devenit strada Livezilor, Bujana a devenit strada Izvorului, strada Principală a devenit strada Inde-pendenței, ulița Ciurzii a devenit strada Pășunii, ulița spre castel a devenit Strada Castanilor etc.

- În data de 13 februarie 2024, Gafia Andreicuț din Gârdani a împlinit vârsta de 100 de ani[ Vezi interviul în cap. O istorie aproape romanțată a localității Gârdani; sau aici: https://glasulmm.ro/la-taclale-cu-gafia-andreicut-din-gardani-la-aniversarea-varstei-de-100-de-ani/]. 

- În anul 2024, s-a finalizat proiectul de cadastru sistematic în comuna Gârdani.

- În primăvara anului 2024, au fost asfaltate străzile unde s-au finalizat lucrările de acces la utilități (apă, gaz, canalizare).

- În data de 9 iunie 2024 au avut loc alegerile locale. Nelu Dragoș (PSD) a câștigat un nou mandat, cu 579 de voturi, avându-l contracandidat doar pe Gheorghe Tătăran (PNL), care a obținut 167 de voturi, din 746 de voturi valabil exprimate.

== Anul 2024 (în țară și în lume) ==

România face parte din structura Uniunii Europene (UE) și a organizației militare nord-atlantice (NATO). În această țară este garantată egalitatea de șanse între bărbați și femei, libertatea gândirii și a opiniilor, dreptul la informație de interes public, dreptul la învățătură, dreptul la ocrotirea sănătății, dreptul la proprietatea privată, dreptul de asociere și libertatea întrunirilor. România este un stat de drept, democratic și social. Forma de guvernământ a statului român este republica. Regimul politic este semiprezidențial. Executivul este format din Președintele statului, ales prin vot direct de către electorat, și Guvern, legitimat prin votul Parlamentului. Sistemul politic este pluripartidic. 

Calendar 2024. Este un an bisect al calendarului gregorian. Este al 2024-lea an de după Hristos, al 24-lea an din mileniul al III-lea și din secolul al XXI-lea, precum și al 5-lea an din deceniul 2020-2029. Este desemnat: Anul orașului Valencia, denumit Capitala verde a Europei. Anul orașelor Tartu (Es-tonia), Bad Ischl (Austria), Bodø (Norvegia), numite Capitale Europene ale Culturii. Anul orașului Gent (Belgia), numit Capitala Europeană a Tineretului.

În calendarul armean	= anul 1473

În calendarul Baha'i	= anul 180

În calendarul bizantin	= anul 7532

În calendarul budist	= anul 2568

În calendarul chinezesc	= anul 4720

În calendarul ebraic	= anul 5784

În calendarul islamic	= anul 1445

Evenimente petrecute în anul 2024: Continuă războiul din Ucraina, după invazia Rusiei (din februarie 2022). În martie, au avut loc alegeri pre-zidențiale în Rusia (singurul candidat a fost Vladimir Putin). În luna mai, Concursul Eurovision a avut loc în Suedia. În 14 iunie a început Campionatul European de Fotbal (la care a participat și România). În România au avut loc patru runde de alegeri: europarlamentare, locale, prezidențiale și legislative. În 26 iulie au început Jocurile Olimpice de Vară, de la Paris. 

În anul 2024, principalii conducătorii politici locali (în urma alegerilor din 2020) sunt: președintele Consiliului Județean Maramureș este Ionel Bogdan (la alegerile locale din iunie 2024, în această funcție a fost ales Gabriel Zetea, care va fi investit în luna noiembrie); prefectul județului Maramureș este Rudolf Stauder; președintele României este Klaus Iohannis.

Principalii lideri mondiali sunt: în scaunul de la Vatican este Papa Francisc; președintele Comisiei Europene este Ursula von der Leyer; la Casa Albă (Washington), președinte este Joe Biden; China este condusă de Xi Jinping; Rusia, de Vladimir Putin (reales pentru un mandat de 6 ani, în martie 2024).</text>
      <sha1>f76lrp9jrr9vj79lbqu8cab4vpqrq9q</sha1>
    </revision>
  </page>
</mediawiki>