Wikisource rowikisource https://ro.wikisource.org/wiki/Pagina_principal%C4%83 MediaWiki 1.47.0-wmf.16 first-letter Media Special Discuție Utilizator Discuție Utilizator Wikisource Discuție Wikisource Fișier Discuție Fișier MediaWiki Discuție MediaWiki Format Discuție Format Ajutor Discuție Ajutor Categorie Discuție Categorie Autor Discuție Autor Pagină Discuție Pagină Index Discuție Index TimedText TimedText talk Modul Discuție Modul Event Event talk 0 1394 151493 150988 2026-08-19T07:18:44Z ~2026-45161-40 22642 151493 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Prostia omenească | autor = Ion Creangă | secțiune = | anterior = | următor = | note = Povestire publicată prima dată în ''Învățătorul copiilor...'', ed. III, Iași, 1874 67skibidi67 }} Cică era odată un om însurat, și omul acela trăia la un loc cu soacră-sa. Nevasta lui, care avea copil de țâță, era cam proastă; dar și soacră-sa nu era tocmai hâtră. Întru una din zile, omul nostru iese de-acasă după trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, după ce-și scăldă copilul, îl înfășă și-i dete țâță, îl puse în albie lângă sobă, căci era iarnă; apoi îl legănă și-l dezmerdă, până ce-l adormi. După ce-l adormi, stătu ea puțin pe gânduri ș-apoi începu a se boci cât îi lua gura: "Aulio! copilașul meu, copilașul meu!" Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă de spaimă, zvârli fusul din mână și furca din brâu cât colo și, sărind fără sine, o întrebă cu spaimă: — Ce ai, draga mamei, ce-ți este?! — Mamă, mamă! Copilul meu are să moară! — Când și cum? — Iată cum. Vezi drobul cel de sare pe horn? — Îl văd. Și? — De s-a sui mâța, are să-l trântească drept în capul copilului și să mi-l omoare! — Vai de mine și de mine, că bine zici, fata mea; se vede că i s-au sfârșit mititelului zilele! Și, cu ochii pironiți în drobul de sare de pe horn și cu mânile încleștate, de parcă le legase cineva, începură a-l boci amândouă, ca niște smintite, de clocotea casa. Pe când se sluțeau ele, cum vă spun, numai iaca și tatăl copilului intră pe ușă, flămând și năcăjit ca vai de el. — Ce este? Ce v-au găsit, nebunelor? Atunci ele, viindu-și puțin în sine, începură a-și șterge lacrămile și a-i povesti cu mare jale despre întâmplarea neîntâmplată. Omul, după ce le ascultă, zise cu mirare: — Bre! mulți proști am văzut eu în viața mea, dar ca voi n-am mai văzut. Mă... duc în lumea toată! Și de-oiu găsi mai proști decât voi, m-oiu mai întoarce acasă, iar de nu, ba. Așa zicând, oftă din greu, ieși din casă, fără să-și ieie ziua bună, și plecă supărat și amărât ca vai de om! Și mergând el bezmetic, fără să știe unde se duce, după o bucată de vreme, oprindu-se într-un loc, i se întâmplă iar să vadă ceva ce nu mai văzuse: un om ținea puțin un oboroc deșert cu gura spre soare, apoi răpede-l înșfăca și intra cu dânsul într-un bordeiu; pe urmă iar ieșea, îl punea iar cu gura la soare, și tot așa făcea... Drumețul nostru, nedumerit, zise: — Bună ziua, om bun! — Mulțămesc dumitale, prietene! — Da' ce faci aici? — Ia, mă trudesc de vro două-trei zile să car pocitul ist de soare în bordeiu, ca să am lumină, și nici că-l pot... — Bre, ce trudă! zise drumețul. N-ai vrun topor la îndămână? — Ba am. — Ie-l de coadă, sparge ici, și soarele va intra singur înlăuntru. Îndată făcu așa, și lumina soarelui întră în bordeiu. — Mare minune, om bun, zise gazda. De nu te-aducea Dumnezeu pe la noi, eram să îmbătrânesc cărând soarele cu oborocul. "Încă un tont", zise drumețul în sine și plecă. Și mergând el tot înainte, peste câtva timp ajunse într-un sat și, din întâmplare, se opri la casa unui om. Omul de gazdă, fiind rotar, își lucrase un car și-l înjghebase, în casă, în toată întregimea lui; ș-acum, voind să-l scoată afară, trăgea de proțap cu toată puterea, dar carul nu ieșea. Știți pentru ce? Așa: ușile era mai strâmte decât carul. Rotarul voia acum să taie ușorii, spre a scoate carul. Noroc însă că drumețul l-a învățat să-l desfacă în toate părțile lui, să le scoată pe rând afară ș-apoi iarăși să-l înjghebe la loc.<BR> — Foarte mulțămesc, om bun, zise gazda; bine m-ai învățat! Ia uită-te dumneta! Era să dărâm bunătate de casă din pricina carului... De aici, drumețul nostru, mai numărând un nătărău, merse tot înainte, până ce ajunse iară la o casă. Acolo, ce să vadă! Un om, cu-n țăpoiu în mână, voia să arunce niște nuci din tindă în pod. "Din ce în ce dau peste dobitoci", zise drumețul în sine. — Da' ce te frămânți așa, om bun? — Ia, vreu să zvârl niște nuci în pod, și țăpoiul ista, bată-l scârba să-l bată, nu-i nici de-o treabă... — Că degeaba te trudești, nene! Poți să-l blastămi cât l-ei blăstăma, habar n-are țăpoiul de scârbă. Ai un oboroc? — Da' cum să n-am?! — Pune nucile într-însul, ie-l pe umăr și suie-le frumușel în pod; țăpoiul e pentru paie și fân, iar nu pentru nuci. Omul ascultă, și treaba se făcu îndată. Drumețul nu zăbovi nici aici mult, ci plecă, mai numărând și alt neghiob. Apoi, de aici merse mai departe, până ce ajunsese ca să mai vadă aiurea și altă năzbâtie. Un om legase o vacă cu funia de gât și, suindu-se pe-o șură, unde avea aruncat oleacă de fân, trăgea din răsputeri de funie, să urce vaca pe șură. Vaca răgea cumplit, și el nu mai putea de ostenit... — Mă omule! zise drumețul, făcându-și cruce; dar ce vrei să faci? — Ce să fac, mă-ntrebi? Da' nu vezi? — Ba văd, numai nu pricep. — Ia, hăramul ista e hâmisit de foame și nu vre' nici în ruptul capului să vie după mine sus, pe iastă șură, să mănânce fân... — Stai puțin, creștine, că spânzuri vaca! Ia fânul și-l dă jos la vacă! — Da' nu s-a irosi?... — Nu fi scump la tărâțe și ieftin la făină. Atunci omul ascultă și vaca scăpă cu viață. — Bine m-ai învățat, om bun! Pentr-un lucru de nimica eram cât pe ce să-mi gâtui vaca! Așa, drumețul nostru, mirându-se și de această mare prostie, zise în sine: "Mâța tot s-ar fi putut întâmpla să deie drobul de sare jos de pe horn; dar să cari soarele în casă cu oborocul, să arunci nucile în pod cu țăpoiul și să tragi vaca pe șură, la fân, n-am mai gândit!" Apoi drumețul se întoarse acasă și petrecu lângă ai săi, pe cari-i socoti mai cu duh decât pe cei ce văzuse în călătoria sa. Ș-am încălecat pe-o șa, ș-am spus povestea așa. Ș-am încălecat pe-o roată, ș-am spus-o toată. Ș-am încălecat pe-o căpșună, și v-am spus, oameni buni, o mare minciună!! [[Categorie:Ion Creangă]] b0b5iirrzdj13rizfxb53g2262r2sm7 151494 151493 2026-08-19T07:34:52Z ~2026-45161-40 22642 151494 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Prostia omenească | autor = Ion Creangă | secțiune = | anterior = | următor = | note = Povestire publicată prima dată în ''Învățătorul copiilor...'', ed. III, Iași, 1874 67skibidi67 }} Cică era odată un om însurat, și omul acela trăia la un loc cu soacră-sa. Nevasta lui, care avea copil de țâță, era cam proastă; dar și soacră-sa nu era tocmai hâtră. Întru una din zile, omul nostru iese de-acasă după trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, după ce-și scăldă copilul, îl înfășă și-i dete țâță, îl puse în albie lângă sobă, căci era iarnă; apoi îl legănă și-l dezmerdă, până ce-l adormi. După ce-l adormi, stătu ea puțin pe gânduri ș-apoi începu a se boci cât îi lua gura: "Aulio! copilașul meu, copilașul meu!" Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă de spaimă, zvârli fusul din mână și furca din brâu cât colo și, sărind fără sine, o întrebă cu spaimă: — Ce ai, draga mamei, ce-ți este?! — Mamă, mamă! Copilul meu are să moară! — Când și cum? — Iată cum. Vezi drobul cel de sare pe horn? — Îl văd. Și? — De s-a sui mâța, are să-l trântească drept în capul copilului și să mi-l omoare! — Vai de mine și de mine, că bine zici, fata mea; se vede că i s-au sfârșit mititelului zilele! Și, cu ochii pironiți în drobul de sare de pe horn și cu mânile încleștate, de parcă le legase cineva, începură a-l boci amândouă, ca niște smintite, de clocotea casa. Pe când se sluțeau ele, cum vă spun, numai iaca și tatăl copilului intră pe ușă, flămând și năcăjit ca vai de el. — Ce este? Ce v-au găsit, nebunelor? Atunci ele, viindu-și puțin în sine, începură a-și șterge lacrămile și a-i povesti cu mare jale despre întâmplarea neîntâmplată. Omul, după ce le ascultă, zise cu mirare: — Bre! mulți proști am văzut eu în viața mea, dar ca voi n-am mai văzut. Mă... duc în lumea toată! Și de-oiu găsi mai proști decât voi, m-oiu mai întoarce acasă, iar de nu, ba. Așa zicând, oftă din greu, ieși din casă, fără să-și ieie ziua bună, și plecă supărat și amărât ca vai de om! Și mergând el bezmetic, fără să știe unde se duce, după o bucată de vreme, oprindu-se într-un loc, i se întâmplă iar să vadă ceva ce nu mai văzuse: un om ținea puțin un oboroc deșert cu gura spre soare, apoi răpede-l înșfăca și intra cu dânsul într-un bordeiu; pe urmă iar ieșea, îl punea iar cu gura la soare, și tot așa făcea... Drumețul nostru, nedumerit, zise: — Bună ziua, om bun! 67 skibidi sigma — Mulțămesc dumitale, prietene! — Da' ce faci aici? — Ia, mă trudesc de vro două-trei zile să car pocitul ist de soare în bordeiu, ca să am lumină, și nici că-l pot... — Bre, ce trudă! zise drumețul. N-ai vrun topor la îndămână? — Ba am. — Ie-l de coadă, sparge ici, și soarele va intra singur înlăuntru. Îndată făcu așa, și lumina soarelui întră în bordeiu. — Mare minune, om bun, zise gazda. De nu te-aducea Dumnezeu pe la noi, eram să îmbătrânesc cărând soarele cu oborocul. "Încă un tont", zise drumețul în sine și plecă. Și mergând el tot înainte, peste câtva timp ajunse într-un sat și, din întâmplare, se opri la casa unui om. Omul de gazdă, fiind rotar, își lucrase un car și-l înjghebase, în casă, în toată întregimea lui; ș-acum, voind să-l scoată afară, trăgea de proțap cu toată puterea, dar carul nu ieșea. Știți pentru ce? Așa: ușile era mai strâmte decât carul. Rotarul voia acum să taie ușorii, spre a scoate carul. Noroc însă că drumețul l-a învățat să-l desfacă în toate părțile lui, să le scoată pe rând afară ș-apoi iarăși să-l înjghebe la loc.<BR> — Foarte mulțămesc, om bun, zise gazda; bine m-ai învățat! Ia uită-te dumneta! Era să dărâm bunătate de casă din pricina carului... De aici, drumețul nostru, mai numărând un nătărău, merse tot înainte, până ce ajunse iară la o casă. Acolo, ce să vadă! Un om, cu-n țăpoiu în mână, voia să arunce niște nuci din tindă în pod. "Din ce în ce dau peste dobitoci", zise drumețul în sine. — Da' ce te frămânți așa, om bun? — Ia, vreu să zvârl niște nuci în pod, și țăpoiul ista, bată-l scârba să-l bată, nu-i nici de-o treabă... — Că degeaba te trudești, nene! Poți să-l blastămi cât l-ei blăstăma, habar n-are țăpoiul de scârbă. Ai un oboroc? — Da' cum să n-am?! — Pune nucile într-însul, ie-l pe umăr și suie-le frumușel în pod; țăpoiul e pentru paie și fân, iar nu pentru nuci. Omul ascultă, și treaba se făcu îndată. Drumețul nu zăbovi nici aici mult, ci plecă, mai numărând și alt neghiob. Apoi, de aici merse mai departe, până ce ajunsese ca să mai vadă aiurea și altă năzbâtie. Un om legase o vacă cu funia de gât și, suindu-se pe-o șură, unde avea aruncat oleacă de fân, trăgea din răsputeri de funie, să urce vaca pe șură. Vaca răgea cumplit, și el nu mai putea de ostenit... — Mă omule! zise drumețul, făcându-și cruce; dar ce vrei să faci? — Ce să fac, mă-ntrebi? Da' nu vezi? — Ba văd, numai nu pricep. — Ia, hăramul ista e hâmisit de foame și nu vre' nici în ruptul capului să vie după mine sus, pe iastă șură, să mănânce fân... — Stai puțin, creștine, că spânzuri vaca! Ia fânul și-l dă jos la vacă! — Da' nu s-a irosi?... — Nu fi scump la tărâțe și ieftin la făină. Atunci omul ascultă și vaca scăpă cu viață. — Bine m-ai învățat, om bun! Pentr-un lucru de nimica eram cât pe ce să-mi gâtui vaca! Așa, drumețul nostru, mirându-se și de această mare prostie, zise în sine: "Mâța tot s-ar fi putut întâmpla să deie drobul de sare jos de pe horn; dar să cari soarele în casă cu oborocul, să arunci nucile în pod cu țăpoiul și să tragi vaca pe șură, la fân, n-am mai gândit!" Apoi drumețul se întoarse acasă și petrecu lângă ai săi, pe cari-i socoti mai cu duh decât pe cei ce văzuse în călătoria sa. Ș-am încălecat pe-o șa, ș-am spus povestea așa. Ș-am încălecat pe-o roată, ș-am spus-o toată. Ș-am încălecat pe-o căpșună, și v-am spus, oameni buni, o mare minciună!! [[Categorie:Ion Creangă]] ficerufsxdvkgsi3q6klcxsrasabh2y 151495 151494 2026-08-19T09:52:29Z Paloi Sciurala 15836 S-a revenit asupra editărilor făcute de [[Special:Contributions/~2026-45161-40|~2026-45161-40]] ([[User talk:~2026-45161-40|discuție]]) la ultima versiune de [[User:~2026-38577-38|~2026-38577-38]] 150988 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Prostia omenească | autor = Ion Creangă | secțiune = | anterior = | următor = | note = Povestire publicată prima dată în ''Învățătorul copiilor...'', ed. III, Iași, 1874 }} Cică era odată un om însurat, și omul acela trăia la un loc cu soacră-sa. Nevasta lui, care avea copil de țâță, era cam proastă; dar și soacră-sa nu era tocmai hâtră. Întru una din zile, omul nostru iese de-acasă după trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, după ce-și scăldă copilul, îl înfășă și-i dete țâță, îl puse în albie lângă sobă, căci era iarnă; apoi îl legănă și-l dezmerdă, până ce-l adormi. După ce-l adormi, stătu ea puțin pe gânduri ș-apoi începu a se boci cât îi lua gura: "Aulio! copilașul meu, copilașul meu!" Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă de spaimă, zvârli fusul din mână și furca din brâu cât colo și, sărind fără sine, o întrebă cu spaimă: — Ce ai, draga mamei, ce-ți este?! — Mamă, mamă! Copilul meu are să moară! — Când și cum? — Iată cum. Vezi drobul cel de sare pe horn? — Îl văd. Și? — De s-a sui mâța, are să-l trântească drept în capul copilului și să mi-l omoare! — Vai de mine și de mine, că bine zici, fata mea; se vede că i s-au sfârșit mititelului zilele! Și, cu ochii pironiți în drobul de sare de pe horn și cu mânile încleștate, de parcă le legase cineva, începură a-l boci amândouă, ca niște smintite, de clocotea casa. Pe când se sluțeau ele, cum vă spun, numai iaca și tatăl copilului intră pe ușă, flămând și năcăjit ca vai de el. — Ce este? Ce v-au găsit, nebunelor? Atunci ele, viindu-și puțin în sine, începură a-și șterge lacrămile și a-i povesti cu mare jale despre întâmplarea neîntâmplată. Omul, după ce le ascultă, zise cu mirare: — Bre! mulți proști am văzut eu în viața mea, dar ca voi n-am mai văzut. Mă... duc în lumea toată! Și de-oiu găsi mai proști decât voi, m-oiu mai întoarce acasă, iar de nu, ba. Așa zicând, oftă din greu, ieși din casă, fără să-și ieie ziua bună, și plecă supărat și amărât ca vai de om! Și mergând el bezmetic, fără să știe unde se duce, după o bucată de vreme, oprindu-se într-un loc, i se întâmplă iar să vadă ceva ce nu mai văzuse: un om ținea puțin un oboroc deșert cu gura spre soare, apoi răpede-l înșfăca și intra cu dânsul într-un bordeiu; pe urmă iar ieșea, îl punea iar cu gura la soare, și tot așa făcea... Drumețul nostru, nedumerit, zise: — Bună ziua, om bun! — Mulțămesc dumitale, prietene! — Da' ce faci aici? — Ia, mă trudesc de vro două-trei zile să car pocitul ist de soare în bordeiu, ca să am lumină, și nici că-l pot... — Bre, ce trudă! zise drumețul. N-ai vrun topor la îndămână? — Ba am. — Ie-l de coadă, sparge ici, și soarele va intra singur înlăuntru. Îndată făcu așa, și lumina soarelui întră în bordeiu. — Mare minune, om bun, zise gazda. De nu te-aducea Dumnezeu pe la noi, eram să îmbătrânesc cărând soarele cu oborocul. "Încă un tont", zise drumețul în sine și plecă. Și mergând el tot înainte, peste câtva timp ajunse într-un sat și, din întâmplare, se opri la casa unui om. Omul de gazdă, fiind rotar, își lucrase un car și-l înjghebase, în casă, în toată întregimea lui; ș-acum, voind să-l scoată afară, trăgea de proțap cu toată puterea, dar carul nu ieșea. Știți pentru ce? Așa: ușile era mai strâmte decât carul. Rotarul voia acum să taie ușorii, spre a scoate carul. Noroc însă că drumețul l-a învățat să-l desfacă în toate părțile lui, să le scoată pe rând afară ș-apoi iarăși să-l înjghebe la loc.<BR> — Foarte mulțămesc, om bun, zise gazda; bine m-ai învățat! Ia uită-te dumneta! Era să dărâm bunătate de casă din pricina carului... De aici, drumețul nostru, mai numărând un nătărău, merse tot înainte, până ce ajunse iară la o casă. Acolo, ce să vadă! Un om, cu-n țăpoiu în mână, voia să arunce niște nuci din tindă în pod. "Din ce în ce dau peste dobitoci", zise drumețul în sine. — Da' ce te frămânți așa, om bun? — Ia, vreu să zvârl niște nuci în pod, și țăpoiul ista, bată-l scârba să-l bată, nu-i nici de-o treabă... — Că degeaba te trudești, nene! Poți să-l blastămi cât l-ei blăstăma, habar n-are țăpoiul de scârbă. Ai un oboroc? — Da' cum să n-am?! — Pune nucile într-însul, ie-l pe umăr și suie-le frumușel în pod; țăpoiul e pentru paie și fân, iar nu pentru nuci. Omul ascultă, și treaba se făcu îndată. Drumețul nu zăbovi nici aici mult, ci plecă, mai numărând și alt neghiob. Apoi, de aici merse mai departe, până ce ajunsese ca să mai vadă aiurea și altă năzbâtie. Un om legase o vacă cu funia de gât și, suindu-se pe-o șură, unde avea aruncat oleacă de fân, trăgea din răsputeri de funie, să urce vaca pe șură. Vaca răgea cumplit, și el nu mai putea de ostenit... — Mă omule! zise drumețul, făcându-și cruce; dar ce vrei să faci? — Ce să fac, mă-ntrebi? Da' nu vezi? — Ba văd, numai nu pricep. — Ia, hăramul ista e hâmisit de foame și nu vre' nici în ruptul capului să vie după mine sus, pe iastă șură, să mănânce fân... — Stai puțin, creștine, că spânzuri vaca! Ia fânul și-l dă jos la vacă! — Da' nu s-a irosi?... — Nu fi scump la tărâțe și ieftin la făină. Atunci omul ascultă și vaca scăpă cu viață. — Bine m-ai învățat, om bun! Pentr-un lucru de nimica eram cât pe ce să-mi gâtui vaca! Așa, drumețul nostru, mirându-se și de această mare prostie, zise în sine: "Mâța tot s-ar fi putut întâmpla să deie drobul de sare jos de pe horn; dar să cari soarele în casă cu oborocul, să arunci nucile în pod cu țăpoiul și să tragi vaca pe șură, la fân, n-am mai gândit!" Apoi drumețul se întoarse acasă și petrecu lângă ai săi, pe cari-i socoti mai cu duh decât pe cei ce văzuse în călătoria sa. Ș-am încălecat pe-o șa, ș-am spus povestea așa. Ș-am încălecat pe-o roată, ș-am spus-o toată. Ș-am încălecat pe-o căpșună, și v-am spus, oameni buni, o mare minciună!! [[Categorie:Ion Creangă]] n64gu9ttclull450wwmlieu4f9kwmq1 151496 151495 2026-08-19T09:52:43Z Paloi Sciurala 15836 Restored revision 150832 by [[Special:Contributions/TiberiuFr25|TiberiuFr25]] ([[User talk:TiberiuFr25|talk]]) ([[:m:User:Xiplus/TwinkleGlobal|TWG]]) 151496 wikitext text/x-wiki {{titlu | titlu = Prostia omenească | autor = Ion Creangă | secțiune = | anterior = | următor = | note = Povestire publicată prima dată în ''Învățătorul copiilor...'', ed. III, Iași, 1874 }} A fost odată, când a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti. Noi nu suntem de pe când poveștile, ci suntem mai dincoace cu vro două-trei zile, de pe când se potcovea purecele cu nouăzeci și nouă de ocă de fer la un picior și tot i se părea că-i ușor. Cică era odată un om însurat, și omul acela trăia la un loc cu soacră-sa. Nevasta lui, care avea copil de țâță, era cam proastă; dar și soacră-sa nu era tocmai hâtră. Întru una din zile, omul nostru iese de-acasă după trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, după ce-și scăldă copilul, îl înfășă și-i dete țâță, îl puse în albie lângă sobă, căci era iarnă; apoi îl legănă și-l dezmerdă, până ce-l adormi. După ce-l adormi, stătu ea puțin pe gânduri ș-apoi începu a se boci cât îi lua gura: "Aulio! copilașul meu, copilașul meu!" Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă de spaimă, zvârli fusul din mână și furca din brâu cât colo și, sărind fără sine, o întrebă cu spaimă: — Ce ai, draga mamei, ce-ți este?! — Mamă, mamă! Copilul meu are să moară! — Când și cum? — Iată cum. Vezi drobul cel de sare pe horn? — Îl văd. Și? — De s-a sui mâța, are să-l trântească drept în capul copilului și să mi-l omoare! — Vai de mine și de mine, că bine zici, fata mea; se vede că i s-au sfârșit mititelului zilele! Și, cu ochii pironiți în drobul de sare de pe horn și cu mânile încleștate, de parcă le legase cineva, începură a-l boci amândouă, ca niște smintite, de clocotea casa. Pe când se sluțeau ele, cum vă spun, numai iaca și tatăl copilului intră pe ușă, flămând și năcăjit ca vai de el. — Ce este? Ce v-au găsit, nebunelor? Atunci ele, viindu-și puțin în sine, începură a-și șterge lacrămile și a-i povesti cu mare jale despre întâmplarea neîntâmplată. Omul, după ce le ascultă, zise cu mirare: — Bre! mulți proști am văzut eu în viața mea, dar ca voi n-am mai văzut. Mă... duc în lumea toată! Și de-oiu găsi mai proști decât voi, m-oiu mai întoarce acasă, iar de nu, ba. Așa zicând, oftă din greu, ieși din casă, fără să-și ieie ziua bună, și plecă supărat și amărât ca vai de om! Și mergând el bezmetic, fără să știe unde se duce, după o bucată de vreme, oprindu-se într-un loc, i se întâmplă iar să vadă ceva ce nu mai văzuse: un om ținea puțin un oboroc deșert cu gura spre soare, apoi răpede-l înșfăca și intra cu dânsul într-un bordeiu; pe urmă iar ieșea, îl punea iar cu gura la soare, și tot așa făcea... Drumețul nostru, nedumerit, zise: — Bună ziua, om bun! — Mulțămesc dumitale, prietene! — Da' ce faci aici? — Ia, mă trudesc de vro două-trei zile să car pocitul ist de soare în bordeiu, ca să am lumină, și nici că-l pot... — Bre, ce trudă! zise drumețul. N-ai vrun topor la îndămână? — Ba am. — Ie-l de coadă, sparge ici, și soarele va intra singur înlăuntru. Îndată făcu așa, și lumina soarelui întră în bordeiu. — Mare minune, om bun, zise gazda. De nu te-aducea Dumnezeu pe la noi, eram să îmbătrânesc cărând soarele cu oborocul. "Încă un tont", zise drumețul în sine și plecă. Și mergând el tot înainte, peste câtva timp ajunse într-un sat și, din întâmplare, se opri la casa unui om. Omul de gazdă, fiind rotar, își lucrase un car și-l înjghebase, în casă, în toată întregimea lui; ș-acum, voind să-l scoată afară, trăgea de proțap cu toată puterea, dar carul nu ieșea. Știți pentru ce? Așa: ușile era mai strâmte decât carul. Rotarul voia acum să taie ușorii, spre a scoate carul. Noroc însă că drumețul l-a învățat să-l desfacă în toate părțile lui, să le scoată pe rând afară ș-apoi iarăși să-l înjghebe la loc.<BR> — Foarte mulțămesc, om bun, zise gazda; bine m-ai învățat! Ia uită-te dumneta! Era să dărâm bunătate de casă din pricina carului... De aici, drumețul nostru, mai numărând un nătărău, merse tot înainte, până ce ajunse iară la o casă. Acolo, ce să vadă! Un om, cu-n țăpoiu în mână, voia să arunce niște nuci din tindă în pod. "Din ce în ce dau peste dobitoci", zise drumețul în sine. — Da' ce te frămânți așa, om bun? — Ia, vreu să zvârl niște nuci în pod, și țăpoiul ista, bată-l scârba să-l bată, nu-i nici de-o treabă... — Că degeaba te trudești, nene! Poți să-l blastămi cât l-ei blăstăma, habar n-are țăpoiul de scârbă. Ai un oboroc? — Da' cum să n-am?! — Pune nucile într-însul, ie-l pe umăr și suie-le frumușel în pod; țăpoiul e pentru paie și fân, iar nu pentru nuci. Omul ascultă, și treaba se făcu îndată. Drumețul nu zăbovi nici aici mult, ci plecă, mai numărând și alt neghiob. Apoi, de aici merse mai departe, până ce ajunsese ca să mai vadă aiurea și altă năzbâtie. Un om legase o vacă cu funia de gât și, suindu-se pe-o șură, unde avea aruncat oleacă de fân, trăgea din răsputeri de funie, să urce vaca pe șură. Vaca răgea cumplit, și el nu mai putea de ostenit... — Mă omule! zise drumețul, făcându-și cruce; dar ce vrei să faci? — Ce să fac, mă-ntrebi? Da' nu vezi? — Ba văd, numai nu pricep. — Ia, hăramul ista e hâmisit de foame și nu vre' nici în ruptul capului să vie după mine sus, pe iastă șură, să mănânce fân... — Stai puțin, creștine, că spânzuri vaca! Ia fânul și-l dă jos la vacă! — Da' nu s-a irosi?... — Nu fi scump la tărâțe și ieftin la făină. Atunci omul ascultă și vaca scăpă cu viață. — Bine m-ai învățat, om bun! Pentr-un lucru de nimica eram cât pe ce să-mi gâtui vaca! Așa, drumețul nostru, mirându-se și de această mare prostie, zise în sine: "Mâța tot s-ar fi putut întâmpla să deie drobul de sare jos de pe horn; dar să cari soarele în casă cu oborocul, să arunci nucile în pod cu țăpoiul și să tragi vaca pe șură, la fân, n-am mai gândit!" Apoi drumețul se întoarse acasă și petrecu lângă ai săi, pe cari-i socoti mai cu duh decât pe cei ce văzuse în călătoria sa. Ș-am încălecat pe-o șa, ș-am spus povestea așa. Ș-am încălecat pe-o roată, ș-am spus-o toată. Ș-am încălecat pe-o căpșună, și v-am spus, oameni buni, o mare minciună!! [[Categorie:Ion Creangă]] 32i57nn6nti54o3ftc5tm0d2ecfhvnu 104 50765 151489 2026-08-18T13:50:42Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 151489 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />326 IONEL TEODOREANU</noinclude>…Atâtea vitejii făptuise Făt-Frumos, că toate la un loc n'ar fi încăput într'o bibliotecă ticsită cu cărți de povești. Și totuși nu era sătul. Pornise pe alte tărâmuri, spre alte isprăvi. În inima lui Dănuț, copitele calului năzdrăvan băteau un trap eroic… Un vâjâit de buzdugan? Nu. O muscă. Făt-Frumos opri calul. Dănuț deschise un ochiu: pe spinarea nasului, gâdilitor, o muscă peregrină. Strâmbă nasul; musca zbură, ilară. Ochiul deschis o întovărăși până când se așeză pe capul Monicăi. Dănut închise ochiul. Monica avea cozi de aur ca și Ileana Cosânzeana? Oare ce făcea Făt-Frumos când era singur cu Ileana Cosânzeana? O trăgea de cozi? Nu. Se sărutau. Așa spunea povestea. Da' de ce se sărutau? - Monica, tu știi de ce se sărută Făt-Frumos cu Ileana Cosânzeana? Ileana Cosânzeana știa, dar îi bătea inima atât de tare că nu putu răspunde lui Făt-Frumos. O spaimă ciudată trecu prin sufletul lui Dănuț… ca și cum Făt-Frumos ar fi rupt-o la fugă… Cum? Nu se temea Făt-Frumos de Zmei și de Balauri și-are să-i fie frică de o Ileană Cosânzeană? Deschise, ochii. Întinse mâna. Apucă o coadă de-a Monicăi și trase în spre el. Capul Monicăi se îndoi pe spate; ne mai având sprijin, căzu pe laviță, cu ochii închiși și fața palidă ca parfumul crinilor. Dănuț se aplecă asupra Ilenei Cosânzeana. Sim-<noinclude><references/></noinclude> m5vtk8k9rvjmny9u3v1jojufhsrrvxv 104 50766 151490 2026-08-18T13:56:44Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 151490 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />LA MEDELENI 327</noinclude>țindu-i respirația dulce și caldă – de tainică zmeură — se dădu puțin îndărăt. Aceiași muscă stăruitoare și concretă începu să colinde obrajii legendari. Lui Dănuț îi veni inima la loc. Cu degetul alungă musca. „Unde s'o sărut?" zăbovi Dănut plimbându-și vârful degetului pe conturul obrajilor. Alese vârful nasului, parcă era mai puțin primejdios, fiind punctul cel mai depărtat de restul feții. Fără să vrea, simțind buzele lui Dănuț pe vârful nasului, Monica tresări. Sărutarea alunecă și căzu ca o floare umedă pe buzele Monicăi. – Dămi pace! se zmulse Dănut, trăgându-și capul îndărăt. Nu mă mai joc cu tine de-a Făt-Frumos. Ileana Cosânzeana nu se jucase. <center>* ^* *</center> Odaia lui Dănut se golise treptat. Razele soarelui luminaseră palid, fundul cufărului înfățat cu un cearceaf; străluciseră aurii pe albiturile raftului de sus; acum se stingeau roșii pe capacul închis, printre etichetele hotelurilor cosmopolite. Erau și surprize în cufărul lui Dănuț. Câte un napoleon de aur în buzunarul fiecărei hăinuțe; o pușculiță de argint, căptușită cu catifea violetă. plină firește cu bani de argint; o cutie cu bomboane englezești; pachete de șocolată „Velma Suchard"; o cutie cu tablete „Marquis“; săculețe cu livănțică; un sașeu parfumat pentru batiste… O bună parte din sufletul șifonierei plecă la internat în cufărul lui Dănut, fără să știe el.<noinclude><references/></noinclude> 5nkib3ekemhctjkaars4ffwceuenp1m 104 50767 151491 2026-08-18T14:02:55Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 151491 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />328 IONEL TEODOREANU</noinclude>– Anica, deschide fereastra s'aerisim puțin. Cu zările roșii, străpunse de asprul croncănit al ciorilor, amurgul de toamnă părea uriașa oglindire a unui câmp de luptă acoperit de înfrângeri. Venea vânt rece dintr'acolo. Doamna Deleanu încue cufărul, încercându-i încuetorile. — Anica, închide dulapul. Era plin de jurnale mototolite ca dulapul unei camere de hotel după plecarea pasagerului. — Doamne, conița! Mata!? Lasă că-l trag eu. Doamna Deleanu împingea cufărul, din mijlocul odăii spre părete. — Lasă, Anica; tu curăță pe jos. — Conița, întrebă Profira intrând cu lampa aprinsă, – unde să-i fac patul lui conașu’ Dănuț? — Cum unde? Aici… Ce-i musafir? — Da' n'are saltea! — Țț! Ia dela alt pat. Doamna Deleanu mai aruncă o privire prin odae, oprindu-și-o apoi asupra cufărului gata de plecare: era greu cum uneori o inimă e grea. Ocolind lumina lămpii, eși afară. Anica și Profira se priviră lung. <center> * ^* * </center> Le istorisea Moș Gheorghe o poveste de pe vremea când Dumnezeu umbla printre oameni, însoțit de Sfântul Petru, cu chip și strai de cerșetor. Tustrei îl ascultau cuminți și reculeși, grămădiți pe laviță. Moș Gheorghe ședea pe un scăunel.<noinclude><references/></noinclude> 28gyraxkt9ghbe8gifyjtufctpjrt87 104 50768 151492 2026-08-18T14:08:49Z Gdeaconu 22625 /* Proofread */ 151492 proofread-page text/x-wiki <noinclude><pagequality level="3" user="Gdeaconu" />LA MEDELENI 329</noinclude>cu spatele la vatră și fața la copii. Îl auzeau mai mult decât îl vedeau, fiindcă lumina scăzuse, viorie, albastră, apoi vânătă ca prunele, — și ferestruicele odăii erau mici. În vatră, cenușa brumase mormanele de jar, învălindu-le cărunt, roșeața. Răsunaseră în urechile copiilor, glasurile a tot felul de oameni: și buni, și haini, și nepăsători, și milostivi. Pe toți îi întâlnise Dumnezeu pe căile basmului, cu toți vorbise, — și trecuse mai departe. Și nici unul din drumeți nu auzise inimile celor trei copii cântând prin veacuri la urechea lor, ca trei mici clopote de argint: „Vorbiți cu Dumnezeu. Vorbiți cu Dumnezeu. Vorbiți cu Dumnezeu". Și basmul trecuse înainte, minunat ca umbra Dumnezeului cerșetor pe albe drumuri de țară. Când vorbea Sfântul Petru lui Dumnezeu, Moș Gheorghe se ridică în picioare, plecându-și capul alb în semn de smerenie și adâncă supunere. Și glasul lui Sfântul Petru și cuviința lui, semănau atât de mult cu glasul și felul de-a vorbi al povestitorului, încât copiii, prin poveste, își aduceau aminte de Moș Ggeorghe și-i zâmbeau fără să-l vadă. Dar glasul lui Dumnezeu nu semăna cu nici un glas știut de ei și totuși parcă le era prieten. Vorbea Dumnezeu o dulce moldovenească de țară, în șoaptă, lămurită, însă șoaptă: atât de tainică încât trei rândurii de urechi se plecau s'o asculte, și trei capete.<noinclude><references/></noinclude> 9r2v37afspmimw1162yfcpp9b1l5y62 3 50769 151497 2026-08-19T09:53:21Z Paloi Sciurala 15836 /* ■ Modificarea v-a fost anulată */ secțiune nouă 151497 wikitext text/x-wiki ==■ Modificarea v-a fost anulată== [[Image:Information.svg|25px]] Bun venit pe Wikisource. Deși toată lumea este binevenită să modifice constructiv articolele de pe Wikisource, cel puțin una din modificările dumneavoastră recente{{#if:Prostia omenească|, ca aceea de la pagina [[:Prostia omenească]],}} nu pare să fie constructivă și a fost anulată. Pentru teste vă rugăm să folosiți [[Wikisource:Cutia cu nisip|cutia cu nisip]]. Vă invităm să citiți și [[Wikisource:Bun venit|pagina de bun venit]] pentru a afla cum puteți contribui la proiectul nostru. {{#if:|{{{2}}}|Vă mulțumim!}} <!-- Format:au-vandalism1 --> --'''[[Utilizator:Paloi Sciurala|<span style="color: #137c1a;">Paloi Sciurala</span>]]''' ([[Discuție Utilizator:Paloi Sciurala|<span style="color: #021c0f;">discuție</span>]]<small>｜</small>[[Special:Contribuții/Paloi Sciurala|<span style="color: #021c0f;">contribuții</span>]]) 19 august 2026 12:53 (EEST) fwcwipeob08t4easkvrbiwiem6r7td3 3 50770 151498 2026-08-19T09:53:26Z Paloi Sciurala 15836 /* ■ Modificarea v-a fost anulată */ secțiune nouă 151498 wikitext text/x-wiki ==■ Modificarea v-a fost anulată== [[Image:Information.svg|25px]] Bun venit pe Wikisource. Deși toată lumea este binevenită să modifice constructiv articolele de pe Wikisource, cel puțin una din modificările dumneavoastră recente{{#if:Prostia omenească|, ca aceea de la pagina [[:Prostia omenească]],}} nu pare să fie constructivă și a fost anulată. Pentru teste vă rugăm să folosiți [[Wikisource:Cutia cu nisip|cutia cu nisip]]. Vă invităm să citiți și [[Wikisource:Bun venit|pagina de bun venit]] pentru a afla cum puteți contribui la proiectul nostru. {{#if:|{{{2}}}|Vă mulțumim!}} <!-- Format:au-vandalism1 --> --'''[[Utilizator:Paloi Sciurala|<span style="color: #137c1a;">Paloi Sciurala</span>]]''' ([[Discuție Utilizator:Paloi Sciurala|<span style="color: #021c0f;">discuție</span>]]<small>｜</small>[[Special:Contribuții/Paloi Sciurala|<span style="color: #021c0f;">contribuții</span>]]) 19 august 2026 12:53 (EEST) fwcwipeob08t4easkvrbiwiem6r7td3