Limba croată
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Croată (Hrvatski) | |
|---|---|
| Vorbită în: | Croaţia, Bosnia şi Herţegovina, Serbia, (în Voivodina), Ungaria, România (judeţul Caraş-Severin) şi alte ţări |
| Regiune: | Europa de sud-est, Peninsula Balcanică |
| Număr de vorbitori: | 5 milioane |
| Loc: | |
| Clasificare genetică: | Limbi indo-europene Limbi slave Limbi slave de sud subgrupul occidentale |
| Statut oficial | |
| Limbă oficială în: | Croaţia, Bosnia şi Herţegovina, Serbia (în Voivodina) |
| Reglementată de: | |
| Coduri de limbă | |
| ISO 639-1 | hr |
| ISO 639-2 | scr (B), hrv (T) |
| SIL | SRC/CRX |
| Hartă indisponibilă | |
| Vezi şi: Limbă - Listă de limbi | |
Limba croată este o limbă slavă de sud, vorbită în principal de croaţi. În ideea unei limbi sârbocroate, croata este una dintre variantele acesteia, pe lângă varianta sârbă.
Cuprins |
[modifică] Variante regionale
1. Dialectele limbii croate se disting după forma pronumelui interogativ referitor la subiectul nume de lucru: što – kaj – ča = „ce”. Prin urmare sunt trei dialecte:
- štokavski, vorbit în cea mai mare parte a Croaţiei şi de către croaţii din Bosnia şi Herţegovina. Acelaşi dialect este vorbit şi de către sârbi în cea mai mare parte a Serbiei, deşi sârba este considerată oficial ca fiind o limbă aparte.
- kajkavski, în nordul Croaţiei
- čakavski, în nord-vestul Croaţiei
2. Există şi o stratificare supradialectală după modul în care a evoluat sunetul ĕ din limba slavă veche notat cu litera “iat”, care cuprinde şi limba sârbă. Dintre acestea, două privesc limba croată:
- pronunţarea ijekavski, în cea mai mare parte a Croaţiei şi în Bosnia şi Herţegovina. Aici, de exemplu „lapte” se spune mlijeko.
- pronunţarea ikavski, în unele părţi din Croaţia, unde „lapte” se spune mliko.
Limba literară croată se bazează pe dialectul štokavski cu pronunţarea ijekavski.
[modifică] Fonetică
[modifică] Corespondenţa scriere-pronunţare
Limba croată se scrie numai cu alfabetul latin, cu ortografia reformată în secolul al XIX-lea prin adoptarea principiului fonetic propus de cărturarul sârb Vuk Karađić. În schimb şi sârbii au adoptat alfabetul latin, pe lângă alfabetul chirilic.
| Litere | Pronunţare aproximativ ca în |
|---|---|
| a | ac |
| b | bun |
| c | ţară |
| č | cer, mai dur |
| ć | între cer şi teacă în graiul maramureşean, muiat |
| d | dor |
| đ | între ger şi deal în graiul maramureşean, muiat |
| dž | ger, mai dur |
| e | elev |
| f | film |
| g | gură |
| h | horă |
| i | inel |
| j | iar |
| k | kilogram |
| l | loc, mai dur |
| lj | leac în graiul maramureşean, muiat |
| m | mal |
| n | nor |
| nj | neam, în graiul maramureşean, muiat |
| o | om |
| p | pas |
| r | rar |
| s | sac |
| š | şapcă |
| t | turn |
| u | ulei |
| v | voce |
| z | zor |
| ž | jar |
[modifică] Bibliografie
- FILIPI, Goran, IONILĂ, Florin-Lazăr, Ghid de conversaţie român-croat, Bucureşti, Niculescu
- JOLIĆ, Borjanka, LUDWIG, Roger, Le serbo-croate sans peine, Chennevières, Assimil, 1972
- SALA, Marius, VINTILĂ-RĂDULESCU, Ioana, Limbile lumii, Mică enciclopedie, Bucureşti, E.Ş.E., 1981

